Română Engleză Franceza GermanăAct motric Motor act Acte moteur Motorischer AktAcţiune motrică Motor action Action motrice Motorische handlungActivitate motrică Motor activity Activite motrice Motorische tatichkeitAptitudine Abillity Aptitude Antrenament cu intervale
Interval training
Antrenament cu repetări
Reiterative
Antrenament în circuit
Circuit training
Antrenament de forţă Power trainingAntrenament izometric
Izometrical training Isometrisches Training
Antrenamen de R Endurance training Ausdauertraining Antrenamen de V Speed trainingAntrenamen individualizat
Individualized training
Antrenor Trainer, Coach Entrineur, Coach Trainer, Coach Capacitate motrică Motor capacity Capacite motrice Eigenschaften
motorischeCompetiţie Competition Competition WetkampfCondiţie fizică Physical fitness Preparation physique Korpeliche
VorbereitungCoordonarea mişcării Coordination of
movementCoordination du mouvement
Bewegungscoordination
Deprindere Skill Habilite Fertigkeit Detentă Explosive strength Force explosive Explosivkraft Disciplină sportină Sport discipline Discipline sportive Sportart, sportzweigEfort Effort Effort bemuhungExerciţiu fizic Physical exercise Patrique motrice Die physikalisch UbungExperienţă motrică Motor experience Experience motrice Bewegungserfahrung Expresivitatea mişcării
Expressivity of movement
Expressivite du mouvement
Bewegungseigenheit
Factorii antre Factors of training Facteurs de l΄entrainement
Trainingsfaktoren
Forma sportivă Top forme Avoir la forme Sportliche formIntensitate Intensity of training Intenste de
l΄entrainementTrainingsintensitat
încărcătură Training load Chargement de l΄entrainement
Trainingsbelastung
Învăţare motrică Motor learning Apprentissage moteur Motorisches LernenJoc Play Jeu Spiel Joc de mişcare Game of movement Jeu de mouvement bewegungsspielJoc sportiv Sport game Jeu sportif Sportspiel Lecţie de antrenament Training lesson Leçon d΄entrainement trainingsstundeMetoda Training method Methode d΄entrainement TrainingsmethodeMijloc Means of training Moyen d΄entrainement Trainingsmittel Obiectiv Objective of training Objectif l΄entrainement Trainingsziel Principii Principles of training Principes l΄entrainement TrainingsprinzipienPrecizia mişcării Accuracy of Precision du mouvement Bewegungsprazision
movementProbă sportivă Sport event Epreuve sportive Sportdisziplin Ramură sportivă Sport branch Branche sportive Sportzweig Ritmul mişcării Rythm of movement Rythme du mouvement BewegungsrythmusStil Style Style du mouvement Bewegungsstil Structură Structure of
movementStructure du mouvement Bewegungsstruktur
Tempo Tempo of movement Tempo du mouvement Bewegungstempo Volumul antrenam Volume of training Volume de
l΄entrainementTrainingsvolumen
I. Poziţii faţă de aparat;II. Poziţii pe aparat;III. Apucări, prize;IV. Mişcări şi elemente statice de forţă;V. Mişcări de balans;VI. Descrierea exerciţiilor la aparate;VII. Alcătuirea şi citirea desenelor;
Informatii preluate din “Gimnastică” – Prof. Univ. Dr. Emilia Florina Grosu, 2004
Mişcările corpului în întregime sunt reprezentate de către deprinderile motrice de bază şi cele utilitar – aplicative (mers, alergare, săritură, aruncare, respectiv: echilibru, escaladare, târâre, căţărare, ridicare şi transport de greutăţi, tracţiuni-împingeri).Mişcările segmentelor corpului sunt deplasări ale unor componente ale organismului, considerate mari unităţi structurale ale schemei corporale, prin intermediul cărora se realizează prelucrarea întregului organism. Acestea sunt: capul (gâtul), braţele, trunchiul (cu musculatura anterioară (abdominală), laterală şi a spatelui (dorsală) şi membrele inferioare (picioarele). Deoarece în biologie prin picior se înţelege partea mai jos de gleznă, în teorie pronunţăm „membre inferioare” dar la clasă putem pronunţa „picior”, pentru o comunicare rapidă şi imediată.Mişcările capului- aplecare înainte - îndoire laterală (dreapta – stânga) - îndoire înapoi
- răsucire (stânga – dreapta) - rotare (360°) - balansare (180°)
Mişcările braţelor - ridicare – coborâre - depărtare – apropiere - întindere – îndoire - rotare
- răsucire - ducere - încrucişare - balansare
Mişcările trunchiului- înclinare - aplecare - îndoire - răsucire
- ridicare – coborâre – rotare - balansare – val
Mişcările membrelor inferioare - ridicare – coborâre - depărtare – apropiere - păşire - ghemuire
- balansare - răsucire - rotare - fandare
- ducere - pedalare - forfecare - încrucişare
- developare
Practicarea gimnasticii solicită corpul uman şi la acomodarea cu lucrul în poziţii neobişnuite pentru viaţa de zi cu zi. Poziţiile pe care le poate lua corpul sau segmentele sale sunt clasificate şi ordonate după importanţă şi alte criterii, astfel:Poziţiile fundamentale ale corpului sunt: stând – pe genunchi - aşezat
culcat - atârnat - sprijinit
Poziţiile capului sunt: - înclinat (înainte până la 45°); - aplecat (înainte, între 45°-90°), în flexiune
– îndoit (lateral, stânga-dreapta); - în extensie (îndoit înapoi);
– răsucit.
