Anni al 104-lea Nr. 1 Iw n ä r special rie ftnnl Hob 1® p a g l n l 3 l e i

M'ercuri, 1 Ianuarie 1941

P rim redactor şi re d a d o r răspunzăto r ;

GAVR1L P O P

întemeiată la 1838 Je GHIORGHE BARIflUApare de două ori pe săptămână

nflngarica ttdcs

L ■jV'am f i vrut să ne amestecăm în ches­

tiunile interne, delicate şi neplăcute, ale vecinilor noştri, deoarece, contrar obice­iului lor, socotim că asemenea im ixtiuni nu suni nici demne, nici pe linia, spiritu­alii constructiv ce trebue urmata pentru a te putea întrona noua ordine europeana.

O ştire, răspândita însă de ziarele ger- inane, ne sileşte să examinăm cu rnai mul- iă atenţiune anumite fenomene din spa­ţiul dunărean, pentrucă, în ele, se desvă- lue speranţa unora de a putea continua .şi in viitor, în cadrul o r â n d u ir i i internaţio­nale de mâine, secţiunea lor de tulburare a convieţuirii paşnice între popoare.

Ştirea relatată arata că bngurii a u în ^ junghiat, la 19 Noombrie, în comuna ger- rïârtl Petri, din Sătmarul dăruit Ungariei jrin arhürh'jùï delà Viena, pe locuitorul jerman Ştefan Mannherz, pentruca ia o

petrecere a grupului etnic gerrn&n a cân~ t&t cântece germane şi a manifestât ere- dinţa sa în idealurile naţionÂl-sâcihlismu- !ui german.

", Çel înjunghiat, în mod aşa de mişelesc, a sucombat după câteva zile, fiind înmor­mântat în prezenţa conducătorului gru­pului etnic german din Ungaria şi a unui mare număr din conaţionalii săi, care au [inut astfel să cinstească pe camaradul 'or, prima victimă germană a teroarei ma­ghiare de azi, mormântul lui constituind un legământ, şi un simbol pentru Iu pip. pe care Germanii din Ungaria sunt suiţi s‘o ducă spre a-şi păstra naţionalitatea şi credinţa in viitorul poporului lor, în felul ?um geniala conducere a cancelarului Hit- er caută să-l asigure Germanilor din lu­mea întreaga,

Făptuitorii mişelescului atentat n au f0St nici măcar sancţionaţi de autorităţile naghiare, ci continuă să se plimbe în de- tlină liber taie şi să se fălească chiar cu ‘apta lor sângeroasa. Pentruca aceasta nu Hte o faptă singuratecă şi nu constitue Ixcesul unor inconştienţi, ci se încadrează berfect, caracterizandu-l, în sistemul pa- ronat şi susţinut de guvernul maghiar, •are urmăreşte o maghiarizare forţată şi Hnde, dacă altfel nu e posibil, să extermi­xe pe locuitorii de altă naţionalitate din cuprinsul Ungariei actuale.

Cum s‘ar putea altfel explica desfiin- area atâtor şcoli germane din Sătmar, persecuţia şi strămutarea la alte şcoli, în iomune româneşti, a învăţătorilor ger- nani care şi-au îndeplinit cu cinste m i­nunea în comuna lor natală, timp de două lecenii de stăpânire românească?’ Noi am simţit imediat, după arbitrajul lela Viena, în forme şi mai sângeroase, rrin nenumărate atrocităţi, de o cruzime iproave neverosimilă, comise împotriva Copulaţiei româneşti din Ardealul cedat, atenţiunile adevărate ale guvernului dela ïudapesta. Cunoaştem din trecut, din în­văţămintele unei lungi şi dureroase expe- ienţe, firea neschimbătoare din cauza u- \ui atavism fatal, a poporului maghiar şi nai ales a oligarhiei sale conducătoare, işa încât n am rămas surprinşi. Ne-am ntrebat însă, aici, la Braşov, prin gla- ul autorizat al domnului Horia Sima, Comandantul Mişcării Legionare, care ex­prima întreaga suflare româneasca, ce se irmăreşte oare, în actualele împrejurări, trin deslănţuirea acestei nemaipomenite irigoane, îndreptată mai ales împotriva igionarilor, martiri ai acelei credinţe, mntru care luptă cu atâta măreţie Ger- tania actuală, ÿî victime eroica aia «in*

LEGIONARI,Sa iertaţi pe cei ce Vau lovit din porniri persona'e Pe

cei. ce v*au chinuit pentru credinţa voastră în ne a m u . românesc,

nu»i veţi ierta Să nu confundaţi dreptul şi datoria creştină de a

ier* a pe cei ce v'au făcut vouă rău, cu drep'ul şi datoria neaisu ui

de a pedepsi pe cei ce l-au trădat şi pe cei ce şi-au asumat răs­

punderea de a i se împotrivi. Să nu ui’aţi că săbiile pe care

>e aţ încins sun* aie neamului. In numele lui ie purtaţi. în nu­

mele Iu , deci, veţ pedepsi cu ele ne e r ă o r i şi necruţători.

Astfel ş i numai astfel veţi pre a i un viitor sănătos acestei naţii#

CORNHLÎU Z. CODREANU

■«ţ#™ ţ. •

An nou fericit !înmormântăm anul celei mai cumplite dureri din istoria neamului nostru,

dar odată cu el trebue să piară şi tristeţea. Tânguirea este ascunzişul omului slab care îngenunche în faţa greutăţilor puse de soarte în calea lui. Lacrămile4.esgaÂdejdei să sece de şiibt plepapeje noastră: Şa ne adunanf toate puterile"spre a duce la împlinire voinţa care frământă fiecare clipă a tră irii noastre.

In anul legionar 1941 nu ne mai este îngăduit să păşim cu sufletele cernite. Au trecut peste capul neamului acestuia încercări tot atât de sfâşietoare şi frun­tea lui nu a fost dărâmată, căci de fiecare dată a biruit.

Stă scris în cartea vieţii neamului românesc ca la răstim purile istoriei sa fie isbit în creştet spre a i-se căuta tăria. Iată că nici cea mai diavoleasca lovire nu a isbutit să-l doboare, ci din această încercare iese mai oţelit, mai dârz şi mai hotărât să încresteze cil ascuţiş de foc veac nou strălucitor în istoria nea­murilor-

Din pragul noului an să privim ţintă spre hotarele de ghiaţă, trase cu vol­nică supunere deacurmezişul trupului românesc. Să nu mai adăugăm glas de spo­rită desnădejde la geamătul fraţilor aflaţi vremelnic în jug străin.

Ci să adulmecăm zările cu mâna încleştată pe tovarăşul de luptă şi să le fa­cem semn de frăţească pricepere, întru ziua izbăvirii ce va să vie, dorindu-le

AN NOU FERICIT!„Gazeta Transilvaniei’

Redacţia:Braşov, Sír. Regele Carol 1. Nr, 56—58

Telefon: 2440. Administraţia: Calea Victoriei 35.

Telefon: 2226.

An nou, om n ou

Se rostogolesc anii cum se dapănă fi­ru l de pe fus. Războiul vremii ţese în­tru n a pânza anilor. Insă valoarea şi tră i­nicia pânzei se socoteşte nu după lungi­mea ei, ci după faptele mari, după con­tribuţia vrednică sau nevrednică a omu­lui.^

Zilele şi anii sunt în sine egale şi in­diferente pentru om. Omul este măsura vremii, zice un vechiu proverb. El poate face ani şi zile memorabile, iar pe altele de tristă amintire. In unele zile păşeşte pe drumul împlinirii chemării lui, în al­tele se abate dela acest drum şi alunecă pe panta prăbuşirii. De aci ani şi zile însemnate, memorabile şi_ tot din acea­stă cauză neamurile înscriu în trecutul lor ani de tristă amintire. Zilele însem­nate din viaţa unui neam sunt ça prazni­cele in viaţa creştină. Prin amândouă se împlineşte un fapt de înălţare şi mân­tuire.

Anul ce ne-a părăsit, după care nu ne pare rău, deşi fiecare am păşit în el cu încă un pas, spre bătrâneţe, a fost anul îngenuncherii noastre. El se va înscrie în cartea neamului ca anul pătimirii noa­stre, ca anul sfâşierii trupului românesc.

In decursul lui am pierdut Basarabia şi Bucovina de Nord, Dobrogea de Sud, iar Ardealul românesc a fost sfâşiat în două.

Insă vrut-a Dumnezeu, care ue-a cer­ta t dar morţii nu ne-a dat, ca în acest an să se plineascu cuvântul Scripturii: „Când sunt mai slab, atunci sunt mai tare”. In durerile trupului a tresărit duhul nea­mului la o viaţă nouă.

Spre sfârşitul lui, plin de durere, a ră­sărit un luceafăr de seară, străluminos, mândru şi biruitor. Era întruchiparea dorului de înviere a neamului. Stele fal­se au înăbuşit acest luceafăr şi l-au as­cuns în temniţe şi morminte.

D ar lumina lui a învins în acest amurg de an şi sub călăuzirea lui răsare anul cel nou.

Ne năpădesc multe gânduri în pragul acestui an şi slova nu e în stare să Ie cu­prindă pe toate. întrebări peste întrebări, amestecate cu rugăminţi, stau la poarta inimii gata să întrebe şi să roage pe Stăpânul vremilor: „Doamne, ce drum ai deschis pentru neamul meu în anul cel nou? Rugămu-te Doamne, nu Te de- __________________Pr. VASILE COMAN

(Continuare în pag. 3-a)

cerii lor prietenii pentru aceasta mare ţară. Ne întrebam, cui servesc atrocităţile care nu se mai sfârşesc şi, dacă, prin ele, nu se îngreuiază opera de reconstrucţie a Europei întreprinsă de Germania?

Mărturisim fără înconjur că, ţn nici un câz, nu ne aşteptam, ca tocmai Ungaria, aşa de m ult favorizată, să arate atâta ne- recunoştinţă şi necredinţă binefăcătorului ei. Ne dădeam seama cat preţ se putea pune pe insistenţele şi necontenitele asi­gurări de prietenie ale Ungariei faţă de Germania. Cu toate că, în orice ocazie, amintea Germaniei camaraderia de arme din decursul războiului mondial şi stăruia asupra unităţii inseparabile a celor doică tratate de pace, dela Versailles şi Tria'*• non, totuşi, Ungaria întreţinea şi cultiva, simultan, legături intime şi suspecte cu Anglia, mai aleg cu cercurile plutocraţiei iudaice dèïa Londra, reprezentate, păre­te, simbolic prin lordul Rothermere, al oărui părinte fipem înobüat, pupat tim p

j mai înainte, pentru meritele ce şi le câş­tigase printro deşănţată campanie de ne­maipomenite minciuni şi defăimări împo­triva Germaniei. Deasemenea cunoşteam şi tratamentul vitreg pe care guvernele maghiare îl aplicau minorităţii germane din ţara lor, neîngăduindu-i să aibă şcoli în limba maternă, aşa că. după cum reese din afirmaţiile canonicului Huber, făcute în , anul 1936, limba germană era pe cale să fie complect uitată, din 20 de perechi de origină germană, ce se prezentau spre a fi cununate, 15 neşiiind să spună nici măcar „Tatăl noştru* în limba germană.

Şi totuşi am mai nutrii încă iluzii cu privire la Ungaria. Căci ne-am zis: Ro­mânia a fost groajmic mutilată, şi, cu toa­te acestea, renăscând în duhul Căpitanu­lui, si a putut ridica până la o aşa de mare clarviziune* încât a înţeles ca adevăratele cauze ale nenorocirii sale trebuesc căutate în mna istorică, în greşelile de neiertat şi Ui reaua credinţă a foştilor, saÎ Mâsssfâke^

de tristă amintire. Numai prin această re­cunoaştere, România a dobândii posibili­tatea să înţeleagă comandamentele ceasu­lui de faţă, şi, cu ochii aţintiţi în viitor, să simtă obligaţiunile pe care destinul său istoric i le impunea. Implinindu-i porun­cile, a rupt definitiv cu tragica şi fatala tradiţie a unui trecut foarte recent, spre a se alătura, fără condiţii, Germaniei, în slujba marilor idealuri de înoire, cheză- şuind această voinţă a sa printro schim­bare structurală şi prin acţiuni de strân­să colaborare şi de lungă durată, pe toate tărâmurile, spiritual, militar şi economic. Am crezut deci că şi Ungariat mărită, în- tr‘o măsură aşa de disproporţionată, nu prin propria sa capacitate, ci numai prin greşelile noastre şi prin mărinimia altore, chiar dacă nu se va înălţa la o asemenea înţelegere, îşi va stăpâni, cel puţin pen tru un timp oarecare, instinctele primare,

■■ C. SASSU1 IBteistimwefi la. nw iAril

PAGINA 1 OAZETA TRANSILVANIEI XNUE m . N a V

Plintfe şi in im a r o m â n e a s c a

1 Ia e i e r e m i aMartir al Braşovului

încerc să evoc, in aceste rânduri, figura unuia dintre cei mai buni ostaşi ai Lé­giiméi. A unuia care a ars ca o văpaie mare p entra o credinţa şi care s‘a stins în dimineaţa zilei de 22 Septembrie^ 1939, în marginea Apahidei din Clujul înstrei- nn t.

Memoriei lui, în numele familiei de le­gionari care-i poartă numele, îi închin un moment de pioasă şi calda amintire. Îmi plec o clipa genunchii, pe care nu-i pot plcca în fa^a mormântului său, vitre­git de destinul pe care-1 împarte cu pă­mântul rupt din trupul Ţării.

Aş vrea şi pentru acest al doilea motiv de durere, eă pun aripi condeiului meu. lipsit de îndemânare, şi să descriu, cât mai biue, buchetul de frumoase calităji ale neuitatului nostru prieten şi camarad, l’entra tot. ce nu voi putea exterioriza, din cele ce ştiu şi simt, îi cer iertare şi hunului Nae şi celor caro l-au cunoscut şi înţeles mai bine decât mine.

Nae Ieremia a fost uu produs autentic al pământului românesc. £ iu de (arau din comuna Frejmer din Braşov, a pornit de timpuriu să-şi croiască un drum în lume, şi a ju ta t de o sănătate robustă, de o in­teligenta vioaie şi de o memorie prodi­gioasă, împărţindu-şi viaţa intre carte şi munca aspră a existenţei, îşi erei ase un rost modest în viata ca funcţionar al In­spectoratului Şcolar din Braşov.

Am pomenit de munca aspră, pentru că, poate, puţini ştiu că Nae a fost şi şcolar sârguitor şi premiant, dar a luat de mic contact cu durităţile vieţii, câştigându-şî existenţa cu greu, ca picolo şi chelner pâ­nă ce a isbutit să-şi ia o diplomă.

Fondul său 6ănătos şi bun şi aceasta experienţă a vieţii îi formase, îl comple- iase. Era un om întreg: bun soţ şi tată, bun prieten, bun camarad. Suflet de co­pil, deschis şi sincer, a cărui marcă au­tentică era râsul său homeric, sănătos şi molipsitor; naiv şi entuziast; sentimen­tal, bonom şi talentat; vijelios şi blând; muncitor şi viteaz, viteaz până la teme­ritate. O varietate de calităţi de care a- proape nu-şi dădea seama, dar prin care îşi trăia cu intensitate, clocotitor, viaţa.

Dumnezeu îl dăruise cu o sănătate de piatră. De statura mijlocie, uscăţiv, cu fi­gura palidă şi pomeţii eşiţî ca de mon­gol; mimai oase şi muşchi, avea totuşi o torja herculeană. De o mare energie fizi­ca, ţâşnind ca un abur, sub presiune, din inima pământului, dar înzestrat şi cu for­ţe sufleteşti nebănuite.

Povestitor cu talent şi culoare, bun cân­tăreţ şi pasionat pentru baladele şi doi­nele noastre populare, pe care le cânta ca nimeni altul, cu accentul celui înfrăţit cu brazda şi pentru care ora întotdeauna solicitat de prieteni.

O inteligenţă sprintenă şi uşor adapta­bilă, talent teatral, bun recitator de ver­suri, de monoloage, temperament do os­

taş: luptător neînfricat, cavaler, blând şi ocrotitor cu cei slabi, sociabil şi antre­nant până la seducţie.

O calitate pe care nu aş voi s‘o trec cu vederea, de care era mândru şi pe bună dreptate, era aceia de bun ţintaş. Fusese în armată trăgător de elita, premiant pe Divizie şi Corp. Când punea arma la ochi se transfigura, părea căzut în tranşă hipnotică şi dacă i s‘ar fi întâmplat ca primul glonte să nu meargă în ţintă, con­centrarea lui era aşa de mare la a] doi­lea, încât rezultatul trebuia sa fie, inevi­tabil, cel dorit.

Pasionat cititor, timpul şi-l împărţea între serviciu, lectură şi viaţa cea de toate zilele, în care capitolul „prietenie“ finea un Ioc de mare preţuire.

Dar totuşi, şi viaţa lui, ca şi a noastră a multora, trecea fără nici o întâmplare. Până când?

Până a cunoscut Legiunea. Ea a intrat în viaţa lui Nae fulgerător. A fost o re­velaţie. Câteva discuţii anterioare, apoi cartea Căpitanului „Pentru Legionari“ în toamna lui 1936, pe care a sorbit-o într‘o noapte — şi minunea s*a făcut. D intr‘un om fără ideal, care-şi cheltuia energia în mărunţişurile vieţii cotidiene, a devenit un legionar şi unul dintre cei mai buni.

Cu firea lui spontană şi vijelioasă, în- t ro zi îmi spune: „Vreau să intru în Cuib“. L-am trimie să se prezinte şefului Cuibului în care activam. Prezentarea lui a fost un moment emoţionant şi caracte­ristic totodată pentru sinceritatea şi pu­ritatea lui de suflet: „Caut pe d. X, dum­neata eşti?“ La răspunsul afirmativ al a- cestuia, el reluă: „Msa trimis ia dumneata prietenul nostru comun . “ „Te rog să mă primeşti în Cuib. Am dormit destul, îmi ajunge, m‘am deşteptat“. Şi din acel mo­ment, viaţa lui a fost închinată cu desă­vârşire Legiunii şi Căpitanului. Din âcel moment, Nae n‘a cunoscut odihna, şo­văire. A trăit numai pentru şi prin Le­giune. S‘a dăruit total şi definitiv. Veş­nic activ, de o energie inepuizabilă: in marşuri, în propagandă electorală, în col­portaj, în misiuni. De mare credinţă, dis­ciplinat, pentru el Legiunea, cu stilul ei de viaţă, a fost o regăsire. Credea cu fa­natism în idealurile, în misiunea ei şi a Căpitanului.

Adversar al oricărei tem per an te sau a- bilităţi, privea întotdeauna manifestările legionarului prin prisma eroismului inte­gral şi nu înţelegea să se oprească nici chiar atunci când aceasta i-ar fi fost ne­cesară pentru multiplicarea efortului. Se­ver cu el însuşi, sc auto-pedepsea pentru toate greşelile pe care temperamentul său năvalnic i le prilejuia.

Intransigent şi hotărât, la procesul Că­pitanului 6*a înscris ca martor şi acest moment a fost, pentru el, începutul pri­goanei. I s‘a cerut eă explice această soli-

1 9 4 1de DUMITRU LABEŞ

Venirea ta pe raze s’o cânte tot norodul,Şi să ţâşneşti ca lava fiprbintcdin vulcan.Să porţi pe-a tale aripi, ta Înmii nona rodai, Imbelşugări de aur, măreţule nou an.

Cu anul vechi se stinge şi u ra şî trădarea,Cu tin’ speranţe nasc, ne încolţesc în minte.Tu fii în frâu destinul; ele piatra ni-e răbdarea.

Credem cu toţi în tine şi ’n zodiile sfinte.

