UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI
MEDICINĂ VETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD"
DIN IAŞI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
,
LUCRARE DE DISERTAŢIE
Coordonator ştiinţific,
Prof. dr. Păsărin Benone
Masterand,
Ing. Blînda Robert Aurelian
2011
UNIVERSITATEA DE ŞTIIŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂVETERINARĂ "ION IONESCU DE LA BRAD" DIN IAŞI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIESPECIALIZAREA “MANAGEMENTUL PRODUCŢIILOR
ANIMALE”
Cercetări privind influenţa sezonului de montă asupra
indicilor de reproducţie la scroafe, în condiţiile
SC Agronim SRL
Coordonator ştiinţific,Prof.dr. Benone PĂSĂRIN
Absolvent, Ing. Robert Aurelian BLÎNDA
IAŞI2011
2
Cuprins
Introducere ................................................................................................................................... 6
CAPITOLUL I – Situaţia actuală din literatura de specialitate cu privire la tema
abordată........................................................................................................................................... 8
CAPITOLUL II - Organizarea generală a cercetărilor................................................................. 11
2.1. Scopul lucrării...................................................................................................................... 11
3
2.2. Materialul biologic, planul general experimental şi metode de lucru.................................. 12
2.2.1. Materialul biologic studiat ................................................................................................... 12
2.2.2. Planul general experimental ................................................................................................ 16
2.2.3. Metodele de lucru utilizate................................................................................................... 17
CAPITOLUL III - Prezentarea şi caracterizarea unităţii în care s-au desfăşurat cercetările....... 19
3.1. Aşezarea geografică................................................................................................................. 19
3.2. Structura SC Agronim Srl, sat Condrea, com. Lunca Banului, Vaslui……………………… 20
3.3. Tehnologia de creştere şi exploatare practicată în cadrul SC Agronim Srl, sat Condrea,
com. Lunca Banului, Vaslui........................................................................................................... 20
3.4. Problemele de perspectivă ale unităţii ................................................................................... 20
CAPITOLUL IV - Rezultate obţinute şi discutarea lor............................................................. 26
4.1. Fecunditatea scroafelor............................................................................................................ 26
4.2. Prolificitatea scroafelor în funcţie de sezon............................................................................. 30
Cap. V – Concluzii şi recomandări................................................................................................ 34
Bibliografie..................................................................................................................................... 35
Lista tabelelor, figurilor, ilustraţiilor:
Lista tabelelor
Tabelul 4.1.................................................................................................................................... 28
Tabelul 4.2.................................................................................................................................... 28
4
Tabelul 4.3.................................................................................................................................... 29
Tabelul 4.4.................................................................................................................................... 29
Tabelul 4.5.................................................................................................................................... 30
Tabelul 4.6................................................................................................................................... 31
Tabelul 4.7................................................................................................................................... 33
Lista figurilor
Figura 1.1..................................................................................................................................... 12
Figura 1.2..................................................................................................................................... 13
Figura 1.3.................................................................................................................................... 15
Figura 4.1...................................................................................................................................... 32
Figura 4.2..................................................................................................................................... 33
Introducere
Avantajele creşterii suinelor
5
Atât pe plan mondial, cât şi în ţara noastră au existat cereri mari pe piaţă privind acoperirea
necesarului populaţiei umane cu carne şi preparate din carne de porc. De-a lungul timpului s-au
încercat performanţe deosebite în creşterea suinelor, pentru a satisface cerinţele legate de:
- Sporirea cantitativă şi calitativă a produselor alimentare;
- Repartizarea lor echitabilă , pe plan general dar şi zonal ;
- Găsirea de noi sortimente cu conţinuturi sporite în substanţe proteice.
Oamenii de ştiinţă au apreciat că şi în perspectiva anilor 2050 produsele animaliere vor
continua să deţină ponderea în alimentaţia umană. În prezent se apreciază că necesarul mediu zilnic
de substanţe proteice pentru om este de cca.70 g, din care cel puţin 40 g trebuie să provină din
produsele animaliere.
Carnea rezultată din creşterea suinelor, a contribuit şi va continua să aducă un aport
substanţial în acoperirea necesarului de substanţe proteice, se apreciază că are în medie 2700 kcal
/kg, deci cu o valoare energo-proteică superioară.
Importanţa pentru consum a acestor produse, rezidă în aprecierea nivelului de trai şi de
dezvoltarea unei ţări sau popor, luându-se în vedere un complex de indicatori, între care sunt incluşi
şi nivelurile producţiilor animaliere, raportate pe locuitor.
Produsele animaliere conţinând cele mai mari proporţii de substanţe proteice, unele cu mare
valoare biologică, sunt asimilate într-o alimentaţie raţională.
Obţinerea unor rezultate bune în creşterea porcilor - un număr mai mare de purcei şi sporuri
mai mari de creştere în greutate - depinde de două procese biologice: procesul de reproducţie şi
procesul de creştere şi îngrăşare a tineretului.
Creşterea şi îngrãşarea porcilor, în gospodăria familială reprezintă o necesitate obiectivă,
deoarece prin aceste îndeletniciri se asigură necesarul de carne pentru consum propriu, iar prin
extinderea numerică şi crearea de ferme sau exploataţii, acestea pot deveni aducătoare de venituri în
zonele de şes, unde cerealele obţinute la preţuri avantajoase pot fi valorificate eficient.
În aprecierea productivităţii suinelor, precocitatea este de mare importanţă şi se apreciază
aptitudinile pentru valorificarea hranei şi pentru sporul de creştere în greutate vie. Privind în
ansamblu putem certifica date despre nivelul productiv, despre sănătate sau constituţie etc.
Avantajele crescătorului depinde foarte mult de următoarele aspecte de
reproducţie :
- Maturitatea sexuală a femelelor să fie atinsă la vârste cât mai timpurii;
- Prolificitatea să fie cât mai mare;
- Perioada de exploatare economică a reproducătorilor să fie cât mai extinsă.
6
Atât pe plan mondial cât şi în ţara noastră se înregistreză un consum pentru carnea de porc
din ce în ce mai mare, aceasta datorându-se anumitor însuşiri biologice productive foarte favorabile
acestei specii, în comparaţie cu alte animale.
În urma sacrificării suinelor, rezultă în proporţii mari ţesutul adipos, adică slănina şi osânza
dar şi o carne cu valoare energetică mare, iar în proporţii mici rezultă oasele şi subproduse care sunt
utilizate în diverse industrii alimentare, de nutreţuri combinate şi farmaceutice.
Carnea de porc se caracterizează prin valoare energetică destul de mare şi conţinut în
substanţe grase care îi conferă fragezime şi savoare. Carnea reprezintă cca 54 % din greutatea
animalului viu; aceasta se poate întrebuinţa sub formă de semipreparate,mezeluri, afumături,
conserve dar şi ca atare.
CAPITOLUL I - Situaţia actuală din literatura de specialitate cu privire la tema
abordată
7
Eforturile depuse în întreaga lume pentru ridicarea producţiei animaliere sunt determinate de
necesitatea asigurării substanţelor proteice de origine animală în alimentaţia omului. Cerinţele
foarte mari de carne, faţă de celelalte produse animaliere au condus la o preocupare majoră pentru
înmulţirea şi răspândirea speciilor de animale pluripare, mai ales a porcinelor (Tapăloagă).
În această perioadă de restructurare a sectorului de creştere a porcinelor, o importanţă
deosebită o are valorificarea potenţialului genetic al hibrizilor exploataţi în ţara noastră. Animalele
de rasă curată la porcine reprezintă o proporţie mică (cca. 5%) din totalul celor crescute şi
sacrificate.
Majoritatea suinelor exploatate în fermele de creştere intensivă sunt hibrizi rezultaţi în urma
aplicării diferitelor scheme de încrucişare. Încrucişarea reprezintă o modalitate de a obţine un spor
genetic imediat necumulativ, spre deosebire de selecţie unde rezultatul se diferenţiază peste mai
multe generaţii şi este cumulativ (Tărăboanţă, 1985).
