O, ce valuri, de-ndurare

Veghează-n zori!

Veghează n zori,Când ziua abia zâmbeşte,Când totul este iar înviorat.În tine poate încă dăinuieşteVreo umbră neagră,Umbră de păcat.

1

427

O, ce valuri, de-ndurare

Veghează-n zori!

Iar în amurg,Când totul se odihneşte,Tu ndreaptă ţi gândulIarăşi spre Isus.Îi cântă slavă şi Îi mulţumeşte:Pe a Lui cărare DomnulIarăşi te a condus.

R

427

O, ce valuri, de-ndurare

Veghează-n zori!

Şi la amiaz’, în munca grea a zileiŞi în vâltoarea ei tu să veghezi;Iar când te rogi,Dorind puterea milei,Doar în Isus mereu să te încrezi!

2

427

O, ce valuri, de-ndurare

Veghează-n zori!

Iar în amurg,Când totul se odihneşte,Tu ndreaptă ţi gândulIarăşi spre Isus.Îi cântă slavă şi Îi mulţumeşte:Pe a Lui cărare DomnulIarăşi te a condus.

R

427

O, ce valuri, de-ndurare

Veghează-n zori!

Veghează n orice clipă a vieţii tale,Chiar şi atunci când totul e senin,Căci firea ta e rea din cale afarăŞi n jurul tău e un duşman hain.

3

427

O, ce valuri, de-ndurare

Veghează-n zori!

Iar în amurg,Când totul se odihneşte,Tu ndreaptă ţi gândulIarăşi spre Isus.Îi cântă slavă şi Îi mulţumeşte:Pe a Lui cărare DomnulIarăşi te a condus.

R

427