Poziţiile braţelor- Poziţiile principale ale braţelor întinse sunt:A. PE DIRECŢIILE PRINCIPALE- braţe înainte - braţe lateral - braţe sus - braţele jos
B. PE DIRECŢIILE INTERMEDIARE, la 45° faţă de două direcţii, existente într-un singur plan (frontal sau sagital) braţele pot fi:- lateral-jos - lateral-sus - înainte-jos
- înainte-sus - înapoi-jos - înapoi-sus - pe diagonală
C. PE DIRECŢIILE OBLICE, la 45° din toate cele trei planuri, scoase din planurile mediane, braţele pot fi
- oblic-jos (înainte –lateral – oblic – jos) - oblic-sus (înainte – lateral – oblic – sus)
- înapoi – oblic– jos înapoi – oblic – sus
- Poziţiile principale ale braţelor îndoite sunt:– mâini pe creştet (pe cap) - mâini la ceafă - mâini pe umeri - mâini la piept
- mâini pe şold - mâini la spate - braţele coroană
Poziţiile trunchiului- drept; - înclinat - aplecat - îndoit – răsucit - aplecat răsucit
- îndoit răsucit - răsucit aplecat
Poziţiile membrelor inferioareÎntinse- apropiate - depărtat lateral - depărtat înapoi - încrucişat - ridicat
- răsucit - pe vârfuri
Îndoite- semi îndoite - îndoite - ghemuit - sprijin ghemuit
- ridicat îndoit - fandat - încrucişat - depărtat înafara
B.JOCUL
ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE JOCUL ESTE DEFINIT CA O ACTIVITATE COMPLEXĂ
PREDOMINANT MOTRICĂ ŞI EMOŢIONALĂ, DESFĂŞURATĂ SPONTAN SAU ORGANIZAT, DUPĂ
REGULI PRESTABILITE, ÎN SCOP RECREATIV, SPORTIV ŞI TOTODATĂ DE ADAPTARE LA
REALITATEA SOCIALĂ, LA SOLICITĂRILE EI. REGULILE JOCULUI STABILESC TIMPUL ŞI SPAŢIUL
DE DESFĂŞURARE, NUMĂRUL DE PARTICIPANŢI, CADRUL DE ÎNTRECERE ŞI INTERRELAŢII ÎNTRE
MEMBRII GRUPULUI CARE-L DESFĂŞOARĂ. CONŢINUTUL MOTRIC AL JOCOLUI CUPRINDE
TOTALITATEA ACŢIUNIULOR PRIN CARE JUCĂTORII REALIZEAZĂ SUBIECTUL UNUI JOC.
ACESTE ACŢIUNI POT FI CONSTITUITE DIN DEPRINDERI MOTRICE (ALERGARE, SĂRITURĂ,
ARUNCARE, PRINDERE, CĂŢĂRARE, ECHILIBRU, TRACŢIUNI, ETC.), PROCEDEE TEHNICE DIN
DIFERUTE SPORTURI SAU JOCURI SPORTIVE (BASCHET, FOTBAL, HANDBAL, VOLEI, ETC.),
COMBINAREA UNOR DEPRINDERI DE BAZĂ ŞI SPORTIVE ETC.