Creşterea porcinelor se practică în toate zonele ţării, în fermele gospodăreşti,
gospodăriile personale sau în marile complexe industriale. Această activitate se practică în flux
continuu, fără caracter sezonier, (porcii putând fi sacrificaţi la orice vârstă, de preferat însă la vârsta
de 7-8 luni, cu o masă corporală de 100-110 kg), ceea ce permite o mare flexibilitate a
comercializării (Tăpăloagă, 2002).
Suinele domestice actuale din Europa provin din specia Sus scrofa, respectiv mistreţul. La
această specie toate funcţiile vitale sunt influenţate major de ciclul anotimpurilor, precum şi de
cantitatea şi calitatea hranei disponibile în sălbăticie la un moment dat.
Chiar dacă a trecut o bună perioadă de timp de la domesticire, porcul actual mai are multe
elemente biologice şi de comportament care nu s-au schimbat total, în ciuda eforturilor
amelioratorilor. Ori acestea nu pot fi ignorate.
Refacerea uterului scroafei după fătare este determinantă prin atenţia pe care o acordăm
scroafei în perioada următoare. Presupunând că fătarea a decurs normal, uterul scroafei are nevoie
de o lungă perioadă de timp pentru a se reface şi a fi capabil să ducă o nouă gestaţie.
Acest interval se suprapune în practică cu perioada în care scroafa alăptează, ciclul sexual al
acesteia fiind blocat de către hormonii secretaţi de hipofiză.
Ori, în aceste condiţii, este clar că întreţinerea şi, mai ales, furajarea în lactaţie ar trebui să
susţină nu numai producţia de lapte, ci şi refacerea corporală şi a uterului (Ladoşi, 2008).
Studiile efectuate pe o perioadă de 4 ani, între 1992-1996, pentru a determina efectele
sezoniere asupra fertilităţii în 1298 de unităţi finlandeze de crestere a suinelor. Au fost studiate
efectele sezoniere asupra ratei fătărilor, vârsta scrofiţelor la prima împerechere şi numarul de purcei
fatati, precum şi greutatea purceilor la varsta de 3 săptămâni .
8
Anul şi luna au cauzat cea mai semnificativă variaţie a ratei de reintoarceri. În plus, zona
geografică, efectivele şi modul de inmultirea a lor (monta versus inseminare artificială), s-au
dovedit a determina semnificativ rata de reintoarceri. Scroafele prost adăpostite au fost mai
susceptibile de reintoarceri decât scroafele adăpostite în boxe individuale. Scroafele care primesc
hrana furaj grosier (fân, paie) sau asternut (paie) au fost mai puţin probabil să aiba reintoarcere. O
fluctuaţie sezoniera semnificativa a ratei de fătare a fost gasita cu un maxim de 72,6% în luna
august şi de 80,9% în luna ianuarie. Rata fătare medie pentru perioada de 4 ani a fost 77,7%. Vârsta
scrofiţelor la prima împerechere a arătat variaţii sezoniere de 11 zile (229.9 ± 0,5 zile în martie şi
241.4 ± 0,5 zile în noiembrie). În concluzie, acest studiu arată că la scroafele intretinute in grupuri
creşte riscul de reintoarceri. La scroafele intretinute in grupuri, reintoarcerile apar mai des dupa un
interval neregulat al estrului pe timp de vara-toamna, întrucât diagnosticul de gestatie se face mai
greoi decat la scroafele intretinute individual (O.A.T. Peltoniemi, 1999)
Într-un alt alt studiu, fluctuaţiile sezoniere ale ratelor de fătare (RF) ale scroafelor şi
scrofiţelor au fost determinate prin analiza registrelor de reproducere de la 11 unități de creșterea
suinelor în Iowa şi Minnesota, datele despre efective acoperind un total de 26 de ani.
La un număr de 22997 de scroafe și scrofiţe au rezultat monte fecunde, aceasta reprezentând
72,7%. Pentru monte în lunile iulie, august şi septembrie, 60,8% din femele au fătat, comparativ cu
76,9% pentru monte în restul anului. RF a fost mai mare la multipare decât la primipare scroafe şi
cel mai mic la scrofiţe nulipare. RF a fost 65,5% pentru scrofite crescute în adaposturi. Fluctuaţie
sezonieră în RF a fost similară pentru naştere şi la scrofiţele adăpostite in exterior. Metode diverse
de răcire prin stropire a apei sau prin evaporare nu a împiedicat fluctuaţii sezoniere ale RF la
scroafe sau scrofite. Pentru scroafe intretinute in boxe de reproducere, RF a fost cu 13,8% mai
mare decât pentru scroafele intretinute în grup, dar fluctuaţie sezonieră în RF nu au fost modificata
în mod substanţial. S-a ajuns la concluzia că RF la scroafe este mult influenţată de sezon şi de
paritate. Fluctuaţiile sezoniere ale RF au avut loc la scroafe adăpostite individual şi în grupuri cat şi
la scrofiţele crescute în exterior şi în adapost. Stropirea cu apa sau sisteme de răcire prin evaporare,
aşa cum s-au folosit în experiment, au avut un efect îndoielnic în prevenirea infertilitatii în timpul
lunilor calde (JP Hurtgen ,1980 ).
Obiectivul unui alt experiment a fost acela de a determina dacă au existat diferenţe
sezoniere în răspunsurile căldurilo şi LH la estradiol benzoat (EB) în ovariectomized scroafe.
Scroafe au fost ovariectomized după înţărcare şi tratamentul a fost început cu 120 de zile după
ovariectomie. Scroafelor li s-au dat administrat 400 micrograme EB intramuscular (IM) la 24 iulie
1982 (vara), 24 octombrie 1984 (toamna), 29 ianuarie 1985 (iarna) şi 27 martie 1985 (primăvara).
La 24 de ore după administrarea EB, scroafele au fost verificate pentru estru de patru ori pe zi.
Proporţia celor aflate în estru a fost afectată de sezon, au fost depistate în estru în termen de 5 zile
9
după administrarea EB în vară, iarnă şi primăvară. Doar trei din cinci scroafe au avut călduri în
termen de 5 zile după EB in toamna. Intervalul (h) la estru a fost amânat în toamna (80 h),
comparativ cu alte anotimpuri (62,6 h). Concentraţiile de LH au fost diminuate în termen de 6 ore
de la administrarea de EB în toate anotimpurile, dar a revenit la nivelurile din perioada pre-injectare
mai lent în toamna şi primăvara decât iarna şi vara. Frecvenţa varfurilor LH nu a fost afectată de
sezon, dar amplitudinea (1.9 vs 0.9 ng / ml) şi valoarea iniţială (2.7 vs 1.6 ng / ml) au fost mai mari
(P <0,05) pentru vara decât pentru alte anotimpuri combinat. La 6 ore după injectare, concentraţiile
de estradiol-17β (pg / ml) au fost mai mari în timpul verii (58,3) decât în scădere (19,0), iarna (32,4)
sau de primăvară (16,6; SEM = 10.4). Putem trage concluzia că factorii de mediu asociate cu
sezonul modifica capacitatea de reacţie a creierului la estradiol, controlându-se astfel
comportamentul sexual si secretia LH (Cox, 1987).
CAPITOLUL II - Organizarea generală a cercetărilor
2.1. Scopul lucrării
10
În fiecare crescătorie trebuie să existe un plan de montă şi fătări, conceput judicios pentru
potrivirea perechilor. În acest scop datele fătărilor vor fi corelate cu caracterul crescătoriei (john
pigi porciiii).
Eforturile depuse în întreaga lume pentru ridicarea producţiei animaliere sunt determinate de
necesitatea asigurării substanţelor proteice de origine animală în alimentaţia omului. Cerinţele
foarte mari de carne, faţă de celelalte produse animaliere au condus la o preocupare majoră pentru
înmulţirea şi răspândirea speciilor de animale pluripare, mai ales a porcinelor.
Prin prolificitate ridicată şi perioada de gestaţie relativ scurtă (114-115 zile), cât şi
prin conversia superioară a furajelor în produse cu valoare biologică ridicată, suinele îşi găsesc un
loc prioritar în rezolvarea problemei cărnii, în multe ţări carnea de porc reprezentând 50-60 % din
totalul produselor de carne consumată.
