Despre iueal, mnie i poscie-Anton Pann

Povestea vorbii

Unul trecnd un ru mare, cnd vru carul a-i suci,Cu-ntmplare deodat rupe oitea aci.El necjit st, se uit, fluiernd i njurnd,i d palme, bate boii, d-n car i-n toate de rnd;Dup-aceea ca s-o lege o funie de tei iai ncepe s o scuipe, s-o poat ceva muia,Dar, din contr, i l-aceasta njura, se necjea,C cum vrea el s o moaie, scuipatul nu-i ajungea;Iar un om ce sta deoparte i la dnsul s uitancepu de el s rz, zicnd: - Vai de mintea ta!M! omule, dar nebun eti? Moaie funia n ru!Ce tot stai i scuipi din gur, cnd -e apa pn la bru?- Da, bine zici, - el rspunse c mai tiu ce fac i eu!Parc-mi lipsete o doag, acum la necazul meu.

Unii de necaz cnd dauPierd i mintea ce o au;Iar ali de el nu mai scapi tot au simit in cap.