ÎN PROGRAMELE ŞCOLARE SUNT INCLUSE TREI FORME DE JOCURI: JOCURI DE MIŞCARE
ELEMENTARE (FĂRĂ SAU CU ÎMPĂRŢIREA PE ECHIPE), JOCURI PREGĂTITOARE PENTRU ANUMITE
DISCIPLINE SPORTIVE ŞI JOCURI SPORTIVE. JOCURILE SE POT PRACTICA ÎN TOATE FORMELE DE
ORGANIZARE A EDUCAŢIEI FIZICE ŞCOLARE (LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ, COLECTIVUL
SPORTIV), ÎN RECREAŢII, ÎN TABERE DE VARĂ ŞI DE IARNĂ.
C.SPORTUL
PORNIND DE LA UNUL DINTRE ETALOANELE EUROPENE ALE LUMII ANTICE SPORTIVE –
GRECIA – VOM ÎNCEPE PRIN A AMINTI TERMENUL DE AGONISTICĂ (ÎN LIMBA GREACĂ –AGON =
LUPTĂ), TERMEN CARE REPREZINTĂ TOTALITATEA FORMELOR DE ÎNTRECERE CE CULMINAU
CU JOCURILE ÎN CARE ERAU CONSACRAŢI CEI MAI ILUŞTRI FII AI ELADEI – JOCURILE OLIMPICE.
SISTEMUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ ENGLEZ, PRIN FONDATORUL SĂU, THOMAS ARNOLD (1795 –
1842), A INTRODUS PENTRU PRIMA DATĂ ÎN PEDAGOGIA EDUCAŢIEI FIZICE TERMENUL DE
SPORT , CARE PRESUPUNE EDUCAREA SPIRITULUI DE ECHIPĂ ŞI A TRĂSĂTURILOR POZITIVE DE
CARACTER INCLUSE ÎN TERMENUL DE FAIR PLAY. ÎN PREZENT, SPECIALIŞTII DEFINESC
SPORTUL DREPT O ACTIVITATE SPECIFICĂ DE ÎNTRECERE ÎN CARE SE VALORIFICĂ INTENSIV
FORMELE DE PRACTICARE A EXERCIŢIILOR FIZICE, ÎN VEDEREA REALIZĂRII DE CĂTRE INDIVID
SAU COILECTIV (GRUP) A PERFECŢIONĂRII POSIBILITĂŢILOR MORFO-FUNCŢIONALE ŞI PSIHICE
CONCRETIZATE ÎNTR-UN RECORD, O AUTODEPĂŞIRE SAU O DEPĂŞIRE A PARTENERULUI.
IDEEA SPORTISMULUI A AVUT DE LA ÎNCEPUT ADEPŢI ŞI ADVERSARI. ADVERSARII
SUSŢINEAU CĂ SPORTUL, PE LÂNGĂ FAPTUL CĂ ESTE ANTIFIZIOLOGIC (UZEAZĂ ORGANISMUL),
DEZVOLTĂ RIVALITĂŢI, EVIDENŢIAZĂ ADESEA INSTINCTE BRUTALE ŞI AGRESIVE.
DE ACEEA, ACTIVITAEA SPORTIVĂ CONTINUE SĂ FIE ÎNSOŢITĂ DE IDEEA
COMPORTAMENTULUI FAIR PLAY, ADICĂ A ÎNTRECERILOR LEALE ÎN RAPORTURILE NU NUMNAI
DINTRE MEMBRI ACELEEAŞI ECHIPE , DAR MAI ALES DE ADVERSAR SAU CHIAR FAŢĂ DE
SPECTATORI. EDUCAREA ACESTUI SPIRIT INTRĂ ÎN ATRIBUŢIILE TUTUROR CELOR DE CARE
DEPINDE PREGĂTIREA SPORTIVILOR, ÎNDEOSEBI A ANTRENORULUI.
