Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 1

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 2

Monedele lui Mohamed Cuceritorul

Nascut la 30 martie 1432 ca al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea in capitala de atunci a imperiului, Edirne, Mehmed al II-lea avea sa ajunga sultan la virsta de 12 ani pentru o scurta perioada intre 1444-1446, dupa ce tatal sau a abdicat in urma pacii incheiate cu Emiratul Karaman din Anatolia. In 1446 Murad al II lea isi reia tronul si va sta in fruntea imperiului pina la moartea survenita in 1451. Mehmed II va redeveni sultan si va conduce glorios imperiul inca 30 de ani intre 1451-1481 (855-886 AH). La 21 de ani va cuceri Constantinopolul punind capat batrinului si bolnavului imperiu bizantin. Tanarul si istetul sultan va schimba denumirea capitalei Bizantului in Istambul si isi va stabili aici capitala.

Mehmed II –circa 1480 (portret realizat de venetianul Giovanni Bellini)

Mehmed II (sau Mohamed Cuceritorul) a fost unul dintre cei mai puternici sultani din istoria imperiului, unii istorici considerindu-l adevaratul intemeietor al imperiului Otoman. In timpul domniei lui, turcii au cucerit noi tinuturi in special in Europa: Serbia, Grecia, Bosnia , dar si rasaritul Asiei Mici. Pentru marile succese, el a fost numit Fatih (Cuceritorul). In timpul lui Mehmed Fatih s-au emis monede din cupru –mangâri, din argint – aspri/akche si onluk, (piese de 10 aspri/akhce) si prima moneda otomana propriu-zisa din aur-sultani/sultanini sau altân. Emisiunile monetare Mehmed II se impart in doua categorii: piese din prima perioada de domnie (1444-1446/ 848-850AH) si piese din anii de glorie ai imperiului (1451-1481/855-886AH). Monedele emise de cuceritorul Constantinopolului, fata de emisiunile altor sultani, au pe ele trecut anul de emisie si nu anul de urcare pe tron al sultanului. Sultani, sultanini sau Altân, altun . Este prima moneda otomana propriu-zisa din aur. Altun in limba turca inseamna aur. O perioada indelungata de timp otomanii nu au batut monede de aur proprii, insa au acceptat in circulatie si la plata birurilor monedele de aur europene, mai ales ducatii venetieni si unguresti, ba chiar le-au imitat sau le-au aplicat contramarca sah (“just”, “veritabil”). Aceasta contramarca apare si pe piese batute la Sibiu in 1465 si 1466-1467, aflate in colectiile Muzeului National Ungar. Desi in documentele vremii apar referiri la ducatii turcesti cu mult inainte ca acestia sa bata moneda proprie din aur, unii numismati considera ca de fapt sub aceasta denumire se afla imitatiile ducatului venetian realizate de alte autoritati decit cele otomane, dar destinate in principal platii tributului catre Inalta Poarta. Cum aceste monede circulau in teritoriile detinute de otomani, ele s-au numit “turcesti”. Abia in timpul domniei lui Mehmed II, in anul 882 H (1477-1478) otomanii încep să emită propria monedă de aur cu legenda arabă. Initial, Altânul avea 3,55 grame, continea aur 996, era egal cu 40 de aspri de argint si valora cit un ducat venetian. Pina la moartea lui Suleyman I a fost utilizat cu precadere in comertul exterior. In timpul lui Mehmed II s-au batut sultanini

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 3

numai in monetaria Constantinopol.

AKCHE /ASPRU. A fost moneda cea mai raspindita in imperiu in perioada lui Mehmed Fatih, (si chiar pina la mijlocul secolului XVI) datorita argintului de buna calitate din care era confectionata, stabilitatii economice a imperiului si faptului ca era moneda in care se plateau soldele si deasemenea fusese impusa oficial ca moneda de

calcul. De la aparitia asprului in 1326 si pina la prima domnie a lui Mehmed II akcheaua a avut o stabilitate remarcabila, greutatea variind intre 1,15 si 1,2gr iar titlul argintului s-a pastrat in toata aceasta perioada la 900. Incepind cu cea de-a doua domnie a lui Mehmed II, akcheaua a fost periodic devalorizata, reducindu-

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 4

i-se greutatea pina la 0,75 grame in 1481. Practic, au fost 6 etape de reducere a greutatii asprilor. Toate aceste reduceri de greutate nu au facut altceva decit sa sporeasca veniturile visteriei imperiului, din aceeasi cantitate de argint se bateau mai multe piese. Primii aspri emisi de Mehmed II (in 1444/848) erau din argint cu titlul 900 si o greutate in jurul a 1-1,15gr. Akchelele cu anul 848 sunt caracterizate prin faptul ca au pe avers 2 cercuri astfel pozitionate incit sa formeze simbolul Islamului, semiluna. In cercul interior pozitionat in partea de sus a monedelor si atingindu-se de cercul mare este inscriptionat: „Mehmed bin Murad” adica Mehmed fiul lui Murad. In portiunea sub forma de semiluna, zona dintre exteriorul cercului mic si interiorul cercului mare sunt scrise urmatoarele: „Han” si „azze nasrűhű”, care s-ar putea traduce prin „conducatorul care obtine victorii stralucitoare”.

Pe reversul pieselor cu anul Hegirei 848 este

reprezentat un cerc in interiorul caruia sunt doua semicercuri tangente. In semicercul superior este inscriptia „hűllide műlkehű” care s-ar traduce prin „imperiu vesnic”. In semicercul inferior este inscriptia „duribe” adica”batut la” si apoi monetaria unde s-a realizat piesa. In spatiile laterale dintre cele doua semiceruri tangente este inscriptionat anul urcarii pe tron, recte 848, dar astfel: in spatiul din stinga monedei cifrele „84” si in spatiul din dreapta „8”. Akche 848 s-au batut in monetariile: Edirne, Amasya, Ayasluk, Bursa si Serez. Din pacate, cele mai multe akchele (si nu doar cele din prima domnie a lui Mehmed II) nu au pe ele nici pe avers dar nici pe revers inscriptiile integrale, ci doar partiale, datorita pozitionarii defectuase a flanului in timpul operatiei de batere a monedei sau dimensiunii reduse a flanului.

Dupa ce Murad al II-lea a revenit la domnie

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 5

a emis akchele apropape identice cu cele batute de fiul sau. Singura deosebire este ca pe avers in cercul interior in loc de inscriptia „Mehmed fiul lui Murad” apare „Murad fiul lui Mehmed” (este vorba de Mehmed I), deci a fost schimbata doar pozitia cuvintului „bin” (fiu) in inscriptie. Astfel de akche s-au emis doar in 3 monetarii: Edirne, Bursa si Serez. Akchelele din perioada de inceput a domniei

lui Mehmed II sunt rare deoarece atunci cind se hotara scoaterea pe piata a unei noi monede cu o greutate mai mica decit cea existenta se colectau monedele vechi si se topeau. Din timpul celei de-a doua domnii exista cinci tipuri de aspri emisi de Mehmed II categorisiti dupa anii de emisie trecuti pe monede. Astfel, avem emisiuni cu anul hegirei 855 batuti in monetariile Amãsya, Ayãsluk, Bursa, Edirne, Novar, Serez, apoi in

Colecţionarul RomânNumărul 12, 20 Decembrie 2007

Pagina 6

865 (Amãsya, Ayasluk, Bursa, Edirne, Kostantiniye, Novar, Serez, Konya, Kostamonu) in 875 (Amãsya, Ayãsluk, Bursa, Edirne, Kostantiniye, Novar, Serez, Üsküp-Skoplje, Konya) in 885 (Amãsya, Bursa, Edirne, Kostantiniye, Serez, Üsküp), in 886 (Amãsya, Bursa, Edirne, Kostantiniye, Novar, Üsküp). Se constata ca asprii s-au emis cu o periodicitate de 10 ani, cu exceptia anului mortii sultanului. Mai multi specialisti sustin ca o parte din emisiunile cu anul hegirei 886 apartin lui Mehmed II.

Akche-lele din prima decada 855-865AH au aversul relativ asemanator, (numismatul sirb Slobodan Sreckovic a identificat totusi 2 tipuri de

baza de inscriptii pe avers – vezi „Akches” vol 2,). In centru este inscriptionat: „Mehmed bin” si circular in 4 cartuse ornamentale : „Murad/ han/ azze nasruhu/ 855. Inscriptia de pe revers este: in partea de sus se poate citi- „Hullide műlkűhu”, si in partea de jos „duribe” si urmeaza o monetarie din cele amintite mai sus.

Aversul si reversul akche-lelor din perioada 865-875 AH prezinta mai putine variatii. Inscriptiile de pe avers si revers sunt scrise pe margine de jur imprejur iar in mijlocul monedei se afla cite o stea. Pe avers este inscriptionat: „Mehmed bin Murad han azze nasruhu 865” iar pe revers „Hullide mulkehu

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 7

duribe” plus monetaria. Aversul akchelelor emise in intervalul 875-885AH prezinta o inscriptie plasata pe 4 rinduri astfel: „Mehmed bin/ Murad han/ azze nasruhu/ 875”. Piesele emise in primul an al decadei aveau pe ambele fete trei cercuri concentrice liniare in jurul inscriptiilor. Acestea simbolizau inceputul celei de a treia decade de domnie a lui Mehmed II. Ulterior s-a utilizat doar designul cu un singur cerc liniar sau perlat. Pe revers inscriptia este plasata pe trei rinduri: „hullide mulkehu/ duribe/” si monetaria, Amãsya sau Ayãsluk, Bursa, Edirne, Kostantiniye, Novar, Serez, Üsküp, Konya. In 885AH apare o noua serie de akchele, mai usoare, care multa vreme au fost considerate ca ar fi emise in anul 880AH dintr-o confuzie a cifrei arabe 5 care seamana mult cu cifra araba 0. (vezi articolul dlui Slobodan Sreckovic - „Minting of coins in 885 and 886AH” aparut in TND Bulten, 33-34, 1996, care aduce argumente in favoarea unei emisiuni de akcele in anul 885 si nu 880, asa cum s-a sustinut multa vreme). Pe aversul emisiunilor 885AH inscriptia este plasata pe trei rinduri: „Mehmed sultan/ bin/ Murad han”. Titulatura de sultan nu este noua, ea a fost utilizata prima data de Mehmed I in 816AH, dar abandonata in 822AH. Inscriptia de pe revers este pe 5 rinduri: „azze nasruhu” / monetaria/ „duribe/ sene/ 885”. Cuvintul „sene” se traduce prin „an”. Aceste akche ca si cele din 886AH sunt foarte rare, pentru ca pe 3 mai 1481 sultanul moare. Ultimele akchele Mehmed II au fost emise postum in 886AH, pentru o perioada foarte scurta de timp (de pe 3 pina pe 21 mai 1481 cind este urcat pe tron printul Cem (Jem) care va fi inlocuit pe 19 iunie de Bayazid II) in aproape toate monetariile si sunt extrem de rare. Aversul este identic cu emisiunea 885AH cu exceptia anului. In privinta reversului si acesta este asemanator celui din 885AH, dar exista citeva deosebiri generate de pozitia literei „be” din cuvintul „duribe”.

