Înaltă Stimată Conducere Eparhială !Stimat Prezbiteriu !

Am primit cu mulţumiri invitaţia de a participa la Conferinţa Organizaţiei de Femei aEpiscopiei Reformate de Piatra Craiului, ocazie cu care se vor comemora şi 20 de ani dela Revoluţia din1989 de la Timişoara, şi cu regret şi după un lung zbucium sufletesc, văanunţ că mă văd nevoită să absentez, consecinţă a următoarelor motive:

Nici acum pe 25 iulie, nici în data de 15 decembrie anul curent nu doresc să particip lanici o manifestare aniversară în compania soţului meu Tőkés László, care în decursulcelor 20 de ani, de nenumărate ori a dezonorat marele meu devotament şi perseverenţamea credincioasă de odinioară.

Deplin conştientă de consecinţe, pot afirma că nu a meritat devotamentul meu supremde atunci! Nu m-aş mai angaja la acest sacrificiu încă o dată, alături de el şi pentru el.Eliberându-mă de sub zidurile dărâmate ale tăcerii mele de 20 de ani am luat decizia săscriu această scrisoare.

În 1989, Tőkés László a dărâmat „zidul tăcerii”, dar după eliberarea noastră a demolatzidul căsniciei noastre, deoarece a trăit toate obligaţiile de parteneri de viaţă drept limitareşi zid, iar pe mine, în calitatea mea de soţie m-a neglijat şi m-a umilit. A făcut asta şi înpublic, fără nici o reţinere.

Nu doresc să fiu prezentă la aniversarea din 15 decembrie, în compania înalţilordemnitari invitaţi din Ungaria şi Europa apuseană, după ce în cursul mandatului său de unan și jumătate, de parlamentar, el niciodată nu m-a asumat ca soţie la Bruxelles,spunându-mi că nu am ce să caut acolo(!). Toamna trecută mi-a spus că pot să particip laaniversare doar dacă îmi trimite el invitație(!). Conform spuselor sale, pe mine m-au uitatdemult, numele meu nu se mai pomenește, ca și cum n-aş fi existat. Consider ca fiindîndreptăţită absenţa mea de la orice comemorare deoarece m-ar folosi în continuare doarpentru atingerea ţelurilor sale.

De bună seamă îşi aminteşte stimatul prezbiteriu de spargerea din noiembrie 1989când pe mine m-a trimis la uşă ca să îl apăr. Şi de acel moment al seifului şi al bunurilorconţinute de acesta când eu - l-am ascuns în Sacristie. L-am scos din necaz, l-am apăratde urmărirea penală şi de acuzaţia de delapidare. Bunăoară nu trebuie să conving pe niciunul din foştii martori de ce am însemnat ca soţie gravidă şi paravan familial alături desoţul meu. În pofida acestor lucruri, în următorii ani mi-a minimalizat şi ignoratpersonalitatea. Mi-a întors spatele la fel ca multor camarazi timișoreni, în schimb, ne-areprezentant în străinătate și în țară, fără consimţământul nostru, prezentând ca meritul

său personal tot ceea ce era produsul eforturilor comune. Despre decernarea distincțieiTruman Reagan pentru libertate am aflat din presă. M-a desconsiderat în așa hal, încâtnici nu a catadicsit să mă informeze despre obținerea înaltei distincţii

Între timp, a lichidat şi rămăşiţele vieţii noastre familiale, m-a lăsat singură, m-a aruncatîn singurătate, plecând în străinătate, oficializând propria sa viaţă de unul singur.

De aceea vă scriu toate acestea, ca să aflaţi adevărul şi să nu vă imaginaţi că nu măinteresează chestiunile publice şi apariţia în public. Aşa cum l-am sprijinit în lupta saprimejdioasă împotriva regimului asupritor, la fel l-aş fi sprijinit şi în munca sa în ultimii 20de ani.Timişoara a însemnat mult în viaţa mea, şi preţuiesc anii petrecuţi în biserică ca fiindscumpii ani ai tinereţii mele.Vă transmit salutările mele, tuturor vechilor şi dragi prieteni.DUMNEZEU SĂ BINECUVÂNTEZE BISERICA ŞI AMINTIREA ADEVĂRULUI!

Tőkés Joó EdithOradea 24 iulie 2009.