Pippi locuiegte incd inCdsuya Villekulla
icul oriqel era foarte curat qi primitor, custrdzile lui pietruite gi cdsulelejoase incon-
jurate de grddini nu foarte intinse. Oricine venea aici
riminea cu impresia cd este un loc foarte retras gilinistit. Dar nu prea erau obiective turistice care sI-iatragd pe vizitatori - doar unul sau doud, si anumeun muzeu de artl popular[ gi o movild ce adiposteamorminte din vremuri foarte indepirtate. Asta era
tot. Ba nu! Mai era ceva. Locuitorii puseserd indica.
toare care ii indrumau pe cei care doreau sd le vizi-teze or[qelul. Pe unul dintre ele scria cu litere mari:
.,Spre Muzeul de Artd Populard"; pe altul - ,,SpreTumulul cel Mare".
Arhid [indgrcn
Dar mai exista un al treilea indicator pe care scria:
Fusese pus acolo de curind, intrucit oameniiintrebau tot timpul care este drumul spre CdsutaVillekulla - $i, ca s-o spunem pe-aia dreaptd, seintirnpla mult mai des sd se intereseze de asta decitde muzeu sau de tumul.
intr-o zi frumoasi de vard, in oriqel isi ftcu apa-ri\ia un donrn. Dumneaiur locuia intr-un orag mult mai
mare; de aceea ii intlase in cap cd era rnai degtept sinrai important decit locuitorii ordqelului nostru.Desigur, asta se datora qi faptului c[ avea o masindnrare qi frunroasd qi cd e[ insugi ardta foarte impun[torcu pantofii lui cei lustruiti qi cu inelul gros de aur pe
care il avea pe deget. Asa ci nu-i de mirare ci se cre-dea mare si tare.
Pitti gollicr in iilrilc Stdului
Claxona intruna in timp ce conducea pe strizile
ordselului, ca sA fie sigur ci prezenta lui nu va trece
neobservatd.
Cind dornnul cel spilcuit ziri indicatoarele incepu
sd ridd dispreluitor.
,,l Ce interesant!pufni ol. Ce prostie mai e qi asta? igi zise cind citi si al
heilea indicator.
Arhi/ tlndgrun
pi abia gdsi ceea ce cduta. Aici, pe o poartd ruginitA,scria cu creti rosie:
Peste gard ziri o grddind plind de buruieni, copacibdtrini acoperili de muschi, iarbd necositi de multivreme si o puzderie de flori care cre$teau exact cumpofteau. La celdlalt caplt al gridinii se afla o casi -dar ce mai casi! Pdrea gah si cadd. Domnul cel spilcuitrdmase cu gura cdscati, holbindu- se la ea. Pe veranddera un cal! Dontnul cel spilcuit nu mai vlzuse nicio-datd cai pe verande. $i rdmlsese cu gura cIscatI.
Pe treptele verandei, sub soarele strilucitor, stiteautrei copilaqi. in mijloc era o fatd cu mul{i pistrui qi cudoui cosile roqcovane care ii liqneau direct din cap,intr-o parte qi in alta. La dreapta ei, se afla o fetitdfoarte drigufi cu bucle aurii, imbrdcatd inh-o rochitl
Plpli $orficr in Mirih Sldului
de bumbac cu pdtritele albastre, iar la stinga - unbdie{el pieptlnat cu grijd. Pe umirul roqcatei se coco-
tase o maimulicd.
Domnul cel spilcuit crezu mai intii c[ nu nimerise
bine. Doar nu iqi inchipuise cineva cd o casd aqa ddr6-
pdnatd ar putea fi'scoasd la vinzare.
- I[ ascultali, copiil strigd el, cocioaba asta mize-rabild este Cdsula Villekulla?
, Fatf, care stitea la mijloc, cea cu pdrul roqu ca focul,se ridicd gi veni cdne poart6. Ceilalli o urmari incetiqor'
- N-auziti? Rdspundefil spuse enervat domnul cel
spilcuit, in timp ce fetila roqcati se apropia'
'- Stai sd chibzuiesc ni1el, zise aceasta, incruntindu-
se ginditoare. Sd fie oare Muzeul de Arti Populard?
Nu! Tumulul cel Mare? Nu! $tiu! strigd ea, este
Cisula Villekulla!
- Rdspunde-mi cuviincios, zise domnul cel spil-cuit, coborind din maqind. Se hotirise sd arunce totu$i
o privire rnai indeaproape. Aq putea s-o ddrim s'i sd
construiesc o casd noud, mormii el ca pentru sine'
- Da, sigur! Hai sE incepem imediat! strigd fetilacea ro$cati, smulgind citeva scinduri dintr-un gard de
lingd casi.
bomnul cel spilcuit nu ii dddu atenlie' Copiii nu ilinteresau qi, in plus, acum avea ceva rnai important la
care s[ se gindeascd. Grldina, deqi neingrijitd, pdrea
foarte pldcuti qi imbietoare in lumina soarelui' Daci
Astrid !irdgrln
ar construi o casd noud, ar tunde iarba, ar grebla aleilesi ar planta flori frunroase, atunci chiar qi un domnspilcuit ca el ar putea locui aici. A9a cd se hotiri sdcumpere Cdsula Villekulla.
