P

POVEŞTI CREATE DECOPII

A fost o seară magică. Amhotărât să ne spunem unaalteia câte o povestioară deiarnă.

Mami către Adia:Într-o seară fulguşorii au

căzut unul câte unul. Zâna

Iernii făcu să cadă un fulgatât de specialcare a chemat unvânt mare şiputernic ca otornadă.

Lumea nu iubea vântul.Zâna Iarnă a rotit baghetamagică şi a împietrit totul. Au

venit îngeraşii şi au făcut ovrajă care a reparat tot cestricase vîntul. A nins frumospeste tot. De atunci vântul arămas servitor la castelulZânei Iarnă.

Adia către mami:Este prima ninsoare din

această iarnă. Stau la geam şivăd fulgii dansând. Se ţin demână, se învârt şi aleargăcătre pământ.

Fug către ei să-i prind, darei sunt mult mai rapizi şi îmiscapă printre degete. Câţivafulguşori vin către faţanoastră să ne mângâie.

- Mami, care este povesteafulguşorului de nea?

Adia Romanesscu (grupa Juniorii)

47

O ÎNTÂMPLARE LADERDELUŞ

Era o zi frumoasă de iarnă.Copiii şi-au luat săniile şi auplecat la derdeluş. Acolo ei s-audat de câteva ori cu sania, pânăcând au obosit. S-au gânditatunci să facă un om de zăpadă.

Fiecare a muncit la bulgării ceimari. Eu i-am pus pe cap căciulamea, pe spate cojocul suroriimele, iar nasul i l-am făcutdintr-o creangă de copac,fiindcă nu am găsit un morcov.

Toată joaca s-a stricat când avenit mama şi a văzut că sora

mea este dezbrăcată de cojoc şieu nu am căciulă. Dar când avăzut omul de zăpadă având ocreangă în loc de nas a întrebat:

- Ce-i cu elefantul acesta? Şi noi ne-am înveselit din nou

şi am plecat în casă la călduricăcu gândul de a veni şi mâine.

Oana Geambec (grupa Juniorii)

Ursuleţul cel poznaş

A fost odată o ursoaicăcare avea doi pui şi trăiau laPolul Nord.

Într-o zi, ursoaica aieşit la vânătoare cu cei doi pui.Au mers, au mers, s-au întâlnitcu o vulpe argintie, apoi cu ungrup de pinguini şi au ajuns la

marginea unui sloi de gheaţă.Puiul cel poznaş a început săţopăie şi s-a îndepărtat.

48

Ursoaica i-a spus să nu se ducăla marginea sloiului, că o să serupă şi va cădea în apă. Şi chiaraşa s-a întâmplat. Puiul a căzutîn apa rece. Ursoaica a săritdupă el şi l-a prins. Aprins apoinişte peşti şi a hrănit puişoriicei flămânzi.

Bucuroşi, ursoaica şipuişorii au plecat spre culcuş cuburtica plină.

Mădălina Ciobotaru(grupa Năzdrăvanii)

Rinocerul fericit

A fost odată caniciodată un rinocer pe care îlchema Edi. În fiecare zi luamasa la grădina zoologică şi beao căldăruşă de apă. Alături decuşca lui avea un vecin leopard,pe nume Costin.

Împreună discutaudespre viaţa lor, în cuşcă şidespre cum ar fi în libertate. Eiaşteptau vizitatori şi se bucurau

de fiecare dată când veneaucopii.

Ştefan Dumitraşcu(grupa Năzdrăvanii)

Ursul polar

A fost odată ca niciodată unursuleţ. În fiecare zi, părinţii îidădeau voie să meargă laprietenii săi. Pe drum, s-aîntâlnit cu o familie de morse,care se duceau la circ. Morselel-au invitat şi pe ursuleţ la circşi s-au distrat de minune. Laîntoarcere, ursuleţul s-a întâlnitcu un pinguincare plângea pentru

că nimeni nu vorbea cu el şi toţiîl necăjeau: balena ucigaşădădea cu coada ei mare peste elşi racii îl ciupeau. Ursuleţul avorbit cu pinguinul, s-auîmprietenit şi au plecatîmpreună acasă.