Variaţia greutăţii asprilor otomani şi rata de schimb în timpul lui Mehmed II*

AnulAH/AD

Aspri/100 dirhemi Grame/akce Akcele/ducat venetian Raport aur/argint

848/1444 290 1,06 39-40 10,6855/1451 305 1,01 40-41 10,4865/1460 320 0,96 42-43 10,3875/1470 330 0,93 44 10,4

885**/1480 400 0,77 45 8,8886/1481 410 0,75 46 9,0

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 8

*- tabel alcatuit pe baza informatiilor din Sevket Pamuk – A monetary history of the ottoman empire. Dirhemul era o unitate ponderala utilizata in monetariile otomane avind circa 3,072 gr. Ag. Ducatul venetian cintarea 3,559gr si era din aur de 997.** - Slobodan Sreckovic in „Minting of coins in 885 and 886AH” aparut in TND Bulten, 33-34, 1996, aduce argumente in favoarea unei emisiuni de akcele in anul 885 si nu 880, asa cum s-a sustinut multa vreme.

In a doua jumatate a secolului XV akcheaua/asprul a fost moneda de argint preponderenta si pe piata din tarile romane, convietuind cu emisiunile monetare locale. Alaturi de monedele otomane bune circulau in Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania („importate” in special din cele doua voivodate de peste Carpati) foarte multe falsuri, fie avind legenda barbarizata, fie piese fourrées (doar argintate). De altfel, exista argumente istorice care sustin existenta unei productii locale de imitatii de aspri la nord de Dunare initiata de Petru Aron in Moldova si de Vlad Tepes in Tara Romaneasca si continuata de domnitorii care i-au urmat. Circulatia asprului in Tara Romaneasca, Moldova si in Transilvania difera fata de cea din Imperiu Otoman. Aceasta este reglementata de autoritatile locale si nu de cele ale imperiului. Astfel, cursul dintre aspru si celelalte monede de pe piata (monedele locale sau din alte tari europene) era unul fixat de domnitorii locali care isi pastrau si unele

avantaje obisnuite cum ar fi: recuperarea unei parti a argintului prin distribuirea de piese argintate sau doar din cupru, dar si prin suplimentarea masei monetare otomane prin emiterea de monede de tip otoman. ONLUK AKCHE. Erau piese care valorau 10 aspri (sau 10 akchele). S-au batut in monetariile Kostantiniye si Novar (Novo Brdo = Kosovo). Primele onluk akche s-au batut in 1470. Erau din argint 900, cintareau in jur de 8,80-8,90gr si aveau un diametru de 21-22mm.

Mangâr sau pul- erau monede din cupru, motiv pentru care sunt mai slab conservate. Majoritatea emisiunilor din secolele XIV-XVI sunt anonime lipsind numele sultanului, pe unele si data emiterii sau urcarii pe tron a sultanului, dar si numele atelierului. Multe piese prezinta doar niste ornamente pe ambele fete. In plus, nu de putine ori, erau batute pe pastile cu suprafata mai mica decit cea a tiparelor, sau deplasate fata de matrita. Se pare ca fiecare atelier monetar isi concepea reprezentarile de pe tipare astfel explicindu-se varietatea mare a mangârilor. Toate aceste inconveniente fac destul de greoaie identificarea mangârilor si confuzia lor cu alte piese batute de state turcesti anatoliene, motiv pentru care nici nu s-a acordat o importanta prea mare studiului acestora. Astfel, nu se cunoaste care era valoarea reala a acestor piese si daca existau mai multe nominaluri, sau sunt doar variatii ale dimensiunilor de la un atelier la altul. In schimb erau foarte populari in epoca, pe linga rolul jucat in tranzactiile marunte, mangârii erau

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 9

utilizati si ca jetoane in jocurile de tintar sau dame. Din acea perioada provine si denumirea de pul/puluri in limba romana data pieselor jocului de table. Mangârii nu erau primiti la plata impozitelor, in schimb erau distribuiti obligatoriu negustorilor contra banilor din argint, astfel imperiul reusea sa inlocuiasca periodic o parte din argintul de pe piata. De la Mehmed II se cunosc mangâri fara monetarie sau care s-au batut in ateliere monetare din: Amãsya, Ayãsluk, Berghamã, Bõlû, Bursa, Edirne, Aghridir, Ankûriya, Qarãhisãr, Kastamuni, Kîghî, Küniya, Kostantiniye, Serez, Tire. Alte surse, sustin ca in partile europene ale imperiului s-au emis mangâri sub Mehmed II numai in doua ateliere: Edirne si Kostantanyie (Constantinopol), nu si in Serez. Se presupune ca mangârii au circulat in principiu numai

in interiorul Imperiului Otoman.

Mangârii identificati ca apartinind lui Mehmed II, descoperiti pe teritoriul actual al Romaniei sunt foarte putini. Piesele cu locul de descoperire necunoscut au fost considerate ca provenind din Dobrogea. Se pare, totusi, ca mangârii au penetrat in cantitati reduse si in Tarile Romanesti. Dl Eugen Nicolae in cartea „Moneda otomana in Tarile Romane in perioada 1451-1512” aparuta la Editura Arc, Chisinau in 2003 catalogheaza doar 10 exemplare. Raritatea descoperirilor este explicata prin faptul ca mangârii nu erau tezaurizati (datorita valorii foarte reduse) si nici folositi in practici funerare. Pe aversul acestor piese din cupru apare, dar

nu intotdeauna, anul de batere, tugra sau inscriptia „bin Murad” (fiul lui Murad) ori „Mehmed bin Murad”. Tot pe avers mai pot apare: o stea cu sase raze; un triunghi central; o rozeta; diverse cartuse ornamentale; Pe revers este trecut numele monetariei (nu este o regula), dispus semicircular sau de jur imprejur. Mai pot apare: o stea cu sase raze; cerc perlat; un mic cerc in centru; rozeta cu sase petale; diverse cartuse

ornametale. Unele piese copiaza asprii contemporani. Dimensiunile mangârilor variaza foarte mult. La piesele descoperite in Romania si identificate ca emisiuni Mehmed II s-a constatat ca diametrul variaza intre 10 si 17mm, iar greutatea intre 0,65 si 3,05grame.

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 10

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 11

In Romania monede ale lui Mehmed al II-lea s-au descoperit izolat la Enisala, Radovanu (jud Calarasi), Vadastra, cetatea Severinului, Bucuresti, Orheiul Vechi, Suceava, Tirgoviste si in tezaurele de la Piua Petrii (jud Ialomita), Bertesti (jud.Braila), Orbeasca de Jos si Plopi (ambele in jud Teleorman), Buzau (un tezaur de 410 aspri-cel mai mare tezaur cu piese Mehmed II), Colceag (jud Prahova), Tifesti (jud Vrancea), Tirgu Ocna (jud Bacau), Scinetea (jud Vaslui), Pacuiul lui Soare. In repartitia pe monetarii a asprilor lui Mehmed II in tezaurele de la Piua Petrii, Colceag, dar si in depozitul „Tara Romaneasca passim” (aflat in colectiile Institutului de Arheologie „Vasile Parvan”) si Moldova passim primele locuri sunt detinute de cei proveniti de la Edirne, Serez si Novar.

Bibliografie:1. Eugen Nicolae- Moneda otomana in Tarile

Romane in perioada 1451-1512, Ed. Arc, Chisinau, 2003

2. Tezaure din muzeele orasului Chisinau sec. XVI-XVIII, Ed. Universitas, Chisinau, 1994

3. Slobodan Srećković- Minting of coins in 885 and 886 AH, in TNDBulten, 33-34, 1996, p.49-59

4. Slobodan Srećković- Akches, vol. 2, cap. 7-Mehmed II –Fatih , pg11-31; Belgrad 2000

5. Slobodan Srećković, Kenneth L. MacKenzie – Coinage of Muhammad (Mehmed) II akches minted in 855 AH (in the light of a newly found hoard), in Oriental Numismatic Society newletter nr. 163, Londa, 2000, pg. 17-20

6. SËVKET PAMUK- A Monetary History of the Ottoman Empire, Cambridge University Press (Virtual Publishing) 2003

7. Eugen Nicolae-Un lot de monede otomane din sec.XIV-XV in colectia Cabinetului numismatic al Institutului de arheologie din Bucuresti, in Studii si cercetari numismatice vol IX-1989, pg 131-136

8. Mihaela Blasko, C. Matache- Tezaurul de aspri otomani de la Tg. Ocna, jud Bacau, in BSNR 86-87 (1992-1993), 1996, p.151-160

9. Mihaela Blasko, E. Nicolae-Contributii la

studiul monedelor de cupru otomane din secolele XV-XVI, in BSNR, 77-79 (1983-1985), 1986, p.297-307

10. E. Nicolae si I. Donoiu-Monede de cupru otomane din sec XIV-XVI descoperite in Dobrogea, in BSNR, 80-85(1985-1991), 1992, p.299-302

11. E. Nicolae si E. Paunescu- Un tezaur din sec. XVI descoperit la Radu Voda, comuna Izvoarele, jud Giurgiu, in SCN 10 , 1996, p.109-135

12. http://www.osmanischesmuseumeuropa.de/13. http://ro.wikipedia.org/wiki/Mehmed_al_II-

lea_Fatih14. http://www.turks.org.uk/

autoring. Dorel Balaita Onesti-Bacau

Cu multumiri dlui Slobodan Srećković- din Belgrad, care a avut deosebita amabilitate sa ne puna la dispozitie o serie de articole ale domniei sale, si domnului Lucian Munteanu de la Institutul de Arheologie Iasi pentru ajutorul acordat in documentarea acestui articol dar si a altora care vor urma.

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 12

parte că el va încuraja viitoare acte de eroism pe câmpul de luptă.