Tu vii de sus de-acolo, de unde dorm m artirii, Trădaţi de mişelia vânduţilor de neam.Tu geniu al dreptăţii, întoarnă calea firii* Revarsă peste oameni al leacului balsam.

Ce z i c e Căpitanul de fraţii Lui de sânge.Ce rabdă aşteptând din nou ziua ’n vierii?Ii poartă El de grijă, ţăranului ce plânge,Ingenunchiat de bici sub geamătul durerii?

Ce spune Totu, Banea, ce spune Moţa Sfântul? Ce spun legionarii din raiu l lor de sus?Eli îşi iubesc moşia şi glia şî pământuL AI nostru soare mândru, nu este la apus.

Adu-ne iu făclia ce-o poarta Căpitanul, S’aprindem lumea veche, să cadă ’n nesfârşit, Un semn de-al Lui tu fa-ne; Porni-va uraganul, Rostogolind mânia ogorului robit.

VfTTTTW fTTVT1

darizare. A declarat: „Totul este o însce­nare, Căpitanul este nevinovat"4. I s‘a ce­rut să retragă declaraţia. A refuzat. Con­secinţa a fost: destituirea.

Pentru asigurarea existenţei familiei, s‘a împrumutat şi a deschis un debit de tutun. Acolo, mai bine de o jum ătate de an, H fost ţintuit de necesităţile existen­ţei, acolo, in cămăruţă de 2/3 m. ca într‘o cuşcă, a trăit Nae ieremia, Ia incandes­cenţă, toată drama idealului românesc, a- colo s‘a rugat, a blestemat, a desnădăjduit si a sperat, de acolo vroia adeseori să ple­ce in lume să pedepsească pe toţi călăii neantului, sau măcar unul din ei.

A activat tot timpul în această cămă­ruţă, acolo a ţinut şedinţe de Cuib, a menţinui contactul cu Mişcarea, până când, la începutul anului 1939, fiind ne­voit să plece la Cluj, a paradit Braşovul şi pe noi prietenii, cu oare era sortit să na se mai revadă.

La Cluj, in Someşeni-Sat, a fost filat ca element periculos, iar în seara de 21 Septembrie 1939. a fost chemat la Pogtul de jandarmi, unde a fost reţinut câteva ore, apoi i s‘a dat drumul cu condifiunea să se prezinte din nou, a doua zi, 22 Sep­tembrie dimineaja.

Cu firea lui dreaptă, dârză şi loială, nu s*a gândit o clipă eă fugă, sa nu-şi res­pecte cuvântul — şi doar aceasta i-ar fi fost scăparea — ci a rămas acasă până a doua zi dimineaţa (22 Septembrie) în zori, când — ordinele fiind înăsprite — jandarmii l-au ridicat, l-au legat şi dus în marginea Apahidei, unde în tru n şanţ, eâineşte, un glonte sau poate mai multe, curmau bătăile unei inimi, vinovata doar

hêi\u

lrdfbdfeedfur

de prea marea ei credinţă în Neam şi i i / Căpitan. £

Atitudinea lui până în clipa din urmi a fost cea cunoscută: n‘a înţeles să se ay bată dela ţinuta eToica. Ar fi putut sfy, dispară pentru 24 de ore în noaptea de 21 ] spre 22 Septembrie şi să scape astfel diyj urgia primelor măsuri ale guvernului de>D ment. N‘a făcut-o. I s‘ar fi părut că esttg o dezertare. Destul se simţea umilit şi vi-j novat faţă de cei din lagăre şi celule, priec libertatea lui, prin faptul că nu se „în> vrednicise“ să fie şi el închis. a

Şi apoi, era prea conştient de fort a cHţ namitardă a eeouşei celor care mor peiv tru o cauză, pentru a se da înapoi deli^ ultima jertfă, pe care învăţase eă o aofi cepte cu seninătatea şi calmul celor îm păoaţi cu Dumnezeu. e

Şi acum, când jertfa Iui ca şi a celoi i mulţi, a fost înţeleasă şi răsplătită dtf Dumnezeu, când marşurile şi cânteceli legionare, sau numai culoarea vestminte lor nu mai pot atrage prigoana şi moar r te, îmi ieásé veşnic în Calea sufletului bii^ nul nostru Nae. Ii aud vocea, iî aud co ţ manda, îl văd alergând însufleţit şi ne jr obosit. g

Şi timpul, care estompează toate amin f tirile, nu poate avea nici o putere asi;p«c acesteia. El trăeşte aevea şi cu cea ma j mare intensitate şi azi în mijlocul celoi g ce l-au cunoscut, apropiat, preţuit şi ma ç presus de toate, iubit. Nici când nu poatic fi mai valabil cuvântul că numai cei ui L taţi snnt cu adevărat morţi. Iar Nae Ie r remia nu este şi nu poate fi uitat. r

AUREL D. MANEA

Douăzeci de ani de activitate la Opera Română din C ui

Subt acelaş acoperemânt unde şi-a înce­put, la 1 Dec. 19Í9, Teatrul Naţional din Cluj rodnica-i activitate, s‘a inaugurat iu primăvara anului următor (25 Mai 1920) prima Operă de stat din Românii). Cu în­dreptăţită mândrie scria, prin 1920. nu cronicar dela ziarul Patria: „Opera din Cluj a fost singura dintre toate instituţii^ le noastre, care nu s a preluat dela Un- guri, ei a fost crcătâ de noi şî prin care ne-am arătat vrednicia noastră. Opera Naţională din Cluj împlineşte aici o în« naltă misiune culturală şi politică de o mportanţă fără păreeche între instituţii­le tării“.

In memorabila zi de 1 Decemvrie 1918 a răsunat, pentru întâia oară, muzică ro­mânească, liberă, în Ardealul desrobit. Profesorul Timotei Popovici dela Acade­mia de Teologie din Sibiu dirija un select cor bărbătesc» care executa, cu însufleţire

de prof. Ion Gherghe!de nedescris, în prezenţa unui auditoriu vrăjit de solemnitatea unică a momentu­lui istoric, energicul Marş al legionarilor români, în biserica dela Alba-Iulia.

Muzica româneasca din Ardealul de după Unire s‘a pus — ca şi teatrul — mai întâi în serviciul cauzei naţionale şi abia

I după un timp a început să-şi înalţe pri- j virile spre idealul artei pure. E semnifica­

tiv că întâiele acorduri de muzica româ­nească glorifică faptele eroice ale desro- bitorilor şi tălmăcesc bucuria desrobiţilor. Deodată cu potolirea uriaşelor valuri de entuziasm patriotic, oamenii noştri înţe­leg că a soeit momentul sa se aştearnă pe lucru, pentru ca să se poată dovedi — şi în această privinţă — vrednicia Românu­lui.

In primăvara anului 1910 se pun deci bazele Operei „Naţionale1' — după cum i 6*a zis atunci. Animatorul şi principalul susţinător al ideii i înfiinţării Operei e d. Tiber iu Rrediceanu, secondat de entuzia­

stul om de teatru: artistul Constantin Pa­vel. Dupa demisia d-lui C. Pavel din po­etul de director, conduce d. Tiberiu Bre- diceanu instituţia (dela 3 Aprilie 1920— 31 Mai 1920), în calitate de intendant ( — director general), fiind ajutat de ur­mătorul comitet: George Dima, Iuliu Mol- dovan. Emil TTntiegan, George Şorban şi Titus Olariu (secretar). — Ilolul ce l-a îndeplinit aşa dar d. Tiberiu Brediceanu are o importantă covârşitoare pentru cre- iarea şi punerea în mişcare a acestui or­ganism artistic, care era menit să devină în curând mândria Ardealului românesc.

Nu vom insista aici asupra greutăţilor începutului, ci vom trece la evidenţierea succinta a principalelor realizări.

Un nume scump irebue rostit cu admi­raţie, aproape cu evlavie: DimUrie Popo- mci-Băyreuik, Timp de şapte aïû acest bărbat vrednic a fost stâlpul principal al acestei înalte instituţii de artă. A lucrat metodic, adânc, energic, cu un tact deo­sebit şi cu o pricepere ce nu poate să is- vorască decât d in tro competinţă desă­vârşită.

In timpul cât a condus Dimitrie Popo- vici-Bayreuth destinele Operei Române din Cluj — prima Operă de stat din Ro­mânia întregită — s‘au pus în scenă 26 de opere şi anume: 10 din repertoriul ita­lian, 7 din ccl german, 6 din cel francez şi 3 româueeşti. — Cu drept cuvânt s*a

spus şi s*a scris că de numele acestui ma" re maestru sunt legate cele mai strălucit! izbânzi ale Operei noastre. Călăuzit èl deviza „non multa, sed m u l t u m Dim. Pflş povi ci-Bayreuth nu s‘a lăsat ademenit sis vâneze după cantitate, ci s‘a străduit dil r răsputeri să obţină calitate. — E adevă r rat că şi continuitatea, stabilitatea la pfl stul său de răspundere La avantajat faţi t de directorii care i-au urmat. Oricum în i să, meritele sale rămân nepieritoare. Ţi t să subliniez un singur fapt: Cu prilejt r comemorării marelui Beethoven — îi t 1927 — numai Opera din Cluj a putut $ i se mândrească cu înscenarea şi executat rea minunată a operei Fidelio, plecaus cu ea şi în turneu, la Cernăuţi, Iaşi, Bî î curşti şi Arad. Atunci Clujul stătea î i fruntea mişcării teatrului muzical, fiindcc instituţia a avut fericirea să fie condu*/ de un om cu autoritate şi stabilitate, i

Oricât s‘ar crede însă astăzi de cătj r unii neştiutori că Opera Română din A) deal începe numai în 1919/20, adevărul c că ea îşi are înfipte câteva rădăcini şi i t ultimele două decenii ale veacului trec« « Generaţiile care au crescut — pe vn muri — subt iscusita conducere muzical a maestrului George Dima, — Ia Sibiu i < Ia Braşov — nu vor putea să uite nici i odată ce însemnează muncă pozitivă, roti t nică şi aducătoare de înalte satisfaci ţ sufleteşti pe terenul muzicei corale şi ii * strumentale* E deajuns să citez cuvinte’

ANUL 104. No. T. í , A 7FT \ T R V NS IL V \NIEI m um a»-’» imnrTnT”ar " 11— —

FSÜTNA 3.

Anul Mântuirii:1941

Imi vin în minte cuvintele scriitor műi francez Henry de Montherland, — acurn êând suntem siliţi să facem bilanţul unei trişte îngenunchieri româneşti, —- care cu un profund dispreţ şi cu un real simţ al prevederii s{a adresat astfel compatrioţi­lor lui: „Deliraţi cât va place, iloţi mize­rabili. Peste imensul putregai de as<.azi, după cădere, se va ridica mâine o noua Franţă, în cure capetele voastre vor )1 bune de spânzurat, iar hoiturile voastre de aruncat în lada cu g u n o iif . . . Şi ”n ştiu de ce asemăn răzvrătirea francezului eu sentimentul iremediabilei pierderi pe care am simţit-o în vara anului trecut, după ce trupul ţării noastre a căzut o» pământ sfâşiat de fiare — fără ca noi sa fi schiţat un gest. un protest sau rnacar un cuvânt care sa fi cuprins revoltatoa- rea nedreptate ce ni se făcea.

Am delirat şi noi până la epuizare atâ­ta amar de vreme, subordonând interesez permanente ale Patriei, meschinelor noa­stre afaceri. Am crezut aproape fanatic în eficacitatea unei politici care avea să ne conserve „pună hi infinit fiinţa n&“ fională; ne-am aşezat înafara evoluţiei prin însăşi inaptitudinea noastră de a în­ţelege şi pătrunde evenimentele; am rupt apoi şi legătura firească cu tradiţia, fă­când din idealul sfanţ de luptă şi eroism un ideal monstruos ca structură: abdica­rea şi laşitatea, iar din datoria de a munci din răsputeri pentru consolidarea şubre­dei noastre situaţii, o problemă de con­fort. Cari au fost anii noştri creatori dela marea Unire, pe plan politic şi cine va putea să stabilească o dată precisă la ca- re un anume politician român - angajat la cârma Statului a trasat liniile l}n~l salvatoare politici, drept replica revi/io- nismului maghiar? . . . Cine va putea vre­odată să-şi revendice meritul că a găsit o soluţie problemei minoritare sau că a e- laborat un plan bine pus la punct în pri­vinţa ridicării standardului de viaţă^ ţă­rănească? . . . Şi câte altele cari siarue acum cu mustrătoare şi răscolitoare în ­trebări . . .

Ne-am prăbuşit stib greutatea păcatelor ireculului, deşi s‘ar fi putut atâtea évita dacă actele noastre ár fi fost dublate de un mai larg spirit vizionar, de o mai as­cuţită luciditate. S‘a greşit mult şi mai a- les s‘a uitat prea mult că suntem păstră­torii unui patrimoniu integral românesc.

Suntem vinovaţi deci, toţi. Cei cari ne-au condus pentrucă n'au avut chema­rea să o facă, iar noi pentrucă nu i-am ştiut înlătura. N'am avut, cu alte cuvin­te, curajul lichidărilor şi al confruntări­lor, deşi ni s‘au oferit atâtea ocazii. Ma gândesc, cu multa părere de rău, la tot ceeace sar fi putut face cu un tineret crscut în spiritul celei mai cuprinzătoare ideologii, daca vanitatea unora dintre cei sus puşi nu ar fi atins animalitatea, iar excesui lor de zel nu ar f i degenerat în crimă. Nimeni nu va putea şterge vreo- dată strivitoarea ruşine care ne apasă u- J merii dela noaptea crucificărilor legiona­re. A murit atunci ucis mişeleşte însăşi sensul nostru de eşire din anonimat şi din obscuritatea istoriei, şi halucinanta cre­dinţă că trebue să ne depăşim. Cine a

Hungarica fides

lui Virgil Oniţiu tipărite, pe vremuri, în Drapelul, pentru ca să-şi poată da seama şi generaţia tineretului de astăzi ce a în­semnat pentru generaţiile de ieri perso­nalitatea artistică a compozitorului şi maestrului George Dima:

„Trecut-am sub mâna lui (Dima) din triumf în triumf, aşa încât concertele noastre româneşti deveniră după vremuri evenimente muzicale în oraşul cel mai muzical, Sibiul, în care numărul concer­telor se urcă pe an la 180—200. Abia ne reculeserăm din emoţiile triumfale ale ul­timului concert (Februarie 1886) când au­zirăm şoptindu-se că, !a proxima ocazie, în loc de concert vom da o operă. Re­uniunii române de cântări din Sibiu avea deci să-i revină gloria primei reprezenta­ţii de operă în limba română, glorie ce avea s‘o mulţumeaască celui mai distins muzician al nosi.ru: George Dima“.

Iată motivele care m‘au îndemnat să dedic lucrarea mea privitoare Ia Activi­tatea Operei Romano din Cluj memoriei marilor maeştri: George Dima şi Dimitrie Popooici-Bayreuth.

Cât de strâns uniţi sufleteşte au fost a- ceşti doi bărbaţi de seamă ai neamului nostru, ne-o dovedeşte o scrisoare adresa­tă de către maestrul Popo\ici-B. regreta­tului artist ionel Crişianu (Vezi lucrarea indicată mai sus, pag. 16).

In vâltoarea zilelor de răsJ>oiu, Popo- vici-Bayreuth aşterne pe hârtie — ia Sep-

(Urmare din pag. i-a)renunţând să îm piedeceprin violenţe in­oportune, greaua sarcina pe care Germa­nia şi-a asumat-o de a da Europei o nouă orânduire, mai dreaptă şi mai corespun­zătoare adevăratelor nevoi ale popoarelor.

Recunoaştem că ne-am înşelat amarnic. Ungaria nu numai că na renunţat la vio­lenţe, dar a încercat şi încearcă neîncetat sa tulbure apele şi să lovească, după pu­tinţă şi în mod pieziş, chiar şi pe Ger­mani. Nu ştim ce sfa discutat şi plănuit la Belgrad, nici hotarîrile ce se vor lua la Beerlin. unde a fost chemat şeful grupu­lui etnic german din Ungaria spre a ra­porta amănuntele odiosului atentat dela Sătamar, nu le putem anticipa. Suntem însă siguri că toate zvârcolirile, oricât de nestăpânite, ale unei oligarhii anahronice, nu vor putea opri pasul vremii şi întoar­ce roata sorţii.

Dacă nici în trecut, actele de uluitoare nerecunoştiinţa ale Ungariei n'au putut

opri constanta şi progresiva ridicare a Germanici, prin energiile şi calităţile ei proprii şi virtuţile elitelor $ale de condu­cere, nici împiedeca printrun regim oli­garhic, prefăcut şi nedrept, hrăpăreţ şi asupritor, emanciparea celorlalte neamuri, ci numai pricinui scăderea şi decăderea poporului maghiar, cu atât mai puţin as­tăzi, intenţiunile perfide ale aceluiaş re­gim vor reuşi să compromită prin intrigi

! şi provocări acţiunea de înoire a lumii i condusă de Germania.

I Căci adversitatea maghiarimei împotri­va a C(-} este german nu este, nici ea, un fenomen recent şi trecător. Un călător

, german, Hiltebrand, nota, încă de acum I aproape trei secole, în însemnările pe ca- j re şi le-a făcut asupra călătoriei sale în I Transilvania, în anul Î659, următoarele

constatări: „Ungurii sunt cei mai răuvoi­tori şi mai invidioşi faţă de Germani. Iar aceşti Unguri sunt în majoritate nobili'“...

C. SAS SU

(Urmare dia pag. l-a)

părta dela noi, tiude mâna Ta cea tare, cercefează-ne şi ne asculta glasul rugă­ciunii noastre” . ..

Stăm Ia poarta viitorului. încercăm să-i prirdem tainele şi să-i aflăm surpri­zele. Se înţelege ea, oameni mărginiţi fiind, na putem şti vrerea Celui Atotpu­ternic cvi noi. D ar una ştim şi credem, că Dumnezeu nu lucrează „independent de om, nici pe deasupra lui, ci prin el”.

Viitorul nostru ca neam „nu vine clin afară de noi, ci se zămisleşte înăuntrul nostru”. Viitorul e în noi, în vrednicia sau în nevrednicia noastră.

De vrem ca anul cel nou să fie anul biruinfei noastre, trebue să păşim în el prin înoirea noastră sufletească. La an nou trebue omul cel nou, omul înoit su­fleteşte din puterea de viaţă adusă de Fiul Ini Dumnezeu lumii în peştera Vi- fleemului. Şi această peşteră, acest izvor de primenire sufletească, se află, iubite

formulat vreun protest sau cine s‘a desoli­darizat de actul oroareîi. . . Am avut şi a~ vem aţâţi „oameni cumsecade“: — unde au fost ei atunci? . . . Au lipsit, după cum au lipsit din toate întâmplările mari cari ar fi dat un conţinut mai real, mai defini­tiv profilului nostru istoric. Au delirat toţi, „iloţi mizerabili *, pe deasupra pu­tregaiului imens care cuprinsese, ca o noapte nesfârşită conştiinţa şi onoarea românească, jucând sinistre roluri de ciocli pentru propriul lor neam. Unde sunt acum şi cum ispăşesc păcatul de a fi târât în „mlaştina deznădejdi?' un po­por care are singura vină că e exaspe­rant de tolerant?. .. Să fie oare de-ajun* numai un calificativ si o eliminare?. ..

m m T f f f T f T T w f T f T Y T m T n f T f T f T T T r m f T T r m u m u m m

An nou, om noufrate cetitor. în mijlocul nostru, cu «ce-

I leaşi daruri şi cu aceleaşi puteri. Ea e j sfânta Biserică, pe care poate ai ocolit-o ! sau ai intrat în ea fără să-i ştii taina. Să

alungăm deci din noi „pe omul cel ve- cliiu”, cum zice Cartea Sfântă, şi să ne îmbrăcăm în omul cel nou”. Ca nişte fii ai luminii să umblăm, luând pavăza credinţei şi armele Iui Dumnezeu.