La baza obţinerii cărnii de calitate şi în cantităţi sporite stau trei acţiuni deosebit de
importante:
• îmbunătăţirea genetică a populaţiilor de suine;
• perfecţionarea tehnologiei de reproducţie;
• perfecţionarea tehnologiei de creştere (Tăpăloagă).
Prin acest studiu s-a urmărit evidenţierea fluctuaţiilor sezoniere ale indicilor de reproducţie
la scroafele din unitatea de producţie unde au fost efectuate cercetările.
11
2.2. Materialul biologic, planul general experimental si metode de lucru
2.2.1. Materialul biologic studiat
Materialul biologic existent in cadrul fermei este urmatorul:
Vieri: 2 capete
Scroafe gestante: 35 capete
Scroafe lactante: 15 capete
Rasa: Landrace x Pic
Rasa Landrace
Figura 1.1.: Vier din rasa Landrace
Dezvoltarea acestei rase a început spre sfârşitul anilor 1920. În anii 1930, rasa German
Landrace a fost introdusă în Belgia şi apoi încrucişată cu şeptel local. S-a afirmat atunci că şeptelul
german care fusese introdus conţinea o infuzie din Marele Alb Britanic. În perioada de după cel de-
al doilea Război Mondial, Belgia a importat şi Landrace Danez. Selecţia şi programul de
îmbunătăţire genetică care au urmat au dus la crearea unei rase care prezintă o extrem de bună
fertilitate, o constituţie puternică şi rate de creştere şi conversie a hranei ridicate (Câmpeanu, 2009).
Accentul pus în Belgia pe creşterea de suine a dus la o producţie de carne proaspată de o
calitate superioară. Marea majoritate a cărnii de porc provenită din Belgia este marcată ca
proaspătă. Rasa, care este adesea numită "rasa măcelarului", a evoluat în ultima jumătate a secolului
XX. Belgian Landrace este o rasă de culoare albă foarte musculoasă, cu urechi grele, care atârnă pe
12
lângă cap. Nu au o lungime impresionantă şi nici nu prezintă caracteristici fizice impresionante,
precum celelalte rase Landrace.
Pot fi descrişi ca fiind un tip foarte practic, cu picioare stabile şi o bună fertilitate. Scroafele
sunt mame foarte bune, având o bună lactaţie. În Belgia, există obiceiul de a înţărca purceii la vârsta
de trei săptămâni. Rasa a fost special selectată pentru performanţele bune în reproducere.
Producţia comercială în Belgia foloseşte adesea scroafele de Belgian Landrace şi vierii
Pietrain în producţia de rase încrucişate. Se spune că rasa Pietrain este folosită la încrucişări pentru
un plus de calitate. Belgian Landrace este un exemplu excelent de rasă care a fost selectată pentru a
întruni condiţiile unor medii şi pieţe specializate (Câmpeanu, 2009).
PIC – linia Camborough
Figura 1.2. : Femelă CamboroughFemela Camborough prezintă toate caracteristicile dorite de către fermierii progresiști:
prolificitate ridicată și constantă,
abilități materne excepționale,
temperament docil și durată îndelungată de exploatare,
viteză mare de creștere,
calități de neegalat ale carcasei și cărnii descendenților.
Femela CamboroughR este înzestrată cu un potențial genetic demonstrat, atât în privința numărului
mare de descendenți, cât și a kilogramelor de carne de calitate / scroafă/ an.
Originea si istoricul
13
Femela CamboroughR este un hibrid rezultat din încrucișarea vierului GP 1075 cu femela
GP 1050. Vierul GP1075 aparține unei linii sintetice, de culoare albă, creată înca din 1990
pornindu-se de la liniile PIC Marele Alb si Duroc. Scroafa GP1050 este un produs hibrid la nivelul
generației de bunici, a cărei bază genetica o constituie cele 2 linii materne ameliorate în cadrul PIC
în ultimii 40 de ani.
Istoricul selecției
Obiectivul selecției scroafelor GP1050 ca genitor matern al femelei CamboroughR este
focalizat pe combinarea eficientă a prolificității și rezistenței la condițiile de exploatare cu caractere
productive cum sunt: viteza de creștere, conversia furajului și atribute ale carcasei.
În cazul vierului matern GP1075 ameliorarea a fost direcționată și mai mult în direcția
caracterelor de producție, aspect reflectat de presiunea de selecție aplicată asupra caracterelor ce
privesc calitatea carcasei și eficiența conversiei furajere.
În cazul tuturor liniilor fondatoare caracterele care au fost incluse în calculul valorii
economice sunt: viteza de creștere, grosimea stratului dorsal de grăsime, adâncimea ochiului de
mușchi, consum zilnic de furaj, purcei fătați vii, greutatea și uniformitatea cuibului la fătare,
greutatea cuibului la înțărcare, vârsta la prima monta/ IA, intervalul dintre înțărcare și monta/IA,
integritate fizică și structurală. Informațiile înregistrate sunt combinate pentru calculul unui index
de selecție, inițial bazat pe un model economic clasic, iar din 1990 pe estimarea valorii de
ameliorare prin sistemul multivariabil BLUP.
Strategia actuală a selecției pornește de la estimarea valorii de ameliorare și a valorii
economice a caracterelor, prin utilizarea tehnologiei de calcul PEST. Aceasta tehnologie are
capacitatea de a combina simultan valorile de ameliorare estimate ale tuturor caracterelor măsurate
într-o singură valoare numerică. În acest calcul intră atât performanțele individuale pentru fiecare
caracter, cât și informații similare de la animalele înrudite.
14
Figura 1.3.: Obiectivele și criteriile de selecție pentru PIC
(sursa: http://www.pic.com )
Descendenții hibrizi ai scrofiței CamboroughR - în combinație cu vierii terminali PIC - sunt
destinați exclusiv abatorizarii, având un ritm de crestere deosebit, rata înaltă de acumulare a
țesutului muscular, capacitate mare de conversie a furajului, o carcasă excelentă, apreciată de
procesatori, atât pentru cantitatea de carne, precum și pentru pretabilitatea acesteia la prelucrare sau
consum în stare proaspată.
15
2.2.2. Planul general experimental
2009 2010
ANOTIMP(primăvară, iarnă, vară, toamnă)
INDICATORII ANALIZAŢI
16
Influenţa sezonului de montă asupra indicilor de
reproducţie
Efectivele de animale adulte de reproducţieNumărul de monte şi a fătărilor
FecunditateaProlificitatea
Numărul de purcei înţărcaţi totali şi pe scroafăIndicele de folosire a scroafelor
Monte/scroafă/an
2.3. Metodele de lucru utilizate
Condiţiile experimentale au fost cele frecvent aplicate de tehnologia de producţie din
unitate, urmărindu-se animalele fără a deranja fluxul tehnologic.
Datele au fost preluate din registrul de reproductie existent în cadrul fermei, pe anii 2009 și
2010. Informațiile privind regimul de furajare, condițiile de microclimat, problemele de perspectivă
ale unității au fost furnizate de către administratorul fermei.
Datele obţinute au fost prelucrate statistic, calculându-se: media aritmetică, varianţa,
abaterea standard a mediei, coeficientul de variabilitate.
Media aritmetică ( ) reprezintă valoarea centrală a caracterului în jurul căruia fluctuează
valorile variabilei studiate şi se calculează cu ajutorul formulei:
Varianţa (s2) denumită şi pătratul mediei, oferă indicaţii asupra variabilităţii caracterului
studiat şi asupra gradului de împrăştiere a variabilei în jurul valorii centrale. Se calculează după
relaţia de calcul:
Deviaţia standard (s) (abaterea standard a valorilor individuale) este prezentată în valori
absolute specifice caracterului analizat. Variabilitatea unui caracter cercetat este direct
proporţională cu mărimea deviaţiei standard. Cu cât această mărime este mai ridicată, cu atât şi
variabilitatea caracterului analizat este mai mare şi invers. Formula de calcul pentru deviaţia
standard este:
Abaterea standard a mediei (±s ), reflectă gradul de încărcare cu eroare a mediei aritmetice
şi indică limitele între care se află media adevărată. Formula utilizată pentru calcul este:
17
=
unde: - suma valorilor individuale, n- nr. de valori
s =±
± s = ±
s2=
x2-
n-1
unde x2=- suma pătratelor abaterilor faţă de medie
n-1 numărul gradelor de libertate
Coeficientul de variabilitate (V %) reprezintă măsura variabilităţii caracterului analizat şi se
exprimă procentual. Cu ajutorul acestui estimator există posibilitatea de comparare a gradului de
variabilitate a diferitelor caractere ce au unităţi de măsură diferite. În funcţie de mărimea
coeficientului de variabilitate, probele se apreciază ca fiind cu o variabilitate mică, când V are
valori mai mici sau egale cu 10 %; cu variabilitate mijlocie când V are valori cuprinse între 10 şi 20
% şi cu variabilitate mare când V are valori peste 20 %. Formula de calcul utilizată pentru V % este:
18
V = x 100.