Ordinul Sf. Alexandru

Sistemul naţional de decoraţii al Bulgariei a evoluat apoi cu paşi rapizi. Astfel, la doar şase luni de la înfiinţarea Ordinului Militar pentru Vitejie, apărea Medalia Comemorativă pentru Eliberare 1877-78, prima medalie oficială a statului bulgar. Ordinul Sf. Alexandru, primul ordin bulgar destinat a recompensa meritele civile şi militare, lua fiinţă pe 25 decembrie 1881/6 ianuarie 1882, la şase luni după suspendarea constituţiei din 1879, iar pe 24 martie/5 aprilie 1883, Medalia pentru Merit ataşată Ordinului Sf. Alexandru se transforma în Ordinul pentru Merit destinat a recompensa meritele ofiţerilor pe timp de pace sau de război. Ulterior au apărut alte trei distincţiii: Medalia pentru Ştiinţe şi Arte, o medalie comemorativă a războiului cu Serbia (încheiat prin semnarea la Bucureşti a unui tratat de pace în anul 1886) şi un semn onorific pentru Crucea Roşie. Astfel, în anul 1886 la abdicarea Prinţului Alexander, sistemul naţional de decoraţii al Bulgariei conţinea trei ordine, un semn onorific şi patru medalii.

Evoluţia sistemului de decoraţii a continuat şi după venirea pe tronul Bulgariei a Prinţului Ferdinand de Saxe-Coburg-Gotha. Urmând exemplul predecesorului său, urcarea sa pe tron a fost marcată de emiterea unei medalii comemorative, înfiinţată de data aceasta de Consiliul de Miniştri al Bulgariei. Ulterior au apărut alte două distincţii, urmate în anul 1891 de Ordinul Meritul Civil destinat a recompensa

Istoricul sistemului naţional de ordine al Bulgariei

Pe lângă confirmarea independenţei de stat a României, războiul ruso-româno-turc din 1877-1878 a dus şi la înfiinţarea unui principat autonom al Bulgariei la aproape 500 de ani de la dispariţia ultimului stat bulgar de pe harta Europei în urma cuceririi şi încorporării sale în Imperiul Otoman. În aprilie 1879, Adunarea Naţională reunită în oraşul Târnovo adopta prima constituţie a statului bulgar şi vota în unaninimitate alegerea Prinţului Alexander Battenberg ca principe domnitor al noului stat. Constituţia interzicea titlurile nobiliare şi alte tipuri de distincţii, inclusiv ordinele şi medaliile, dar un articol prevedea totuşi că se poate înfiinţa o singură decoraţie pentru recompensarea meritelor militarilor pe timp de război. Acest articol constituia baza legislativă pentru înfiinţarea viitorului sistem naţional de decoraţii al Bulgariei.

Prima decoraţie bulgară, ce încălca formal prevederile constituţiei adoptate la Târnovo, a fost o medalie comemorativă dedicată urcării Prinţului Alexander pe tron. Medalia a fost înfiinţată cu titlu personal la scurt timp după venirea prinţului în Bulgaria, dar demonstra pe plan faleristic înfiinţarea unui nou stat.

Ordinul Militar pentru Vitejie

Primul ordin al noului stat bulgar, înfiinţat în virtutea prevederilor constituţiei de la Târnovo, a fost Ordinul Militar pentru Vitejie, apărut pe 1/13 ianuarie 1880. Decretul de înfiinţare prevedea că ordinul va recompensa pe de o parte meritele persoanelor care s-au distins în războiul din 1877-1878, iar pe de altă

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 13

meritele excepţionale ale funcţionarilor publici.

Pe 15/27 mai 1893, Adunarea Naţională a modificat secţiunea din constituţie referitoare la decoraţii astfel încât prinţul căpăta dreptul de a acorda ordine şi medalii, dar înfiinţarea acestora trebuia făcută prin legi votate în parlament. Prin acest amendament ordinele bulgare înfiinţate până la acea dată intrau în legalitate constituţională.

Sistemul de decoraţii a fost ulterior amendat prin apariţia în anul 1900 a Ordinului Meritul Militar, înfiinţat doar prin decret regal fără respectarea noilor prevederi constituţionale. Alte patru decoraţii i-au

urmat în perioada dintre 1902 şi 1908. Aceste decoraţii au fost însă acceptate tacit, mai ales că ultima dintre ele era o cruce comemorativă dedicată proclamării Bulgariei ca un regat independent pe 22 septembrie/5 octombrie 1908.

Pe 18/31 mai 1909 are loc însă o nouă încercare de încălcare a constituţiei prin înfiinţarea prin decret regal a Ordinului Sfinţii Chiril şi Metodiu destinat a deveni cel mai înalt ordin bulgar. Acţiunea Regelui Ferdinand provoacă nemulţumire şi duce la luări de poziţie împotriva noului ordin, dar întrucât el începuse să fie acordat, în anul 1910 se încearcă aducerea sa în legalitate. Printre argumentele aduse în favoarea sa la discuţiile din Adunarea Naţională a fost şi acela

Ordinul Meritul Civil

Ordinul Meritul Militar (model de război)

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 14

că Ordinului Sfinţii Chiril şi Metodiu a fost înfiinţat pentru a marca proclamarea Bulgariei ca un regat independent. Ordinul a fost în cele din urmă acceptat de parlament printr-o lege votată în februarie 1910.

Ordinul Sfinţii Chiril şi Metodiu

În ultimii ani ai Primului Război Mondial se înfiinţează încă două decoraţii bulgare, astfel încât la abdicarea Regelui Ferdinand (determinată de înfrângerea Bulgariei în război), sistemul naţional de decoraţii al Bulgariei conţinea şase ordine, cinci semne onorifice şi şaptesprezece medalii. Sistemul va rămâne în esenţă neschimbat până la preluarea puterii de către comunişti în septembrie 1944. După această dată încep să apară şi alte decoraţii care marchează schimbările ce au avut loc în viaţa politică a Bulgariei. Vechile decoraţii continuă însă să fie acordate, dar cu modificările aduse de noul Consiliu de Regenţă care a decis îndepărtarea simbolurilor ce aminteau de predecesorii regelui minor Simeon al II-lea. Astfel leul neîncoronat al Bulgariei ia locul portretelor şi monogramele regilor de pe decoraţii, iar panglicile în culorile casei Coburg (alb-galben-negru) sunt înlocuite.

Abdicarea Regelui Simeon şi proclamarea republicii în toamna anului 1946 aduce noi schimbări în sistemul bulgar de decoraţii. Un decret ministerial din vara anului 1947 decide o restructurare a sistemului de decoraţii şi introduce însemne republicane la care cununi de spice au luat locul coroanelor regale. Decretul rămâne valabil până în anul 1950, când toate decoraţiile din sistemul tradiţional sunt abrogate şi locul lor este luat în întregime de un sistem de decoraţii

de inspiraţie sovietică. Câteva ordine din noul sistem au preluat numele unora din sistemul tradiţional, fără însă a păstra şi organizarea sau importanţa lor.

Sistemul de decoraţii iniţiat în 1944 se dezvoltă treptat astfel încât la căderea comunismului în 1989 cuprindea 10 titluri de onoare, 17 ordine şi 52 de medalii. O lege adoptată în 1991 desfiinţează majoritatea acestor decoraţii cu excepţia a trei ordine, Ordinul Stara Planina, Ordinul Călăreţului din Madara şi Ordinul Trandafirului înfiinţate pe 4 august 1966. Iniţial ele erau destinate doar cetăţenilor străini, dar în 1994 s-a decis ca ele să fie acordate şi cetăţenilor bulgari. Sistemul de decoraţii a fost modificat iar în perioada 2003-2004 când au fost reînfiinţate multe dintre ordinele tradiţionale bulgare. În prezent sistemul de decoraţii al Bulgariei este compus din Ordinul Stara Planina, Ordinul Sfinţii Chiril şi Metodiu, Ordinul Meritul Civil, Ordinul Meritul Militar, Ordinul Călăreţului din Madara, Ordinul pentru Vitejie şi Medalia pentru Merit.

BibliografieTodor Petrov - Orders and Medals of Bulgaria (Sofia, 2000)

Imaginile au fost reproduse cu permisiune de la UBS Gold & Numismatics.

Alexandru Daşu

COLECTIONARUL ROMAN - revista online gratuita pentru colectionari, ISSN 1842 - 6069

Contact:Dragoş Băldescu - e-mail: dragosbaldescu@yahoo.com, Aldor Balazs - e-mail: office@transylvanian-numismatics.com

Nu ezitati sa ne contactati pentru orice intre-bari, contributii, observatii, pe e-mail sau pe cele doua forumuri

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 15

Emisiunile de bancnote comemorative in Thailanda

Thailanda este tara cu cele mai multe emisiuni comemorative de bancnote . Majoritatea comemoreaza diverse evenimente ce au legatura cu Regele Rama IX (Bhumibol Adulyadej ) si sotia acestuia Regina Sikirit. In articolul de fata vom prezenta bancnotele emise si o scurta prezentare a acestora.

Prima emisiune de bancnote comemorative are loc in anul 1969 cand bancnotele de 5 baht ( pick 80 ) si 10 baht ( pick 81 ) au in centru jos in limba thai urmatorul text : “ opening of the Thai Banknote Printing Works 24 June 2512 “ au fost emise 6000 , respective 7000 de exemplare . Aceste banknote vor fi emise apoi in seria a 11 care a circulat in Thailanda , dar fara textul din partea de jos . In pozele de mai jos este ilustrata seria comuna.

In 1987 cu ocazia aniversari a 60 ani de la nasterea Regelui Rama IX , Banca Nationala emite bancnota de 60 baht (pick 93) . Bancnotele au fost numerotate de la 0000001 – 9999999 .

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 16

Anul 1992 aduce cu el si supratiparirea unui text pe bancnotele de 50 baht ( pick 94 ) si 500 baht ( pick 95 ) cu prilejul a 90 ani de la nasterea Somdej Phra Srinagarindra Boromrajajonani (H.R.H. the Princess Mother). Textul este in partea stanga jos sub wmk . Emisiunea de 50 baht cuprinde bancnotele cu seria 0F-2F , iar cea de 500 baht 0E-0F .

Tot in acest an este emisa bancnota de 1000 baht ( pick 96 ) cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la nasterea Reginei Sirikit . Bancnota are pe spate stanga jos textul (“H.M. Queen Sirikit, the Fifth Cycle Birthday Anniversary Celebration, August 12, 1992” ) . Bancnotele sunt numerotate 9A 0000001- 9A 9999999 .

Cu ocazia aniversari a 120 ani de la infiintarea Ministerului Finantelor , Banca Thailandei emite bancnota de 20 baht ( pick 98 ) cu textul : “The 120th year of the Ministry of Finance, April 14, 1995”

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 17

Textul se regaseste in limba thai in partea centrala jos pe fata . Bancnota cuprinde toate emisiunile cu seria 0B-8B .