O viaţă nouă trebue să începem cu to­ţii ascultând mai mult de porunca Ceru­lui şi a Neamului, decât de poftele şi am­biţiile noastre. Un spirit nou de dragoste de neam, de abnegaţie şi jertfă trebue să însoţească toate actele noastre. Un an de împărtăşire din virtuţile străbune, pe care corupţia din ultimul timp le-a ră­văşit şi smuls d<n sufletul neamului. Mi­siunea noastră in aceşt an să fie recuce­rirea poziţiilor morale pierdute, ca din această redută de neînvins să putem re­cuceri drepturile neamului şi să putem vesti anul biruintii romaneşti.

Preot VASILE COMAN

Dacă anul 1940, ne-a aruncat în pră­pastie, unul 1941, vine cu o imensă doză de optimism şi cu îndreptăţite nădejdi. Ceeace au dărâmat alţii, în mom°nte de delir inconştient, se cere refăcut ca pu­teri înzecite şi cu o mai viguroasă voinţă. Să credem fanatic, sa credem halucinant în destinul nostru istoric. Nu cu fraze şi cuo falsă grandoare ci cu o convingere care sa pornească din străfundurile fiinţei noa­stre. Căci temelia dreptului şi tăria su­fletelor bărbate — cum spune Russa în „Cântarea Românie/“ — nu pier în veecl\

1941 să fie anul eliberării, anul mân­tuirii. De dincolo ne cheamă glasuri su­grumate de Români căzuţi în robie, la muncă şi la luptă.

GHEORGHE STOICA

tem vrie 1918 — următoarea întrebare, pli­nă de îngrijorare, din care nu lipseşte în­să o rază de nădejde: . . . „Ştii ceva de Dima? Că a fost internat şi că mai zilele Irecute au foet 52 achitaţi, între care cred că e şi dânsul; asta m£ar bucura ne­spus de mult“.

*După primii şapte ani mănc.şi, urmează şapte ani cu mai puţine roade artistice. La cârme se perinda conducătorii de 7 ori. Iată şi lista directorilor de ai unei: Massini, Eftimiu, Bănescu. Pavel, Sado- veanu, Bârsan şi iarăşi Pavel.

Tn aceasta perioadă s‘a muncit mult, chiar foarte mult, dar s‘a lucrat în exten- fiiune, obţinându-se rezultaie frumoase din punct de vedere cantitativ, dar, in ge­neral, în paguba calităţii, deşi se pot con­stata şi câteva excepţii cu reprezentaţii ireproşabile.

Din cele 42 de lucrări muzicale, 4 le-a pregătit d. Augustin Bena, în parte cu e- elementele Academiei de muzică. Rămân astfel în activul Operei 38 de premiere. In frunte stă acum repertoriul german cu 9 opere. Urmează repertoriul italian şi cel francez, fiecare eu câte 7 premiere. Intră şi sburdalnica operetă în scenă, cerându-şi dreptul la viaţă. Marea majo­ritate a spectatorilor aclamă cu frenezie cele 6 modele ale genului. Se afirmă şi re­pertoriul românesc prin 5 produse muzi­cale, printre care se reliefează masiva

Năpastă a lui Sabin Drăgoi, Dela Ruşi s‘au ales donă, dela Cehoslovaci dcaseme- nea două opere.

Iată, pe scurt, bilanţul fazei a doua.Semnificativ rămâne faptul că în tim­

pul primelor 8 stagiuni s‘an organizat la Opera Română 26 de concerte simfonice, în timp ce în următoarele 7 (1927-1934) numărul concertelor simfonice a scăzut la şase.

#Un reviriment se produce la începutul

anului 1935, când se înscenează şi la noi capodopera lui Richard Wagner: Tristan şi Isolda, când în primăvara aceluiaş an se comemorează, înt.r‘un med demn şi im­presionant, adâncul şi totodată delicatul compozitor Bcllini, stins, ca şi Mozart, în fiorrea tinereţii.

Directorului "Victor Papilian îi revine meritul îndrumării in vederea pregătirii acestor evenimente de artă. Domnia-Sa a stat doi ani la cârma Operei Române: din primăvara anului 1934 până în pri­măvara anului 1936.

In timpul directoratului d-sale se mon­tează 18 lucrări mnziccle. Majoritatea o formează opere italiene: dar şi compozi­torii noştri sunt foarte bine reprezentaţi

I prin d-nii Negrea, Nottara, Bretan, An- dreescu-Skelelii şi Mon fia. Mai ales Pă­cat bocresc al profesorului Marţian Ne­grea se impune ca o lucrare de mare va­loare după cum a demonstrat d-na

însemnăriGLASUL STRĂMOŞESC apare la Si­

biu sub tutela spirituală a d-rului Bănea şi sub direcţia d-lui N. Petraşcu, secre­tarul general al Mişcării Legionare. Nu­mărul de Crăciun aduce un text inedit semnat de Ion Banea ; „Despre naşterea Mântuitorului şi întruparea Sa“, scris în închisoarea Râmnicu-Sărat cu prilejul Crăciunului din anul trecut. Lectura frag­mentului ne aminteşte figura bună şi du­ioasă a „d-lui Banea* şi ne dă o deplina expresivitate a profilului lui moral şi spi­ritual. lori Banea a fost un exemplar deo valoare unică morală şi spirituală. Scri­sul lui este transfigurat de un sens supra- pământesc şi simţi cum din cuvinte sim­ple şi meşteşugit asociate, se ridică tă­mâia unei robuste credinţe; iar în disci­plina scrisului surprinzi reflexul severei educaţii legionare.

Cetiţi-i cărţile: iar daca le-aţi. cetii, re­vizuit i-vă co n ş tiin ţa , concentrat i-vă asu­pra problemelor pe cari le pune Banea in discuţie şi apoi recitiţi-le. De fiecare data, după fiecare lectura îţi simţi sufle­tul îmbrăcat într^un vestmânt nou.

Ionel Moţa se înfăţişează tot pe prima pagina cu un răvaş din Spania. Ideile cu­prinse în acest răvaş formează iestamen- tul spiritual al legendarului erou căzut pe câmpul de luptă dela Majadahorida. Din el, legionarii împlinesc zi de zi cu0 piozitate impresionantă. Mai colaborea­ză: Ion Malos-Râpeanu, L. Nossa. Nicolae Ţeţiu, Grigore Angeiescu, Preot Nicolae1 onica, A. Cioran, Dan Rădulescu, loti Bembea, Micu Gheorghe, State Petcu, Sa- VII Pitariu, Ionel Neamtzu, etc.

D. Emil Cioran semnează: „Profilul in­terior al Căpitanului“, conferinţă ţinută la Radio, asupra căreia vom reveni în nu­mărul viitor al Gazetei.

.,Glasul Strămoşesc ‘ este bine scris şi se prezintă într^o demnă ţinută legionară.

„ROMÂNIA LROICÄ“. revista d-lui Ion Colfescu-Delaturda, şi-a reluat apa­riţia după un popas de aproape 4 luni Mai consistentă şi mai bine încadrată cu colaborări, „România Eroică“ continua să poarte făclia unui naţionalism de cea mai autentică structură. D. Colfescu, neobosif şi entuziast, aşa cum l-am ştiut şi la Cluj. adu ce astfel un remarcabil aport în pn blieistiea românească.

In numărul de pe Septembrie—-Decern brie 1940, calaljorează: D. Al. Constant, ministrul Presei şi Propagandei, Alexán drina Gr. Cantacuzino, general Gb. Bă- gulescu, George Sbârcea, dr, 11ic Radu- lescu Justin IJieşiu şi alţii.

D. I. Colfescu semnează o lunga dare de seamă despre Procesul Căpitanului“, contribuind cu preţioase analize la spul­berarea unor tendenţioase neadevăruri şi calomnii.

Cronica bogată şi variată.

Di fi penSru „diu’ orul Levisflai“

A n a \ o i 1 e a n \ i-Ni e oara într o minuţioasăcronică muzicală. ... Momente a rti*tieeculminanfe.au mai fost reprezentaţiile r>- perei Turandot şi un interesant tripiie de muzică italiană modernă. Directorul Pa­piban poate să aibă astfel satisfacţia ca şi-a îndeplinit datoria, isbutind să ieali- zeze graţie muncii devotate a colabora­torilor d-sale - numeroase spectacole, de operă de o mare valoare artistică.

O notă originală a introdus directorul Papilian prin organizarea concursurilor de coruri şcolare, stimulând activitatea corală Ia şcolile secundare din Cluj prin deşteptarea spiritului dc emulaţie. D-s;t a dat un nou avânt concertelor simfonice organizate în cadrele Societăţii Filarmoni­ce ..Gh. Dima“. care s‘a bucurat de con­cursul inimos al unor membri devotaţi, în frunte cu d-na Vet uri a Ghibu. Astfel, numărul concertelor simfonice din uhimii

j cinci ani se ridică la 24. — Iarăşi o cifn*I care grăeşte dela sine şi prin sine însăşi.

I Subt conducerea directorului Mihail Na ) sta, «‘au montat 13 lucrări muzicale, ale-

gându-sc 4 din repertoriul german. ~ din cel românesc, câte 2 din cel francez şi italian şi tot 2 din domeniul operetei.

E îmbucurătoare iarăşi atenţia acordata produselor muzicale româneşti. Dnii Con­stantin Bobeseu. Nicolae Bretan si \la.\ Saveami sunt acum autorii. Trandafirii Roşii ajung acum sa se reprezinte şi in

PAGINA 4 GAZETA TRANSILVANIEI rJO m : ÏÔ4. Nn. j.

Ţărănimea în Statul LegionarŞtim că Tu, de multă vreme Aprig lupţi ca un erou Să scapi Ţara care geme Şi să-i dai un suflet nou.Să ne scapi pe noi, ţăranii, Care suferim din greu,Căci tâlharii şi jidaanii Ne tot sug, mereu, mereu.

Plutocraţia şi iudeocraţia, în regimurile de trista memorie clin fara noastră — dic­tatură satanică — care sub falsa mască a naţionalismului integral, s a erijat in con­ducător al destinuliu românesc, a dispre­ţuit şi a lasat să zacă în cea mai neagră mizerie temelia neamului nostru: ţără­nimea.

O castă mizeră de veroşi exploatatori— pentru satisfacerea pof lei de câştiguri exorbitante — a adus ţărănimea noastră în sapă de lemn. Nimeni n‘a ajutat-o, ni­meni n a sprijinit-o!

Reforma agrara cu multiplele ei dede- «uptiifi, aşa cum a fost aplicată n‘a co­respuns aşteptărilor. A fost leacul pen­tru tămăduire cel mai bun — doctorie însă, administrată de medici pricepuţi şi de rea credinţă.

Liberalismul şi individualismul au dus la o falsă democraţie.

Organizaţia Statului concepută de şcoa­la individualistă se sprijinea pe partide; iar ele la rândul lor serveau exclusiv nu­mai interesele partizanilor. Liberalismul s'a caracterizat prin concepţia materiali­stă, prismă prin care numai valorile eco­nomice erau privite şi acceptate. Succe­sele financiare erau calificativul libera­list al omului raţional.

Pe scurt, doctrina liberalistă priveşte a- cumularea de bunuri materiale, ca cel mai înalt ţel în viaţă, la care trebue să tindă omul.

Doctrina legionară vine şi opune cate­gorie imperativul: Interesele colectivităţii primează interesului personal, individual.

Poporul nu trăieşte pentru economie şi economia nu există pentru capital; ci ca­pitalul serveşte economia şi economia ser­veşte poporul.

Mişcarea Legionară, prin doctrina ei. vrea să inaugureze primatul politic, care ?ă organizeze şi să conducă pentru exis­tenţa poporului şi naţiuni, româneşti; dé­fi ceea economia trebue să se subordoneze Statului legionar. Pentruca, revoluţia le­gionară nu poate fi permanentă; ci va tre­bui canalizată lent şi trecut statornic de­là revoluţie la evoluţie. In Sta ini legionar, pământul ţării, nu poate fi privit ca o marfă care poate fi comercializată, un bun care să servească intenţiilor specula­tive. El este. în înţelesul înalt al ideolo­giei — al vrerii legionare — mijlocul de existenţă al colectivităţii poporului româ­nesc, care cu sângele moşilor şi strămo­şilor a fost apărat şi consfinţit pentru trăirea veşnică a neamului românesc pe meleagurile lui.

Deaceea, ţăranul şi munca lui, îşi are valoarea şi demnitatea lui naţională şi clin punct de vedere economie nu poate fi privit numai ca un simplu ,,factor de pro­ducţie(>. pentru că — să fim bine înţeleşi

- economia unei ţări nu trăieşte prin ca­pital; ci prin valoarea omului — ţăran şi

Í apitaiă. dar mai solid se menţine Horia în repertoriu, atingând 14 reprezentaţii. Dintre operele româneşti numai Seara Mare a d-lui Tib. Brediceanu şi Făt Fru­mos al d-lui Hermann Klee au înregistrat, pe vremuri, peste 20 de spectacole.

Momente artistice culminante se pot considera următoarele: Reluarea dramei muzicale Walkyria într‘o nouă distribu­ţie de roluri, înscenarea de către d-na î ya Pop a operei Orfeu şi Euridice şi montarea operei lui Richard "Wagner: Maeştrii cântăreţi din Nürnberg.

Schiţa aceasta n a r fi completă, dacă nu ne-am ţinea de datorie să amintim măcar ceva şi despre colaboratorii direc­torilor. In studiul privitor îa Activitatea Operei Române din Cluj am căutat să a- preciem meritele tuturor, ( ine se intere­sează mai ele-aproape de mersul aceetei instituţii, poate să afle în paginile lucră­rii amintite, în afară de pori reţele fizice şi portretele psihice, din care se eviden­ţiază râvna, priceperea şi talentul dirijo­rilor, a directorilor de scenă, a interpre­ţilor, oaspeţilor şi a personalului admini­strativ.

Răsfoind această carie, veţi putea să a- flaţi că talentatul director muzical şi prim dirijor Jean Bobeseu, a aci ivat la Op era clujană clin toamna anului 1920. Veţi afla cu câtă pătrundere şi-a îndepli­nit misiunea dirijorul Rudolf Schüller, cât de conştiincios şi priceput a fost Sta­

de inginer TRAIAN BECHERESCUmunca lui. Ţărănimea este şi trebue sa fiecoloana vertebrală a Statului national le­gionar. Ea este piatra unghiulară pe care vom clădi altarul vrerii româneşti.

Ţăranul este adevărata esenţă a trăirii veşnice pe pământul strămoşesc. Sufletul lui este sufletul poporului şi isvorul de viaţă şi cultură al naţiunei noastre. Cine sprijină ţărănimea, sprijină poporul.

Statul legionar va observa deaceea cu părintească grije şi va pune cu străşnicie mâna pe gârbaci, alungând lifta iudeo- capitalistă din ogorul românesc şi de pe spatele ţăranului legionar. II va scoate

I din starea de iobăgrie şi-l va înălţa pe cul­mile dreptăţii milenare.

Pentru soluţionarea radicală <?i temeini­că a acestui deziderat primordial, se im­pun măsuri categorice, repezi şi energice. Răul va trebui tăiat dela rădăcină. Pen­tru aceasta se impun schimbări funda­mentale şi norme noui de organizare a a- griculturii. Statul legionar va trebui să stabilească o barieră între agricultori şi pieţele de desfacere prin fixarea de pre­turi maximale la toate produsele agricole. Să înfiinţeze un sindicat agricol sprijinit pe principiul autoritar. în care cooperati­vele. industriile agricole şi toate asociaţii­le cu caracter agricol să fie înmănunehia- te şi subordonate lui: sindicat agricol, cu puteri statale, care să fie singurul inter­mediar şi agent de legătură în permanen­tă dintre producător (ţăranul), prelucră­tor şi consumator. Prin fixarea preţurilor şi stabilirea unei curbe a concurenţei, co­mercializarea produselor agricole — avu­tul agonisit prin munca şi sudoarea frun­ţii ţăranului nostru — este total exclusă, sau cel puţin pusă sub un riguros control al Statului.

Numai aşa, hidra capitalistă, va putea fi exterminată cu influenta ei speculativă din agricultură şi prăvălită din spinarea ţăranului nostru. Pentru uşurarea ţără­nimii înglodată în da toni. Statul legionar trebue să vina în al doilea rând cu o mă­sură salutară prin ştergerea datoriilor a- gricole sau să impună o larga clemenţă Îa achitarea lor. Prin legi bine chibzuite să se procedeze la stăvilirea fărîmiţirii pământurilor, agricole şi la o puternică ficţiune ele. comasare a lor.

Statul, să. ia sub protecţia lui proprie­tăţile ţărăneşti şi să le apere prin legife­rarea neînstrăinării şi neimpovărării lor prin datorii.

Camăta — această plagă ruşinoasă ■— armă ucigătoare a ţărănimii noastre, mâ­nuită perfid de lipitorile iudaice, să fie strivită sub călcâiul dreptăţii legionare.

Aşa şi numai aşa în România Legionară ţărănimea va isbucni năprasnic spre lu­mină şi se va sim'i stăpână pe glia stră­moşească.T T m m f f T T ? ? m T m f m » T T ? T

FARMACII DE SERVICIU dela 28 Dee.—4 Ianuarie

„Biserica Albă” clin str. Regele Mihai 20, colţ cu Mihail Weiss.

„Voith” din str. I. Maniu 55.„Erichon” din Calea Victoriei 39, dela

50 Dec. 4 Ian

nek Dcnbravsky, cu câtă finefă si com­petenţă a dirijat, pe vremuri, d. Her­mann Klee operele lui Mozart, de câtă strălucită destoinicie a dat dovada oaspe­tele Ldmondo de Vecchi, cu câtă râvnă au muncit pe acest teren pliu de răspun­dere artistică şi ceilalţi dirijori.

Dintre directorii de scenă ve!i veclea cum se reliefează personalitatea de mare artist a d-lui Const. Pa vel şi că au trecui şi alţi directori de scenă pe la Cluj, dar cel care s'a permanentizat, e d. Nicolae Bretan.

Veţi mai afla că printre primii angajaţi ai Operei se află destoinicul maestru de cor, d. Hermann Klee, care lucrează la noi, fără întrerupere, dela 1 Nov. 1919 cuo pricepere ce a devenit legendară, repe- tându-se mereu, prin scris şi grai viu, că cele mai tari compartimente ale Operei noastre sunt corul şi decorul. Şi-aici e lo­cul cel mai nimerit să amintim şi de pic­torul decorator, d. Walter Widmann. Strălucirea spectacolelor au asigurat-o şi au mărit-o maeştrii de concert: Primul violonist Karel Kolar şi primul violonce­list Fior Breviman. Veţi mai afla listele solistelor şi soliştilor, precum şi ale oaspe­ţilor care au apărut pe scena lirică din capitala Ardealului. Toţi îşi au partea lor de vrednicie, mai mare sau mai mică, du­pă cum m‘am străduit să documentez. Te­norul Grosave<?cu ne-a dus faima peste hotare, dar n‘a avut parte de viaţă şi de fericire. Pe Nicu Apostolescu, Dinu Bă-

L in g e r ie des « la m e —== ş i d o m n i =~ c i o r a p i , m â n u ş i ,

rfricoianffe ş i m ă r u n ţ iş u r i€ u m i» â r « m |i

m a g a z in u l r o m â n e s c

I O N « B O ER ES C UB R A Ş O V , Str. Regele Caro! I. 25—=E v i s - a - v i s J e H ib e k =r—P r f l u r i r e d u s e

m

M d g a i in u J e c o l o n i a e ş i d e i c a l e s e

E R N E S T m A N S C MBRAŞOV, ZfZilllllUi 27

u r e a i ă c !r e n * e !^ i s a l e

Mwè laoia fericii f

L ocui d e în tâ ln ir e p e n tr u

Silvestru

Cafencana Coroanamuzica şi dans

Se poi reţine mese anticipai

descu şi pc alţii ni i-a răpit Bucureştii. C âţiva ne-au rămas totuşi credincioşi.