CAPITOLUL III - Prezentarea şi caracterizarea unităţii în care s-au desfăşurat
cercetările
Cercetările au fost efectuate în ferma societăţii SC Agronim Srl, sat Condrea, com. Lunca
Banului, Vaslui, fermă specializată în creşterea şi îngrăşarea suinelor, sistemul semi-intensiv.
Sistemul de creştere semi-intensiv este adoptat de către majoritatea gospodăriilor populaţiei,
de unele sectoare anexă ale unităşilor agricole de producţie şi de alte întreprinderi economice de stat
sau private.
Materialul biologic constă din scroafe metise provenite de la unităţile specializate de
hibridare, iar masculii numai din unităţile de selecţie (rasă curată).
În sistemul semi-intensiv, există ferme specializate pentru producerea purceilor înţărcaţi
(greutate cuprinsă între 12-15 kg) sau a grăsunilor (greutate cuprinsă între 20-30 kg).
În ferma luată în studiu, furajele combinate sunt procurate de la SC Nutrimold SRL, Iaşi, iar
suplimentarea hranei se face cu diverse furaje obţinute în ferma agricolă proprie (tărâţe de grâu,
cartofi, masă verde).
3.1. Aşezarea geografică
Comuna Lunca Banului se găseşte în valea largă a "şesului Prut". Unele sate cum sunt
Răducani, Broscosesti şi Condrea au o departăre de rîul Prut de 50 metri.
Fiind aşezată în valea rîului Prut relieful predominant este şesul cu excepţia câtorva coline
care se întind la vest de satele Lunca Veche, Oteţoaia şi Lunca Banului cunoscute de "Chişcul
Iepurelui", Pădurea Bastei şi Colina "Saca".
Şesul Prutului este brăzdat de apa Pruteţului - pârâu în prezent pe cale de dispariţie în urma
lucrărilor de canalizare efectuate în vederea irigării culturilor agricole din aceste locuri prefolosite
la cultura legumelor şi zarzavatului.
Clima este temperat continentală cu ierni geroase şi uscate de mulşi ani, iar verile călduroase
şi secetoase; sub influenţa crivăţului toamna şi primăvara se întâlnesc ceţuri destul de dense care
îngreuneaza circulaţia.
Principala apă care serveşte ca hotar natural între comuna Lunca Banului şi Republica
Moldova este râul Prut ale cărui ape au fost îndiguite în anii socialismului pentru a preîntâmpina
inundaţiile care aduceau mari pagube culturilor agricole de pe şes şi vegetaţiei din lunci. O altă apa
19
curgătoare pe teritoriul comunei aşa cum am menţionat mai sus este şi Pruţetul pe cale de dispariţie
mai păstrând ape în el din topirea zăpezilor sau provenite din ploi (http://primarialuncabanului.ro )
3.2. Structura SC Agronim Srl, sat Condrea, com. Lunca Banului, Vaslui;
Societatea a fost înfiinţată în anul 2002 de către Nantu Mihai, având ca principal obiect de
activitate agricultura. La început au fost achiziţionate un număr de 98 de hectare pe care le cultiva
în special cu cereale şi furaje. În anul 2010 s-a ajuns la un număr de 495 ha. În anul 2008 s-au
achiziţionat grajdurile fostului C.A.P. din localitate şi terenurile aferente acestora, 35 ha. Din acest
an s-a început şi creşterea suinelor. În viitorul apropiat se va încerca aplicarea pentru fonduri
europene prin programele existente, cu ajutorul cărora se speră că se va extinda și moderniza
sectorul zootehnic din unitatea studiată.
3.3. Tehnologia de creştere şi exploatare practicată în cadrul SC Agronim Srl,
sat Condrea, com. Lunca Banului, Vaslui
Sistemul de creştere este cel semi-intensiv, iar materialul biologic din fermă este format din
scroafe metis (Landrace x PIC).
Sectorul de montă şi gestaţie constituie prima verigă a fluxului tehnologic de producţie din
cadrul unităţilor de creştere a suinelor şi are cea mai mare importanţă în derularea celorlalte verigi,
până la livrarea animalelor la tăiere sau la reproducţie. În acest sector are loc pregătirea şi
desfăşurarea activităţii de reproducţie a vierilor şi a scroafelor, precum şi creşterea vieruşilor şi
scrofiţelor, care vor înlocui reformele din efectivul matcă. Calitatea materialului biologic şi
tehnologia de producţie aplicată în acest sector influenţează sincronizarea, ritmicitatea şi constanţa
în sectoarele următoare.
Vierii de reproducţie exploataţi în cadrul S.C. AGRONIM SRL, provin de la o firmă privată
specializată în producerea acestora. Vieruşii sunt livraţi la o vârsta de 170-190 zile, cântărind
aproximativ 120 kg. După perioada de carantină corespunzătoare au fost aduşi în sectorul de
reproducţie, unde au fost menţinuţi pe toată perioada exploatării.
.Întreţinerea vierilor în boxe individuale dă posibilitatea hrănirii lor diferenţiate în funcţie de
masa corporală şi de intensitatea folosirii la montă, pe lângă urmărirea mai eficientă a activităţii de
reproducţie şi rezultatele acesteia. De asemenea, se evită unele accidente, ca urmare a conflictelor
dintre vieri, mai ales după vârsta de 2 ani.
Pereţii boxelor sunt construiţi din dulapi de beton. Pardoseala boxei, cu o suprafaţă de 6m2,
conform standardelor europene, este confecţionată din grătar de beton, iar pentru creşterea
20
confortului zonei de odihnă se foloseşte un grătar suplimentar din lemn. Fiecare boxă este dotată cu
o adăpătoare tip suzetă, dotări preluate de la fostele adăposturi .
Evacuarea dejecţiilor se realizează mechanic, efectivul existent fiind relative mic. Ventilaţia
este naturală, realizată prin ferestrele de pe pereţii laterali. Temperatura internă a compartimentului
este asigurată, pe timpul iernii, la un nivel de 15-180C, cu ajutorul aerotermelor pe bază de gaz
metan, prevăzute cu termostat. Pe timpul perioadelor caniculare din sezonul de vară, se recurge la
pulverizarea apei cu ajutorul unui dispozitiv de duze fine cu scopul diminuării temperaturii.
Hrana administrată vierilor de reproducţie trebuie să conţină toate substanţele nutritive
necesare satisfacerii cerinţelor de întreţinere şi de producţie în cazul de faţă pentru producerea de
spermă de calitate şi în cantităţi suficiente. Aceasta este cumpărată de la SC Nutrimold SA Iași, care
este suplimentată cu furaje produse în cadrul fermei vegetale a societății studiate.
Cantitatea şi calitatea hranei trebuie să asigure menţinerea condiţiei de reproducător, baza
performanţelor superioare a materialului biologic.
Ritmul de folosire la reproducţie trebuie să fie corelat cu vârsta vierului şi starea de
întreţinere. Este contraindicată o frecvenţă prea redusă sau prea mare, ducând în primul caz, la
tulburarea reflexelor sexuale şi a calităţii primelor ejaculate sau la epuizarea vierilor şi reducerea
calităţii ejaculatului (volum şi concentraţie reduse) în cel de-al doilea caz.