PREGĂTIREA SPORTIVĂ SE REALIZEAZĂ CU TRUDĂ PRIN CEEA CE NUMIM
ANTRENAMENTUL SPORTIV, ADICĂ ACEL PROCES PEDAGOGIC – DESFĂŞURAT SISTEMATIC,
CONTINUU- GRADAT- DE ADAPTARE A ORGANISMULUI OMENESC LA EFORTURILE FIZICE ŞI
PSIHICE INTENSE ÎN SCOPUL OBŢINERE DE REZULTATE ÎNALTE ÎNTR-UNA DIN FORMELE DE
PRACTICARE COMPETITIVĂ A EXERCIŢIILOR FIZICE. COMPONENTELE ANTRENAMENTULUI
SPORTIV SUNT: PREGĂTIREA FIZICĂ, PREGĂTIREA TEHNICĂ, PREGĂTIREA TACTICĂ,
PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ ŞI PREGĂTIREA TEORETICĂ. SELECŢIONAREA SPORTIVILOR SE FACE
ADESEA LA VÂRSTA COPILĂRIEI PE BAZA UNOR CRITERII ŞTIINŢIFICE DE IDENTIFICARE A
APTITUDINILOR ŞI A UNEI TEHNOLOGII RIGUROASE. ACTIVITATEA SPORTIVĂ REPREZINTĂ LA
VÂRF O EDUCAŢIE FIZICĂ A INDIVIZILOR SUPRADOTAŢI DIN PUNCT DE VEDERE MOTRIC ŞI
VOLITIV. EDUCAREA SPECTATORILOR, A CELOR AFLAŢI ÎN TRIBUNELE SĂLILOR DE SPORT SAU
A STADIOANELOR ÎN SPIRITUL FAIR-PLAY IMPLICĂ O STRATEGIE CONSECVENTĂ, ÎN CADRUL
CĂREIA ROLUL MASS-MEDIA ESTE CEL MAI IMPORTANT.
D.TURISMUL
TURISMUL INCLUDE PLIMBĂRILE, DRUMEŢIILE ŞI EXCURSIILE CE CONTRIBUIE
NEMIJLOCIT LA REALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCAŢIEI FIZICE, DAR ŞI UNORA CE APARŢIN
EDUCAŢIEI INTELECTUALE, ESTETICE, MORALE, PATRIOTICE. PLIMBĂRILE PE JOS, CU
SCHIURILE SAU CU BICICLETA, ŞI EXCURSIILE ÎI SOLICITĂ PE PARTICIPANŢI DIN PUNCT DE
VEDERE MOTRIC, DEZVOLTÂND ÎN EGALĂ MĂSURĂ SENTIMENTE ŞI COMPORTAMENTE POZITIVE:
SIMŢUL FRUMOSULUI, CURAJUL, SOLIDARITATEA. DE ASEMENEA, ELE FAVORIZEAZĂ
CONSOLIDAREA UNOR CUNOŞTINŢE DIN DOMENIUL ISTORIEI, GEOGRAFIEI, ŞTIINŢELOR
NATURII.
EXPEDIŢIILE ŞI TABERELE ORGANIZATE TIMP DE MAI MULTE ZILE, CU CORTURI, ADICĂ
SPIRITUL DE ORDINE, CAPACITATEA DE AUTOORGANIZARE, RESPONSABILITATEA ÎN COLECTIV,
SOLIDARITATEA CU PROBLEMELE GRUPULUI.
CELOR IMPLICAŢI ÎN MANAGEMENTUL TURISMULUI, ORGANIZATORILOR DE EXCURSII
SAU SIMPLILOR IUBITORI DE TURISM LE REVINE OBLIGAŢIA DE A MILITA PERMANENT ÎN
FAVOAREA PRACTICĂRII UNUI TURISM CIVILIZAT, BAZAT PE PRINCIPII ECOLOGICE. VALENŢELE
FORMATIVE ALE TURISMULUI AU FOST EVIDENŢIATE DE NUMEROŞI OAMENI DE CULTURĂ:
,, DRUMEŢIA TE ÎNVAŢĂ MAI MULT DECÂT ZECE BIBLIOTECI LA UN LOC” (NICOLAE
IORGA).
,, ÎN LINIŞTEA MUNŢILOR S-A NĂSCUT UN SUFLET ŞI O CONŞTIINŢĂ. ÎN CONTACT DIRECT
CU MISTERELE NATURII, OAMENII AU AJUNS LA O FINĂ SENSIBILITATE ŞI O BOGATĂ VIAŢĂ
INTERIOARĂ.” (OCTAVIAN GOGA).
E.DANSUL
DEŞI ESTE IMPLICAT MAI MULT ÎN CONŢINUTUL EDUCAŢIEI ESTETICE, UNII AUTORI
INCLUD DANSUL PRINTRE MIJLOACELE EDUCAŢIEI FIZICE.