Baritonul Grigore l eodorescu — un alt sol al artei româneşti — s*a stins în Ame­rica, înainte de a da lovitura cea mare )a „Metropolitan“. Titus Ol a ri u s‘a retras

23 germane: Tannhäuser. Loheugrin, Re-i gitia din Saba, Fidelio, Răpirea din Sei rai, Vasul Fantoma, Flautul Magic, Tiefi land, Hansel şi Gretel, Martha, Africana.« Orfeu şi Furidike, Stradella, Nevestei« vesele din Windsor. Walkyria, Nunta luii

din teatrul muzical. Ştefăncscu-Goangă ! Figaro, Freischütz, Fvangelimann. Tristan ne-a părăsit, Ionel Crişianu a plecat în j şi Isolda. O noapte în Granada. T^r H lumea de unde nu mai este întoarcere,Gogu Antal slujeşte acum la alt altar.Ne-au rămas însă şi dintre barţioni şi ]>aşi câţiva statornici.

Portrete artistice şi mai minuţios alea- j

Teslar, Ilughenoţii, Maeştrii cântăreţi ditn Nürnberg. — 1? franceze: Carmen, Faust Samson si Dalila. Fhreea, La.k me. Mignont Povestirile lui Hoffmann. Jongleurul din Notre Dame, Frumoasa Flena, Pescuitorii]

tuile veţi afla cu privire la soprane şi t de perle, Regele Ysului, Romeo şi Julietaimezzo-sopranee. D-nele Llcna Roman şi Anastasia Diccsel! mai întâi, apoi stâlpii feminini principali şi permanenţi ai O- perei Clujene: D-nele Lya Pop, Aca de Rarbu, Mimi Ncstoreecu şi Ana Rozsa. Şi dintre soprane ne-au părăsit unele prea de timpuriu Ne gândim îndeosebi la d-na Florica Ciurcu. wagneriană prin ex­celenţa. -M-

Repartizând operele după repertoriile naţionale, se desenează următoarea situa­ţie: 26 italiene şi anume: Aida, Tosca, Traviata. Trubadurul, Madame Butter­fly, Cavaleria Rusticană Rigoletto, Boema Bărbierul din Sevilla. Pagliacci, Balul Mascat. Gianni Sehicchi. Frnani. Lucia de Lammermoor. Othello. Secretul Suzanei Andrea Ohenier, Mefistofele, Norma, Do- ralice, Turandot, Iris, Puterea Des/inu­lui, Preţioasele Ridicole, Visul unei dimi­neţi de toamnă şi Carmen Saeculare. —

Werther, Manon, Fantoma albă, Hero- diada şi Poştaşul din Lon jumeau. —) 16 româneşti: Seara Mare, Făt Framosl Luceafărul, Năpasta, La şezătoare, Cra* Nou. Nunta tragică, Zobail. Păcat boeresr La drumul mare, F,roii dela Rovine, Hcv< ria. Trandafirii Roşii, Strigoii, Fata del# Coz ia şi Străinul. — > cehoslovace: Mi­reasa Vândută, Şvanda Cimpoierul şi lai cobi nul. — 2 ruseşti: Eughenic Oneghin ţi5 Boris Godunov. La acestca sc mai admişii9 din repertoriul de operetă.

în total înregistrăm aşa dar % de pi©« muzicale ce s'au reprezentat la Cluj şi îl* turnee de 2667 de ori in cursul primelor două decenii.

Ceeace am realizat noi pe terenul Ope­rei. în timpul relativ scurt de douăzeci de ani, n‘an realizat Ungurii din Cluj în r<n# de veacuri. c

Concluzia se desprinde dela sin« [E

'ANTJE m . No. T- &XZETÄ T R A m n r x m m FA'GTNÄ %

Grăbiţi vă ’ncet!Revin asupra unei constatări ce fă­

ceam ín ír 'un articol precedent ş ia n n m easupra neînţelegerii sau înţelegerii gre­şite a oamenilor faţă de Mişcarea Legio­nar«.

Sp impune aceasta revenire pentru a încerc« unele lămuriri cari, odată făcu­te, nădăjduiesc sa aducă şi îndreptările necesare. îndreptări cari trebue să por­nească dela cei vizaţi. Aşa vrea Mişcarea Legionarii: sancţiunea să fie ceruta şi a- plicată chiar de cel ce urmează a o su­porta. Numai aşa îndreptarea e sigură. Fiindcă mimai aşa cel vinovat dovedeşte că îşi cunoaşte, nu numai recunoaşte, greşala — şi ştie să o evite în viitor. A- poi, celui ce singur se pedepseşte îi ră- jqâne mândria neştirbita; ba are şi un fel de conştiinţă a izbăvirii, pe care alt­minteri n’ar putea-o arca.

Legiunea este armata sufletelor curate— armata de sfinţi. Aşa a visat-o Căpi­tanul şi aşa o poruncit sa fie, prin exem- plul vieţii şi a morţii Sale.

Cel ce intra în Legiune cu gândul vre­unui câştig, săvârşeşte un păcat de moar­te: cel ce vrea să se „înscrie1', îndepli­nind o formalitate de nărăvit, cu gândul „să ajungă”, e-sie un duşman a.1 Mişcării.

Fiindcă duşmanii cei mai periculoşi nu sunt cei ce atacă, sau înjură. Periculoşi sunt eei ce inlrând în Mişcare cu putre­gaiul lor moral înflorit peste noapte — aduc germenul disoluţiei, al scăderii de nivel, al compromiterii.

Asistăm de vreo trei luni încoace la an sjjectacol de piruete executate cu re­peziciune de maimuţă. E o lume întrea­gă ce manifestă convertirea instantanee.

Cum? Ceeace până ieri era rău — azi e bun? Aş», dintr’odată? De c e ? . . .

Legiunea nu dă nimic, dar cere totul. Aceasta trebue s’o ştie lumea care nă­

văleşte.Că ideal ar fi sa intre în Mişcarea Le­

gionară toată suflarea românească —- e adevărat! Şi acolo se va ajunge. Dar in­trarea nu se mai face ca în partidele po­litice, prin petiţie *i registre de evidenţă.

Asemenea dovezi nu dovedesc nimic. Azi nu interesează în primul rând numă­rul, ci calitatea. Fiindcă nu se mai face politică; se face treabă grea de salahor pe şantierul Neamului.

Se clădeşte din nou şi se începe cu Omni.

Fiecare jertfeşte ce are mai bun, până la dăruirea propriei sale fiinţe, — ba, u- neori, începând cn aceasta.

Pe urmă, există o ţinută, în fiecare gest al nostru. O ţinută care poate rea­bilita, sau compromite. Controlaţî-vS, domnilor şi doamnelor — entuziaşti de ultima oră?

Priviţi la feţele transfigurate ale mun­citorilor legionari, observaţi seriozitatea ţi flacăra credinţei lor cu care an spart porţile iadului. Şi vedeţi acum ce trebue să deveniţi.

Sunt convins că dela muncitori sc poate învăţa mai repede şi mai mult din ceeace trebue ştiut. Acolo esenţialul ma­réi şcoli legionare e mai nşor de văzut şi de prins.

Căci mi se pare că există unii oameni cari nu vor putea deveni niciodată legio­nari adevăraţi; după cum ştiu că există alţii cari fără vreun contact prea strâns cu Mişcarea — sunt demni de a fi legi°- nari. Prin felul lor de a gândi, de a munci, de a crede şi prin tăria lor de caracter — şi-au Format nn stil de viaţă care corespunde întocmai vieţii legio­nare.

Pe aceştia — când au fost observaţi, iu trecut — mulţi au încercat să-i ispiteas­că: „Ce, eşti legionar?...”

Aşa a fost ispitii şi l is u s .. . „Nu eşti tu Împăratul Iudeilor?” — îl întrebau cei ce nu puteau concepe decât o împărăţie pământească, pe Cel a cărui împărăţie nu era din lumea aceasta.

Pentru oamenii cari sunt structural le- jiioimri. încadrarea e nnmai o forma­litate. Aproape inutilă; în orice caz in­diferentă.

Dar aceştia sunt puţini. Ceilalţi s datori să-şî dovedească aptitudinile şi sinceritatea.

Í se poarte în aşa fel, încât intrarea lor in Legiune să nu urce sânge în obra­zul nimănui, dacă de obrazul lor nu se poate vorbi.

GHERGHINESCU VANÎA

FELICITĂRI RĂSCUMPĂRATE

D. dr. Traian Trifan, prefectul iude­ului Braşov, a răscumpărat felicitările de Sfintele^ Sărbători cu o importanta su­nă de bani dăruită în folosul Ajutorului

KegHHNtr.

FIGURI LEGENDARE

PAUL CRAJACum nu mi-aş aduce eu duioşie aminte

de Pa ul Cm ja? Am fost colegi începând din clasa IIf-a primară până în ultimul an de liceu, adică în totul noua anii O ciudată prietenie ne-a legat, ciudată fiind­că firüe noastre erau antipodic diferite. O stupidă întâmplare ne-a făcut să ne cer­tăm chiar în momentul când terminam şcoala şi ea ne-a despărţit pentru totdea­una, căci deşi mai târziu el singur m‘a iertai, dându-şi tseama că nu eram vino- vai mai mult decât el şi deşi şi-a expri­mat dorinţa să ne revedem, viaţa a făcut aşa că nu ne-am mai putut întâlni nicio­dată spre a ne strânge mâna. Eu am ple­cat pe tărâmuri provinciale, el a rămas la Bucureşti, iar de acolo prin lagăre şi închisori. în marea trecere...

în locuinfa bătrânească, spaţioasa dar familiară, unde trăia bătrânul Craja, om uscat şi încreţit la piele, cu aspru suflet şi cu o puritană rectitudine de cuget şi purtări, negustor de stilul vechi ■— adică cinstit — al hagiilor. înconjurat de cei trei băeţi ai săi. acolo am intrat de multe ori. Cum terminam lecţiile dădeam fugă Ia joc de table şi crickeii. II tulburam totdeauna pe Paul ic a — cum îl mângâia bătrânul — din lecţii. Dintre cei trei fraţi era cel mai stăruitor la învăţătură. Nici­odată nu şi-ar fi lăsat lecţia la mijloc şi îl aşteptam câte un ceas ori poate douăt jubându-m.ă cu ceilalţi doi, mai puţin in­transigenţi decât el. Pe atunci, Paul mi se înfăţişa ca modelul plicticos al şcola­rului silitor. Astăzi, îl înţeleg cu totul altfel.

Paul Craja era tipul reprezentativ al românului macedonean, în al cărui suflet este atotputernică voinţa. O voinţa pri­mitivă, elementară, originară, o energie telurica, oarbă, care seamănă cu o mani­festare catastrofică a naturii, înaintând brutal, neabătută din drumul ei de niciun obstacol, de nicio şovăială, de nicio des- nădejde• Voinţa aceasta dădea omului dârzenie şi încăpăţânare în gândire, iar temperamentului său pasional îi imprimao violenţă care-l punea prea des in con­flict cu cei din, jurul sau. Cu Paul m'am certat mai mult decât cu oricare dintre co­legii mei. Totuşi prietenia noastră a ră- mas în picioare, după fiecare ciondănea­lă, întreaga.

Profunzimea stăruitoare a voinţei lui Craja îmi apare în felul cum şi-a reali- ! yat el cariera. Paul Craja s(a făcut doctor. \ Fiindcă aşa a vrut. Şi a vrut-o încă de a- j tunci când copilul nu ştie ce profesiune na îmbrrătişa, iar la întrebările ispititoa­re ale celor mari răspunde cu cine ştie ce \ năstruşnice fantezii. Până la ultimul an de liceu încă, adolescentul nu ştie încotro se va ‘ndrepta. Drumuri nenumărate îl solicită. Sufletul lui neformat dibue şi e- zită. Craja a ?tiut ce va fi, de copil. Îmi amintesc clar convorbirea noastră de pe uliţele cu arhitectură saxonă ale Râşno­vului, unde în vara lui Î922 ne petreceam vacanţa cu colonia liceului Mihai Vitea­zul din Bucureşti, amândoi absolvenţi ai primei clase, doi mucoşi ronţăind zahăr - candel. Ne întrebam reciproc ce vrem să ne facem când vom fi mari. Nu ştiu ce i-am răspuns eu, dar răspunsul lui hotă­rât nu-l pot uita: „Eu voi fi doctor/“ Mi se părea atunci că ar fi spus: „Eu voi merge în l u n ă A b ia azi, răspunsul co­pilului capătă semnificaţia lui întreagă. Paul Craja a vrut să fie şi a ajunjt doc­tor. Şi asta a vrut-o înainte chiar de a se întreba dacă are sau nu aptitudinile po­trivite profesiunii. Dar nu aptitudinile «- veau întâietate, ci voinţa. Êa a ştiut să vrea şi să fie, adică şi-a format ea apti­tudinile impuse de ea, nempunându-se niciunui capriciu. Poate că dacă na fi căutat atent in el însuşi, Craja nu ar fi găsit aptitudini decât pentru militărie, pentru negustorie sau inginerie, de exem­plu. 'Dar el nu şi-a întrebai sufletul şi nui s‘a supus, ci şi l-a supus, impunându-i legea aspră a voinţei sale. Şi a izbutit.

O voinţă teribilă, uriaţă, care mă în­spăimânta. Când mă certam cu el, mă o- pream eu întâi atunci când îl înfieriasem bine, căci mă temeam să nu mă bată. r f f f r m r m f ?

l-am spus-o şi nu m*a contrari».In ultimul an de liceu, chiar la ultimul

examen cu un profesor cu înclinări rău­tăcioase care şi-a bătut joc de el, Craja nu a suferit şi a răspuns, certându-se şi repezindu-l. Era momentul când se ter­mina. De acest examen atârna soarta lui. Poate că ar fi trebuit să tacă, să accepte compromisul. Dar nu putea. Era multă violenţă în sufletul lui tăiat dintr'o sin­gură bucată de cremene. Dar nu numai atât: era şi caracter. Acest om avea din vreme simţul demnităţii şi o înaltă con­ştiinţă a persoanei sale. Nu admitea nicio jignire şi nu se sfia să răspundă şi să pro­testeze în faţa niciunui profesor atunci când se simţea nedreptăţit. Noi ceilalţi suportam orice: din prudenţă şi din laşi­tate. El nu. A août o ieşire violentă, prea violentă şi a fost eliminat din examen, pierzând un an de şcoala.

Dar asta nu l-a înfrânt! Cât cântărea un episod mărunt ca acesta in istoria în­cordată a voinţei sale? Pentru el era mai de seamă salvarea demnităţii sale de om întregi A întârziat un an: ar f i întârziat $i zece pentru dreptate şi ştergerea umi­lirii. Până la urmă tot s‘ar f i realizat, aşa cum s*a şi realizat până la urmă. Tot a ajuns doctor. Paul Craja e un exemplu de creaţie aspră şi viguroasă a propriei sale voinţe.

N‘a.m, să uit niciodată cum învăţa. Nu era lucru uşor pentru el învăţătura, ci o grea pătimire, de ceasuri îndelungi. Me­moria nu-l ajuta. Dar ce importanţă avea slăbiciunea memoriei când avea o voinţă teribilă. Craja a văzut că n'are memorie şi a vrut să aibă. Şi şi-a făcut-oI Stătea la masă şi repeta de zece şi de o suta de ori aceeaşi frază cu voce tare, răstindu-se, parcă âr fi căutat să convingă pe un duş­man, bătând cu pumnul în lemn în tactul cuvintelor şi nu se lăsa până ce nu i se imprima în creer. Şi frază de frază, aşa reţinea toată lecţia. Şi zi de zi îşi biciuia necruţător memoria, o răsucea, o elasti~ ciza, fără milă, hotărât »*o înfrângă: ori el, ori ea! El a învins.

Paul Craja m*a făcut să înţeleg deose­birea dintre inteligenţă şi, memorie, în chip viu. Omul superficial e prea ade­menit să le confunde. Paul Craja avea in­teligenţă, dar memoria îl persecuta. Voin­ţa sa însă a înţeles. Aici era un larg câmp pentru desfăşurarea ei. Şi a înce­put frânta eu memoria, construind-o ceas cu ceas, zi cu zi, an de an, cu răbdare şi vrednică încăpăţânare. O inteligenţă «- jutată de o memorie bună e pândită ori­când de pericolul superficialităţii, pentru că nu munceşte, rezemându-se pe uşurinţa asimilării. Cine nare memorie, e silit să muncească. Cine reţine uşor, uită la fel. Cin* face sforţare să reţină, nu uită de­cât anevoe. Aşa a fost Paul Craja. Inte­ligenţa şi memoria sa, lucrate cu grijă şi cu efort au căpătat trăinicia şi temeinicia pe care le puteau da energia lui formida­bilă.

A intrat în Legiune apoi. Acolo era de mult locul său. Caracter de cremene, e- nergic şi stăruitor, având un ascuţit simţ al onoarei şi al dreptăţii, revoltat de tot ce era umilire, nedreptate, Paul Craja era predestinat eroismului şi sacrificiului propriei persoane. T e-a atins şi cu ele a intrat in istorie.

ï iafa lui e un exemplu luminos şi tre­ime să fie astfel pentru orice român. Din ea se poate înţelege mai bine decât din oricare preţid cel mare al voinţei.

Pe mormântul său nu se cuvine să văr­săm lacrimi, căci ne-ar dispreţui de din­colo, ca pe nişte slăbănogi; nici flori nu au preţ. pentru umbra lui, ci doar mărtu­ria unor fapte dârze şi drepte, dacă sun­tem în stare de ele. E singurul fel potrivit de a-i cinsti memoria.

OCTAV ŞULUŢ1U

fW fP P P f !"»¥•* m v Ty f f t ? y y t y y f f f T f y y f y y y y f f f ? > ? y y y y ? H ? T f y y m

Pfctreceţi tradiţionalul : 5 / L L I O N

e u

Ma ry Si ar şi Baby Bartok

BarmPelikan

PARiSSIEN - GRILL Prosr. Constantin Miron BRAŞOV, Regina IV*a r a 2

unde renumita muzică de Jazz* Ni. Vasi ca, acompa­niază în producţiuni e lor

pe renunrţii artişti : NIKI and GEORGE R I K I , P A U L A

precum şt celebrul duo

Lia and FredDans

şi mu*te aite surprze!

Coiful veselÎN MUZEU

— Tată, de ce n‘are braţe statuia a- ceea?

— Ca să înveţe să nu*şi bage degetele în nas.

—- Dar, priveşte, tata, braţele celei­lalte statui sunt rupte.

—- Hai să mergem, sa nu creadă cumva că noi le-am rupt.

Trec prin faţa unui schelet:— Priveşte, tată, în ce hal a ajuns!— Vezi? Acela a murii înainte de a se

inventa pielea!Copilul atinge un leu.— Ai grijă, nu-l atinge!— Tată. dar este îmbălsămai, iiu-i nici

o primejdie.— Nu se ştie niciodată, poate să fie

prost îm balsam at. . .

LINA ŞI VARDISTUL

Domnul cairç servitoare:— Ascultă Lina, ani aflat că ieri seara

a fost vardistul la tine şi i-ai dai o frip­tură rece.