CREŞTEREA ŞI EXPLOATAREA SCROAFELOR GESTANTE ŞI LACTANTE
Perioada de pregătire pentru montă, atât la scrofiţe cât şi la scroafe, are influenţă hotărâtoare
asupra activităţii de reproducţie, deoarece de felul cum animalele sunt hrănite şi întreţinute în
această perioadă depinde producţia viitoare de purcei.
Scopul diferenţierii tehnologice a acestei perioade este realizarea la scrofiţe şi revenirea la
scroafe a condiţiei de reproducător, într-un timp cât mai scurt, ştiindu-se că numai această stare
determină intensivizarea reproducţiei la suine.
Condiţia de reproducător este influenţată de foarte mulţi factori, însă primează alimentaţia şi
întreţinerea animalelor, instituite pe perioada de tineret şi de refacere pentru o nouă montă la
scroafe.
În perioada de pregătire pentru montă, scrofiţele şi scroafele sunt cazate în grup, în boxe
comune, situate în aceleaşi adăposturi cu scroafele gestante în unităţile cu efective reduse, sau în
compartimente separate în cele de tip industrial .
Numărul optim de animale dintr-o boxă variază între 12-14, atribuindu-se câte 1,8-2,0 m 2 de
fiecare. Se recomandă ca: scroafele să fie cazate în boxe separate faţă de scrofiţe, iar acestea să fie
lotizate pe loturi de înţărcare, vârstă şi stare de întreţinere, pentru a putea fi furajate diferenţiat şi
urmărite mai uşor în privinţa evoluţiei ciclului sexual
21
Organizarea interioară a boxelor este asemănătoare de cea a boxelor pentru vieri, cu
deosebire că interspaţiile dintre dulapii de beton (din componenţa despărţiturilor laterale) trebuie să
fie mai mari pentru o mai bună ventilaţie.
Se recomandă ca boxele să fie prevăzute cu padocuri exterioare, unde animalele se pot
mişca în voie, să poată avea acces la soare şi la aer curat, elemente cu efecte favorabile asupra
intrării în călduri, a fecundităţii şi a prolificităţii. Suprafaţa de padoc trebuie să asigure cca. 2-3 m 2
pentru fiecare animal.
Scrofiţele de înlocuire şi scroafele înţărcate sunt cazate în acelaşi compartiment, ocupând
linii separate de boxe comune sau individuale.
După înţărcare, scroafele sunt transferate în compartimentul de aşteptare (în boxe comune
sau individuale) până în momentul intrării în călduri. Depistarea căldurilor începe la 3 zile de la
înţărcare şi se face de două ori pe zi cu ajutorul vierilor încercători (care se introduc în fiecare boxa
comună sau sunt plimbaţi pe aleile dintre boxele individuale) pe baza simptomatologiei
caracteristice: grohăit specific, stare de agitaţie, refuzul hranei, port caracteristic al urechilor,
congestia vulvei, prezenţa unui mucus transparent, redus cantitativ, saltul pe alte scroafe, instalarea
reflexului de imobilitate la saltul vierului sau la compresiuni exercitate în zona lombară de către
operatorii depistatori.
Atât boxele comune cât şi cele individuale au pereţii metalici, pardoseala fiind din beton.
Boxele individuale sunt prevăzute cu câte o adăpătoare, iar cele comune cu două adăpători.
Numărul de hrănitori sunt de câte una pentru boxele individuale şi 7-10 pentru cele comune.
Pe măsura intrării femelelor în călduri, efectivul boxelor se diminuează, recurgându-se, când
este nevoie, la regruparea femelelor la care se prelungeşte service-periodul.
Furajarea se face de două ori pe zi, manual, , administrându-se nutreţ din reţeta R 05 pentru
scroafe gestante. Ventilaţia şi iluminatul sunt naturale, realizându-se prin ferestre şi şiduri.
În perioada în care scroafele şi scrofiţele sunt cazate în boxele pentru însămânţare, ele nu
beneficiază de nutreţ, deoarece în acest interval consumul de furaj este foarte redus datorită stării de
agitaţie. În schimb, accesul la apă este nelimitat, fiecare boxă fiind prevăzută cu câte o adăpătoare
tip suzetă.
După montă, scroafele şi scrofiţele sunt transferate şi cazate în boxe individuale pe o
perioadă de 35 zile.
În practică s-a constatat eficienţa şi obligativitatea întreţinerii scroafelor pe perioada nidaţiei
în boxe individuale. Cele mai slabe rezultate semnalate de cei doi s-au înregistrat la scroafele care
au fost întreţinute pe toată perioada gestaţiei în boxe comune.
S-a constatat că prelungirea peste 30 de zile a întreţinerii în boxe individuale nu este
justificată, prolificitatea şi fecunditatea având valori apropiate.
22
În intervalul cuprins între 18-24 de zile de la montă se verifică reapariţia căldurilor. La 20-
30 zile de la însămânţare se stabileşte diagnosticul de gestaţie cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete.
Scroafele care au fost diagnosticate gestante prin această metodă şi pe baza nerevenirii căldurilor
sunt trecute în boxe comune unde sunt menţinute până în ziua 110 de gestaţie.
După transferul în boxele comune se mai efectuează două controale asupra revenirii
căldurilor, în intervalele 42 ± 3 zile şi 63 ± 3 zile, fiind extrase femelele care manifestă estru şi
dirijate spre o nouă montă. Sectorul de exploatare al scroafelor gestante este compartimentat în
boxe individuale şi boxe comune. Fiecare boxă comună are capacitatea de 12 femele, fiind
prevăzută cu 12 hrănitori şi 2 adăpători. Adăposturile au ventilaţie şi iluminat naturale, evacuarea
dejecţiilor și furajarea este realizată manual.
Pe toată perioada gestaţiei se administrează nutreţ din reţeta R 05. Regimul de furajare este
diferit în funcţie de stadiul gestaţiei, astfel: regim scăzut de furajare în primele 21 de zile de la
însămânţare, hrănire cu 2,2 kg furaj în intervalul 21-90 de zile de gestaţie şi cu 3-3,5 kg până la 110
zile de gestaţie.
La 110 zile de gestaţie, scroafele sunt mutate în maternitate. Aceasta este structurată pe o
hală cu 20 boxe de fătare. În sectorul maternitate scroafele stau până în momentul înţărcării. Se
acordă o atenţie deosebită acţiunii de dezinfecţie pentru întreruperea lanţului microbian după un
ciclu de producţie.
Cercetări întreprinse de Huţu, 2004 arată că durata lactaţiei poate constitui un factor de risc
în apariţia tehnopatiilor de reproducţie, scurtarea ei putând compromite performanţele reproductive
ulterioare.
Începând cu ziua a 7- a după fătare, purceii au acces la nutreţ de foarte bună calitate. Fiecare
boxă este prevăzută cu două adăpători: una pentru scroafă şi una pentru purcei. Microclimatul
halelor este asigurat cu ajutorul aerotermelor, iar pentru încălzirea cuibului de purcei se utilizează
lămpi cu infraroşii. Înţărcarea se realizează, în medie la 5 săptămâni, scroafele părăsind boxele cu o
zi înaintea purceilor.
După înţărcare, scroafele sunt transferate în compartimentul de aşteptare până la intrarea în
călduri, reluându-se astfel ciclul reproductiv. Un ciclu de producţie este extins, în medie, pe durata a
165 de zile, scroafele fiind exploatate maxim 6 cicluri.
SECTORUL DE CREŞTERE
TINERETUL DE CREȘTERE – este o categorie de suine cuprinsă între înţărcare şi
transferul în sectorul de îngrăşare (aproximativ 6-30 kg).
Activitatea de producţie din compartimentul sau sectorul de creşă se declanşează odată cu
preluarea purceilor înţărcaţi din maternitate şi se continuă cu creşterea acestora până la vârsta de 85-
90 zile, când ating o masa corporală cuprinsă între 30-35 kg. Vârsta de preluare din compartimentul
23
de maternitate este de circa 25 de zile şi la o greutate de 6,5 -7,2 kg, pentru fiecare purcel fiind
asigurată o suprafaţă de 0,40 mp.