Ştefan Dumitraşcu(grupa Năzdrăvanii)

49

Micuţul urs polar

A fost odată caniciodată că dacă nu aş fi văzutnu v-aş fi spus. A fost odată ofamilie de urşi polari: mama,tata şi un mic puiuţ. Tata urspleca la vânat peşti, foci şi

pinguini. Mama urs avea grijă demicuţul ei pui şi viaţa lor era lafel ca a tuturor urşilor polari.

Într-o zi, tata urs nu s-a mai întors de la vânătoare şimama urs a trebuit să plece să

caute hrană pentru ea şi pui. Sescufunda în apa rece, prindeapeşti adunaţi în bancuri sau foci

speriate şi se întorcea la puiulei. Iarna era la început şivânătorii îşi făceau provizii decarne şi blănuri şi mama urscăzu victimă gloanţelor lor. Unvănător milos găsi puiul şi îltrimise la grădina zoologică de laLondra. Când am fost în vizităacolo, l-am văzut şi eu. Crescusemare şi frumos.

Iulius Ioniţă(grupa Năzdrăvanii)

POVESTE

A fost odată caniciodată un peştişor care trăiaîntr-o apă curată ca cristalul.

Într-o zi s-a întâlnit cuun peştişor care era tristpentru că trăia într-un locpoluat. Peştişorul cel trist l-arugat pe cel vesel să-lînsoşească în călătoria cătretărâmul peştişorului de aur. În

50

călătoria lor, au devenit foartebuni prieteni, înfruntând toategreutăţile întâlnite în cale.

Ajunşi la peştişorul deaur, l-au rugat să-iîndeploinească dorinţapeştişorului trist, aceasta fiindde a-i curăţa locul de mizerie.

Dorinţa le-a fostîndeplinită şi aceştia s-au întorsfericiţi în locul cel curat.

Andrei Bordeianu(grupa Năzdrăvanii)

Salut, pinguinule!

Un grup de pinguinimergeau în şir, frumos

îmbrăcaţi, gata de petrecere. În

drumul lor s-au întâlnit cu un urspolar care i-a oprit şi i-aîntrebat:

- Dar unde mergeţi dev-aţi pus fracurile? E petrecereîn cartier?

La care îi răspunde unpinguin:

- O, da! Mergem să ne

dăm pe gheaţă şi să nescufundăm în apele îngheţate!

Cătălina Vasilache(grupa Năzdrăvanii)

Ursuleţii de la circ

În pădurea de aluntrăiau odată o ursoaică cu ceipatru ursuleţi ai săi.

Doi dintre ei eraumândria familiei, niciodată nuieşeau din cuvântul mamei. Toatăziua îşi ajutau mama la treburilecasei, mergeau în pădure dupămâncare. Ceilalţi doi erau foarteneasculători şi jucăuşi, cât eraziulica de lungă nu făceau decât

51

năzdrăvănii: fugăreau bieţiiiepuraşi, umblau în stupulalbinelor după miere şi niciodatănu făceau ceea ce li se spunea.

Într-o zi, în timp ceursuleţii cei răi se jucau, trecupe acolo circul care era în

căutare de două animăluţevesele şi jucăuşe, pentruatracţia circului. Când au aflatursuleţii de circ, nu au mai statpe gânduri şi şi-au luat rămasbun de la frăţiori şi mama lor şiau plecat cu circul.

Dacă într-o zi va venicircul şi în oraşul nostru şi veţivedea doi urşi jucăuşi şi iubitori

de copii să ştiţi că aceia suntursuleţii din povestea mea.

Iulius Ioniţă(grupa Năzdrăvanii)

Prietenii buni din viaţă

A fost odată caniciodată un pinguin care mergeape gheaţă.

Din păcate, a căzut într-o copcă în apă, iar ursul a fostprietenos şi a ajutat la salvareapinguinului, iar pinguinul i-amulţumit.

Din greşeală, ursul a

lovit foca, pinguinul rău s-asupărat, aşa că l-a avertizat sănu mai rănească nicio focă.

Ursul a ascultatpinguinul, aşa că i-a pus câtevapansamente ca să dezinfectezerana. Aşa au devenit buniprieteni.