Lina; — Eh. eonaşule. eă doar nu era să-i fac o friptură proaspaiă.

SERVITOARE INTELIGENTA

— Ecaterina, în seara aceasta îmi faci două ouă.

— Sfântă Fecioară! Mi-e cu neputinţă!— De ce?— La noi în sat găinile fac ouă! . . .

SĂRUTARE PRIN POŞTA

— Te-am văzut ieri, Mariţo. când te ruta poştaşul.

Bncătăreasa: — Ce să fac. eoni fa? O rudă de a mea mi-a trimis o sărutare prin poştă-

PRECAUŢIE

Churchill; — Trebue sa ocupam Ir­landa. in acest chip suntem mai aproape de Canada.

STĂPÂNII AERULUI

( ; •< hill întreabă pe un funcţionar:— Cum merge aprovizionarea?— Rău: foarte rău: dacă continuă ast­

fel, populaţia va trebui să trăiască cu aer.

— Din acesta avem?•— Cât voiţiiy* Atunci scrieţi în comunicatul de

a*i că stăpânii aerului suntem noi!

PAGINA ê. GAZETA TRANSILVANIEIttwMauiwbN

ÄH tit t04. r*t%. i-

t» AJuiù-fi fratele cázui intaliplubile Ajutorului LegionarDupă (iei luni dela pornirea aceslei bătălii, ajutorarea fratelui căzut in nenorocire capătă forme demne de virfufiile legionare. — Câteva date spicuite din activitatea neobosită a Ajutorului Legionar-Braşov

Căpitanul a dai legionarilor, încă din primele începuturi, un îndemn, care, mai ales în actualele vremuri, capătă înţeles sfânt de Evanghelie: „A iută-ţi fratele ca­st ut în nenorocire, nu-1 lăsa!”

îndemnul acesta, ca o sămânţă bană, a eăznt în ogoarele inimilor legionare şi a rodit din plin şi bogat. Şi aceasta a fost şi va rămâne pururea, piatra de temelie a sufletului legionar: aju torarea tuturor celor căzu fi în lipsuri şi nevoi, alinarea tu turor suferinţelor şi umplerea pretu- tindenea a golurilor făcute de viaţa a- eeasta vrăjmaşe.

Odată cu zorile biruinţei legionare — şi mai ales că aceasta s’a făcut în vre­m uri aşa de maştere pentru tot poporul nostru — s’a pus fundamentul întins şi puternic acelui îndemn al Căpitanului privind nenorocirea tu turor celor ai tăi. Astfel s’au pas bazele „Ajutorului Legio­n ar”, ale cărui ramificaţii răzbat pe în­treg cuprinsul ţării, şi împlinirea lui tre­ime socotită drept cea mai sfântă porun­că, nu atât a ceasului de faţă, ci pentru liniştirea atâtor suflete căzute, cari s’au »buciumat pentru binele nostru al tutu­rora.

Mişcarea Legionara în general si A ju­torul Legionar cu osebire sunt alcătuiri cari se alimentează numai cu suflete şi din acestea —■ ceeace au ele mai curat. A socoti A jutorul Legionaar drept o o- I)işnuită instituţie de filantropie publică, « o greşală profundă. A-l considera de- «semenea drept o necesitate legată^ natu­ra l de lipsurile cauzate de vremurile ac­tuale, e o gravă eroare.

Nn.Ajutorul Legionar este o pormică a

(sufletului legionar, care se va săvârşi în­totdeauna, sau tot atât cât va ii Mişca­rea Legionară. EI trebue să existe atâta vreme cât mai este o inimă sdrobită în fara aceasta, cât va mai fi un trup flă­mând şi gol; cât timp — mai ales — vor mai fi braţe cari n’au aflat încă putere în ele.

Deaceea, A jutorul Legionar nn este legat de o epoca san anumită vremelni­cie. El este una din laturile sufleteşti ale Mişcării Legionare, ale revoluţiei legio­nare şi veacul Iui va merge până la îm­plinirea veacului legionar.

ÎNCEPUT G R E U ...

A jutorul Legionaar aici la Braşov, ca ©rice luptă care se porneşte în tr’un câmp pe care nu poţi să defineşti câţi duşmani ai, a început greu. Trebuesc mai întâi amintite acele amarnice stări de lucruri din ţară, exodul nesfârşit de lume refugiată şi de aţâţi nevoiaşi, lu­me multă căreia evenimentele în ului­toarea lor desfăşurare le stricase tot ro­ii tul, toată bruma de avut ce putuseră să strângă în tr’o viaţa de om.

Scriind acestea, ne gândim ce lucruri minunate, câtă largă împlinire de lipsuri şi nevoi, ar fi putut face această organi­zaţie a inimelor legionare, în epoca celor doi ani din urmă, când nu aveam nici re­fugiaţi. nici concentraţi, nici sinistraţi. S’ar fi ajuns desigur, ca după trei luni de zile —- cu avântul şi sufletul cu care n’a lucrat acum — să se împrăştie aproa- j pe în întregime lipsurile şi nevoile tutu­ror.A trebuit însă ca aceasta să se întâmple

acum, când jalea-i multă pretutindeni, când atâta lume a trebuit să-şi pără­sească vatra şi ţarina, ca să vie încoace la fraţi. A trebuit să se aştepte până a- cum, când inimile sunt mai frânte, când j nădejdile sunt mai p lecate . . .

Cu toate acestea, A jutorul Legionar nu a stat nici o clipă să cumpănească, câte greutăţi are de înlăturat, câte go­luri are de umplut, câte lipsuri de împli­nit. EI a făcut socoteala tuturor şi a dat fiecăruia.

Astăzi, după trei luni dela înfiinţare, îu datele provizorii pe care le dăm mai jos, se poate vedea, că lupta aşa cum a început, nu poate să ajungă decât la o mare victorie - ..

La început lipsea totul. Trebuiau găsi­te mijloace, oameni, locuri. Cu acea ab­negaţie caracteristică legionarului de totdeauna, aceasta s’a putut face. Astăzi, A jutorul Legionar are ramificaţii în toate părţile oraşului şi în toate comu­nele.

ORGANIZAREA AJUTORULUI LEGIONAR

In fiecare comuna, camaradul şef de garnizoană împreună cu legionarul în-

i sărcinat cu „Ajutorul Legionar”, primesc I dela toţi acei cari înţeleg ca din prisosuli sau din puţinul care-I au să dea şi pen-I tru acei care n ’au, tot ceeace aceştia le j oferă. Orice, cât de neînsemnat, este bi­

nevenit şi primit. Şi indiferent de ce va­loare a r fi, se eliberează chitanţă. Se strânge în felul acesta o sumă întreagă de daruri şi, în lumea satelor, acestea sunt bunuri alimentare.

Primii care sunt a ju taţi sunt nevoiaşii din comună şi desigur aceştia sunt în­deobşte cunoscuţi. Surplusul, şi numai a- cesta, este apoi vărsat şefului de^ plasa, care la rândul său, după ce a împlinit lipsurile din plasa sa, varsă prisosul mai departe, la organizaţia centrală a Ajuto­rului Legionr din Braşov.

Cu această ocazie amintim că cifrele cari sunt publicate mai jos, privind a ju ­toarele împărţite, sunt numai cele din oraş. Din sate încă nu au fost întocmite dările de seamă despre întreaga operă săvârşită şi aceasta întrucât în sărbăto­rile care urmează se vor mai distribui daruri. Se poate spune totuş, din datele provizorii culese până acum, că s’au îm- îărţit săracilor dela sate ajutoare în va- oare de o jum ătate milion lei. Acestea,

nornai cu ocazia sfintelor sărbători ale Naşterii.

In această ordine de idei, ţinem să arătăm că din plasele judeţului, aceea care a fost mai bogată în dăruire, atât pe loc, cât şi la centru, a fost plasa Fel- dioara, care cu un număr de 13 comune a vărsat la Ajutorul Lgionar din Braşov 6 camioane produse alimentare şi 120.000 lei. D intre comunele din această plasa, s’au remarcat Bodul, Măieruşul şi Ará­éiul, cari au strâns cantităţi foarte în­semnate, atât de alimente, cât şi de alte bunuri.

Organizarea, în oraş este pe cât de scrupuloasa, pe atât de bine întocmită. Fiecare nevoiaş din localitate are fişe personală, în care sunt înscrise toate da­tele privind nevoile lui şi ale familiei. Pe măsura disponibilului în materiale sau bani, ei sunt ajutaţi.

Aceste fişe sunt rezultanta anchetefor pe care Ajutorul Legionar prin membrii săi le-a făcut Ia domiciliul celor nevoiaşi, anchete cari s’au făcut cu toată grija, cu tot devotamentul, pornite în tr’adevăr din convingere şi dragoste pentru deaproa- pele.

Trebue amintit cu această ocazie, că în anchetele cari s’au făcut în toate margi- nele şi în toate subsolurile periferiilor, au fost găsiţi oameni cu familiile lor, trăind în tr’o mizerie care nu suj>ortă ex­primare. Aceştia toţi au fost ajutaţi, j i s’au dat fie îmbrăcăminte, fie lemne, fie alimente sau toate la un loc, căutându-se apoi posibilităţi de remedierea totală a lipsurilor şi mizeriei, prin plasarea bra­ţelor capabile de lucru în vreo întreprin­dere sau băgând copiii ucenici, ori acor- dându-se chiar mamelor plasamente.r<

Cu ce se realizează „Ajutorul Legionar“Desigur că pentru a putea da o mână

de ajutor sutelor şi miilor de familii lip­site era nevoie de o uriaşe ofensivă pen­tru strângerea bunurilor cari apoi să fie, pe măsura lipsurilor, date celor nevoiaşi. Astfel, încasările totale —ţ dela înfiinţa­rea Ajutorului Legionar şi până acum — au fost pentru judeţul nostru de 2.729.864 lei, cari s’au strâns din donaţii indivi­duale, cotizaţii, dela instituţiile particu­lare, etc. Este aceasta desigur o sumă ca­re impresionează şi aceasta cu atât mai mult, cu cât se ştie, ea a fost adunată nu dela acei cari au şi ar putea da mai mult, ci dimpotrivă, dela cei modeşti, care au dăruit din puţinul lor pentru ajutorarea celor cu desăvârşire lipsiţi.

La darurile şi sumele strânse se adau­gă mulţimea obiectelor de îmbrăcăminte, lemne de foc, alimente, aduse cu osebire din lumea satelor.

Până Ia această dată nu s’au făcut so­coteli totale privind cantităţile de mate­riale care au fost strânse pentru A juto­rul Legionar. Ele pot fi totuş deduse din cifrele de mai jos, unde publicăm ceeace s’a distribuit în numai o săptămână de îm părţire de ajutoare.

PRTMELE ÎNFĂPTUIRI: CANTI­NELE LEGIONARE

A jutorul Legionar a sesizat din p ri­mul moment marea lipsă a oraşului no­stru pentru lumea nevoiaşe: posibilita­tea alimentării ei în cantine, cu preţuri care să le permită să trăiască. Astfel au luat fiinţă cele două cantine aprovizio­nate şi dotate exclusiv de către A juto­rul Legionar.

In cea dintâi, cu localul Pe Tocile, se servesc zilnic 200 de mese gratuit. Cea de a doua, pe strada Hirseher, serveşte 100 de mese gratuit, în plus, cantina o- feră la un preţ de 32 lei hrana pe o în­treagă zi.

Am vizitat Cantina Nr. 2 din strada Hirseher şi am rămas uimit de uriaşele rezerve pe care le are depozitate în piv­niţele ei, care pot împlini lipsurile — oricât de mari ar fi cererile — până la primăvară. Sunt strâns© şi păstrat« ca

Cifre edificatoare i;nli«11;

grije vagoane de cartofi, ceapă, varză şi tot soiul de zarzavat. Desigur că în ase­menea condiţii, cantinele au posibilita­tea să menţină preţul scăzut pentru cei cari plătesc şi la fel, să dea multă yre" me hrană gratuită pentru cei nevoiaşi.

In afară de aceste cantine, deschise şi ţinute exclusiv de Ajutorul Legionar, o serie întreagă de alte cantine muncito­reşti deschise în imediata apropiere a uzinelor, au fost aju tate fie cu bani, fie cu alimente. Astfel, cantina muncitoreas­că de lângă Uzinele Astra, cantina dela „Ancora”, etc.

AJUTOARE INDIVIDUALEA jutorul Legionar a întins mâna sa

oricărui frate care a fost lovit de soarte. El nu a respins pe nimeni. Abia mai târziu, când toate socotelile vor fi înche­iate, se va putea arăta ce a însemnat a- ceastă uriaşă operă, câtă alinare şi îm­bărbătare a adus ea în tr’o vreme de atâ­tea grele nenorociri.

Din totalul de încasări de 2.729.864 lei, s’au făcut plăţi pentru ajutorare, la can- J tine, s’au cumpărat obiecte de îmbrăcă­minte, s’au dat bani în mână, în valoare totală de lei: 2.349.186. Subliniem că nu­mai încălţăminte pentru aţâţi desculţi s’a cumpărat, până la suma de o jumă­tate milion Iei. Apoi s’au făcut dona iii băneşti pentru înmormântări, s’au dat ajutoare în bani pentru familiile nevo­iaşe, soldaţilor desconcentraţi şi chiar lucrătorilor dela marile uzine, ex.: Fa­brica de zahăr Bod. Deasemnea s’au fă­cut împrumuturi pentru nevoi momen­tane la funţionari, negustori şi oricui a- vea lipsă imediată de vreo sumă impor­tantă de bani, până la cifra de 50.000 Iei.

Acolo unde aceste ajutoare au fost îm­părţite mai darnic, a fost în lumea refu­giaţilor. Tuturor celor cari s’au prezen­tat li s’au dat imediat o anumită sumă de bani pentru nevoile urgente, urmând desigur ca atunci când posibilităţile le vor permite, să-i ramburseze, pentru ca din ei să fie aju taţi şi alţii. Familiile re­fugiaţilor, în număr de 2520, respectiv I 3600 suflete, în cea mai mare parte an ' Fost aju taţi din prima ciipă, de Ajutorul Legionar.

întrucât o asemenea organizaţie, catâtea şi variate forme de ajutorare şi-a putut încheia încă pentru sfârşi anului, toate socotelile ei, vom reda pen­tru o simplă edificare, obiectele care fost împărţite în tr’o singura săptămâni şi anume în zilele dela 18—23 Decern j vrie 1940, cu toată variata lor întrebuin>j( ţare: ’e ,

Paltoane 11 buc., atofă m. 35,60, batislerf2 buc., pălării 3 buc., cupoane pânză ita buc., zarzavat 671 kg., foi 4 buc., bluze im buc., şorţuri 5 buc., macaroane 25,500 kgia grâu 69,500 kg., arpacaş 99 kg., săpu^o 290 buc., carne 50,50 Okg., zahăr 626,?5( 1 kg., verze 126 buc., veste 5 buc., biscuij>o 4,250 kg., flanea corp 57 buc., pantalomh 45 per., fasole 109,500 kg., căciuli 53 buc cămăşi 105 buc., ismene 30 per., bocanc 139 per., ciorapi lână Í52 per., flaanelf 98 buc., cost. bărbăt şi copii 49 buc., cio 1 rapi 236 per., chiloţi 27 buc., pânză merica 129 m., haină dama 2 buc., bas;n male 2 buc., şepci 17 buc., brânză 6í,45^a kg., şoşoni 17 per., rochii 36 buc., pardţl€ sie 3 buc., mănuşi 116 per., pantofi 2*pr., fulare 21 buc. p£

leAm arătat — la acest sfârşit de an -u

cu date provizorii şi parţial, ceeace a vârşit în răstimpul celor 3 luni de acfiL vitate, A jutorul Legionar. Desigur, că «m ceste trei luni au însemnat şi o etapă organizare, când aşa dar, înfăptuirile e au putut să se facă în toată întindere ţ lor. Au fost zile suficente totuş, în cai7t să se arate tuturor, că această zidire dtr suflet şi dăruire românească, este pe dm111 mul drept, pe care l-a indicat Capitanu®*

O dare de seamă mai amplă a activie tăţii celor trei luni a Ajutorului o voiai face în unul din numerele viitoare ală gazetei.

Rep- ţ

Concertul Coruto! Tinerimi üdülte din Scheiu- Braşov In folosul njutorului Legfona”

Braşov, 1. — A doua zi de Crăciun, cfe< rul Tinerimii Adulte din Scheiu-Braşov10 fost chemat de păr. Dr. Debu, parohi11® Braşovului-Vechi, la „Casa Culturală®1 unde a cântat un program de colinde S13 bucăţi religioase.

Cu acost prilej păr. Debu a rostit scurtă cuvântare, mulţumind d-lui B id11 deanu Dumitru, conducătorul corul»?® precum şi întregului cor, pentru ostenea 0 vrednică ce şi-au luat de a răspândi prPl cântec dragostea în Dumnezeu. .OI

■X* 1 'A doua zi de Crăciun, corul Tinerimre

Adulte a mai luat parte la serbarea pţe , mului dela Penitenciar, unde a adusa scântee de alinare celor Ochişi.

★Păstrând vechea tradiţie de a cerce .

în seara Ajunului familiile româneşti di Braşov, iar sumele încasate să le verse ie scop de binefacere, corul Tinerimii Adiiiu te a adunat «urna de Lei 4Í40, care a fff1*! dată Ajutorului Legionar şi Cantinei şc110 lare. ,aat

CONCERTUL DIN SEARA D? ANUL NOU 11e

Ca şi în anul trecut, corul Tinerîn Adulted in Scheiu organizează în sea zilei de t ianuarie, orele 7 d. m.. în !oc Iul Şcoalei primare „Dr. V. Saf(n" i r Concert de colinde. Venitul net va fi vă sat Ajutorului Legionar şi Cantinei şc3C lare.n f m T T m m m n m T m f T ţ

__*gat

**rsel„ Ţ â r lu n

Societates eîec*rică Setu'unţioa<caută oameni de serv:ciu,0)

(bâfbal şi fem eia sa) Pe

 se adresa la b roul Societăţii ei Satulung Sfr. Regele Ferdinand 1 N o 51. 466 1 — 2tî%

ANUL 104. N a 1. U AZET A TRANSILVANUL PAGINA 7,

enorocire. nu-l lăsa !”

' Braşov, 1. — Corpul Muncitoresc Le- ' fionar, prin subsecţiile sale, a organizat

ierbarea pomului de Crăciun la toate în- î deprinderile şi instituţiunile muncito-1 reşti din Braşov. Cu acest prilej s’au2 tapărtit nenumărate daruri în alimente,

mine şi bani pentru familiile celor ne-î roiaşi.1 In cele de mai jos încrestam serbarea i »omului organizată de câteva subsecţii i lie G M. L şi ajutoarele distribuite.

1 LA FABRICA SCHIEL2 :, In ziua de 22 Dec., în cadrul secţiei . )raş a C. M. L. s’a serbat pomul de Cră- . ;iun la fabrica Schiel. La ora 15, Iegio- g larii au deschis serbarea cu Sfântă ti- . lereţe legionară”, urmat de o declamaţie0 i unui ucenic. A vorbit camaradul Ga-

ea Şerb despre rostul serbărei şi munca lepusă de legionari pentru a v e n i în a- futorul celor lipsiţi. Camaradul Aposto- escu a mulţumit tuturor celor ce au ve-

r lit în ajutorul nevoiaşilor. S’a cântat* ,La luptă muncitori” şi apoi a început* inpărţire darurilor. S‘au îm părţit da- ; ruri în valoare de 19.847 lei.0 SERBAREA DIN SCHEIU8 în subsecţia Scheiu, la sediul local, la < 17, legionarii, în frunte cu şeful lor Pe-1 Itrea Vasile au deschis serbarea cu im- [. iul „Ardealul Legionar”. A vorbit cama- ţ pádul Pestrea V. legionarilor care au , |tiut să rupă din puţinul lor pentru a l' reni în ajutorul celor nevoiaşi. S’a cân- 1 &t „Sfântă tinereţe legionară”, „La lup­ii ă muncitori” şi „Geme Jilava” . Camara-

lul Galea Şerb, şeful secţiei oraş à în- i ibis şedinţa.' S’au împărţit daruri în valoare de1 6.428 lei.

