Puritate
Virgil Carianopol
Hermina-i doar un pic de viață,
Un giuvaer ce dă scântei;
Trăiește-n nordul cel de gheță
Și-i prinsă pentru-argintul ei.
Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheață-n jur
Și-i dau cu chinoros pereții,
Știind cât ține ea la pur.
Hăitași cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrâmd sonor,
O-mping apoi, stălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.
Cu mușchi puternici, temerară,
Cu gheare tare, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.
Decât să-și murdărească însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-așează pe zăpada strânsă
Și-așteaptă moartea ca pe-un dar.
E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvânt la veșnicii:
Mai bine să lucească moartă,
Decât murdară printre vii.
Top Related