Suntem oamenii goi pe dinauntru,Suntem oamenii gaunosiAplecati unul spre celalalt,Cu capetele umplute cu paieVai !Vocile noastre uscateCand soptim impreunaSunt tacute si fara sens,Ca vantul prin iarba uscataSau picioarele sobolanilorPeste sticla spartaDin pivnita noastra,uscate

Contur fara forma,umbre fara culoareForte blocate, gesturi fara miscare

Cei care si-au incumetat privirilePe celalalt taramIsi amintesc de noi, poate, nu ca de suflete pierdute ,Violente, ci doar ca de oameni gaunosi,Oameni impaiati