SERBAREA POMULUI LA SUB- SECŢIA „CETATE”

La ora 17, în aceeaşi zi, la sediul sub- lectiei Braşovul Vechiu, s’a făcut serba- ’ea pomului de Crăciun în cadrul sub-

y tectiei „Cetate” şi Braşov-Vechiu. Legio- ( larii în număr de 142. sub comanda ca- j naradului Bujor Ardelean, au deschis <• (erbarea cu „Sfântă tinereţe legionară”, ş Vu vorbit cam. Bujor Ardelean şi cam.

jalea Şerb. S’au cântat „Ardealul tânăr egionar”, „La luptă muncitori” şi „Im-

j iul legionarilor căzuţi”. La ora 17.40 a josit la serbare cam. Baicu Petru, şeful

I, corpului Muncitoresc. Cam. Galea a dat I, raportul, după care cam. Baicu Petru a

rorbit mulţumind pentru munca depusă fi a îndemnat ca pe viitor prin muncă şi redinţă să învingem toate obstacolele ce

le stau în cale. S’au împărţit daruri î d raloare de 31.760 lei.

SERBAREA POMULUI LA FABRICA DE CAUCIUC

Luni, 23 Decembrie, s’a serbat pomul e Crăciun la Fabrica de cauciuc. Direc-

iunea fabricei a făcut daruri la toţi nuncitorii din fabrică. Legionarii în că-

£ năşi verzi au intonat cântece legionare, ^a sfârşit, d. director al fabricei a adre- iat câteva cuvinte muncitorilor. Legio- larul Vidu Spiridon a mulţumit d-lui lirecior pentru frumosul gest făcut fată le muncitori.

îf SERBAREA POMULUI DE CRĂ­CIUN LA FABRICA „ANCORA- ROMÂNĂ”, BRAŞOV

In ziua de 24 Decembrie 1940 a avut H oc la fabrica „Ancora-Română”, serba­

rea pomului de Crăciun din iniţiativa ,-hii comisar de românizare Gh. Caranica

r i a direcţiei întreprinderii. In cântece Bgionare au fost împărţite muncitorilor ntreprinderii daruri, primind fiecare In- rător: 1 pereche de încălţăminte, 1 fia- telă de corp, 1 perche mănuşi, 1 pereche iorapi, lVj kg. zahăr, 1 sticlă de vin, 3 achete ţigări, 1 pachet pesmeţi, 1 pungă onboane.Aceste daruri au fost acordate de că-

re Org. Mişcării Legionare pentru mun- itorii legionari şi de către întreprin- ere.Au luat parte la serbare un delegat al

refecturii judeţului, şeful C. M. L, Bra- Qv, camaradul Baicu, precum şi alt© «ifonalităti legionara.

SFINŢIREA SEDIULUI SUBSEC- ŢIEI MECANIZATE

In ziua de 22 Dec. Í940 a avut Ioc sfin­ţirea sediului subsectiei mecanizate aC. M. L. Totodată s’a făcut şi sfinţirea cantinei legionare R. I. M. B. A urmat serbarea pomului de Crăciun şi distri­buirea darurilor cumpărate din contri­buţia camarazilor din subsecţie. S’au distribuit în cadrul subsecţiei alimente, faină şi zahăr în valoare de 70.000 lei, iar de 30.000 lei s’au comandat bocanci pentru ucenicii delà R I. M. B., hani cari s’au eus Ia dispoziţie de instituţia R. L M. B.

A»; luat parte la această serbare d-nii: av. Traian Marian, şeful org. judeţene, ing Ionica, primarul municipiului Bra­şov, Petre Baicu, şeful C. M. L., prof. V. Andrîcioaia, comandantul garnizoanei, dr. Badiu, şeful Ajutorului Legionar, pr. <Jr. Debu şi al fii.

Suhd: rectorul instituţiei, d. Ilié Sava a dat raportul.

Organizarea s’a făcut de şeful subsec­tiei. cam. Ungureanu, împreuna cu ca­marazii legionari din subsecţia mecani­zată.

Bă ălia Ifuforutal legionar în comuna

StupiniStupini, I. — Cuibul „Credinţa Stră­

moşească din comuna Stupini-Braşov, cu concursul părintelui Gheorghe Constantin şi a plugarului Dumitru Constantin, iu cursul lunilor de bătălie pentru Ajutorul Légioriar au colectat următoarele provizii şi sume de bani, dela sătenii din această comună, care au dăruit benevol:

Dumitru Gh. Constantin: 20 Okg. car­tofi, 100 kg. morcovi, 30 kg. pătrunjel şi 1000 lei; Popovici Gheorghe iun.: 200 kg. cartofi, 100 kg. morcovi, 100 verze; Şer- ban N. Dumitru: 104 kg. cartofi, 159 kg. morcovi. 100 verze; Voicu Ştefan: 207 kg. cartofi, 120 kg. morcovi, 101 verze; IonC. Dobri: 215 kg. cartofi, 236 kg. morcovi,98 verze; Gheorghe Voicu: 203 kg. cartofi, 90 kg. morcovi, 105 verze; Pitiş Dumitru: 200 kg. cartofi, 100 kg. morcovi, 100 ver­ze şi 500 Iei; Vasile Voicu: 192 kg. cartofi, 120 kg. morcovi, 100 verze; Gheorghe Ne­gură: 218 kg. cartofi, 98 kg. morcovi, 101 verze; Ton Constantin: 218 kg. cartofi, 115 kg. morcovi, 100 verze şi 1000 lei; Gh. I. Soătar: 212 kg. cartofi, 85 kg. morcovi, 100 verze: Irimie Voicu junior: 214 kg. cartofi, 105 kg. morcovi, 101 verze; Gh. V. Voicu: 200 kg. cartofi, 98 kg. morcovi, 100 verze; Gh. Spătăroi: 201 kg. cartofi,110 kg. morcovi, 100 verze; Ion Gh, Voi: cu: 20 kg. cartofi, 100 kg. morcovi, 10Ó verze; Dumitru Vulcănean: 200 kg. car­tofi, 100 kg. morcovi, 100 verze şi 500 lei; Nicolae Negulici: 142 kg. cartofi, 132 kg. morcovi, 106 verze, 42 kg. pătruniel şi 500 lei; Gh. N. Blegu: 210 kg. cartofi, 106 kg. morcovi, 100 verze, 42 kg. pătrunjel; Jinga G. Ton: 66 kg. carto<fi, 54 kg. mor­covi şi 600 Iei; Dumitru Blegu: 198 kg. cartofi, 65 kg. morcovi, 103 verze; Nico­lae Şerban sen.: 195 kg. cartofi, 90 kg. morcovi, 104 verze; Ton Ghimbăşan: 130 kg. cartofi, 53 kg. morcovi, 100 verze; Gh.C. Puiu: 68 kg. cartofi, 58 kg. morcovi, 30 verze, 20 kg. pătrunjel şi 250 lei; Ştefan Oancea: 191 Kg. morcovi, 50 kg. pătrun­jel şi 500 lei; I. Voicu Drăsroşel: 184 kg. cartofi, 101 kg. morcovi, 100 verze; Ton Barbu: 100 kg. cartofi, 100 kg. morcovi, 50 verze şi 500 lei; Irimie Blegu: 102 kg, cartofi, 32 kg. morcovi, 50 verze şi 600 lei; Ion Samoilă: 59 kg. cartofi, 48 kg. mor­covi şi 150 lei; Constantin G. Dobrfr 101 kg. cartofi, 40 kg. morcovi. 52 verze şi 500 leiî Gheorghe Cârstea: 110 kg. cartofi. 90 kg. morcovi şi 6000 lei; Ion Pitiş: 110 kg. cartofi şi 600 lei; Preot Gh. Constantin (000 lei, Gheorghe Jinga 500, Gheorghe Pitiş 300, Ion G. Puiu 250, Constantin Vulcănean 100, Gh Ticuşan iun. 1000, Gh. Ticuşan son. 1000. Ing. agr. Axente Con­stantin 500, Ton Spătar 100, Ton I. Voicu 200, Ton Vulcănean 200, Ton I. Vulcănean 100, Traiâan I. Vulcănean 100, DumitruD. Í.C0, Gh. Ir. Rusu 500, Gh. I. Spi-

ridan 250, Gheorghe Popovici sen. 500, Nicolae N. Negură 400, Nicolae Gh. Voicu 200, Nicolae Gh. Negură 100, Văd. Maria D. Spiridon 200, Gh. D. Spiridon 100, Du­mitru D. Spiridon 100, Văd. Maria D. Lu- pu 200, Vasile I. Blegu 500, Ion Gh. Po­povici 300, Petru I. Ghimbăşan 250, Nico­lae Şurar 500, Văd. Ana Barbu 200, Du­mitru D. Puiu 350, Nicolae I. Ghimbăşan 50, Văd. Marina N Vulcănean 50, Silve­stru I. Ghimbăşan 100, Văd. Elena I. Ghimbăşan 100, Gheorghe I. Ghimbăşan 200, Nicolae Dobri 300, Constantin Gh. Dobri 500, Ton N. Voicu 400, Vad. Elena Drăghici 50, Gheorghe Bucurescu 500, Văd. Floarea I. Negură 300, Gh. Ir. Voi­cu 500, Ion L V. Vulcănean 500, Ion D. Spiridon 300, Ilie Tlie Popovici 500, Vad. Elisaveta N. Pitiş 500. Ion Cârstea 500, Nicolae D. Rusu 150, Ion Ir. Rusu 150, Nicolae P. Ghimbăşan 500, Văd. Maria D. Puiu 300, Dumtru Rusu sen. 200, Con­stantin D. Negură 500, Nicolae a Gh. Con­stantin 500 lei.

Cantităţile totale strânse până în Aju­nul Crăciunului sunt: 5287 kg. cartofi,

j 3202 kg. morcovi, 2401 verze, 190 kg pă­trunjel, iar bani în sumă de 84.559 lei, din care lei 7000, donaţi de „Societatea Ortodoxa a Femeilor Române“, au fost trimişi d-nei gen. Antonescu la Bucureşti.

Bătălia Ajutorului Legionar în comuna Stupini continua.

Noul Qsna l s ă r a c i lo r

In clipele de hotărîre Ia jertfă, legio­narii s’au închinat lui Dumnezeu, pentru mântuirea neamului. Ei au trecut dincolo, în împărăţia veşnică, împăcaţi sufleteşte* căci fiii pământului ne-au dat legi şi au săpat cu toc credinţa în sufletele noastre»

Se cuvine, în aceste zile de mare săr­bătoare pentru creştini, să ne reculegem în faţa mormintelor lor, să le spunem cú nu vom înceta lupta până la biruinţa cea mare.

Când ţara sărbătoreşte cel dintâi An Nou legionar, sa ne dăruim din toata inima Celui de Sus. In El să ne punem nădejdea şi să ne legăm ca pe drumul pe care am pornit nu ne vom opri până nu vom sărbători şi ziua învierii Neamului.

Aceastaa să ne fie legea în fiecare cli­pă a vieţii noastre Până atunci, să nu ne înspăimânte nici o altă zare, ci porunca noastră să crească din stânci cât munţii.

Anul nou soseşte cu multă durere. Se cade deci, să ne fie milă de cei sărac, su-1 ajutăm şi sa-1 ocrotim.

Legionarii nu vor uita ea dragostea îi uneşte pe toţi, că marea bătălie a ajuto­rului a fost o fapta creştinească, leglo- nărească. V. Spiridonica

TTTTTTTTVTVVTAnchetele noastre

Printre nenor ciţii din cartierele mă ginaşe ale Braşovului

Cu tis1 d cordat a^i renţi 'ocia ä subt trecute’e stăpâniri.Braşov, 1. — Echipele mobile ale A-

jutoruîui Legionar, de trei luni încoace, străbat cartierele mărgiâaşe ale Braşo­vului, scormonind sărăcia şi mizeria nea-

I gră în care se svârcolesc mii şi mii de trupuri trudite şi roase de boli. In tr’o ţi­nută legionară, fără vâlvă şi reclamă, a- ceste echipe au scos la iveală o stare de lucruri deadreptul îngrozitoare cu p ri­vire la viaţa acestor nenorociţi ai soartei. Ceas de ceas şi zi de zi, legionarii au in­tra t din casă în casă, punând bazele u- nei serioase şi puternice opere de asis­tenţă, de care şi-au bătut joc în mod bru­tal toate cârmuirile celor 22 de ani de după Unire.

Am dori ca în cele ce vom descrie mai jos să nu se întrevadă credinţa unei lau­de deşarte adusă celor ce lucrează neîn­cetat pentru binele obştesc, ci să fie o palmă usturătoare pe obrazul tuturor a- celora care s‘au perindat pe Ia cârma statului şi a acestui oraş, cari în loc să-şi facă datoria de conducători, s’au împănai cu pene de păun şi şi-au purtat trufia în lume, lăfăita pe perne moi de maşină.

Căci dacă în sufletele lor a r fi existat numai un licăr de dragoste pentru âproa- pele, nu ar fi lăsat să se târască în cum­plită sărăcie atâţia oameni folositori muncii.

CARTIERELE MUNCITOREŞTI

Când descinzi în tr’un cartier muncito­resc al Braşovului (afară doar de unul sau poate două cazuri, unde fabricile au clădit case bune pentru muncitori), îţi face impresia că te găseşti în mijlocul unui trib din Africa. Colibe dărăpănate,

In aceste adevărate case ale morţii ti'ăesc, în coiidi|iuni mai rele decât do­bitoacele, muncitorii. Numărul nenoroci*-' ţilor a sporit în ultima vreme, din cauz^:. miilor de refugiaţi cari au găsit adăpost în aceste cartiere.

In felul acesta, în tr’o singură încăpere, în care dormeau înainte 10 12 persoa­ne, locuesc în prezent 18 şi chiar 20 do suflete. Stau întinşi pe jos unul lângă ol­tul, pe podeaua simplă sau in cel mai bun caz aşternută cu pae, înveliţi cu câr­pe sau cei mai mulţi neacoperiţi, sgribu • lind de frig, iar sărmanii copilaşi execu­tând un sinistru cor de tuse.

Aproape în nici o casă nu lipsesc bol­navii, în majoritatea lor tuberculoşi, care răspândesc boala ucigătoare la întreagă familia.

ACŢIUNEA AJUTORULUI LEGIONAR

Echipele Ajutorului Legionar s’au va- zut astfel în faţa unei probleme foarte greu de rezolvat şi pen tru 'a tarei împli­nire se cere răgaz şi stăruinţă.

S’au luat cele dintâi măsuri de aju to­rare cu alimente, haine, lemne şi bani. Sumele vărsate în. acest scop, în cele trei luni întrec, numai aici în Braşov, tot ce au cheltuit subt masca ajutorării, guver­nele trecute, în tot cursul guvernării lor. Socoteala amănunţită va fi dată spre vederea tuturor în zilele acestea.

Opera de ajutorare se face după un plan biue stabilit şi nu-i departe ziua când aceste cartiere în care zac în întu- nerec mii de muncitori, vor fi scoase din nccaz, prin acţiunea Ajutorului Legio­nar.

Se împlineşte astfel aci una din porun-proptite cu ţăruşi, şi aceştia putrezi, ga- j cile Căpitanului şi poate cea mai de sea- ta-gata să se dărâme, copii desculţi şi | ma pentru zilele noastre: „Ajută-ţi fra goi sărind grilajul şi dispărând apoi în | iele căzut în nenorocire, nu-I lăsa!” văgăuni a căror aparenţă îngrozeşte. Í f. IEREMIAw 'w rw fw v 'rrrw r r n f f m

¥ iz M a # itnaga?inu! de coloniale şî <ţelicitese bo^ai psor atîii leutun spir oase indigene şi streine

STINGHE & PAIZSBRAŞOV, Str. Regele Carol I, No. 60

PAGINA S, GAZETA TRANSILVANIEI ANÜE m No. 1

Pentru a aranja o producfiune teatrală sau jccuri ţărăneşti la sate

Intru binevoitoarea atenţiune a dini ministru al Cultelor şi ArtelorŞercaia, î, — In satele izolate, în comu­

nele mici sau chiar mari, situate mai de­parte de arterele principale de comuni­caţie, rareori se abate câte un domn, ca să ţină vreo conferinţa, vreo şezătoare cul­turală cu sătenii şi aproape deloc nu de­barca în aceste sate sau comune vreo mo­destă trupă teatrală, cu o piesă teatrală patriotica, sau vreun cinematograf ambu­lant, care să urate frumuseţile ţarii noa­stre.

Doar din când ia când preotul şi învă­ţătorul 6atului, împreună cu ceilalţi inte­lectuali ai satelor, dacă sunt oameni de acţiune, spre fot ce e bun şi frumos, mai aranjează câte o producfiune teatrală, şi aceste ceasuri sunt singurele prilejuri do bucurie si distracţie a sătenilor, în de­cursul zilelor lungi şi grele pentru ei, a unui an întreg. Şi dacă le mai rămâne ceva venit curat, vor să cumpere din bă- mşorîi aceia carii literare, vreun ziar, eau să cumpere câte o haină de (-sărbătoare copiilor săraci.

GR EUTÂŢILE ARANJÄR11

Până să aranjezi însă o asemenea pro­duction» teatrala, trebue să alergi mult, să îndeplineşti toate formele legale. O r­ganizatorii prodnefiunei teatrale, pentru îndeplinirea formelor legale, vor trebui sa meargă la Administraţia financiară, cuo petiţie, în care să arate ce bilete vor să facă. De aici vor primi hârtie roz. pe careo vor duce la tipografie, să imprime bile­te de intrare. De acolo, vor merge la Ad­ministraţia financiară, care va stampila ace6te bilete, fiind nevoie în a col aş timp să achite anticipativ şi integral cota parte ce compete statului, din valoarea înirea- gă a acestor bilete de intrare, in plus, să aplice pe fiecare bilet câte un timbru de aviaţie de 2 lei.

Dacă tipăreşti invitări şi programe, a- cestea se achită imediat.

Va trebui *3 mai plăteşti apoi şi o taxă în faoorui Societăţii compozitorilor ro­mâni. După toate acestea, trebue să facio petiţie cătro Prefectura, care să poarte pe ea şi avizul primăriei comunale. Acolo trebue sa faci dovada că ai achitat ace­ste taxe şi să anexezi câte un exemplar din piesele cari se vor juca. Ori, se în­tâmplă de multe ori că ai numai un sin­gur exemplar şi fiind epuizată această ediţie, nu mai găseşti alt exemplar. In cazuri de acestea, nu vei putea juca piesa aceasta teatrală. Cererea către Prefectură se trimite cu multe zile înainte (până a- cum a fost ordinul că trebue trimisă cu 20 zile mai înainte de aranjarea produc- ţiunei teatrale). De aici se dă o deciziune sau mai bine zis „concesiune“: petiţiona­rilor, primăriei şi postului de jandarmi. Plăteşti apoi tot anticipativ o sumă oare care ca arvună muzicanţilor, lăutarilor. Mai plăteşti aranjarea scenei, pentru lo­cal, luminat. încălzit, fără de a mai înşi­ra aici şi celelalte cheltueli multe şi mă­runte. pe cari trebue să Ie achiţi tot an­ticipativ.

