Pacient la final de veacAdrian Paunescu

i afl, doctore, c-aici m doare,Acolo unde geme-un col de ar,Acolo unde plnge fiecareCa naiunea noastr s nu moar.

Iar dac e de completat o fi,Te rog, permite-mi s o scriu cu snge,nceptura bolii este grij,Am tricolorul ciuruit pe snge.

Farmacopeea st s se rstoarneAsupra mea cu toate ale sale,Dar eu port rana veacului n carnei am n splin rneasca jale.

Tiai-m de-a lungul i de-a latuli dumneata i ceilali doctori, nc,Apoi s-mi isclii certificatulC nu tii boala care m mnnc.

O, doamne, cum v nelai cu toiiMi-e capul greu de fiecare vestei nici un minister al sntiiDe folosin, astzi, nu-mi mai este.

Snt numai un creion care i scrieProblema rii lui, nc o dat,i-i copiaz pe curat, trzie,Aceast dulce ar zbuciumat.

Deci, doctore, acestea se ntmpl,Acestea s le afle telegrafulM trage mlul veacului de tmplDin care nu vreau s se-aleag praful.

Mai am n mine bucurie mult,Mai am n mine dorul de-a v spuneC nu doar voi, ci alii m ascult,S vad dac am cuvinte bune.

De nici de sanatoriu nu m-apropiiC n-avei voi rezerv pentru mineEu snt bolnav de soarta Europeii Pacea doarme-n inim la mine.

ncolo, cte-o tuse, cte-o grip,Dureri de ale, oc de apte arte,Artrit la picior i la aripi, mai ales, n tot, un pic de moarte.