In 1996 s-au implinit 50 de ani de la Incoronarea Regelui Rama XI , cu aceasta ocazie au fost emise 3 bancnote cu valori de 50 baht , 500 baht si 500 baht . Bancnota de 50 baht ( pick 99 ) este identica cu bancnota in circulatie cu exceptia ca este tiparita pe suport de polimer . Seria bancnotelor : 9A, 9B, 9C, 9D, 9E, 9F, 9H, 9J, 9K, 9T . Bancnota de 500 baht ( pick 100 ) este asemnatoare cu cea din seria a 14-a cu exceptia faptului ca are modificat blazonul pe fata in partea centrala .

Bancnota a fost numerotata 9A 0000001 - 9A 9999999 Bancnota de 500 baht ( pick 101 ) este tiparita pe support de polimer si este numerotata : 9A 0000001-9A 9999999

Cu ocazia aniversari a 50-a ani de la nunta Regelui Rama IX si reginei Sirikit in anul 2000 sunt emise doua bancnote cu valori de 50 baht ( pick 105 ) si 500.000 baht ( pick 106 ) . Ambele au acelasi design . Bancnota de 50 baht numerotata astfel 9R 000001-9R 999999 , in timp ce a doua bancnota este

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 18

numerotata de la 001 la 999 . A doua bancnota are o valoare de piata foarte mare datorita numarului redus de bancnote emise , 999 , precum si a valori nominale imense .

In 2002 aniversand centenarul bancii , este pusa in circulatie bancnota de 100 baht ( pick 110 ) , banknote numerotate : 0A 0000001-1A 5000000 .

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 19

In 2006 aniversan al 6 –lea ciclu de la nasterea Reginei este emisa o noua bancnota de 100 baht ( pick 111 ) in pliant . In continuare reproducem textul din pliant care este in limba engleza si thai :

“To celebrate the auspicious occasion of Her Majesty the Queen’s 6th cycle birthday anniversary August 12th, 2004, and to honour Her Majesty’s kindness in dedicating not only her physical and mental energy but also her personal funds for the well-being of the nation and her people, the Bank of Thailand takes this opportunity to issue the 100 Baht commemorative banknote to express highest gratitude to our Queen. The proceeds, after reduction of face value and cost, will be present for her royal cause. Throughout the 54 years as the Queen, Her Majesty has been at King’s side to perform royal duties, constantly provideing moral support and tirelessly sharing all the royal responsibility. Many royal projects were launched by Her Majesty to relieve hardship of the people as well as to improve their standard of living. Under Her Majesty’s royal patronage and chairmanship, Foundation for the Promotion of Supplementary Occupations and Related Techniques, or SUPPORT, was founded. Many SUPPORT project centres were also set up throughout the country to provide training in artworks and handicrafts such as nielloware, gold and silver handicrafts, ‘yan lipao’ baskettry, and cloth-weaving namely Silk, Chok and Phrae Wa. Moreover, Her Majesty also pays special attention to the quality of SUPPORT products, Her Majesty also promotes the SUPPORT handicrafts both at home and aboard, thus helping to supplement farmer’s basic income as well as preserving the Thai cultural heritage. Anothe major royal duty is preservation and development of natural resources and environment. Her Majesty initiated many projects such as the “Forest-;Loves-Water” Project and the “Little House in the Big Forest” Project to rehabilitate deteriorated forests and conserve wild animals as well as to provide land and occupations for impoverished farmers. Other royal projects include the setting up of research stations for breeding wild animals and marine turtles of various species.”

Bancnotele sunt numerotate astfel : 9Tor 0000001 - 9Tor 7299999 .

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 20

In anul 2006 aniversand 60 ani de la incoronarea regelui Rama IX este emisa bancnote cu valoare de 60 baht . Bancnotele au fost numerotate astfel : 9K 0000001-9K 9999999 .

Ultima aparitie comemorativa o remarcam in anul 2007 cu okazia aniversarii a 70 ani de la nasterea regelui Rama IX . Bancnotele au fost numerotate : 9K 0000001-9K 9999999 si 9R 0000001- 9R 5000000 .

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 21

Mare parte din aceste bancnote au un pret de piata mic si cred ca merita un loc in colectia oricarul numismat din lume , mai ales pentru designul acestora. Am redat modul in care sunt inseriate bancnotele pentru a va face o idee despre numarul de exemplare emis pentru fiecare tip .

Bibliografie: - World Paper Money 2007- http://aes.iupui.edu/rwise/- http://www.siambanknote.com

autor: Cristian Dinca

Uniunile monetare europene din secolul XIX

Uniunile monetare au aparut din nevoia de a usura comertul si plata taxelor vamale, dar si din nevoia imperiilor de a-si mari sferele de influenta fara a recurge la razboaie costisitoare.

In secolul XIX vor aparea 3 uniuni monetare europene formate intre state suverane, fiecare avand un model specific si zone economice comune, dar bazate pe afinitatile politice si culturale ale tarilor membre. Fiecare uniune monetara a avut un “calcai a lui Ahile” ce a dus in final la dizolvarea, practic niciuna nu a supravietuit Primului Razboi Mondial. Singurul succes notabil este integrarea monetara din cadrul Confederatiei Germane si adoptarea unei monede unice a Imperiului German in 1871.

Principalele uniuni monetare au fost bazate si sustinute de Franta pe de o parte si Prusia pe cealalta parte, conturandu-se astfel doua blocuri economice distincte in Europa, cu Marea Britanie fidela pozitiei sale de a se opune la toate.

UNIUNEA MONETARA LATINA (UML)

Aceasta uniune monetara a fost initiata si sustinuta de Franta, iar tarile membre fondatoare in 1865 fiind: Franta, Belgia, Italia, Elvetia, Luxemburg. Acestora li se va alatura Grecia in 1868, iar alte tari care vor semna tratate bilaterale sau vor adera neoficial la UML sunt: imperiul Austro-Ungar, Rusia, Suedia, Romania, Finlanda, Spania, Statul Papal, Serbia, Bulgaria etc. In final, etalonul monetar al uniunii va fi adoptat in peste 30 de tari.

Principale reglementari ale uniunii erau:

• standardizarea tipurilor monetara avand ca model francul germinal. Moneda franc germinal a fost creatia revolutionarilor francezi, prima emisiune fiind in 1803 in timpul Consulatului, iar principalul exportator a acestui tip monetar a fost Napoleon Bonaparte, care l-a impus in toate teritoriile cucerite de Franta.

• bimetalismul argint-aur, raportul de schimb fiind de 15,5:1. Orice persoana fizica putea aduce aur sau argint pentru baterea de moneda si putea sa primeasca contravaloarea metalului in monedele nationale, exceptie facand monedele de argint cu titlul 835 care puteau fi batute doar de Guvernele nationale;

Metal Titlul metalului Greutatea(gr)

aur 100 900 32,25aur 50 900 16,13aur 20 900 6,45aur 10 900 3,23aur 5 900 1,61argint 5 900 25argint 2 835 10argint 1 835 5argint 0,50 835 2,5argint 0,20 835 1

• libera circulatia a monedelor intre tarile membre,

exceptie facand monedele cu continut slab de argint si monedele divizionare din alte metale;

• nerestrictionarea tirajelor de moneda de aur, dar

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 22

restrictionarea partiala a tirajelor celor de argint la echivalentul de 6 franci per locuitor;

• paritate intre monedele tarilor membre, comisionul de conversie fiind stabilit la 1,25%;

Sistemul monetar al UML a ajutat noile state europene formate in acesta perioada, Italia, Romania, Serbia, Bulgaria, Grecia sa-si intareasca rapid suveranitatea prin abilitatea de a emite monede recunoscute si acceptate in schimburile comerciale internationale, intarind astfel administratiile statale si economiile acestora. Congresul Monetar International din 1867, la care au participat 20 de tari, duce la un acord de principiul intre SUA, Imperiul Otoman, Franta si Rusia privind stabilirea unei monede de schimb internationale echivalente monedei de 5 franci si a multiplilor sai. Acordul esueaza in fata opozitiei inversunate a Prusiei si Marii Britanii.Principalele puncte ale tratatului UML, enumerate mai sus, se dovedesc insa punctul slab ce va duce la debilitarea uniunii si, mai tarziu, la dizolvarea ei. Franta avea o economie in recesiune inca din 1865 si isi punea mari sperante in redresarea sa folosind uniunea monetara, dar razboiul pierdut impotriva Prusiei si ocuparea tarii pana in 1873 o fac sa piarda rolul dominant pe piata monetara a continentului. Una din problemele majore ale uniunii a fost diferenta dintre cursul legal si cel de piata al metalelor pretioase, precum si diferenta dintre cursul legal si cel real, economic, intre monedele tarilor membre. Vaticanul, Grecia, chiar si Franta vor emite tiraje mari de monede de argint, obligand astfel alte tari membre sa absoarba aceste tiraje. Toate acestea apar pe fondul unui excedent de argint in Europa, importat din SUA, pretul acestuia scazand mult in raport cu aurul si permitand specula pe baza ratei fixe de schimb din UML. Acest fenomen genereaza un export masiv de moneda din aur si destabilizarea uniunii, multe din tarile membre luand in calcul renuntarea la etalonul bimetalist si adoptarea etalonului monometalist bazat pe aur.Un exemplu clasic de specula, in 1873, 100gr. argint pur costa 16 franci si din el se putea bate 4 monede de 5 franci. Acestea se puteau schimba contra unei monede de 20 franci aur, profitul astfel obtinut fiind de 25%. In 1873-1874 in Franta s-au tranzactionat

peste 150.000.000 franci in argint, iar contravaloarea respectiva in aur a parasit tara lovind puternic in economia deja afectata de razboi si ocupatie.Incepand din 1874 incep rectificarile la tratatul UML, renuntandu-se la etalonul bimetalist si se vor limita tirajele de monede de argint. Rectificarile ulterioare vor interzice libera circulatie a monedelor de argint in cadrul UML, iar in 1890 din toate punctele tratatului a ramas in vigoare doar cel referitor la standardele monetare.Primul Razboi Mondial va da lovitura de gratie stabilitatii francului germinal, acesta nefiind capabil sa supravietuiasca vicisitudinilor economice ale unui razboi. In 1928, la 125 de ani de la crearea sa, francul germinal isi inceteaza existenta, disparand ca etalon monetar. Uniunea Monetara Latina va inceta oficial in 1927, dar ea era demult ingropata prin abandonarea principiilor sub care a fost creata.Acesta uniune avea la baza o zona economica bine stabilita, intre Franta si partenerii ei din uniune relatiile economice si politice erau excelente, dar adaptarea bimetalismului ca etalon monetar a fost o greseala fatala. S-a mizat totul pe faptul ca nu vor exista noi zacaminte de argint care sa scada pretul acestuia si sa destabilize piata monetara. Cand s-a intamplat acest lucru s-au facut reforme ale uniunii ce au facut-o complet nefunctionabila, deoarece acestea erau in contradictie cu regulile unei economii bazate pe libera circulatie si liberul schimb de capitaluri.