Tineretul suin care se creşte în compartimentul de creşă este denumit “tineret înţărcat” sau
“purcei înţărcaţi”.
Prin tehnologia de creştere se urmăreşte realizarea unui spor mediu zilnic de peste 400 g, a
unui consum specific de nutreţ mai mic de 2 kg şi reducerea pierderilor prin mortalitate.
Microclimatul din halele de creştere a tineretului
În sectorul de creşă microclimatul este reglat cu ajutorul unor instalaţii adecvate, aşa încât
parametrii să fie cât mai constanţi, indiferent de sezon.
Temperatura optimă se reglează în funcţie de vârsta purceilor cazaţi în hală şi anotimp.
Valoarea parametrilor de temperatură variază între 28°C la populare scăzând cu un grad pe
săptămână până la 19°C când se face transferul în hala de îngrăşare. Încălzirea compartimentelor se
realizează cu ajutorul aerotermelor.
Umiditatea relativă a aerului trebuie să fie de 60-70%. De menţionat că, sunt foarte
periculoase valorile umidităţii relative ridicate (din sezoanele reci) şi temperaturile scăzute din
compartiment, asociere care provoacă bronhopneumonii. Umiditatea ridicată (însoţită de
temperaturi crescute) este de asemenea periculoasă prin dezvoltarea exagerată a florei microbiene
patogene, care contribuie la alterarea rapidă a nutreţurilor combinate uscate, determinând consumuri
mari de nutreţuri la animale.
Menţinerea stării de igienă a boxelor este pârghia cea mai eficientă de limitare a răspândirii
gazelor nocive, alături de buna funcţionare a instalaţiilor pentru absorbţia lor forţată. Igienizarea se
face şi se urmăreşte cu atenţie imediat după populare (când zona compactă este adesea murdărită),
însă după stabilizarea ierarhiei lotului aceasta pune probleme de mică importanţă.
Viteza curenţilor de aer trebuie să fie de circa 0,5-06 m/s în anotimpul cald şi 0,2-0,3 m/
sec în anotimpul rece încadrându-se în limitele prevăzute de literatura de specialitate (Drăghici,
1991).
Nivelul de noxe din adăposturi (SH3, NH3, CO2) se determină organoleptic şi se
reglează prin aerisirea compartimentului.
Nivelul maxim admis este de 0,3% Co2, 0,03 % NH3 (amoniac) şi 0,002% SH3
(hidrogen sulfurat).
Realizarea acestor parametrii de microclimat se face prin utilizarea combinată a sistemului
mecanic şi natural din dotarea halelor:
a) închiderea - deschiderea geamurilor şi a clapeţilor;
b) pornirea sau oprirea aerotermelor pe gaz, vara pentru mişcarea aerului, iarna pentru
încălzirea aerului;
24
c) evacuarea periodică a dejecţiilor din canale;
d) spălarea canalelor pentru dejecţii după depopulare;
e) acţiuni zilnice de menţinere a curăţeniei în hale, cum ar fi : măturarea uscată a boxelor şi
a aleelor centrale, îndepărtarea depunerilor de praf şi a păianjenilor, spălarea boxelor cu soluţie
dezinfectantă.
25
CAPITOLUL IV - Rezultate obţinute şi discutarea lor
Deoarece efectivul de animale luate în studiu este format din metiși cu producții bune de
carne și indicii de reproducție sunt superiori, în general, comparativ cu rasele pure . Durata medie a
ciclului sexual la scroafe este de 21 de zile, cu variaţii între 18-25 de zile, în funcţie de rasă, climă,
temperatură, alimentaţie, întreţinere, individualitate şi starea de sănătate.
În cazul scroafelor montate, durata ciclului sexual se prelungeşte la 145-155 zile, incluzând
perioda de gestaţie şi perioada de alăptare a purceilor.
Dupa fătare, căldurile apar la scroafă în primele zile dupa înţărcare mai devreme sau mai
târziu în funcţie de vârsta înţărcării purceilor.
Apariţia căldurilor după înţărcare este influenţată şi de sistemul de creştere şi exploatare.
Astfel, în sistemul de creştere semi-intensiv, la scroafele înţărcate la 5-8 săptămâni după fătare,
căldurile apar în mod normal în cca 10 zile după înţărcare, procentul mediu zilnic de intrare în
călduri fiind de aproximativ 10 %. În condiţiile de întreţinere şi furajare bună intră în călduri în
primele 15 zile cca 80-85 % din scroafele înţărcate.
Stadiile ciclului sexual sunt: proestru 2-3 zile; estru 2-3 zile, metestru 7 zile; diestru 8 zile.
Din cadrul ciclului sexual, ne intereseaza stadiul de estru care corespunde manifestării intense a
caldurilor, putându-ne indica momentul optim pentru efectuarea montei.
4.1. Fecunditatea scroafelor
Când se vorbeşte de fecunditate, în acest caz de fecunditatea femelelor, se analizează
situaţia concretă a numărului de femele rămase gestante în urma montei sau a însămânţărilor
artificiale.
Monta sau însămânţarea se va executa în momentul depistării scroafelor în călduri.
Repetarea se va face a doua zi dimineaţa pentru toate femelele montate sau însămânţate în ziua
anterioară.
Referitor la momentul optim de însămânţare a scroafelor, s-a constatat că cea mai bună
fertilitate s-a obţinut atunci când femelele au fost înseminate cu 10 respectiv 6 ore înainte de
ovulaţie, în acest interval fiind inclus, în special, timpul necesar ascensiunii şi capacitării
spermatozoizilor prin coarnele uterine (între 15-20 minute) şi respectiv în oviducte (2-4 ore).
26
În fiecare crescătorie trebuie să existe un plan de montă şi fătări, conceput judicios pentru
potrivirea perechilor. În acest scop datele fătărilor vor fi corelate cu caracterul crescătoriei (curs ).
a) În crescătoriile de producţie cu scopul de a livra continuu purcei pentru îngrăşătorii -
activitatea de montă şi fătare are caracter permanent tot timpul anului.
b) În crescătoriile de prăsilă - unde se asigură obţinerea de reproducători de valoare se
recomandă sistemul de montă sezonieră, realizându-se aşa zisele „fătări la pachet" adică de doua ori
pe an (primăvara şi toamna).
Unitatea unde s-a facut studiul fiind una de producție, montele au fost efectuate la un
interval de trei săptămâni, rezultând ca pe fiecare grupă de montă să fie repartizate aproximativ trei
femele.
În stadiul de estru ovarul este puternic congestionat si se maturizeaza un numar de 10 pana
la 30 foliculi in functie de rasa si varsta scroafelor. Există o corelație pozitivă între numărul de
foliculi și numărul de purcei fătați. Vaginul este umectat, vulva este congestionată și tumefiată, iar
la nivelul comisurii vulvare se scurge un mucus transparent, filant.
Din punct de vedere al comportamentului căldurile la scroafa se manifestă printr-un guițat
aparte, animalul refuză mâncarea, este agitat, se plimba prin boxă, sare pe alte scroafe și se sprijină
cu membrele anterioare pe pereții despărțitori ai boxei.
Durata căldurilor reprezintă perioada de manifestare a căldurilor și include:
• Stadiul de pregatire (ultima parte a proestului), in care scroafa manifesta interes pentru vier
dar nu-l accepta;
• Stadiul de monta (corespunzator estrului), în care scroafa manifestă interes pentru vier dar
nu-l accepta;
• Stadiul de postrestru (perioada de trecere de la estru la metestru) în care scroafa mai poate
prezenta interes pentru vier, dar refuză monta.
Pentru a preciza perioada în care este indicată efectuarea montei scroafelor, trebuie sa ne
referim numai la stadiul de montă, corespunzător estrului care se manifestă prin reflexul și starea de
imobilitate pentru om.
În tabelul 4.1. sunt prezentate date cu privire la procentul de fecunditate obţinut de scroafele
luate în studiu în funcţie de sezon.