DANSUL RĂMÂNE PREZENT ÎN CULTURA TUTUROR POPOARELOR, DE LA ÎNCEPUT
OAMENII ÎNCERCÂND SĂ EXTERIORIZEZE PRIN DANS O STARE SUFLETEASCĂ INTENSĂ SAU SĂ
ILUSTREZE ASPECTELE LEGATE DE ACTIVITATEA PRACTICĂ. LA GRECII ANTICI, ORCHESTRICA
(ORCHESIS = DANS) SAU ARTA DANSULUI COMPLETA EXERCIŢIILE FIZICE CARE DĂDEAU
CORPULUI PUTERE ŞI AGILITATE PRIN MIŞCĂRI CARE OFEREAU MLĂDIERE, GRAŢIE, ELEGANŢĂ.
O PARTICULARITATE A DANSULUI O CONSTITUIE ASOCIEREA SA CU MUZICA, ACEASTA DIN
URMĂ AVÂND DOAR ROLUL DE A-I SUBLINIA RITMUL. DE-A LUNGUL TIMPURILOR, FORMELE
DANSULUI S-AU DIVERSIFICAT MULT, EDUCAŢIA FIZICĂ PRELUÂND , ÎN SCOPUL REALIZĂRII
UNOR OBIECTIVE PROPRII, ELEMENTE DE DANS POPULAR, CLASIC, MODERN SAU DE ,,
SOCIETATE”.
UTILIZAŢI ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ, PAŞII DE DANS POPULAR SAU MODERN, PE
LÂNGĂ FAPTUL CĂ POT SOLICITA UN EFORT FIZICINTENS, DEZVOLTĂ SIMŢUL RITMULUI,
COORDONAREA, EXPRESIVITATEA MIŞCĂRII, CREÂND ŞI O STARE EMOŢIONALĂ APARTE,
FAVORABILĂ DESFĂŞURĂRII EXERCIŢIULUI FIZIC. ELEMENTELE DANSULUI CLASIC ŞI MODERN
INTRĂ ÎN PREGĂTIREA TEHNICĂ A SPORTIVILOR CARE PARTICIPĂ LA COMPETIŢIILE DE
GIMNASTICĂ ARTISTICĂ, PATINAJ ŞI SCHI ARTISTIC, ÎNOT SINCRON.
ÎN PREZENT, DANSUL ÎNSUŞI A DEVENIT UN SPORT.
SUNT ORGANIZATE CONCURSURI CARE DESEMNEAZĂ CAMPIONI ŞI STABILESC IERARHII
VALORICE.
B) CONCURSUL SAU COMPETIŢIA SPORTIVĂ FINALIZEAZĂ EFORTUL DE PREGĂTIRE ŞI
STABILEŞTE IERARHII VALORICE ÎN CADRUL DISCIPLINELOR SPORTIVE LA DIFERITE CATEGORII
DE VÂRSTE ŞI NIVELURILE DE PERFORMANŢĂ. EXISTĂ COMPETIŢII PENTRU COPII, JUNIORI ŞI
SENIORI, PENTRU AMATORI ŞI PROFESIONIŞTI, DE NIVEL LOCAL, NAŢIONAL, INTERNAŢIONAL.
COMPETIŢIILE SPORTIVE SE DESFĂŞOARĂ PE BAZA UNUI CALENDAR COMPETIŢIONAL ŞI A UNUI
REGULAMENT DE ORGANIZARE, CUNOSCUT DE COMPETITORI. ACEASTA TREBUIE SĂ CONŢINĂ:
DENUMIREA COMPETIŢIEI, SCOPUL, LOCUL ŞI DATA DESFĂŞURĂRII, PARTICIPANŢI, CRITERII DE
STABILIRE A REZULTATELOR, PROGRAMUL COMPETIŢIEI, CONDIŢII TEHNICO-ORGANIZATORICE
ŞI ADMINISTRATIVE, PREMII, ETC.
FEDERAŢIA ,, SPORTUL PENTRU TOŢI „ CARE FUNCŢIONEAZĂ ÎN CADRUL MINISTERULUI
TINERETULUI ŞI SPORTULUI, ARE MENIREA DE A CREA CADRUL ORGANIZATORIC PRIN CARE SĂ
FIE ANGRENAT UN NUMĂR CÂT MAI MARE DE COPII, TINERI ŞI ADULŢI, VÂRSTNICI ÎN
PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE CU SCOP DE FORTIFICARE ŞI DE RECREERE.