Iustina Mihăianu(grupa Năzdrăvanii)

Păţania pinguinului

52

A fost odată caniciodată un pinguin cu mama lui,care se plimbau. Fără să îşi deaseama, s-au îndepărtat preamult de colonie şi s-au întâlnitcu un urs.

Ursul se gândi pofticiossă îi mănânce.

Puiul pinguin s-a uitatmirat la urs şi i-a zis:

- Tu chiar vrei să nemănânci?

Ursul se uită lacom sprecei doi pinguini, dar a alunecatpe gheaţă şi a căzut în apă, dândrăgaz celor doi să fugă. Puiul depinguin a înţeles atunci de ce

mama lui îl sfătuia mereu să nuse apropie de urşi, pentru că einiciodată nu-i vor fi prieteni.

Abia atunci puiul depinguin a înţeles sfaturile mameişi a trăit fericit până la adâncibătrâneţi. Ursul nu a maiîncercat să mănânce pinguinii dincolonie, pentru că nu-i puteaprinde.

Anastasia Ciuntu(grupa Năzdrăvanii)

POVESTE

A fost odată caniciodată un peştişor. Într-o zi,peştişorul se juca singur pefundul oceanului, când, deodată,apăru un rechin.

- Am să te mănânc! a zis

rechinul.Peştişorul era speriat,

dar a reuşit să îşi păstrezecalmul şi repede, în gând, şi-afăcut un plan.

53

- Îmi pare rău, domnulerechin, dar nu mă poţi mânca! aspus peştişorul.

- De ce, mă rog? aîntrebat rechinul.

- Pentru că eu suntfoarte important în viaţaacvatică, răspunse peştişorul.De fapt, sunt ca un prinţ pentruacest ocean; toate animalele mărespectă şi fug din calea meacând apar.

Rechinul zâmbi,nevenindu-i a crede ce zicepeştişorul şi-l întreabă peacesta:

- Cum poţi dovedi?- Foarte uşor, zise

peştişorul. Mergi în urma mea întimp ce eu mă plimb pe funduloceanului.

Zis şi făcut, rechinulurmă peştele la plimbare. Întimpul plimbării, se întâlni cu

pisica de mare, care, când văzupeştele, nu-i acordă nicioatenţie, deşi îi era foame rău,dar când a dat cu ochii derechin, fugi cât putu de repede,ascunzându-se printre alge.

- Ai văzut? întrebăpeştele pe rechin. Pisica demare se teme de mine. Continuându-şi plimbarea, seîntâlniră cu o caracatiţă, dar,din nou, caracatiţa nici nu seuita la peşte, iar când văzurechinul, nici nu ştia pe unde săse ascundă.

54

- Ai văzut? zisepeştişorul. Până şi caracatiţa seteme de mine. Acum mă crezi?

Rechinul era completderutat. Cu capul plecat, acestaşi-a cerut scuze de la acesta,promiţându-i că-l ca respectaîntotdeauna şi că nu-l va maisupăra niciodată.

Aşa că peştişorul,scăpând de rechin, nu mai puteade fericire pentru că i-a venit înminte o asemenea păcăleală şiastfel putea să se joace şi să seplimbe fără a-i fi frică derechin.

Am încălecat pe-o şa, şiv-am spus povestea aşa!

Mădălina Ciobotaru(grupa Năzdrăvanii)

Zăpada cea şireată

Era o dimineaţă rece,iar leul şi tigrul ieşiră împreunăla joacă.

- Brrr... dar chiar e frigastăzi! chicoti tigrul înfrigurat.

Strigătul tigrului făcusă cadă zăpada aşezată pe ocreangă deasupa lui. O parte dinomătul rece rămase pe nasultigrului, iar acesta devenialbăstrui.

Apoi o altă grămăjoară

căzu peste nasul leuţului. Bietulpui de leu îşi privi nasul care seînvineţea de frig.

- Hai să plecăm de aici!se auzi strigătul clănţănind.

Zis şi făcut. Cei doiprieteni încercară să se furişezetiptil printre copacii acoperiţide zăpadă, însă zgomotul paşilor

lor declanşă o altă cădere dezăpadă.

- Ce şireată e zăpadaasta! şopti tigrul. Chiar atunci,leului îi veni o idee.

- Poate dacă stămnemişcaţi ca nişte statui, zăpadanu o să-şi dea seama că suntemaici! spuse el.