Se uitd in jur ca sd vadd ce imbundtdliri ar maiputea fi ficute. Bineinleles ci arborii cei bdtrini, aco-perili cu nruschi, vor fi tiiali. Se incrunti la stejarul celgros Qi noduros. Ramurile lui se intindeau deasupraacoperiqului cdsu{ei.
O sl-l tai, zise el cu hotdrire.Fetila cea drdgufi cu rochild in carouri scoase un fipit.- Pippi, ai auzit? strigi ea inspdimintatd.Fata roqcatd nu o bdgd in seamd; incepuse sijoace
$otron pe alee.
- Asa o sd fac, o sd pun sd taie stejarul dsta gdunos,spusc cu voce tare domnul cel spilcuit.
Fetiia in albastru se uitd la el rugdtor.
- Vd rog s[ nu facefi asta! E un copac numai bunde urcat in el. $i e gol pe dinduntru. Se poate sta ind-untrul lui.
- Prostii! zise donrnul cel spilcuit. Ar fi trebuit si-!idai seama cd eu nu mi ca[dr in copaci.
Blielelul cel pieptenat cu grijd interveni gi el cuglas irrgrijomt:
in el cresc suc de ghimbir qi ciocolatl, joia.
- Ia ascultali, copii, cred cd v-a cam bltut soarelein cap. Dar asta nu md priveqte pe mine. Am de gind
sd cump[r aceastd casd. Puteli sd-mi spune{i unde ilgdsesc pe ProPrietar?
Fetita in rochi![ cu pdtrdlele albastre incepu sd
plingd, iar bdielelul alergd citre fata ro$cat[ care ince
mai juca qotron.j Pippi, zise el, hu awi ceAceilDe ce nu laci nimic?
- De ce nu fac nimic? rdspunse aceasta' Eu totlopdi de parcd viala mea ar depinde
de asta, iar tu vii
1i-mi spui mie sd fac ceva. Mai intii incearcd ru asta,
ca sd vedem cum te descurci.
Se indreptd totuqi spre domnul cel spilcuit'
- Eu sint Pippi $oselica, iar aceEtia sint Tommy qi
Anhika, zise ea, ardtind cltre prietenii ei' Vd pot ajuta
Pipli $orcficr in Mlrih Soduloi
Artrid [indgron
cu ceva? Daci e vreo casd de dlrimat sau vreun copacde tdiat, sau ceva de schimbat, trebuie doar s6 spuneti.
- Nu md intereseazi cum te cheamd. Nu me intere_seazl decit sd aflu unde il pot gdsi pe proprietarulacestci case. Vreau s-o cumpdr.
Dar fetita rogcatd, pe nume pippi $osetica, se intor_sese deja la jocul ei.
- Proprietarul nu este disponibil momentan, ziseea. fopiia cu mare concentrare in timp ce vorbea.Este extrem de ocupat, continui ea, lopdind in juruldonrnului celui spilcuit. Nu vrefi sI luali loc o ciipi?Doarnna vine imediat.
- Doarnna? Deci proprietarul cocioabei dsteia esteo doamnd? zise incintat domnul cel spilcuit. Cu atitrnai bine, Femeile habar n-au sd facl afaceri, gi poatereu$esc sd curnpir totul pe o nimica toati.
- Sd sperdrn, zise qi pippi.Intrucit nu gdsi alt loc unde sd stea, domnul se
asezd cu grijd pe treptele verandei. Maimu{ica lopdianeryoasd de colo-colo pe grilajul acesteia, Tommy giAnnika, cei doi copii ?ncintdtori qi curati, stdteau laoarece distantd de el, privindu-l speriafi.
- Locuili aici? intrebl dornnul cel spilcuit.- Nr.r, rdspunse Tommy, locuim aldturi...- Dar venim sd ne juc6m aici in fiecare zi, spuse
Annika cu glas timid.
Pippi $orcficr in Mirilc Sudului
- Aga ceva nu se va mai intimpla. Eu n-o sd permitcopiilor sd-mi alerge prin grddind. Nu e nirnic mai riuca asta.
- Sint intru totul de acord, se bdgd in vorbd $iPippi, oprindu-se din lopdit pentru o clipd. Copiii ar
trebui impugca{i.
- Cum po(i s[ spui a$a ceva? intrebl Tommyrevoltat.. - Vreau sd spun cd toli copiii ar trebui impuqcati,zise Pippi. Dar cu asta nu am rezolva nimic, pentru cd
atunci nu ar mai exista niciodatd domni rnaturi si arna-
bili. Si ce ne-arn face ftrd ei?Domnul cel spilcuit se uitd la pdrul rogcovan al lui
Pippi qi se hotiri sd se distreze nilel necdjind-o.
- Stii care e aseminarea dintre tine qi un chibritcarc tocmai a fost aprins?
- Nu, dar totdeauna mi-am dorit si stiu, rispunsePippi.
Domnul cel spilcuit o trase tare de una din codife.
- Amindoi aveli o flacdre la capdt, zise el, scu-turindu-se de ris.
- Md rnir cd nu am mai auzit asta pind acum,replicd Pippi. Se vede treaba cd ne e dat sd auzim
multe pind sd ne cad[ urechile.
Domnul cel spilcuit se holbd la ea.
- Cred cd esti cel mai urit copil pe care l-am vd-zut vreodatd.
Top Related