FACTORII RESPONSABILI AU ATRIBUŢIA DE A CREA CONDIŢII OPTIME PRIN :
DIVERSIFICAREA MATERIALELOR SPORTIVE, AMENAJAREA UNOR BAZE MATERIALE SIMPLE,
CONSTRUIREA BAZINELOR DE INOT, STIMULAREA ACTIVITĂŢII DE INIŢIERE ETC. PENTRU
BUNA DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DE EDUCAŢIE FIZICĂ SI SPORT.
Poziţia antomică – stând cu membrele superioare apropiate de părţile laterale ale trunchiului, coatele extinse, mâinile în supinaţie, degetele (inclusiv policele) extinse, membrele inferioare apropiate, genunchii extinşi, picioarele în unghi drept pe gambe, călcâiele apropiate, vârfurile apropiate sau depărtate la unghi de maxim 450.
Planurile anatomice = sunt suprafeţe care secţionează imaginar corpul sub o anumită incidenţă. În raport cu orientarea faţă de poziţia anatomocă a corpului se descriu 3 planuri:
frontal – dispus paralel cu fruntea (adică vertical şi latero-lateral) împarte corpul într-o parte anterioară şi o parte posterioară. Planul frontal care împarte corpul într-o jumătate anterioară şi una posterioară se numeşte plan medio-frontal.
sagital – este dispus vertical şi antero-posterior, împarte corpul într-o parte dreaptă şi una stângă. Planul sagital care împarte corpul într-o jumătate dreaptă şi una stângă se numeşte plan medio-sagital.
transversal – este dispus orizontal şi paralel cu solul, împarte corpul într-o parte superioară şi una inferioară. Planul transversal care împarte corpul într-o jumătate superioară şi una inferioară se numeşte plan medio-transversal.
Axele – se formează prin intersectarea a două planuri: axul vertical – la intersecţia planului frontal cu cel sagital, axul sagital (antero-posterior) – la intersecţia planului sagital cu cel transversal, axul frontal (transversal) – la intersecţia planului frontal cu cel transversal.
Din punct de vedere biomecanic mişcările se produc astfel: în plan sagital şi ax frontal (transversal) – flexia şi extensia, în plan frontal şi ax sagital – abducţia şi adducţia, în plan transversal şi ax vertical – rotaţia internă şi externă.
Terminologia gimnasticii
Este de neconceput ca procesul de învăţământ la disciplina Educaţie Fizică/ gimnastică să se desfăşoare fără a folosi o terminologie specifică domeniului activităţilor motrice.
Terminologia Educaţiei Fizice se referă la denumirea convenţională a tuturor materialelor, aparatelor, echipamentelor şi mişcărilor care sunt utilizate în cadrul disciplinelor sportive.
Terminologia Educaţiei Fizice îşi are izvorul în practica activităţilor motrice fiind necesară pentru a comunica verbal şi în scris în cadrul diferitelor grupuri.
Gimnastica fiind o disciplină sportivă complexă, utilizează terminologia educaţiei fizice aplicând-o concret mişcărilor ei specifice.
În gimnastică terminologia se concretizează în acei termeni care definesc exerciţiile, tehnica de execuţie,aparatele, echipamentul şi materialele ajutătoare folosite pentru însuşirea şi realizarea lor.
Descrierea exerciţiilor trebuie să respecte particularităţile limbii, să fie unitară, scurtă şi concisă, precisă clară şi ştiinţifică şi să nu dăuneze înţelegerii mişcărilor ce vor fi executate.
Fiecare ramură a gimnasticii aduce un plus în exprimarea terminologică, plus determinat de mişcările specifice.
În descrierea exerciţiilor se foloseşte următorul algoritm:
1. se precizează poziţia iniţială;2. se descrie exerciţiul pe timpi în ordinea succesiunii;3. se începe cu acţiunea pe care o realizează segmentul căruia i se adresează exerciţiul şi
apoi celelalte mişcări ale segmentelor ajutătoare are compun mişcarea;4. se specifică numărul de timpi apoi nr de repetări.
Descrierea terminologică se referă la scrierea prescurtată a mişcărilor executate.
În scrierea prescurtată se precizează:
segmentele corpului; direcţia; acţiunea segmentelor; aparatele, materialele folosite
Toate părţile corpului, poziţiile principale şi derivate, aparatele şi acţiunile se scriu prescurtat în mod convenţional astfel:
1. cuvintele care reprezintă părţile corpului se scriu prescurtat printr-o singură literă, cea cu care începe cuvântul;2. dacă două sau mai multe părţi ale corpului încep cu aceeaşi literă atunci se adaugă la prima literă încă una sau două consoane din cuvânt.
