Download - Presentation 3

Transcript

Prof.Dăscălescu Simona- Otilia

InterjecţiaPredare prin metoda inductivă

1. Cuvânt ce leagă atributul sau complementul de cuvântul determinat.

2.Parte de vorbire care ţine locul unui substantiv.

3.Parte de vorbire care denumeşte obiecte, lucruri, etc.

6.Parte de vorbire care exprimă o însuşire.

Completaţi rebusul răspunzând întrebărilor de mai jos :

4.Parte de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare.5.Parte de vorbire care exprimă acţiunea, starea, existenţa

9.Articol care arată că obiectul denumit de un substntiv este cunoscut vorbitorului.10.Articol ce însoţeşte un substantiv în genitiv.11.Parte de vorbire care însoţeşte substantivul şi arată în ce măsură obiectul denumit este cunoscut de vorbitor

7.Parte de vorbire care determină un verb sau un adjectiv şi arată caracteristica unei acţiuni, a unei stări sau a unei însuşiri.8.Felul numeralului care exprimă numărul.

ERP P O Z I Ţ I A

P R O N U M E

S U B S T A N T I V

N U M E R A L

V E R B

A D J E C T I V

A D V E R B

C A R D I N A L

H O T Ă R Â T

P O S E S I V

A R T I C O L

•Citiţi cu atenţie exemplele următoare şi precizaţi ce exprimă cuvintele subliniate:

„Ehei, nepoate, aşa sa lăuda un neamţ, cum ai să te lauzi tu. Văd iepurile, trag în el – poc!” (Mihail Sadoveanu – Sfaturi vechi)

„Ah! În curând satul în vale-amuţeşte.” (Mihai Eminescu – Sara pe deal)

-Hăi, hăi!” (Pluguşorul)„Hai, Joiane, tată... Hai, Dumane, hai!” (Emil Gârleanu – Tovarăşii)Vai, vai! Cum poţi minţi aşa oamenii!

•Indicaţi ce parte de vorbire sunt cuvintele subliniate în enunţurile de mai jos:

Ei,ce mai zici ?Ei o să meargă la pădure.Ia,pune mâna şi citeşte !El ia o carte din raftul bibliotecii.De, ce să-i faci, mai greşesc uneori !De înveţi , ştii.

„Mânaţi, măi!

• Grupează pe două coloane cuvintele de mai jos în funcţie de structura lor:

ah!, cri-cri!, hodoronc-tronc!, pleosc!, hei-rup!, marş!, miau!, ham-ham!

• Grupează pe două coloane cuvintele de mai jos în funcţie de ceea ce exprimă ele: stări sufleteşti sau imită zgomote din natură:

vai!, au!, pleosc!, ham-ham!, of!, ura!, buf!, cucurigu!

•Cu ce scop sunt folosite cuvintele subliniate?Hei, vezi ca vine trenul !Bre Ioane, fugi de-aici !Iata, a rasarit luna dintre nori !Ba Costele, iar minti?Iaca si ultimul sosit !

Definiţie :

Interjecţia este partea de vorbire care exprimă senzaţii, stări sufleteşti , îndemnuri sau reproduce sunete din natură (onomatopee).

•INTERJECŢIILE SUNT :•SIMPLE : ah, au, uf, vai etc•COMPUSE : hei-rup, tura-vura, ding-dong, haida-de, hodoronc-tronc etc.

•NOTĂ : Interjecţiile simple repetate nu trebuieconfundate cu interjecţiile compuse: ham-ham,mac-mac, mor-mor etc

•INTERJECŢIILE DE ADRESARE sunt folosite :

•PENTRU A SE ADRESA UNEI PERSOANE: măi, mă, fă, bă, bre•PENTRU A ATRAGE ATENŢIA ASUPRA UNUI LUCRU: hei, ia, iacă, iată, uite, ian etc.

•Există şi câteva locuţiuni interjecţionale: pe naiba, păcatele mele, doamne fereşte

•PUNCTUAŢIA INTERJECŢIEI :

După interjecţie se poate pune: - virgulă; - semnul exclamării. Semnul exclamării pus după o interjecţie nu este considerat semn de punctuaţie finală ,comunicarea putând continua cu literă mică: Vai! am uitat umbrela acasă!

FUNCŢII SINTACTICE :•De obicei, interjecţia, ca parte de propoziţie, nu are funcţie sintactică : Tii ,dar cald e!•Sunt situaţii în care interjecţiile au funcţie sintac-tică, fiind: - predicat verbal : Hai acasă!

- nume predicativ :Mircea e tra-la-la. - subiect:(numai după un verb reflexiv impersonal)S-a auzit buf ! în camera cealaltă. - atribut : A avut o mâncare mmm !- complement circumstanţial de mod : Păşea şontâc-şontâc.