UNIUNEA MONETARA GERMANA (UMG) si UNIUNEA MONETARA

AUSTRO-GERMANA (UMAG)

Uniunea monetara germana a fost cea mai de succes uniune monetara din secolul XIX, reteta ei fiind dorinta celor 39 de state germane a a-si armoniza comertul intre ele si de a se proteja in fata partenerilor externi mai puternici. La inceputul secolului XIX, statele germane bateau monede proprii fara a se consulta reciproc, iar tipul monetar si greutatea variau de la un stat la altul.In principal, tipul monetar era raportat la uncia de argint de Koln (Cologne mark – 233,856 gr argint pur), principalul etalon fiind Conventionthaler

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 23

– talerul conventional - 1/10 uncie (23,3856gr) introdus in 1754 in urma reformei monetare din Austria a imparatesei Maria Thereza. Singura tara care nu a adoptat acest taler ca etalon monetar, Prusia, a inceput sa construiasca bazele unei uniuni vamale a statelor germane, Zollverein, excluzand Austria si cautand sa-si impuna moneda sa, Reichsthaler - talerul prusac 1/14 uncie (16,704gr). In 1834 uniunea vamala germana este formata prin contopirea Uniunii vamale de Nord, formata de Prusia in 1818, cu Uniunea vamala de Centru si cea de Sud, ambele create in 1828.In aceasta perioada in spatiul Confederatiei Germane existau peste 100 tipuri monetare diferite, iar reglementarea acestora s-a facut prin conventia de la Dresda din 1838. Acesta specifica raporturile monetare dintre partea de nord, centru si sud a confederatiei:

1 taler nord (modelul prusac) = 1,75 guldeni (florini) sud.

Spre deosebire de Prusia si Confederatia Germana, economia Austriei era in recesiune inca din 1848, iar restrictiile vamale impuse de Confederatie datorita

politicii ei protectioniste ii afectau puternic comertul. Dupa 20 de ani de tatonari, in 1857, Austria adera la Zollverein, iar cu ocazia aceasta se introduce noua moneda de uniune, Vereinsthaler (16,667gr), aceasta fiind 1/30 dintr-un pfund de argint (500gr). Acest lucru este indicat obligatoriu si pe aversul monedelor emise (XXX).

Monedele divionare au raporturi diferite fata de Vereinsthaler, in functie de statul emitent din cadrul uniunii. In tabelul de mai jos sunt prezentate principalele state si raportul monetar intre moneda de uniune si monedele divizionare:

Stat Raport monetarPrusia si nordul Confederatiei 1 Vereinsthaler = 30 Silbergroschen

1 Silbergroschen = 12 Pfennig

Saxonia 1 Vereinsthaler = 30 Neugroshen= 30 Silbergroschen1 Neugroshen = 10 Pfennig

Mecklenburg 1 Vereinsthaler = 48 Schillinge1 Schilling = 12 Pfenninge

Bavaria, Baden , Württemberg 1 Vereinsthaler = 1,75 Gulden1 Gulden = 60 Kreuzer1 Kreuzer = 4 Pfenninge = 8 Heller

Austria 1 Vereinsthaler = 1 Gulden (Florin, Forint)1 Gulden (Florin, Forint) = 100Kreuzer

Declinul economic al Austriei continua si acest lucru duce la pierderea treptata a influentei in cadrul Confederatiei. Prusia domina economic si politic uniunea, iar dorinta ei de unificare a statelor germane declanseaza razboiului cu Austria din anul 1866.

Austria si statele germane aliate acesteia sunt infrante, rezultatul imediat al conflictului este dizolvarea Uniunii Monetare Austro-Germane si a Confederatiei Germane, iar Prusia anexeaza mare parte din statele germane invinse.

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 24

Prusia isi continua expansiunea, intre 1870 – 1871 infrange Franta intr-un alt razboi, rezultatul imediat fiind proclamarea Celui de al Doilea Imperiui German. In acest moment renunta la etalonul argint, noua moneda a imperiului Reichmark, fiind cotata in raport cu aurul:

2.790 Reichmark = 1 kg aur1 Vereinsthaler = 3 Reichmark

Uniunea monetara germana a fost un succes, deoarece nu a fost o uniune clasica intre state suverane cu economii independente. Prusia avea pozitia dominanta cu 70% din economia intregii Confederatii, iar banca sa centrala era de fapt banca Confederatiei. Intreaga sa politica de unificarea a statelor germane, a fost bazata pe o economie in crestere ce domina zona si putem zice ca razboaiele cu Austria si Franta au ajutat la ratificarea politica “de facto” a noului stat german, fiindca oricum zona era unificata din punct de vedere economic.Austria nu si-a revenit dupa pierderea razboiului. In 1867 sub presiunea exercitata de Ungaria se formeaza Imperiul Austro-Ungar si se renunta la Vereinsthaler ca moneda etalon. Austro-Ungaria incearca sa se apropie de Uniunea Monetara Latina prin emiterea unor monede de aur care au la baza etalonul monetar al acesteia: 4 Florin (Forint)- 10 Franc si 8 Florin (Forint) – 20 Franc. Nu a reusit sa adere la acesta, datorita economiei aflate in recesiune si scaderii pretului argintului pe piata. Pana la adoptarea etalonului aur in 1892 pentru noua moneda austro-ungara, krone, bancnotele au fost principala masa monetara.

UNIUNEA MONETARA SCANDINAVA (UMS)

Acesta uniune a luat fiinta in 1873 intre Suedia si Danemarca, principalul motiv fiind criza argintului din acel an si necesitatea adoptarii etalonului aur pentru monedele nationale. Uniunea era favorizata un curent politic si cultural pan-scandinav pentru unirea Norvegiei, Danemarcei si a Suediei dupa modelul german sau italian. Moneda etalon a celor 3 tari, krone, era la paritate in tarile membre si avea o rata

fixa stabilitata:

2.480 krone = 1 kg aur

Suedia a fost prima tara care a emis bancnote in Europa in secolul XVII, iar in 1855 a fost ultima reforma monetara prin care s-a introdus sistemul decimal si o noua unitate monetara riksdaler riksmynt. Suedia a emis monede divizionare de argint, dar si monede de aur (trade coinage) printre care 1 Carolin / 10 Francs care incercau o apropiere de Uniunea Monetara Latina. In 1874 s-a facut conversia la noua unitate monetara a UMS:

1 krone = 1 riksdaler riksmynt = 100 ore

Danemarca a avut ultima reforma monetara in anul 1854, dar economia daneza va avea de suferit in urma razboaielor repetate cu Prusia, totul incheindu-se in 1864 cu pierderi teritoriale insemnate in favorarea Prusiei. Echivalarea monedelor conform standardului UMS era:

1 Daler Rigsmont = 96 Skilling Rigsmont = (1/2 Rigsbankdaler)

1 krone = 1 Rigsbankdaler = 100 ore

Norvegia era principat autonom sub suzeranitate suedeza. In 1875 va adera la UMS, iar moneda sa nationala speciedaler va fi echivalata astfel:

1 speciedaler = 120 skilling1 krone = 1/4 speciedaler = 100 ore

Ne-existand genul de disensiuni prezente in Uniunea Monetara Latina si spatiul economic usor de controlat au facut ca acesta uniune sa functioneze perfect, tranzactiile cu monede pe teritoriul fiecarei tari membre decurgand firesc. In 1905 Norvegia isi declara independenta fata de Suedia, dar ramane in UMS.Idila monetara scandinava ia sfarsit in 1914, dupa inceperea Primului Razboi Mondial. Economiile Danemarcei si Norvegiei sunt in cadere, iar una din solutii este aruncarea pe piata a unor mari cantitati

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 25

de aur si obligarea Suediei sa accepte acest aur la rata de schimb fixa stabilita in 1873. Suedia refuza si rupe tratatul monetar in august 1914, renuntand si la etalonul aur pentru moneda sa. Uniunea se destrama, dar fiecare tara pastreaza denumirea krone pentru moneda ei nationala.Desi avea o zona economica sigura, iar apropierea stransa dintre statele membre lasa impresia unui succes al integrarii monetare, UMS era de fapt o uniune teoretica, dovada ca la prima criza economica majora s-a destramat.

Aceste uniuni monetare au demonstrat dorinta de integrare monetara si facilitarea tranzactiilor comerciale din secolul XIX, insa vor trece 100 de ani pana cand “motoarele” noii Europe, Franta si Germania vor pune bazele unei noii uniuni monetare. Acesta noua uniune monetara s-a construit incepand din 1970 (raportul Werner) si are toate atuurile politice si economice pentru a rezista mai mult decat predecesoarele ei. Insa doar timpul ne va arata daca noua moneda europeana, EURO, va supravietui incercarilor similare ce au distrus monedele etalon ale vechilor uniuni.In contextul actual vedem pozitiile unor tari care au ramas neschimbate de sute de ani, Marea Britanie si tarile scandinave nu au aderat la moneda unica, iar Norvegia nu este nici macar membra a Uniunii Europene. Cum scria un editorialist englez in “The Economist” in sec XIX: “Before long, all Europe, save England, will have one money”

Bibliografie:1. Chester Krause – “Standard Catalog of World

Coin 1801-1900”, 20032. Stanley Jevons – “Monnaie et mecanisme de

echange 1881”3. Sam Vaknin – “Euro - the History of Previous

Currency Unions”, 20074. http://www.oenb.at/

autor: Muresan Mihai

PAGINI DIN ISTORIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI IEŞEAN ÎN IMAGINI MEDALISTICE 1

( VI )

O interesantă categorie de medalii cuprinde pe cele folosite pentru premierea celor mai buni elevi. Considerăm premierea cu medalii o interesantă formă de stimulare a elevilor fruntaşi, formă cu veche tradiţie în învăţământul românesc dar la care s-a renunţat, după opinia noastră, pe nedrept. Medalia premiu a fost folosită în învăţământul românesc încă din timpul domniei lui Cuza Vodă şi a fost abandonată la sfârşitul perioadei interbelice.

Şcoala Normală de Fete din Iaşi, Şcoala Primară Trei Ierarhi, Şcolile de Arte Frumoase din Iaşi şi Bucureşti, Azilul „Elena Doamna” precum şi o serie de şcoli particulare, se numără între instituţiile de învăţământ care au folosit pentru prima dată medaliile în stimularea celor mai buni elevi ai lor.