Partea corpului Prescurtarea Partea corpului Prescurtarea Antebraţ Anteb. Deget Dg.Bărbie Bb. Faţă F. Braţ B. Frunte Fr.
Cap C. Gambă Gb.Călcâie Cc. Gât Gt.Coapsă Cp. Genunchi G.Cot Ct. Gleznă Gl.Creştet Crt. Mână M. Ceafă Cf. Ochi O. Palmă Pl. Şold Ş. Picior P. Talpă Tlp.Piept Pt. Tâmplă T. Pumn Pm. Trunchi Tr.Spate Sp. Vârf V. Şezută Şz.
3. Cuvintele care definesc direcţia de execuţie a mişcării se scriu terminologic astfel:Direcţia Prescurtarea Direcţia PrescurtareaÎnainte Înai. În jos În josOblic înainte Obl.înai. Diagonal Diag.Înapoi Înap. Vertical Vert.Oblic înapoi Obl.înap. Orizontal Oriz.Lateral Lat. Adâncime Adânc.În afară În afară Împrejur Împrej.Înăuntru Înăuntru Dreapta Dr.În sus În sus Stânga Stg.
4. Poziţiile principale şi derivate se scriu astfel:Poziţia Prescurtarea Poziţia PrescurtareaStând St. Aşezat Aşez.Stând depărtat St. Dep. Culcat Culc.Fandat Fand. Culcat dorsal Culc dorsalPas Pas Sprijin culcat dorsal Sprij. Culc. dorsalMers Mers Atârnat At.Pe genunchi Pe g. Atârnat stând At. St.Pe un genunchi Pe 1 g. Stând pe mâini St. Pe m.Pe genunchi aşezat pe călcâie
Pe g. aşez.pe cc. Stând pe cap St. Pe c.
Sprijin pe genunchi Sprij.pe g. Stând pe umeri St. Pe u.Ghemuit Ghem.
5. Cuvintele ce exprimă o acţiune sub forma unui verb se scriu prescurtat prin suprimarea terminaţiei
Acţiunea Prescurtarea Acţiunea PrescurtareaAducere Aduc. Depărtare Depărt.Alergare Alerg. Deplasare Deplas.Alternare Altern. Ducere Duc.Aplecare Aplec. Închidere Închid.Apropiere Aprop. Înclinare Înclin.Apucarea Apuc. Încrucişare Încruciş.Aruncare Arunc. Îndoirea Îndoi.Atârnare Atârn. Întindere Întind.Bătaie Băt. Răsturnare Răsturn.Cădere Căd. Rostogolire Rostog.
Căţărare Căţăr. Rotare Rot.Atingere Ating. Urcare Urc.Coborâre Cobor.
6. Cuvintele care exprimă o atitudine specială a corpului, statică sau dinamică şi sunt folosite sub formă adjectivală, se scriu prescurtat din literele din prima silabă la care se adaugă una sau doiă litere din silaba următoare.
Atitudine Prescurtarea Atitudine PrescurtareaAdus Ad. Fandat Fand.Aplecat Apl, Înclinat Încl.Apropiat Apr. Încrucişat Încr.Apucat Ap. Îndoit Înd.Căţărat Căţ. Întins Înt.Călare Căl. Răsturnat Răst.Cumpăna Cump. Ridicat Rid.Depărtat Dep. Sprijinit Sprj.Deplasat Depl.Extins Ext.
7. Aparatele se scriu prescurtat astfel:Aparate Prescurtarea Aparate PrescurtareaBanca Bnc. Prăjină Prj.Bârna Brn. Paralele Prl.Cal Cal Bară Br.Capră Cpr. Inele IneleFrânghie Frg. Cadru Cdr.Scara de frânghie Sc.de frg. Trambulină Tramb.Lada Ld. Scara fixa Sc.fixă
8. Alte prescurtări:Alte acţiuni Prescurtarea Alte acţiuni PrescurtareaAjutor Aj- Liber Lib.Adunare Adun Legat Leg.Coloana de gimnastică Col.de gimn. Mişcare Misc.Combinat Comb. Repaus Rep.Exerciţiu Ex. Respiraţie Respir.Greutate Grt. Ritmic Ritm.Îndividual Indv. Ruperi de rânduri Rup. De rând.