Nu. înţelegem rostul acestor iormalitâţi şi restricţiuni mai ales atunci când e vor­ba de aranjarea unei productiuni artistice la sate, cu concursul sătenilor şi pemtru săteni. Intre astfel de împrejurări în­tâmplă de multe ori că. cheltuelile sunt cu mult mai mari decât veniturile şi trebue ea plăteşti din buzunar sume destul de mari, pentru a acoperi pierderile.

fOCURILE SI HORELE DIN SAT NU SENT SPECTACOLE PU ­BLICE

In judeţul Făgăraş —• ca şi in alte părţi— este obiceiul, ca feciorii să se strângă în „ceata“. Ei colindă în ajun pe la ca­sele creştinilor şi aranjează hore. jocuri ţărăneşti. în sărbătorile cari cad între Crăciun şi ziua de 7 Ianuarie inclusiv. Ei bine, se cere ca fiecare grup de feciori, fiindcă aranjează jocuri ţărăneşti, să plătească reprezentantului din Făgăraş, el „Societăţii compozitorilor români“, su­ma de 250 Iei. Aceşti feciori dela ţară plătesc muzicanţilor. în decursul acestor sărbători câte 2000 1000 lei, plus bn- căţi multe de carne si pâine. Ce rost au aceste încasări pentru compozitorii ro­mâni, chiar şi cu ocazia aranjării produc- ţiunilor teatrale la sate? Lăutarii aceia cântă oare dansuri a căror melodie a fost fixată pe note de cutare compozitor ro­mân? Scrin cam 1 dia sat c.âară oare tan­

go uri, cari sunt proprietatea muzicală a cutărui compozitor român?

Compozitorii romani îşi pot aduna fon­duri din alte resurse, fara a mai fi ne­voiţi să iee o cotă parte şi din banii săte­nilor.

O JURISPRUDENŢĂ GRĂITOARE

Jocurile şi horele din sat nu sunt spec­tacole publice. Iată în privinţa aceasta o jurisprudenţă mult grăitoare: Secţia II a Curţii de Apel din Galaţi, sub preşedin­ţia d-lui cctasiliör I. Macri, a respins în omul 1935, ca nefondat, recursul făcut de ministerul de finanţe, în contra sentinţei Tribunalului Râmnicu-Sărat, prin care se admisese apelul făcut de Pană Paraschiv, Ilie Enache şi Bănică Enache. Aceştia, printr‘un proces verbal încheiat de un controlor de pe lângă Administraţia fi­nanciară R.-Sărat, au fost condamnaţi la 50.0CK) lei ameudăţ!) (cincizeci de mii lei), contravenind la legea asupra spectacolelor [iubiice, deoarece contravenienţii de mai sus, în seara de 19 Iulie 1935 au organi­zat o horă in sat, încasând câte 5—6 lei de persoană. Tribunalul, bazându-6e pe depoziţiile martorilor, din cari reese că acele taxe s'au încasat pentru acoperirea chcltuelilor, le-a admis apelul. Curtea de Apel, constatând în fapt că, deşi contra­venienţii an făcut o horă în sat încasândo sumă de bani dela participanţi, nu poa­te fi considerată ca un spectacol public în sensul legii, a decis respingerea re­cursului ca nefondat.

Poate tocmai având în vedere aceste a- uomalii fiscale, Ministerul de interne cu Ord. Nr. (2982 din 24 Iunie 1938, a dat dispoz'iiuni prefecturilor de judeţe, pen­tru a îmi mai interzice horele şi jocurile ţărăneşti,

INTRU BINEVOITOAREA ATEN­ŢIUNE A D-LUI MINISTRU AL CULTELOR ŞI ARTELOR

Atragem - respectuos, atenţiunea d-lui ministru al Cultelor şi Artelor a.supra^ a- cestor anomalii şi formalităţi, cari stân­jenesc şi paralizează orice acţiune de cul­turalizare a satelor Dacă se cer atâtea taxe pe lângă atâtea cheltueli, deficitul urmează sigur. La ce să mai amintesc de decepţia cea mare, ce se încuiba în ini­mile aranjatorilor şi diletanţilor^ cari şi-au pierdut zile şi nopţi dearândul; ţi­nând repetiţii, pentru a constata mai a- poi. desamăgiţi, că nu le-a rămas nici un venit net, fiindcă venitul l-au înghiţit ta­xele cerute de formele înşirate mai sus.

Subsemnatul am voit să aranjez în sea­ra zilei de 26 Decemvrie 1940, o produc- tîune artistică în localitate, constătătoare din piese teatrale, colinde, coruri şi de- clamări, cu concuretd tinerilor ţărani de aici, băieţi şi fete. întreg venitul urma să fie dat în favorul „Ajutorului Legionar“ şi fiindcă mi s‘a spus, că nu se dă niciun fel de scutire de astfel de taxe, am fost nevoit să renunţ.

Sperăm, că se va remedia răul care di­struge orice entuziasm şi care împiedecă pe luminătorii satelor de a mai întreprin­de vreo acţiune pentru culturalizarea na­ţiei noastre româneşti. Să nu se mai per­ceapă astfel de dări şi taxe, atunci când e vorba de productiuni teatrale, sau jo­curi, aranjate de săteni, pentru societăţile lor religioase, culturale, sau pentru sco­puri de binefacere.

In nizuinţa aceasta a unora pentru a a- duce lumină şi cultură în mijlocul săteni­lor. Statul e chemat să fie sprijinitorul lor.

Pr. VALERIU CRIŞAN

Io an MoşoîuU r e a 7 ă o n o r a j i U r ■* ă 1 c l i e n ţ i

Un an nou fe ric ii !ş i » i roagă să-şi rezerve din timp mese pentru REVELION, atât in restaurant cât ş l In c e l e 1 s a lo a n e de J a z z

Constituirea comitetului refugiaţilor şi expulzaţilor ardeleni la Braşov

Braşov, i. — Dumineca înainte de a- miază a avut loc în sala mare a Prefec­turii judeţului Braşov o adunare a re­fugiaţilor ardeleni. A fost de faţă d. dr. Traian Trifan, pefect şi un număr de a- proape 300 de refugiaţi.

S’a constituit următorul comitet de conducere: preşedinte dr. Ioan Vescan, v. preşedinţi dr. Joe Glierman şi prof. Pavel Roşea, secretar general Iuliu Co- darcea, secretar pretor Sălăgean, casier dr. Sabin Cioran, directorul B. N. R.; membri în - comitet: dr. Nie. Cărpinişan- Cluj, dr. Ioan Roman-Someş, dr. V. Şu- teu-Năsăud, dr. Victor Jinga-Cluj, av. A. Năstase-Trei Scaune, dr. Romul Olteami- Trei Scaune, dr. D-tru Găldău-Bilior, E- mil Tişca-Satu Mare, dr. Aurel Ţcju- Ciuc, Ioan Rusu tâmplar-Tg. Mureş, Ioan Faur comerciant-Oradea, Gh. Mureşan- Cluj, general dr. Curta-Tg. Mureş, dr. Ioan Glieţie-Salaj, prof. R. Tuffli-Cluj, prof. dr. I. Tanislau-Cluj, prof. Benchea; membrii cooptaţi: Ioan Bozdog, Dionisie Vintilă. or, Sonea Florian.

După constituirea comitetului a luat cu­vântul d. dr. Vescan, preşedinte, care a mulţumit d-lui prefect pentru toată soli­citudinea şi dragostea cu care a îmbrăţi­şai problema refugiaţilor ardeleni, fă­când tot ce i-a stat în putinfă pentru a lé alina suferinţele.

A răspuns d. dr. Traian Trifan, pre­fectul judeţului Braşov. D-sa a arătat ca înainte de simpla împlinire a datoriei fa­ţă de aproapele, legionarii împlinesc dra­gostea. Ne apropiem de culmea dealului unde se sfârşeşte calvaraul neamului ro­mânesc. De aci înainte tot ce se va îm­plini, se va adăuga spre binele şi reface­rea tării. Să avem deci încredere în cei ce prin jertfa lor au dovedii că nu dau înapoi până Ia biruinţa deplină.

D. prefect a făgăduit că şi pe mai de­parte, atâta cât îl vor a ju ta puterile, va ajina prin toate mijloacele necazurile celor pleca# din rosturile! or.

S P O R TCursurile de sky ale

„Clubului Sportiv Braşov*Pentru promovarea in cercuri cât nui

largi a sky -ului, sportul cel mai nobil şi mai util în vremurile acestea tulburi, „Clubul Sportiv Braşov” organizează « serie de cursuri practice la Braşov, Li­vada Poştei, Poiana şi Postăvar.

Cursurile sunt predate de instructori , calificaţi, ia r pentru membrii legionar

sunt gratuite. Membrii cluburilor; pre- cum şi amatorii de toate categoriile v<ţ plăti o taxă de 50 de lei de şedinfă,

ÎNSCRIERILE

La Poiana, înscrierile se fac la Cabanii eercetaşilor, la camaradul Loga, caie predă cursul în acest loc.

Pentru Livada Poştei, înscrierile se fa; la Oficiul Local de Turism, zilnic în ore-: le de birou şi la teren, în orele de cur&j In acest loc cursul începe în ziua de | Ianuarie 1941, seara la orele 8 şi va eoni tinua zilnic între orele 8— 10 seara, |

CONCURS DE SELECŢIONĂRI PENTRU CAMPIONATELE NA­ŢIONALE J

Iu a doua jum ătate a lunii Ianuarie, cif câteva zile înaintea campionatelor naţio< ule de şky, „Clubul Sportiv Braşov” vf organiza un concurs pentru tineretul dit Braşov, împărfit pe categorii de vârste, Concursul, care după toată probabilita­tea va avea loc în Poiana, va cuprinde* probe de coborâre şi slalom.

Indicatiuni precise în acest sens vor 5 date în timp util.VrTTTTTYTTTVTVVTTVVYTTTTVTTTVJ;

• !

De ce a pierdut Frânţi ră zb o iu l? ...

- La izbucnirea războiului, fostul p m » dinte do consiliu al Franţei, Edouard "Da» lädier, a declarat că el a făcut totul a să evite războiul, dar n*a reuşit să s#f porte mai departe provocările Re ich ului, care împingea vizibil spre războiu şi •* trebuit să răspundă cu războiul. In a« laş timp el a declarat opiniei publici franceze neliniştite, că Franţa este cât poate de bine înarmată.

Dinspre partea Germaniei s’a protej stat împotriva acestei încercări de a şl arunca asupra Reichului vina războiului} dar Franţa n’a răspuns decât cu sarea® şi ironie. Acum, după înfrângerea arma­tei franceze, se înmulţesc şi în Frânţii glasurile care învinovăfesc pe d -1 Da' ladier şi an turaju l său de afâfare Ia rá* boiu şi de uşurinţă în ce priveşte înar­m area franceză.

„Le Matin” a destăinuit de curând a- mănunte interesante asupra şedinţei® secrete ale Camerei şi Senatului, în In* nile Martie şi Aprilie. D. Flandin a plicat în aceste şedinţe că războiul a tosi declarat împotriva Constituţiei francea,: deoarece Canterile n ’au fost în prealabil consultate. Apoi el a accentuat că acu(i după prăbuşirea Poloniei, continuare» războiului nu mai are nici un sens. ii cursul acestor desbateri s’a mai aflat ci in Septembrie 1938 Franţa nu putea si intre în războiu, pentrucă ea nu a- vea aproape deloc bombardiere m odem „Le Matin” crede că Ia izbucnirea răi boiului, Franţa avea nuntai 800 de avioa- ne moderne şi 40 de bombardiere moder­ne. Făcând abstracţie de faptul dacă a- ceste corespund realităţii sau nu, ele .* rată totuşi, că Franţa era prost înarma­tă în aer.

D. Daladier a cunoscut starea de plâns a aviaţiei franceze, dar n’a socotit « este necesar să facă ceva împotriva ri Dimpotrivă, el a_ respins toate propune-: rile germane şi şi-a vârât tara în războiţ cu uşurinţă. Mareşalul Pétain ar fi clamat după o verificare a materialului francez de războiu: „In asemenea impref jurări. cum aţi îndrăznit sä începeţi razi boiul?”. :

Se pare că şi d. Daladier a întrevăzut starea lucrurilor, deoarece, după cuiţ scrie ..Le Matin”, d-sa a r fi spus în fafş comisiei de apărare naţională: „Dacă aţ fi ştiut că Polonia nu rezistă, n’aş fi dej clarat războiul”. Comportarea sa de in4 târziu arată insă că n’a luat in seatw propria sa constntare. D-sa a respins fás ra să examineze, toate mesagiile de na» ale Germaniei şi s’a purtat ca un fel di supra-onţ, în fata căruia totul trebuasf

îţi'-I-u“ fürs» c o n tra r i ce uf» f

1

ANUL 104. No. f. GAZETĂ TRANSILVANIEI PAGINA *.

„Din ordinul Fiihrerului t i ! ■

„Amirale, Fuefirerul a hotărât ca ia împlinirea a o sută de ani deJa aducerea irSmăşitelor lui Napoleon I la Taris, fiul ■ău, Ducele do Reiclisiadt. să fie trans­ferat din mormântul pe care il .ivea la Viena, în Franja. Am onoarea a * re­mite sicriul Ducelui de Reichstag' din ordinul Fuehrerului .

Cu aceste cuvinte simple dar pline de înţeles, a fost predat de către ambasa­dorul Germaniei la Pari« Amiralului Darlan, care reprezenta pe şeful Statului francez şi a. fost depus în Domul I rivali- »lor, sicriul fiului Marelui Corsîcaii, ej isset în ziua în care se împlinea o sută <Je ani delà reînhum area lui.

Nici un cuvânt mai mult şi nici o ex­plicaţie a semnificaţiei unui gest de o (neobişnuită valoare - politică • şi mai : al'es fetică. Nici o înfloritură pe marginea a- wêtei concise alocuţiuni, care sä lămu­rească şi să pună in adevărata lumină, o Kţrane de o rară înţelegere, frumuseţe |i eleganţă.

lntr’o vreme când întreaga capacitate itfe gândire, de simţire şi de acţiune a u- n i conducător de stat este absorbită de bnensa grije şi răspundere a celui mai Îndreptăţit şi înverşunat război pe careII poartă naţia sa, acest conducător de stat care este Hitler, găseşte timpul, nu lasă să-i scape prilejul şi traduce în fapt gândul de a da unei naţiuni adverse si răpuse, satisfacţia îndeplinirii unei aş­teptări şi motivul unei meditaţii-

Gestul atrage totuşi atenţia lumei, în ­deamnă la comentarii şi făcându-ne sa răsfoim paginele istoriei cu mai mult de un veac în. urmă, pune în valoare doua concepţii asupra omeniei: cea engleză şi tea germană.

Desigur, captivitatea lui Napoleon la Sfânta Elena a fost. dictată de necesită­ţile politice ale timpului. Dar care a fost regimul acestei captivităţii1 Toate memoriile celor ce l-au însoiit în insula, ne-o spun: măsuri vexatorii şi inutile, refuzul de a erede în boala ce-1 încolţi­se, restricţii care nu aveau nimic de-a face cil siguranţa prizonierului. Ne-o gpüne însăşi Napoleon tó testamentul Ini: „Hor prem atur, asasinat de către o- ligarhia engleză. Poporul englez r,u va întârzia să mă răzbune”. Iar medicului énglez Arnott, i se adresează: „Ospitali­tatea guvernului vostru? Am fost asasi­nat în detaliu, cu premeditare. Hudson Lowe s’a făcut executorul isprăvilor mi­niştrilor voştri. Veţi sfârşi ca frumoasa «publică a Veneţiei şi eu murind pe a- eeasta stâncă rea, las moştenire familiei regale a Angliei, ruşinea morţii mele”.

Şi aceleaşi necesităţi de ordin politic, au făcut ca Ducele de Reichstädt, acea­sta poetică figură a istoriei, acest prinţ francez prin aspiraţiile înimei şi austriac prin mamă şi prin rigorile soartei, acest copil născut în apoteoză şi crescut în exil, care nu se mai putea numi nici Rege al Romei, nici Napoleon II şi nici măcar Bonaparte, să fie tra ta t totuşi cu cea mai desăvârşită omenie, îngrijit şi educat cu cea mai perfectă atenţiune de bunicul său, împăratul Austriei. Să părăsim ace le scrieri tendenţioase ale bonapartiştilor şi să lăsăm numai scenei teatrale liris­mul exagerat al lui Rostand, când însăşi Ducele de Reichstadt se întreba; „Cum âă-mi împac datoria mea de francez, cu aoeea de austriac?” Desigur, el nu putea uita nici gloria tatălui lui şi nici cuvin­tele testamentare: . . . „recomand fiului meu să nu uite niciodată că s’a născut prinţ francez"’__Şi nu a u ita t I se vor­bea de Napoleon, i se explicau bătăliile Ini şi însăşi plimbările din valea Hele- nenthal-ului, de lângă Schoenbrunn, îi aminteau de prizonierul dela Sf. Elena. Nu a uitat şi este probabil că în mintea ţi în sufletul lui creşteau tot mai mult gândurile unei întoarceri în Franţa. Un destin rău însă l-a răpus repede. Şi de­sigur că dacă în moarte trupul lui a ră­mas la Schoenbrunn, sufletul i-a fost la Paris. Insa. . . „Din ordinul F uehreru- lui”. .., al Fuehrerului H itler care nu a uitat ceeace uitaseră chiar Francezii, ia­tă că şi trupul mistuit de boală al P rin­

ţului şî aproape uitat în biserica Capuţi- nilor, se întoarce acolo unde sufletul îi plecase înaine de moarte. Şi se întoarce cu solemnitatea şi onorurile daforite n- nui prinţ regal, nestânjenite, ci dimpo­trivă, din iniţiativa şi cu simpatia condu- cătorulu unui stat, care are în această clipă Parisul la picioarele sale.

Vă reamintiţi fnnerariile ordonate de englezi la Sf. Elena? Vă mai aduceţi a- minte de sicriul şi de mormântul acela dinir’o strâmtă vâlcea a insulei, care nu purtau nici o inscripţie, nici un nume, pentrucă Hudson Lowe nu autorizase să se înscrie singurul cuvânt cerut: Napo­leon?Ici g î t . . . point de nom, demandez à Ia

te r re . . .,... ,. (Lamartine).

Va mai reamintiţi de oda lui Manzoni iradusă de Goethe, de versurile închina­ta îm păratului de prusianul Stägemann, de austriacul Zedlitz, de „Doi Grena- d iri” a lui Heine şi de imprecaţia arun­cată de acesta din urmă Angliei: „Ţie îţi aparţine marea, dar marea nu are des­tulă apă 'să spele ruşinea pe care acest mort ilustru ţi-a lăsat-o ca moştenire, murind. Copiii Franţei vor condamna groaznica ospitalitate a Bellerophonului şi când cântecele lor vor răsuna dincolo ae strâmtoare, obrazurile tuturor engle­zilor cinstiţi se vor acoperi de ruşine. Şi va veni o zi când acest cântec se va auzi şi attinci nu va mai fi Anglia. Poporul orgoliului va fi prefăcut în praf. Şi Sfân­ta Ejena va fi Sf. Mormânt în care po­poarele Orientului şi ale Occidentului, vor veni în pelerinaj pe vase pavoa­zate' . ..

Şi vă mai aduceţi aminte i n r 1840, când însăşi un francez, ktabasadorul Franţei la Londra, Guizot, însărcinat de guver­nul său cu prezentarea cererii de reînhu- m arc a lui Napoleon, îşi permite să o so­cotească „absurdă”?

Şi cum s’ar putea uita omenia engle­zească, care numai după câţiva ani dela moartea îm păratului, lăsa să se prefacă apartamentele lui şi ale însoţitorilor lui în grajduri?