Medalia Şcolii Normale de Fete din Iaşi are pe avers (fig. 1av) stema Principatelor Unite (vultur şi cap de bour în două scuturi încoronate). Deasupra stemei este inscripţia semicirculară MEDALIF DE ANOARE, iar dedesubt două ramuri de laur. Pe revers (fig. 1rv) într-o cunună de laur este inscripţia ŞCOALA NORMALA DE FETE DIN IAŞI 1867. Medalia cu toartă, de formă ovală (dimensiunile 30-35 mm), este realizată din alamă fiind gravată manual, probabil într-un atelier ieşean.

Fig. 1 Av.

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 26

Fig. 1 Rev.

Medalia Şcolii Primare Trei Ierarhi (bronz, 30mm) are pe avers (fig. 2av) inscripţia circulară ŞCOLA PRIMARĂ TREI ERARCHI continuată în mijloc pe două rânduri PENTRU SÂRGUINŢĂ iar pe revers (fig. 2rv) două scuturi dispuse în unghi şi timbrate de o coroană princiară, unul cu stema Modovei şi altul cu cea a Mnteniei. Cele două scuturi de pe reversul acestei medalii cât şi legenda aversului sunt elemente care plasează probabila ei folosire în deceniul al şaptelea al secolului al XIX-lea.

Fig. 2 Av.

Fig. 2 Rev.Şcolile de artă din Iaşi şi Bucureşti îşi premiau

elevii cu medalii specifice. Acestea au pe avers (fig. 3av) reprezentări sugestive - pensulă, paletă, echer încadrate de două ramuri şi timbrate de o coroană de lauri. Întreaga imagine este la rândul ei încadrată de o bandă circulară reliefată pe care se află inscripţia SCOALA DE BELLE ARTE „ROMANIA”. Medalia are pe revers inscripţia reliefată pe patru rânduri (primul arcuit) HONORIS CAUSA / MEDALIA / D-LUI / PENTRU.

Fig. 3 Av

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 27

Fig. 3 Rev.

Prin scrierea incizată se completa numele premiantului (în cazul medaliei cunoscute de autorul acestor rânduri: CLASA III, BĂNCILĂ OCTAVIU, CONCURS LA ISTORIA ARTELOR, iar pe cant IAŞI, Sem.II, an şc.1981-82). Deci Medalia HONORIS CAUSA, CLASA a III-a, D-lui Băncilă Octaviu, pentru concurs la Istoria Artelor, Iaşi, semestrul II, anul şcolar 1891-1892 (fig. 3rv).

Azilul Elena Doamna din Bucureşti, instituţie de caritate şi învăţământ înfiinţată în anul 1862 din iniţiativa şi cu contribuţia substanţială a soţiei domnitorului Alexandru Ioan Cuza, a premiat pe cei mai buni elevi ai săi în mai mulţi ani cu medalii. Un exemplar din 1896 are pe avers inscripţia circulară AZILUL ELENA DOAMNA pe o bandă reliefată mărginită de două cercuri liniare, iar în mijloc pe un ornament un scut cu patru câmpuri cuprinzând: acvilă, cap de bour, leu şi doi delfini. Pe revers într-o cunună de laur inscripţia DISTINCTIUNE / LA PURTARE / 1896.

O categorie aparte în cadrul medaliilor de referinţă o constituie medalia premiu pentru concurs naţional şcolar. Aceasta este folosită pentru prima dată în anul 1868 când în Bucureşti a avut loc un concurs naţional cu participarea celor mai buni elevi din toate gimnaziile şi liceele din ţară. Acum, alături de tradiţionala premiere cu diferite cărţi şi coroniţe, s-au folosit şi medalii.

Spre sfârşitul secolului trecut sistemul

de premiere cu medalii este generalizat de către Ministerul Cultelor şi Instrucţiei Publice, medaliile premiu distribuindu-se, la sfârşitul anului şcolar sau ciclu de învăţământ, cu ocazia diverselor concursuri şcolare, pentru discipline teoretice, pentru activităţi practice sau sportive tuturor elevilor merituoşi din ţară (fig. 4av şi 4rv).

Fig. 4 Av. Fig. 4 Rv.

Medaliile se realizau prin comenzi la atelierele din ţară (Carniol, Radivon, Carniol-fiul) sau din străinătate (Wilh. Mayer şi Frz. Wilhelm din Stuttgart, Maurer, Krausse).

În privinţa folosirii medaliei premiu, o iniţiativă deosebită este luată în anul 1904 cu ocazia împlinirii a patru secole de la moartea lui Ştefan cel Mare. Ministrul cultelor şi instrucţiei publice de atunci, Spiru Haret a dispus, de comun acord cu Societatea Numismatică Română, ca o parte din medaliile comemorative realizate cu acest prilej la firma Wilh. Mayer şi Frz. Wilhelm din Stuttgart să fie atribuite celor mai merituoşi elevi din întreg învăţământul liceal românesc.

Medalia este realizată după macheta profesorului Celesti-Fabio de la Şcoala de Arte şi Meserii din Iaşi şi are pe avers (fig. 5av) capul încoronat al domnitorului privit din faţă, cu mustaţă şi plete bogate care-i cad pe umeri. În partea superioară este inscripţia semicirculară STEFAN CEL MARE SI SFINT 1457-1504. În partea de sus a reversului (fig. 5rv) este pecetea domnească şi inscripţia arcuită MARELUI STRAMOS STEFAN VODA. Dedesubtul pecetei pe cinci rânduri este inscripţia: LA IMPLINIREA DE PATRU SUTE DE ANI / DE LA SAVARSIREA LUI DIN VIATA / CA SEMN AL RECUNOSTINTEI / NEAMULUI SEU / 1504-1904.

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 28

Tot aversul este încadrat de un cerc liniar. În partea de jos, între cercul liniar şi marginea reliefată a medaliei, este inscripţia cu caractere mici SUB PRIVEGHEREA SOC.NUMISMATICE ROMANE.

Fig. 5 Av.

Fig. 5 Rev.

O altă medalie dedicată tot marelui Ştefan, realizată de gravorii Radivon şi Carniol, a fost distribuită în acelaşi an elevilor merituoşi din şcolile primare ale capitalei. Medalia este de dimensiuni reduse (30 mm) cu şi fără toartă şi are pe avers bustul încoronat al domnitorului, cu privirea spre dreapta, cu părul bogat pe spate şi mustaţă, încadrat de inscripţia semicirculară ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÎNT DOMN AL ŢĂRII MOLDOVEI. Reversul prezintă pe două ramuri de stejar şi laur - un pergament desfăcut

cu inscripţia ÎN AMINTIREA / MĂREŢELOR FAPTE / ALE ÎNŢELEPTULUI ŞI / PURUREA BIRUITORULUI / DOMN / APĂRĂTORUL NEAMULUI ŞI AL CREŞTINĂTĂŢII / ROMANIA RECUNOSCATOARE. Deasupra pergamentului: * 1504-1904. Medaliile folosite între cele două războaie au pe avers în partea de jos diverse reprezentări referitoare la activitatea şcolară (carte deschisă şi pană, cărţi, echer şi compas, penare şi acuarele) iar pe revers portrete ale suveranilor (fig. 6av,6 rv şi 7av,7 rv).

Fig. 6 Av. Fig. 6 Rev.

Fig. 7 Av. Fig. 7 Rev.

Sistemul de premiere cu medalii a fost folosit mai bine de trei sferturi de veac, până la sfârşitul perioadei interbelice când s-a renunţat definitiv la el. În zilele noastre sunt încercări timide de reluare a acestei interesante practici (fig 8 av şi 8rv).

După cum s-a putut observa, medaliile la care ne-am referit sunt documente de un specific aparte care consemnează în metal pagini din întreaga istorie a învăţământului ieşean, iar unele dintre acestea sunt veritabile realizări artistice, cu o mare putere de influenţare a sensibilităţii şi imaginaţiei.

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 29

Fig. 8 Av.

Fig. 8 Rev

NOTĂ:1 – Paginile privind reflectarea medalistică a

învăţământului ieşean, cu mici modificări şi adăugiri, sunt reproduse după lucrarea noastră O istorie a Iaşului în imagini medalistice, Editura Timpul, 2005.

profesor Andone Cumpătescu

Membru al Societăţii Numismatice Române

Biletele de ocupaţie ale Comandamentului Armatei Roşie din anul 1944 pentru

România

Zbyšek Šustek

În cel de-al doilea razboi mondial, bancnotele de ocupatie au fost emise in mai multe state beligerante. Uniunea Sovietică a emis bancnote de ocupatie in perioada 1944-1945, dupa ce Armata Roşie a ajuns pe teritoriul tarilor respective. In mod direct s-au emis în România, Ungaria, Austria, Germania, China şi Coreea. In Polonia, s-au emis in numele Băncii Naţionale Poloneze, întemeiate abia ulterior, în colaborare cu Frontul Eliberării Naţionale (format, din iniţiativa sovietică, din emigranţii polonezi în URSS, ca alternativa la guvernul Poloniei din Londra, ostil Uniunii Sovietice după descoperirea uciderii in masă a ofiţerilor polonezi din Katyn). După un grav conflict diplomatic, URSS a fost forţata să renunţe la planurile sale de a emite bancnote de ocupatie şi în Cehoslovacia şi să accepte pe teritoriul ei folosirea banilor de invazie, tipăriţi în URSS, dar emişi de Oficiul Monetar Cehoslovac şi puşi, de către acesta, la dispoziţia trupelor Armatei Roşie şi a celei române.

Geneza bancnotelor de ocupaţie tiparite de URSS, mai ales a celor emise în România, Ungaria, China şi Corea, este incomplet cunoscută. Intre acestea o poziţie specială, chiar misterioasă, o detin banii de ocupaţie pentru România. Pe de o parte, poate, datorita rarităţii lor, mai ales a cupiurilor cu valori nominale mari, pe de o altă parte şi datorita faptului că pentru o lungă perioadă după război numismatii nu cunoşteau cu certitudine nici structura reală a cupiurilor. Se presupunea existenta bancnotei de 1 leu, existau zvonuri despre cea de 3 lei si nu se stia nimic despre bancnota de 5000 lei.

Cert este că şi astazi putem să spunem in mod direct numai foarte puţin despre aceste bancnote. Cele mai multe date despre originea lor le putem deduce prin analogie cu informatiile despre istoria bancnotele de ocupatie cehoslovace şi poloneze.