Tabelul 4.1
27
Evoluţia sezonieră a fecundităţii la scroafele Landrace x P.I.C. în
cadrul SC Agronim Srl în anul 2009 (%)
Sezon Scroafe gestante la primul control(F%)
Scroafe gestante laal doilea control
(F%)Iarna 83,0 82,0
Primăvara 84,0 82,5
Vara 82,0 81,0
Toamna 83,0 81,5
Media 83,0 81,75
Procentul de scroafe care au fost depistate gestante încă de la primul control a fost mai mare
în sezonul de primăvară (84%), iarna și toamna același procent (83%), cu o medie anuală de 83%.
Pentru al doilea control de gestație valorile au fost usor diminuate, respectând însă aceeași
distribuție pe anotimpuri.
Tabelul 4.2
Evoluţia sezonieră a fecundităţii la scrofiţele Landrace x P.I.C. în
cadrul SC Agronim Srl în anul 2009 (%)
Sezon Scrofițe gestante la primul control(F%)
Scrofițe gestante laal doilea control
(F%)Iarna 82,5 81,2
Primăvara 83,9 82,4
Vara 82,0 81,1
Toamna 82,3 81,1
Media 82,67 81,45
În cazul scrofițelor, valorile înregistrate au fost mai mici comparativ cu cele de la scroafele
adulte de reproducție, dar și în acest caz se remarcă un vârf pentru sezonul de primăvară, probabil
ca o reminescență de la suinele de origine care în mediul natural fătau grupat primăvara. Pentru
scrofițe la primul control media a fost de 82,67 %, iar la cel de-al doilea control media de 81,45 %.
Tabelul 4.3
28
Evoluţia sezonieră a fecundităţii la scroafele Landrace x P.I.C. în
cadrul SC Agronim Srl în anul 2010 (%)
Sezon Scroafe gestante la primul control(F%)
Scroafe gestante laal doilea control
(F%)Iarna 83,0 82,1
Primăvara 84,0 83,0
Vara 82,5 81,6
Toamna 82,8 81,8
Media 83,07 81,12
Pentru anul 2010, media pentru procentul de fecunditate a fost de 83,07 %, constatându-se și
pentru acest an un vârf tot primăvara (84 %). Se poate afirma că aceste cifre care exprimă valori
pentru procentul de fecunditate, având în vedere și sistemul de întreținere din fermă, că sunt
apropiate de cele din literatura de specialitate pentru hibrizi.
Tabelul 4.4
Evoluţia sezonieră a fecundităţii la scrofiţele Landrace x P.I.C. în
cadrul SC Agronim Srl în anul 2010 (%)
Sezon Scrofițe gestante la primul control(F%)
Scrofițe gestante laal doilea control
(F%)Iarna 82,5 81,2
Primăvara 83,9 82,4
Vara 82,0 81,1
Toamna 82,3 81,1
Media 82,67 81,45
În același an, 2010, în cazul scrofițelor s-a constat o ușoară creștere a valorii medii pentru
procentul de fecunditate la primul control de gestație, comparativ cu anul 2009. Și de această dată
valoarea maximă a fost înregistrată primăvara.
Tabelul 4.5.
29
Vârsta la prima montă fecundă şi la prima fătare la scrofițele din cadrul SC Agronim SRL
Nr. crt.
Greutatea la prima montă fecundă (kg)
Vârsta la prima montă fecundă (zile)
Vârsta la prima fătare (zile)
1 106 250 3642 102 283 3953 110 301 4134 112 303 4155 99 291 4056 103 298 4107 107 307 4208 108 291 4059 112 300 41510 110 320 43211 110 296 40912 108 272 38713 110 307 41914 115 306 42015 108 308 420
108,00 295,53 408.60
În ceea ce privește greutatea scrofițelor la prima montă cea mai mică valoare a fost de 99 de
kg, iar cea mai mare 112, media pe ferma la aceasta categorie a fost de 108 de kg (tabelul 4.5.),
media vârstei la prima montă a fost de 295,53 de zile, iar media vârstei la prima fătare de 408,60 de
zile. Comparând aceste date cu cele existente în literatura de specialitate, se constată valori
apropiate, având în vedere și combinația de rase care stau la baza formării hibridului exploatat.
4.1.2. Prolificitatea scroafelor în funcţie de sezon;
Dintre însuşirile productive ale porcinelor prolificitatea ocupă un loc deosebit de important
deoarece de numărul purceilor fătaţi depinde în primul rând numărul de purcei înţărcaţi şi implicit a
celor destinaţi îngrăşării şi livrării pentru carne, precum şi eficienţa economică.
Specialiştii în suinicultură, analizând evoluţia şi progresele indicatorilor de reproducţie şi de
producţie din ultimii 25 de ani, afirmă că la cunoştinţele actuale despre fiziologia reproducerii,
materialul genetic aflat în exploatare şi nivelul tehnologic existent, se pot obţine 2,51 fătări pe
scroafă şi an, şi se pot înţărca 41 purcei perfect sănătoşi pe an, de la o scroafă (Forgaciu, 2010).
Condiţia reuşitei acestei performanţe excepţionale de reproducţie, este ca toate etapele
tehnologice, începând cu rasa, vârsta şi greutatea corporală la prima montă, depistarea căldurilor,
calitatea spermei, tehnica însămânţării, nutriţia, igiena, bunăstarea, igiena creşterii purceilor, tehnica
înţărcării, să fie realizate după toate regulile ştiinţei.
Capacitatea de reproducţie la suine se apreciază prin prolificitate, care având un coeficient
de heritabilitate redus (h2 = 0,15), presupune aplicarea şi respectarea unui complex de activităţi şi
30
de măsuri, unele dependente de animal, iar altele care ţin de asigurarea condiţiilor de mediu,
finalizându-se cu numărul şi calitatea purceilor înţărcaţi în decursul unui an de producţie
(coeficientul de heritabilitate h2 pentru purceii înţărcaţi este 0,12).
În condiţiile actuale de creştere şi exploatare a porcinelor se consideră că, prolificitatea este
optimă atunci când numărul de purcei fătaţi este egal cu numărul de mamele ale scroafei (cca. 14
purcei).
Depăşirea prolificităţii peste această limita este însoţită de obicei de reducerea greutăţii şi
vitalităţii purceilor la fătare. De asemenea, prolificitatea prea ridicată impune repartizarea purceilor
supranumerari la alte scroafe sau, mai rar, creşterea lor artificială, procedeu care nu întotdeauna dă
rezultate satisfăcătoare.
Creşterea prolificităţii se poate realiza prin utilizarea la reproducţie fie a scroafelor
aparţinând hibrizilor de mare productivitate fie a utilizării de scroafe metise tri sau tetra rasiale.
Scroafele metise, realizate din combinarea raselor materne şi paterne datorită fenomenului
heterozis, realizează o prolificitate cu 10-15 % mai mare decât rasele pure.
Prolificitatea depinde de foarte mulţi factori, între care şi vârsta scroafelor. În mod normal,
prolificitatea este mai mică la prima fătare, creşte progresiv până la fătarea III-IV, se menţine până
la fătarea a V-a după care începe sa scadă
Tabelul 4.6.
Evoluţia sezonieră a prolificității la scroafele Landrace x P.I.C. în
cadrul SC Agronim Srl
Sezon
Total purcei fătaţi(cap.)
Purcei fătaţi
vii (cap.)
Purcei fătaţi morţi (cap.)
Purceiînţărcaţi
(cap.)
Purcei înţărcaţi din purcei fătaţi
(%)
Iarna 11,15 10,50 0,65 9,45 90,00Primăvara 11,41 10,65 0,76 9,52 89,41
Vara 11,26 10,58 0,68 9,57 90,52Toamna 11,19 10,50 0,69 9,35 89,10Media 11,25 10,55 0,69 9,47 89,75
Durata căldurilor reprezintă perioada de manifestare a căldurilor și include:
• Stadiul de pregatire (ultima parte a proestului), în care scroafa manifestă interes pentru vier
dar nu-l acceptă;
• Stadiul de montă (corespunzator estrului), în care scroafa manifestă interes pentru vier dar
nu-l acceptă;
• Stadiul de postrestru (perioada de trecere de la estru la metestru) în care scroafa mai poate
prezenta interes pentru vier, dar refuză monta.