55

Îl văzură apoi peelefant, care ţopăia vesel cătrepădure, unde îşi zărise prietenii.

- Oh, nu! Elefantulpoate face atâta gălăgie, încâtva porni o avalanşă! strigădisperat tigrul.

- Ssst, elefantule! şoptitigrul. Trebuie să faci super-linişte, altfel zăpada cea şireatăne va prinde, explică el.

Elefantul însă păru cănici nu aude spusele prietenuluisău.

- Atunci când vine vorbade zăpadă şireată, elefănţeii nusunt deloc tăcuţi! râse el, apoişuieră din trompa lui ca dintr-otrompetă.

Poc! Poc! Poc! Grămezide zăpadă începură să cadă deprin copacii din jurul lor.

- După ce a căzut,zăpada cea şireată nu mai poatefi şireată! continuă elefantul sărâdă.

- Hei, elefantul aredreptate, se auzi glasul vesel altrigului.

Apoi cei trei prieteniîncepură să strige şi să chiuieprin pădure până când căzutoată zăpada.

- Acum zăpada nu nemai poate face farse, chicotitigrul.

Leul, elefantul şi tigrulerau atât de fericiţi încâtîncepură să construiască un omde zăpadă pentru a sărbătorivictoria lor.

Andrei Bordeianu(grupa Năzdrăvanii)

56

Peştişorul auriu

A fost odată caniciodată un peştişor auriu. Eltot timpul se juca de unul singur

în apă,când,deodată,venisespre el unpeştişor

care se împrietenise cu elimediat.

Ei se jucau, alergau prinapă şi multe lucruri frumoasefăceau împreună.

Într-o zi, când ei sejucau, peştişorul auriu sehotărâse să îi spună prietenuluilui că el va pleca cu părinţii înaltă apă.

Şi aşa cei doi prieteni s-au despărţit, ţinând minte cefrumos s-au jucat şi s-audistrat.

Florin Acatrinei(grupa Năzdrăvanii)

Familia

A fost odată caniciodată un leu. Leul acesta erafoartecuminte.Mama sa,într-o zi, i-a spus:

-Du-te la prietenul tău puma.

Ajuns la puma, acesta afost foarte fericit că s-au

întâlnit.-

Vrei să nejucăm? l-aîntrebatpuma.

- Ce vrei să jucăm? aîntrebat leul.

- Hai să ne jucăm de-amama şi de-a tata. Să mergem înjunglă, poate găsim acolo şi alţiprieteni.

S-aujucat cei doi,s-au căţărat încopaci. Acoloau întâlnit-ope maimuţică.Şi-au imaginat că maimuţicaeste puiul lor. Acest pui nu erafoarte cuminte. Mama îi totspunea să nu se caţere prea sus,pentru că se poate lovi.

57

Maimuţica însă nu o ascultadeloc.

Cei doi – puma şi leul –şi-au dat seama cât e de greu săfii părinte.

Ecaterina Olinici(grupa Năzdrăvanii)

Animalele fericite

A fost odată caniciodată un ursuleţ. Ursuleţulacesta avea o familie frumoasă.Locuiau toţi fericiţi într-o casă

luminoasă, care strălucea decurăţenie.

Într-o zi de primăvară,ursuleţul a plecatla prietenul lui,pinguinul.Pinguinul, fericitcă i-a sositprietenul, i-aspus:

- Ursuleţule, hai sămergem la amicul nostru –domnul Morsă!

- Ai o idee foarte bună!spuse acesta. Au plecatîmpreună spre locuinţa domnuluiMorsă.

Domnul Morsă i-a primitcu bucurie:

- Prieteni dragi, suntfoarte fericit că aţi venit. Tama

m-a invitatla unspectacol.Să mergemîmpreună!

Auplecat toţifericiţi la

circ. Aici sala era plină, luminileerau puternice, totul străluceaca în poveşti.

Clovnul i-a invitat pescenă să spună o poezie. Ei erauadevăraţi actori.

Toată lumea i-aaplaudat, ei erau foartebucuroşi. A fost cea maifrumoasă zi din viaţa lor.

Ecaterina Olinici(grupa Năzdrăvanii)

58