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 30

Momentul istoric hotărâtor pentru pregătirea biletelor pentru cele patru ţării europene a fost probabil o serie de conferinţe ale celor trei puterile aliate ţinute în vara şi toamna lui 1943 la Cairo şi Moscova. Acolo s-a hotărât pe teritoriile caror ţări europene vor opera armatele fiecărei din aceste puteri. A devenit clar că Armata Roşie va lupta pe teritoriul României, Poloniei, Ungariei şi Cehoslovaciei. Conform acestui fapt, aproximativ pe începutul lui noiembriei 1943, Comandamentul Armatei Roşii a comandat proiectele şi tipărirea banilor de ocupaţie pentru cele patru ţări la combinatul GOZNAK din Moscova. După datarea proiectelor de bilete de ocupaţie pentru Cehoslovacia şi Polonia pastrate la Arhiva specială a GOZNAK-ului putem să deducem că proiectarea tuturor biletelor de ocupatie a început aproximativ în noiembrie 1943 şi a continuat probabil până sfârşitul lui decembrie. Dar, din analiza elementelor grafice şi ornamentale folosite la aceste bilete, din extraordinara bogăţie a lor, precum şi din întâlnirea lor exclusivă (cu o singură excepţie) la biletele de ocupaţie sau invazie pentru cele şase ţări din anii 1944-1945, precum şi la bilete de tezaur iugoslave din 1944, se deduce că pregătirile pentru proiectarea rapidă a unei cantităţi mari si diverse de astfel de bancnote începuse probabil deja mult anterior.

Cu rezervă putem să concluzionam că in prima fază a proiectării biletelor, toate purtau, în limbile respective, textul despre circulaţia lor, adica: „PRIMIREA ÎN TOATE PLĂŢILE PARALEL CU [urmează denumirea bancnotelor sau biletelor de tezaur în circulaţie in ţara respectivă] ESTE OBLIGATOARE (Fig. 1 sus). Trebuie să notăm însă că denumirea semnelor băneşti în circulaţia în Cehoslovacia şi Polonia nu corespundea corect stării actuale a banilor în circulaţie în aceste ţării si nici normelor ortografice şi stilistice cehe (limba slovacă nu era luată în considerare) şi poloneze.

Ulterior aceasta clauză a fost simplificată la toate biletele, fiind echivalentă şi in celelalte trei limbi: „ PRIMIREA ÎN TOATE PLĂŢILE ESTE OBLIGATOARE” (Fig. 1 jos).

Fig. 1

Emitentul tuturor biletelor era in ambele cazuri: COMANDAMENTUL ARMATEI ROŞII, (Fig. 2 şi 3) scris în limbă respectivă şi situat la partea superioară a proiectelor. Clauza de protecţie a biletelor contra falsificării era: „FALSICICATORII ACESTOR BILETE VOR FI PEDEPSIŢI CONFORM LEGILOR ÎN VIGOARE PE TIMP DE RĂZBOIU” (Fig. 1 jos).

In aceste două faze ale proiectantului se prevedea, cel puţin la cupiurile cu valori nominale mari, să fie folosite două procese de tipărire, cel tipografic şi tifdruc. La proiecte apăreau indicări ale moiré-ului (Fig. 2), a unui element de securitate specific sovietic tipărit cu tifdruc, tipic pentru bancnotele sovietice începând cu anii 1930. La cupiurile cu valori nominale mari se prevedea şi folosirea desenelor iris (Fig. 3), precum şi ale desenelor de fond constând din cifre mari situate, alternativ perpendicular la sine, în linii diagonale, corespunzătoare fiecărei valorii nominale (Fig. 2 şi 3).

Probabil după acest stadiu, comun biletelor pentru toate cele patru ţări, proiectarea biletelor începu să diverge pe trei căii diferite, una comuna pentru România şi Ungaria, ca aliaţi ai Germaniei, şi câte o cale specifică pentru Polonia şi Cehoslovacia, la care, ulterior, s-a respectat cel puţin formal statutul lor ca state suverane, prietene, aliate ale Uniunii Sovietice, Marii Britanii şi ale Statelor Unite.

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 31

Fig. 2

Fig. 3

La proiectele biletelor pentru România şi Ungaria s-au simplificat desenele de fond (ulterior şi la proiectele pentru Polonia şi Cehoslovacia) folosind nişte desene universale prefabricate, unele din ele fiind chiar folosite la bilete sovietice din anul 1921 (Fig. 4). Dar la cupiurile cu valori mai mari ale biletelor de ocupaţie pentru România şi Ungaria s-a păstrat desenul iris, care a fost ulterior abandonat la bilete pentru Polonia şi Cehoslovacia.

După aceasta modificare a proiectelor a început tiparirea unei cantităţi de prima necesitate a semnelor băneşti pentru România şi Ungaria, care probabil s-a terminat deja înainte de începutul lui apriliei 1944 (Fierlinger 1949, Mixa 1987). În acest moment dispar

orice informaţii, directe sau indirecte despre cursul pregătirii biletelor pentru România. În cazul biletelor pentru Ungaria este sigur numai că tiparirea lor continua în câteva serii la Moscova până începutul anului 1945 şi apoi, după datele maghiare (Kupa 1993, p. 134), chiar la câteva imprimerii militare de campanie din oraşele Szeged, Karcag, Szolnok, Paks, Miskolc, şi Diósgyőr.

Biletele pentru România au fost puse în circulaţie după intrarea Armatei Roşi pe teritoriul României, teoretic intre 15 mai şi 19 august 1944, deci înainte de 23 August 1944 şi ocuparea restului ţării. Numai ipotetic putem să presupunem că nu erau emise pe teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de Nord, pe

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 32

care URSS le considera ca teritoriul său si la care autorităţile sovietice cel mai probabil se străduiau să reintroducă imediat sistemul monetar sovietic, aşa cum o făceau şi pe alte teritorii ale sale imediat după intrarea Armatei Roşii (Fig. 5).

Fig. 4

Conform articolului 10 al tratatului de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, România a fost obligată să dea în dispoziţia armatei de ocupaţie şi a organelor sovietice pe teritoriul României orice sume în numerar în valută legală româneasca. Fiecare ostaş sovietic a obţinut dreptul să preschimbe la banca suma de 500 ruble pentru lei, în raportul de 100 lei pentru 1 rublă. Toate biletele de ocupaţie (denominate în lei sau penghei) precum şi rublele sovietice, România

a fost obligată să le scoate din circulaţie şi să le întoarcă autorităţilor sovietice. Conform comunicării mareşalului Malinovschii, comandantul trupelor sovietice de ocupaţie din România, biletele de ocupaţie denominate în lei precum şi rublele au încetat să fie mijloc legal de plată în România la 1 octombrie 1944 la ora 24.00. Pentru început a fost stabilit un termen de preschimbare a biletelor de ocupaţie şi al rublelor, la Bancă Naţională Română, primării şi instituţii de stat până 3 octombrie 1944. Dar, ulterior acest termen a fost prelungit până 10 octombrie şi, ordinul Consiliului de Control, a fost prelungit încă o dată, până pe 30 octombrie 1944. După aceasta dată sumele neprezentate la preschimbare s-au confiscat.

Conform documentelor păstrate in arhiva BNR se schimbau cetăţenilor români o rublă pentru 100 de lei, iar un leu în bilete de ocupaţie pentru 5 lei în semnele băneşti legale româneşti.

Valoarea totală a biletelor de ocupaţie denominate în lei nu este, cel puţin până în prezent, cunoscuta. Kiriţescu (1971, p. 22) a publicat doar o suma globală a leilor, pengheilor şi a rublelor scoasă din circulaţie în întreaga România - 68 miliarde de lei româneşti, ceea ce reprezenta 18% din circulaţia bancnotelor în România in decembrie 1944.

Raritatea cupiurilor cu valori nominale mari (500, 1000 şi 5000 de lei) se explica prin faptul că biletele de ocupaţie au circulat in întregul teritoriu al României numai cinci săptămâni dar si modului de retragere a lor din circulaţie.

Aspecte grafice şi tehniceÎn arhivă specială a combinatului GOZNAK nu

s-au păstrat (sau încă n-au fost descoperite) proiectele originale ale biletelor de ocupaţie pentru România şi Ungaria. Dimpotrivă s-au păstrat serii incomplete ale proiectelor originale, fotografii ale lor sau proiectele originale în diferite stagii de modificare, precum şi proiectele alternative ale biletelor pentru Cehoslovacia şi Polonia. Acestea ne-au permis să tragem concluziile de mai sus şi, împreună cu analiza biletelor emise, să ilustram geneza grafică a biletelor şi pentru celelalte ţări.

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 33

Fig. 5

Fig. 6

Concepţia lor compoziţională şi ornamentală reiese în mod hotărâtor din analiza biletelor de tezaur sovietice din anul 1922 (Fig. 6). Stilul elementelor ornamentale este acelaşi, dar aproape toate elementele ornamentale, volute şi desenele guilot au fost prefabricate exclusiv pentru aceste bancnote, unele chiar în variante pozitive (desen închis pe fond deschis) şi negative (desen deschis pe fond închis) (Fig. 11). Numărul lor se apropia de 90 (Šustek 1997). Ca inspiraţie compoziţională serveau însă şi celelalte bilete sovietice (Fig. 7) sau proiectele nerealizate ale

lor (Fig. 8). La fel, pentru tipărire s-a folosit hârtie cu filigranul „stele” folosit la mai multe bilete ruse sau sovietice din prima jumătate a anilor 1920 (Fig. 9).

Proiectele păstrate sunt desenate pe carton, de mâna, cu culori tempera, la scara 1 : 1, cu cunoasterea perfectă a ornamentelor prefabricate (Fig. 10). Peste tot acestea sunt desenate cu multe detalii. Este evident, că serveau doar ca schiţe de idei sau machete pentru demonstrarea aspectului şi culorilor. La aceste machete se realizau şi profunde modificări ale compoziţiei, textelor valorilor nominale etc. Dar proiectele folosite

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 34

direct pentru confecţionarea matriţelor de tipărit au luat fiinţă evident complet altfel. Şi anume, colajele din elementele prefabricate au fost mărite suficient pentru a putea reproduce detalii şi pentru a ascunde tăieturi intre elemente individuale sau fragmente ale lor (Fig. 11 şi 12). Faptul că proiectele au luat fiinţă „cu foarfecele şi tubul de clei în mână” şi în grabă este clar ilustrat şi prin minore asimetrii în nişte elemente ca, de pildă, numerele 1000 la partea dreaptă şi stângă pe marginea inferioară a biletului de 1000 de lei şi poziţia desenelor guilot la dreaptă şi stânga în mijloc (Fig. 13).

Majoritatea proiectelor finalizate este datată codificat cu iniţiale ИД ale autorului (Ivan Ivanovici Dubasov) şi numărul cu şase cifre, la care primele două indică ziua, următoare două luna şi ultimele două anul, de pildă numărul 251243 indică 25 Decembrie 1943 (Fig. 2).