31
Pentru a preciza perioada în care este indicată efectuarea montei scroafelor, trebuie sa ne
referim numai la stadiul de montă, corespunzător estrului care se manifestă prin reflexul și starea de
imobilitate pentru om.
Figura 4.1. Evoluţia sezonieră a prolificității la scroafele Landrace x P.I.C. în
cadrul SC Agronim Srl în anul 2009
Obținerea unui număr maxim de purcei la fătare într-un an și pe întreaga viață productivă
este o cerință de bază pentru scrofele de reproducție (Bogdan, 1999).
În condițiile fermei SC Agronim SRL, valorile pentru prolificitate sunt prezentate în tabelul
4.6. Dacă pentru fecunditate valorile înregistrate în sezonul cald au fost mai scăzute comparativ cu
cel rece, pentru prolificitate valoarea cea mai mare a fost înregistrată vara.
Indici de reproducție urmăriți:
- Purcei născuți în medie / scroafă /an: 21,5 cap;
- Purcei înțărcați vii în medie / scroafă / an: 18,94 cap;
Urmărindu-se evoluţia parametrului reproductiv ,,prolificitate”, se poate spune că aceasta a
variat în cadrul lotului de scroafe urmărit, ca dovadă a faptului că, sezonul de montă are influenţă
asupra prolificităţii.
Numărul total de purcei obţinuţi pe fătare exprimă cel mai bine rata de fecundare a
ovocitelor. Din punct de vedere economic, interesează în mod deosebit numărul de purcei viabili şi
în special a celor înţărcaţi pe fătare şi pe scroafă (tabelul 4.7.).
32
Tabelul 4.7.
Evoluţia sezonieră a prolificității la scrofițele Landrace x P.I.C. în
cadrul SC Agronim Srl
Sezon
Total purcei fătaţi(cap.)
Purcei fătaţi
vii (cap.)
Purcei fătaţi morţi (cap.)
Purceiînţărcaţi
(cap.)
Purcei înţărcaţi din purcei fătaţi
(%)
Iarna 11,00 10,40 0,60 9,58 87,09Primăvara 11,21 10,65 0,56 9,60 85,63
Vara 11,20 10,68 0,52 9,47 84,55Toamna 11,05 10,70 0,38 9,35 84,61Media 11,11 10,60 0,52 9,47 85,61
Scrofițele au înregistrat o prolificitate maximă în sezonul de primăvară (11,21 purcei), la fel
și pentru numărul de purcei înțărcați, avînd ca medie 9,47 purcei/scrofiță. Valoarea medie pentru
prolificitate, exprimată procentual a fost de 85,61 în cazul scrofițelor.
33
Concluzii şi recomandări
În cadrul societăţii SC Agronim SRL au fost evidenţiate diferenţe privind fecunditatea şi
prolificitatea în funcţie de sezon.
În urma cercetărilor întreprinse cu privire la fecunditatea şi prolificitatea scroafelor şi
scrofiţelor din unitatea de producţie studiată, se desprind următoarele concluzii:
1. rezultatele obţinute la toţi parametrii reproductivi studiaţi (vârsta la prima montă fecundă
şi la prima fătare, fecunditatea scroafelor, prolificitatea) se apropie de valorile medii
prezentate în literatura de specialitate;
2. deşi femelele sunt hibride şi pentru indicatorul prolificitate ar trebui să atingă valori
superioare celor de rasă pură, s-au înregistrat valori inferioare celor specifice pentru
efectivele de femele provenite din hibridare;
3. fecunditatea şi prolificitatea sunt influenţate în funcţie de sezon şi datorită scăderii
fecundante a spermatozoizilor. Deci, masculii poartă şi ei un rol în această variaţie
sezonieră.
Ca şi recomandări, utilizarea inseminării artificiale ar putea imbunătăţi valorile pentru
indicii de reproducţie studiaţi.
Pentru realizarea unei prolificităţi relativ constante într-o fermă se recomandă ca numărul
primiparelor să nu depăşească 20% din numărul total de scroafe, iar scroafele bătrâne sa fie
reformate la timp.
34
Bibliografie
1. Alexandrescu , L.., 1987 – Organizarea judicioasă a procesului de repoducţie la scroafe,
condiţie esenţială în rentabilizarea fermelor de procine. Revista de Zootehnie şi medicină
veterinară;
2. Bogdan A.T. şi col., 1985 – Fertilitatea, natalitatea şi prolificitatea în zootehnie, vol.II,
Editura Dacia, Cluj-Napoca;
3. Bogdan A.T. şi col., 1999 – Tratat de reproducere şi însămânţări artificiale la suine,
Editura Tehnică Bucureşti;
4. Bucătaru T., 2004 – Cercetări privind performanţele de reproducţie în funcţie de vârstă şi
sezon la scroafele F1 Marele Alb x Landrace, Teză de doctorat;
5. Câmpeanu Robert, 2009 - Creşterea suinelor - principalele rase, Rodul pământului;
6. Dinu I. şi col., 1990 – Tehnologia creşterii suinelor, Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti
7. Dinu I. şi col., 2002 – Suinicultură, Tratat de creştere a suinelor, Editura Coral Sanivet;
8. Forgaciu Dorel, 2010 – Cercetări privind influența unor factori de zooigienă asupra
indicilor de reproducție la suine în diferite sisteme de creștere, Teză de doctorat;
9. JP Hurtgen ,1980 - -Seasonal influence on the fertility of sows and gilts.Journal of the
American Veterinary Medical;
10. Ladoşi Ioan, PIC România - Întreţinerea scroafelor în perioada de aşteptare, 2008;
11. Mantea Ş., 2003 – Manualul crescătorului de porci, Editura M.A.S.T. Bucureşti;
12. N.M. Cox, Theriogenology, 1987 -Influence of season on estrous and luteinizing hormone
responses to estradiol benzoate in ovariectomized sowsstar;
13. Nacu G., 2005 – Cercetări privind unele posibilităţi de optimizare a funcţiei de reproducere
la suine, Teză de doctorat, U.Ş.A.M.V. Iaşi;
14. O.A.T. Peltoniemi, 1999- Seasonal and management effects on fertility of the sow: a
descriptive study;
15. Păsărin B., Stan T., Iliescu T., Tărăboanţă Gh., 1994 – Cercetări privind implicarea testului
Halotan asupra asupra unor parametri de producţie şi reproducţie la suine, Lucrări
ştiinţifice U.A.M.V. Iaşi, vol. 37-38;
35
16. Păsărin B., Stan T., 1996 – Researches regarding the influence to use the Sighers Hybrids
U.K. boar son some production and reproduction indices of sows, Problems of economic
development International Symposium Ulan Bator, Mongolia;
17. Păsărin B., 1997 – Contribuţii la stabilirea vârstei şi greutăţii corporale optime a
reproduceătorilor de suine în funcţie de rasă, grad de metisare şi reacţia la testul Halotan,
Teză de doctorat, U.Ş.A.M.V. Iaşi;
18. Păsărin B., Stan T., Tărăboanţă Gh., Gîlcă I., 1999 – Researches regarding the influence of
Hal and hal gene son some production and reproduction indices at sows, Lucrări ştiinţifice
U.A.M.V. Iaşi, vol.41-42;
19. Stan T. şi Păsărin B., 1993 – Contribuţii la stabilirea influenţei sistemului de întreţinere a
scroafelor pe perioada gestaţiei asupra activităţii de reproducţie, Lucrări ştiinţifice
U.Ş.A.M.V. Iaşi, vol. 35-36;
20. Stan T., Păsărin B., 2001 – Creşterea Suinelor, Editura Vasiliana”98, Iaşi;
21. Stan T., Păsărin B., 2002 – Creşterea suinelor - îndrumător practic, Editura Karro, Iaşi;
22. Tănase D., Manole I., Nacu G., 2000 – Biotehnici şi biotehnologii de reproducţie în
zootehnie, Editura Ion Ionescu de la Brad Iaşi;
23. Tăpăloagă Paul, 2002– Studii comparative privind eficienţa economică a reproducerii
suinelor prin montă şi însămânţări artificiale, Teză de doctorat, Bucureşti;
http://www.britannica.com/EBchecked/media/10597/Landrace
http://www.pic.com
36