Poziţia stând şi derivate
StândSt.
St. pe 2 p.
St. Pe V.
St. Pe 1 p.
St. Pe g.
St.pe 2 P.
Aprop.
Cu G. În dif. poz.
Ghem.
Fand. Dep.
Încruciş.
Cu spr.
Înap.
Înai.
Lat.
Lat.
Înai.
f.spr.
Cu dr. înai
Cu stg.îna
i
Poziţia stând pe vârfuri şi derivatele ei
Poziţia stând pe 1 picior şi derivatele ei
St. pe V.
Cu G. îndif. poz.
Încruciş .
Ghem. Dep.
Aprop.
Lat.
St. pe 1 p.
Celălat picior ridicat la 45˚ 90˚
Sprijin. Cumpăna
Înt. Îndoi. Înt. Îndoi. facială;dorsală;costală;asimetrică
Înai. Înap.
St.pe g.
Poziţia stând pe genunchi şi derivatele ei
Poziţia aşezat şi derivatele ei
St.pe g.
St.pe g. aşez pe cc. St.pe g.sprij. St.pe g. aşez pe cc. sprij.
Dep. Gb. Încr.Aprop. Pe 1 g.
AşezatAşez.
ÎncrucişGhem.EcherDep.Aprop.
Întins.Îndoi.
Îndoi.Întins.- Aprop.
- Dep.- îndoi.- înt.
- Aprop.- Dep.
Descriere anatomică Descriere după Terminologia gimnasticii
Mişcări posibile în articulaţii:Pronaţie – mişcarea de rotaţie internă pe care o efectuează mâna şi antebraţul prin care faţa palmară devine posterioară şi policele medial..
Palma orientată în jos
Supinaţie – mişcarea de rotaţie externă pe care o efectuează mâna şi antebraţul prin care faţa palmară devine anterioară şi policele lateral
Palma orientată în sus
Flexia – este mişcarea prin care două segmente articulate între ele se apropie unul de celălalt. Se produce când unghiul dintre axele longitudinale ale celor două segmente care aprticipă la formarea articulaţiei respective se micşorează. Se execută în plan sagital
Îndoirea segmentului
Extensia – este mişcarea inversă celei de flexie, prin care două segmente articulate între ele se îndepărtează unul de celălalt. Este mişcare prin care unghiul dintre axele longitudinale ale celor două segmente care aprticipă la formarea articulaţiei respective se măreşte. Se execută în plan sagital.
Întinderea segmentului
Abducţia – este mişcarea prin care segmentul respectiv se îndepărtează de linia mediană a corpului sau mişcare prin care un membru sau segment de membru se deplasează lateral faţă de axul longitudinal al său. Se execută în plan frontal.
Ridicare
Adducţia – este mişcarea prin care segmentul se apropie de linia mediană a corpului sau mişcare prin care un membru sau segment de membru se deplasează medial faţă de axul longitudinal al său. Se execută în plan frontal.
Coborâre
Mişcările de înclinare laterală – sunt mişcări caracteristice coloanei vertebrale prin care un segment al corpului se apleacă spre dreapta sau spre stânga în plan frontal. Sunt mişcări care se execută în jurul unor axe sagitale care trec prin articulaţiile care participă la această mişcare.
Înclinare inainte, lateral – 45˚;Aplecare – 90˚;Îndoirea – peste 90˚- 180˚ Extensia –îndoirea înapoi
Rotaţiile – se execută în jurul axului longitudinal al segmentului care realizează mişcarea de răsucire.în cazul articulaţiilor coloanei vertebrale vorbim de rotaţie spre dreapta şi spre stânga, iar în cazul membrelor de rotaţii interne şi externe. La nivelul antebraţului vorbim de pronaţie = rotaţie internă şi supinaţie = rotaţie externă.
Răsucirile
Circumducţia – este mişcarea care se execută concomitent pe mai multe planuri, mişcare prin care segmentul descrie un con cu baza la extremitatea distală a segmentului sau a membrului respectiv şi cu vârful în articulaţia care execută mişcarea. Este caracteristică articulaţiilor cu grad mare de mobilitate, cele biaxiale şi triaxiale. În cadrul acesteia se suced următoarele mişcări: flexie, abducţie, extensie, adducţie.
Rotări - Rotiri