Toate biletele de ocupaţie reprezintă colajele din elementele prefabricate. Necesitatea de a proiecta aproape simultan o marea cantitate a cupiurilor l-a forţat pe proiectant să folosească acelaşi proiect sau părţii substanţiale ale lui pentru mai multe cupiuri, pentru diferite ţări (Fig. 11, 12 şi 14). Modul de proiectare a biletelor de ocupaţie, descris mai sus, chiar permitea ca un bilet nou sa fie realizat prin preluarea unor elemente de la alte bilete, si modificarea textelor şi cifrelor pe colajul finalizat, fără a se realiza in prealabil o altă schiţă. De aceea nu este exclus ca anumite cupiuri sa fi luat fiinţă fără existenta unor proiecte desenate cu mână.

Fig. 7

Fig 8

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 35

Fig. 9

Fig. 10

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 36

Fig. 11

Datorita acestui fapt, unele bilete de ocupaţie pentru România sunt, din punctul de vedere grafic, aproape identice cu biletele de ocupaţie pentru celelalte ţări (Tab. 1, Fig. 14), mai ales cu cele pentru Ungaria. Bilete de 500 şi 5000 de lei (Fig. 15) deţin o poziţie complet izolată.

Din toata documentaţia de pregătire a biletelor de ocupaţie pentru România s-au păstrat, la arhiva GOZNAK-ului, doar caietele speciale (Fig. 16) sau plicuri cu specimenele acestor bilete în forma lor definitivă, pusă în circulaţie. Aceste specimene dau o dovadă clară că biletul de ocupaţie în valoare de 1 leu, menţionat in nişte izvoare străine n-a existat.

Tab. 1. Bielete de ocupaţie (invazie) pentru patru ţări europene cu compoziţia grafică aproape identică sau cu majoritatea elementelor grafice comune.

România Ungaria Cehoslovacia Polonia5 lei A 5 coroane A5 lei R 2 zloti R10 lei A 10 penghei A10 lei R 10 penghei R20 lei A 20 penghei A20 lei R 20 penghei R100 lei A 100 penghei A100 lei R 100 penghei R1000 lei A 1000 coroane A1000 lei R 1000 coroane R

Fig. 12

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 37

Fig. 13

MulţumireAutorul este îndatorat conducerii combinatului GOZNAK din Moscova pentru posibilitatea de a studia materialele păstrate in arhiva specială a GOZNAK-ului şi pentru ajutorul multilateral al lucrătoarelor arhivei.

BibliografieFeierabend, K. L., 1996: Politické vzpomínky, 3,

Atlantis, Brno, 503 pp.Fierlinger, Z., 1949: Ve službách ČSR. 2. diel, Praha,

619 pp.Kiriţescu, C. C. 1971: Sistemul bănesc al leului

şi precursorii lui. Vol. II., Editura Academiei, Bucureşti, pp.

Kupa, M., 1993: Corpus notarum pecuniariarum Hungariae [Magyar egyetemes pénzjegytár] (Világ pénztörténeti vonatkozásokkal). I. kötet, Informatika Történelmi múzeum alapítvány, Budapest, 256 pp.

Mixa, M., 1987: Starosti s papírovými penězi ČSR za 2. světové války. Díl 1. Poukázky 1944 a měnová

opatření. Česká numizmatická společnost, pobočka Hradec Králové, Hradec Králové, 136 pp.

Šustek, Z., 1997: Grafická kompozícia vojenských platidiel tlačených za II. svetovej vojny v ZSSR pre Rumunsko, Maďarsko, Československo a Poľsko. Numizmatika, 15: 39-78.

Šustek, Z., 2001: Neznáme návrhy československých korunových poukážok z roku 1944 – genéza a historicko-politické súvislosti. Zborník Slovenského národného múzea 95, História 41: 89-106.

Šustek, Z., 2002: Nieznane projekty i odbitki próbne banknotów Narodowego Banku Polskiego z 1944 r. p. 167-171 i 197-200. In: Filipow, K., (ed.): Pieniądz i banki (tezauracja, obieg pieniężny, bankowość) – Wspólnota dziejów - Białoruś – Litwa – Łotwa – Polska – Słowacja a Ukraina. Polskie Towarzystwo Numizmatyczne, Zarząd Główny, Warszawa, 264 p.

Šustek, Z., 2004: Pieniądz wojskowy dla Rumunii, Węgier, Czechosłowacji i Polski w 1944 r. p. 227-244. In: Filipow, K., (ed.): Pieniądz i wojna, Białoruś – Litwa – Łotwa – Polska – Słowacja – Ukraina. Polskie Towarzystwo Numizmatyczne, Zarząd Główny, Wyższa Szkoła Ekonomiczna w Białymstoku. Warszawa, 264 p.

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 38

Šustek, Z., 2004: Grafička kompozicija novčanica Federativne demokratske Jugoslavije iz 1944. godine. Dinar, 22: 54-58.

Figuri:

Fig. 1. Detaliul clauzei originale despre circulaţia biletelor de ocupaţie pe proiectul de bilet de 100 de coroane (sus) şi modificarea clauzei corespunzătoare pe biletul de 20 de zloti (jos) cu urmele textului original (PRZYJMOWANIE WE WSZYTKICH WIPLATACH ZAROWNO Z BILETAMI BANKU POLSKIEGO JEST OBOWIĄZKOWYM), precum şi clauza de protecţie a biletelor contra falsificării.

Fig. 2. Indicare a moiré-ului la proiectul biletului de ocupaţie de 100 coroane din 25 decembrie 1943 şi detaliul acestui element de securitate de pe aversul biletului de 1 cervoneţ din 1937. În desenul de fond cifrele 100 situate, alternativ perpendicular la sine, în linii diagonale. Forma originală a proiectului prezervată doar ca o fotografie documentară.

Fig. 3. Proiectul aversului biletului de ocupaţie de 20 zloti cu desenul iris (bleu portocaliu bleu) şi cifre 20 in desenul de fond situate, alternativ perpendicular la sine, în linii diagonale.

Fig. 4. Desenul de pe reversul biletului de „recalculare” sovietic de 500 de ruble din anul 1921 folosit ca fond la biletul de ocupaţie pentru România de 1000 de lei.

Fig. 5. Ordinul de călătorie de serviciu pentru lucrătoarea Băncii de Stat (Gosbank) I. M. Hliviţlene, o domnişoară de naţionalitate lituaniană, la oraşul Minsk şi teritoriile recucerite ale Lituaniei din 19 iulie 1944.

Fig. 6. Aversul biletului de tezaur sovietic de 500 de ruble din anul 1922, unul din biletele care au servit ca model pentru concepţia compoziţională şi ornamentală a biletelor de ocupaţie din 1944.

Fig. 7. Reversul biletului de tezaur de 5 ruble din 1934 ca model pentru proiectul nerealizat al reversului biletului de ocupatie cehoslovac de 100 de coroane (în mijloc) şi modificarea lui definitivă (jos).

Fig. 8. Proiectul nerealizat al biletului Băncii de Stat a URSS din anii 1941-1942 cu multe trăsăturii compoziţionale comune cu biletul de ocupaţie de 1000 de lei şi cu biletul cehoslovac de invazie de 1000 de coroane

Fig. 9. Filigranul „stele” folosit pe la începutul anilor 1920 pentru tipărirea mai multor bilete sovietice şi, în 1944, pentru biletele de ocupaţie sau invazie pentru patru ţării europene.

Fig. 10. Biletul de ocupaţie de 1000 de lei şi proiectul biletului cehoslovac de invazie de 1000 de coroane de la începutul lui apriliei 1944 şi forma lui realizată.

Fig. 11. Unul din cele mai mult utilizate desene guilot pe banii militari din anul 1944 şi aplicarea lui într-o compoziţie colaj complicată pe bilete de 1000 de lei şi 1000 de coroane.

Fig. 14 Fig. 16

Colecţionarul RomânNumărul 13, 01 Martie 2007

Pagina 39

Fig. 12. Volute vegetale de pe aversul biletului de 1000 de lei şi aplicarea lor pe bilete de banca poloneze de 50 de groşi şi 500 de zloti.

Fig. 13. Asimetrii minore în poziţia unor elemente compoziţionale pe aversul biletului de 1000 de lei.

Fig. 14. Reversuri aproape identice ale biletelor de 5 lei şi 2 zloti din 1944.

Fig. 15. Biletul de ocupaţie de 5000 de lei, cupiura cea mai rară din toata seria.

Fig. 16. Caietul cu specimenele biletelor de ocupaţie pentru România.

Fig. 15

-Tkalec AG - Auction 2008, 28 Feb. 2008-Classical Numismatic Group - Electronic Auction 183, 5 Mar. 2008-Künker - Auction 136 - Ancient Coins of Crete, The Collection Dr. Burkhard Traeger, Coins of the Ancient World, 10 Mar. 2008-Künker - Auction 137 - The De Wit Collection of Medieval Coins Part III, 11 Mar. 2008-Künker - Auction 138 - Italy and Papal States, Coins and Medals from Medieval and Modern Times, Special Collection Wied, 11-12 Mar. 2008-Künker - Auction 139 - Gold Coins, Russian Coins and Medals in Gold and Silver, German Coins since 1871, 13-14 Mar. 2008-Jean Elsen & ses Fils s.a. - Collection A. Senden : l’architecture sur les monnaies romaines, Papal Coins, Greek, Roman, Byzantine, Medieval, & Mod-ern Coins, Banknotes, 15 Mar. 2008-Gorny & Mosch - Auction 164 - High Quality An-cient Coins, 17 Mar. 2008

-Gorny & Mosch - Auction 165 - Ancient Coins and Lots, 17-18 Mar. 2008-Gorny & Mosch - Auction 166 - Medieval and Modern Coins, 18-19 Mar. 2008-Gorny & Mosch - Auction 167 - Russian Coins, 19-20 Mar. 2008-Harlan J. Berk Ltd. - Buy or Bid Sale 158 - Ancient Coins, 26. Mar. 2008-Nomisma - Sale 36 - Ancient, Medieval, and Mod-ern Coins, Special Offering of “Oselle”, 26-27 Mar. 2008-Numismatica Ars Classica NAC AG - Auction 45 - The Barry Feirstein Collection of Ancient Coins Part IV, 2 Apr. 2008-Numismatica Ars Classica NAC AG - Auction 46- Greek, Roman, and Byzantine Coins, 2 Apr. 2008Numismatica Varesi s.a.s. - Auction 51, 23-24 Apr. 2008

Calendar licitatii martie - aprilie 2008