Da, în 1840 Franţa îl căuta şi îl cerea englezilor pe Napoleon ca să-l aducă pe m alurile Seinei, acolo unde el dorise să se odihnească. Insă o sută de ani mai târziu, în 1940, H itler oleră poporului francez înfrânt, sicriul Ducelui de Reich­städt.

Este o deosebire, sunt nuanţe care ca­racterizează gestul. Este mărinimia omu­lui H itler şi discernământul Fuehrerului admirator al lui Napoleon, care vrea ca F ranţa să-ş amintească de sfaturile pe care marele exilat le dicta pentru Duce­le de Reichstadt, puţine zile înainte de am u r i :__„trebuesc stabilite pretutindeniinstituţii care să asigure demnitatea o- mului şi să facă să dispară urmele feu­dalităţii, care să desvolte germenii pros­perităţii care dorm de veacuri, care să îm partă tu turor ceeace nu e azi decât apanajul unui număr mic. A reuni Euro­pa în legături federative indisolubile, a propaga în toate părţile lumii astăzi bar­bare şi inculte, binefacerile creştinismu­lui şi ale civilizaţiei, acesta trebue să fie scopul tuturor gândurilor fiului meu, Prejudecăţile se risipesc, drumurile de comerţ se înmulţesc. Nu mai e posibil unei naţii să păstreze monopolul lo r”.

Da, din ordinul Fuehrerului, sicriul Ducelui de Reichstadt a fost depus ală­turi de al tatălui său, a fost restituit a- cestei biete Franţe înfrânte, după ce a stat mai bine de o sută de ani în pământ german. D ar nu pentru romantismul u- nui gest. Ci pentru începutul unei recon­strucţii morale şi politice a Europei vii­toare, împotriva unei Anglii care nu poa­te fi trezită din visurile ei de hegemonie, din imorala tendinţă de impilare a po­poarelor şi din veşnica sete de bogăţii, decât cu tunul şi cu avionul.

Vor-fi înţeles franfcezii obosiţi de civi­lizaţie şi cultură, gestul simplu dar sem­nificativ al Fuehrem lui Hitler?

MIRCEA PETALA

Luaţi m asa la

Cantina Ajutorului Legionard in S i r . ü iPselseff N r. 5

Serviciu ireproşabil preturi reduse

Doriţji să petrecefi REVELIONUL plăcut? Gi*ăbiţî»va ş i reţineţi m e s e 0a

Restaurantul „llrsu“propr. nick a ix m n

BRAŞOV, Str, Regele Mihai 2 8 ,

unde dc Revelion o muzică excelentă va distra Onorata clientela

Büfét biné asortat, vinuri ex­celente, din diferite podgorii

to m b o laşi multe alte

s u r p r i i e

In Jlnvlia se simte o nare lipsă de afnniniu

Vasele dela bucătăriile militare vor li înlocuiteAmsterdam, 1 (Rador). —- Posturile 1 tanice vor fi înlocuite prin vase de alte

engleze de radio au anunţat că toate va- 1 , . . . , , r.seiende aluminium de care se folosesc metale* Aluminiul procurat astfel va îibucătăriile de campanie ale armatei bri- 1 folosit în industria aviaţiei. n m f f T T T m f f T T T T T m m T T T » v m m H » m » m f m w T f m r T T

federala Cooperativelor „Carpafi“ B ra şo v

U rează onoratei sa fe

c lien te le , prietenilor * şi cunoscuţilor

La muhi ani!

Concert de colinde la SatulungM

Satulung, 1. — Duminecă, 22 Dec. a a- vut Ioc în sala festivă a gimnaziului co­mercial djn Satulung un concert de co­linde organizat de corul legionar al pla­sei Sacele.

Programul a fost executat în cadrul u- ]ioî_ şedinţe de cuib, sub comanda d-lui Moîse Părpălea, aju tor şef de plasă.

După deschiderea şedinţei şi apelul le­gionarilor căzuţi pentru credinţa legio­nară, a vorbit părintele S. Garcea, des­pre Naşterea Mântuitorului.

Corul a fost d irijat de d. inv. director Nie. Boicea din Satulung. S’au executat următoarele bucăfi: „Bună dimineaţa Ja Moş A jun”, „Zorile Dalbe”, „Astăzi s’a

născut Hristos”, „Iisus“, solo de d. V. Panaitescu, „Scoală Gazdă”. ..Florile .Dalbe’’, apoi cântecele legionare ..Ardea­lul tânăr legionar”, „Ştefan Vodă’’ şi „Imnul legionarilor căzuţi”.

Din cor au făcut parle d-nii Dr. 1, Tu- fica, primarul eommiei Cerna fu, M, Bu­tii, T. Cioeea, loan şi Vasi le Clinciu, I. Chirica, Drangă, Neagoo Mnnteann. Re- dn Ghia etc.

Au fosf prezenţi domnii: V ’<- • şulescu, dir. gimnaziului, pr, V. Marin, familia Dobros, fam. înv. Drăgulineseu. ing. Bratosin. d-na ing. Teodosiu, înv. Pană, înv. Savan, efc., precum şi nume­roşi săteni.

■aGazeta Transilvanieid o r e ş t e t u t u r o r cetitorilor

ş i c o l a b o r a t o r i l o r s á l

A n n o u f e r i r i i !

PAGINA' m G A TFT A TRANSILVANIEI ÄNUL 104 No. 1.

ANUT. m .

Vulpea şi cămilaO fabula de A M IO '' *

Cămila, muH geloasă, văzând un fap odată Cu coarnele cum bate, de cuni incunjurat»A început în sine n blestema pe soartă Zicând: ce ticăloasă parte eu am luat!Un trup frumos şi mare sa fie fără coarne,Sa nu am eu o urma ca slana să-mi lăţesc,Ca duşmanii mei lesne în praf să se răstoarne!Geloşii felurite de pricini născocesc Când vor să tot cârtească. Aşa se tânguia Cămila mergând tristă, cu capu ‘n jos plecat.Dar o vicleană vulpe ce 'n drum ea ‘ntâlneşte împărtăşire multă la soartă-i a luat:—- Cunosc, răspunde vulpea, ca mare ai cuvânt,Dar eu am mijloc sigur ca sa te fac comuta:Colo *n pădurea ceea un loc e în pământ,De drum nu prea departe, îl vei afla subt zare;Se chiamă vizuină: la ea oricine-a mers Şi cüpul său plecându-şi a stat păzind răbdare,Fără de prelungire cu coarne s'a ales,Precum berbecii, boii şi ţapiidau dovada.Această sfătuire cămilei a plăcut:Ea nici gândea ca leul în vizuini să şadă.Dar cine cată coadă, la minte e cam scurt.Cămila iute-aleargă cu mare bucurie,Găseşte aceea bortă subt ni?te frasini vechi Şi capul îşi afundă îndată ‘n vizuină,Jar leul cu cruzime o prinde de urechi.Ea trage, el nu lasă pân* ce ‘n sfârşit scăpând /leasă se întoarce, urechile lăsând.

O iubitori de slavă! Pevoi v'am arătat,Fiinţa de cămilă spre laudă v'am dat.Cunoaşteţi că acela ce fala tot doreşte,Cu râsul şi ocara ades se pomeneşte.

, f f f T f V T n m T T T T T T T f T T T m r n m ? f T T T f T T f ? T H T m f T f f U f f

Citiţi şi răspândiţiGazeta Transilvaniei

GA7r T V TT? \ V>î 1, V ANIÇÎH K :-A r il1» I líeítn ntt. ■Jjèmm™*»*._- J H

PAGTNA 11.

R e § t o u r a n iu l , S c r « r i a |j

C a s i n oRADII I. NEAMTUBIIUSOV: Piata Liber â |ii 27

Urează futur or prie’ent’or, cunoscuţilor şi On. sale c ’îenteîe»

„Anul Nou cu bine şi noroc“ !Pen’ru Reve ion reţineţi mese prin telefon 2902

Cefe m ai frum oase cadouri

ca W * ‘ e

V * '» c

la m a g a z i n t !

M . F i s c h e rSir. R eg e !e Caroi 5. 29 I e ‘. tO- /

Prăvălie românească!

c n m

Pagini din trecut zilele lui Aure-

Petru M aior şi origina latină a Ardealului Românesc

Cetind „letoria pentru începutul Ro­mânilor în Dachia“, ne dăm seama de ac­tualitatea operei lui Petru Maior şi ve­dem că acum, mai mult decât oricând, ea trebue să fie recitită de toţi Românii!

Iată cum ne lămureşte Fetru Maior, în jCovânt înainte“, ce l-a îndemnat să icrie această istorie:

„Sburdarea aşa nedumerită in mulţi din cei străini scriitori eete de a veni cu condeiul asupra Românilor strănepoţi Ro­manilor celor vechi orice le şopteşte lor spiritul acela care mai de mult epre aceia ii întărâta pe barbari ca pe Romani sau ca pe domnii lor să-i urască sau lor, ca re vitejilor biruitori a toată lumea să le pizmuiască.... cât şi când fără de nici o dovadă iscodesc ceva, sau şi minciuni dovedite spun asupra Românilor, însă so­cotesc că lumea toată e datoare să creadă nălucirile lor; ba de o bucată de timp, precum măgar pre măgar scarpină, aşa unii dela alţii împrumutând defăimările fără de nicio cercare a adevărului, din nou le dau la tipar; şi cu cât Românii mai adânc tac, nimic răspunzând nedrep­ţilor defăimători, cu atât ei mai vârtos se îndeamnă pe Români a-i micşora şi cu volnicie a-i batjocori.

— „Cugetul meu este, nu întreagă isto­ria Românilor a o iese, fără cele ce mai vârtos se tin de începutul lor in Dacia, din vechii scriitori pentru aceia a Ie în­semna, ca văzând Românii din ce viţă strălucită sânt prăsiţi, toti să se îndemne strămoşilor lor întru omenie şi bună cu­viinţă a le urma; şi presiune din toate pu­terile sufletului să deplinească, după cum dela buna mamă firea a împărtăşit talent bun, aşa toti să se facă cetăţeni pa­triei folositori.“

In „Istoria“ sa, Maior scrie între altele: „Şi mărturii prea vechi încă putem ea

aducem spre aceasta.„Romanii aceia trimişi de împăratul

Traian în Dachia ca să stăpânească sate­le şi oraşele, euprinseră Dachia toată de la Tisa încoace prin Banat până la Du­năre, Ardealul, Ţara Muntenească şi Moldova până în Nistru şi până la Ma­rea Neagră.

Dela aceşti ai Dach iei stăpâniiori Ro­mani este cel mult neam, care pre limba sa se chiamă Români, adică Romani, iară limbile slavoneşti le zic Vlaşi şi grecii Vlahi, de unde latineşte acum se numesc Valahi.“

Adică strămoşii Românilor după stin­gerea Dachilor, dela anul Domnului 105, au ţinut şi au stăpânit Dachia şi Românii nu numai cei din coace de Dunăre ci şi cei din colo sunt Români adevăraţi din Romani adevăraţi4*.

„TOCMA FÄIU CREZĂMÂNT LU­CRU ESTE CA TOŢI ROMANII IN ZILELE LUT AURELIAN SÄ FI EŞIT DIN DACHIA PESTE DU­NĂRE IN MISIA“.

Voitorii de rău Românilor, din cuvin­tele scriitorilor cele de mai sus citate, vreau a culege că în zilele lui Aurelian toti Românii au eşit din Dachia şi Româ- nii cei ce sânt acum dincoace de Dunăre, nu din Romani în zilele lui Aurelian ră ­maşi în Dachia, sânt prăsiţi, ci din cei ce după Aurelian între alte veacuri târziu de preste Dunăre au venit aici In Da­chia”.

„Care a lor din pismă născută părere a fi răsuflată întru acest chip adverim”.

„Deci, dacă în zilele lui Adrian, nu multă vreme după ce deseălecase Romanii în -Dachia, cu neputinţă fu a-i mişca pre Romani, măcar că barbarii le sta în spa­te. din lăcaşurile întru care era înteme­iaţi în Dachia, a-i scoate dc acolo şi a-i aşeza aicea; cu cât mai cu neputinţă era pre Romanii casa vi a~i scoate din Dachia

şi a-i aşeza aiurea in lian?”

„Intru atâta amar de vreme câta cursa dela anul Domnului 105, care e anul des­călecării Romanilor din Dachia, până că­tre anul 274 în carele zic că se întâmpla trecerea Romanilor din Dachia peste Dunăre şi aşezarea lor în Misia, cât s’au fost înmulţit Romanii ţărani, dintru ace­ia nemărginită mulţime, care fu trămi- să de Traian în Dachia!’’

„Ba încă şi cu alte colonii noua s’au fost mai adaos cele vechi, cum însemna­ră mai su s. Singură această dovadă fără de cele de mai jos voi aduce destul de limpede arată, ca nu toţi Romanii an trecut din Dachia preste Dunăre ca să se aşeze în mijlocul Misiei”.

„Partea cea mai mare a Românilor n’a e-jit din Dachia preste Dunăre”,

„Mai la 209 de ani trecuse de când Romanii prin Împăratul Traian irim 'şi. erau aşezaţi în Dachia, ţara desfătata şi ţineau grasele lor moşii. De unde cei de pe timpul împăratului Aurelian în Da­chia moşieri Romani de obşte toţi afară de coloniile cele nouă, erau născuţi şi crescuţi în Dachia. Da şi părinţii lor, ba si moşii lor acolo văzuse întâi lumina Ui­mei acesteia”.

„Deci a Romanilor acestora măcar că strămoşii lor cei dintâi venise din Italia patria lor era Dachia. Şi cine e atât ne- simţitoriu, carele să nu ştie, ca tuturor oamenilor atâta le este dulce şi vrută patria întru care sânt născuţi şi crescuţi; şi unde oasele părinţilor şi ale moşilor lor celor răposaţi odihnesc, cât tocmii de ar fi şi slabă ţara şi cu multe neca­zuri ar avea a se lupta în tr’ân<=a. puţini se află cari să se plece a-şi lăsa patria de nu cumva cu g rea poruncă şi neapă­rată silă îi scot dintr’ânsa”.

„Imbold firesc este acesta carele deş­teaptă pre oameni a-şi iubi patria lor, şi bucuroşi a rămâne în tr’ânsa precum şi Ovidiu cânta5’.

„Iar poruncă şi sila dela împăratul Au­relian să fi fost, ca Romanii toţi sau cea mai mare parte să iasă din Dachia şi î i treacă peste Dunăre în Moesia, precum şi aceia ca vreo gintă barbară pe aceia înadins să-i fi îmbulzit şi să-i fi strâm- torat a păşi afară din patria lor. neci in- tr’un istoric nu se ceteşte”.

„Că neci nu potea să dea Aurelian o poruncă ca aceia, de vreme ce tocmai eu

neputinţă era atâta mulţime să treac.i din Dachia preste Dunăre şi să *e aşeze în mi locul Moesiei”.

..Atâta e de adevărat lucrul acesta, cât neci între protivnici carii pismuesc Ro­mânilor strălucirea viţei si vechiniei ne­curmatei moştenirii lor în Dachia, nici unul nu se află carele să cuteze/ a zice. că sau porunca de la Aure!ian sau strâm ­toarea de la vreo limba barbară să fi fost ca toţi Românii f>au partea cea mai mare a lor să iasă di') Dachia”.

In paragraful următor. Petru M nor răspunde lui Engel punct cu punct. Sa falsele lui afirmaţii, dovedind că cea 'nat mare parte dintre Romani au continuat să rămânea în Dacia, unde î ? : aveau i- goniseala de-o viaţa întreagă, unde imva- ţii şi codrii le erau adăposturi în vremea năvălirilor.

Apoi povesteşte viaţa acestor Romani până târziu la năvălirea Engurilor ş< a- şezarea lor în Panonia, i/gonind pe Ro­mâni, cari avea până acolo pământuri de păşune pentru vitele 1er.

In ultima parte vorbeşte de descăleca­rea Ungurilor în Ardeal, de luptele lot cu Românii spre a le smulge bucată en bucată din ţara lor şi a se face ei stă pâni pe nedrept pe vechiul pcitnânr ro­mânesc al Ardealului. T f m T T T m f T T V T m f T f T T T m T y

A pă de colonie

Pucrtă parfum

A p ara te tolografk

găsiţi la

Draperia

l ! rBRAŞOV

Str. Regele Caroi 14

PAGINA îf. GAZETA TRANSTL ▼ A NTE1I1 í . . ... .

üüföT m No í

VIZITAŢI:

Magazinele de colonialedinStrada Gl Tr Moşoiu 6? Strada Piafa Prundului Cartierul C F R

D ep ozitu l de vinuride

Nicoreşt', Cotnari, Odobeşti, Valsa Că ugăroască

Depozitul de lemne de locTăiate şi transportate la domiciliu

D e p o z i t u l <dle s a r eDepozitul de bumbac şi maşini agricoleB r u t ă r i a

federalei Coop. CarpaţiAntrepozitele „Albina*6 Telefon 1423

Preturi reduse şl mărîuri de calita'e superioară I

Bătălia Aiulorului legionar în comuna Baciu

Baciu, 1. — Duminecă în 22 Dec. s’a dat în Săcele cea dintâi bătălie legionară pentru Ajutorul Legionar.

Biiuinţa a fost depîirfă.' Mai .jos vorbesc cifrele. Câte 3— 4 e- chipe de legionari au alergat timp de câteva ore cu hărnicia albinelor, strân­gând daruri benevole pentru A jutorul Legionar. S’au adunat următaorele sume:

Din comuna Baciu „ „ Turcheş

Lei 22.20634.59138.89053.45816.75010.2702.9502.070

„ „ Cernatu H „ Satulung ,„ „ Tărlungeni ,„ „ Purcăreni ,„ m Zizin ,„ „ Cărpiniş

Colecta d-lui ing. Becherescu,'reful plasei, dela autorităţi (pri­mării) Lei 72.000

Dela concertul legionar de co­linde „ 3353

Totalul sumelor Lei 256.538 In afara de sumele de mai sus, s’au a-

dunat cantităţi însemnate de alimente şi îmbrăcăminte.

Din însărcinarea d-lui ing. Traian Be­cherescu, şeful plasei Săcele, conducerea bătiilici Ajutorului Legionar a avut-o ca­

maradul V. P»naite»cn, casierul comuneiTurcheş.

Rezultatul bătăliei a întrecut toate aşteptările. Din darurile de raai sus, repartizat pentru ajutorarea celor lipsiţi pe comune, astfel:

Comunei Baciu Lei 30.000Comunei Turcheş „ 30.000Comunei Cernatu „ 30.000Comunei Satulung Lei 60.000Celorlalte comune ., 60.000Familiei eroului legionar Nie.

\icuiicea din tărlungeni Lei 5.000Total Lei 215.000

Sumele au fost împărţite celor lipsiţi în Ajunul Crăciunului, la sediile legionare, în tr’un cadru solemn. In afară de aceste sume, s’au mai împărţit lemne de foc Şi alte ajutoare din partea primăriilor. Niciodată, de sărbători, nu s’au mai dat ajutoare atât de însemnate celor lipsiţi. Succesul Ajutorului Legionar la Săcele a sădit multă alinare în sufletele necăjite şi mulţumire pentru toţi.

Lina din poruncile Căpitanului. „A ju­tă-ţi fratele căzut în nenorocire, nu-1 lă­sa!’’, a fost dusă la îndeplinire.

Pr. V. MARÍN

însemnările anul reporter americiu

vi»0 noapte „liniştită la Londra

Pe urma violentelor bombardamente germaneMarele ziar american „Collier's Weekly“

desvălue întVun articol al corespondentu­lui său Quentin Reynolds, voalul secretu­lui „nopţilor liniştite“ la Londra, despre care vorbeşte propaganda engleză.

— „Sirenele au început să dea alarma şi jurnalistul american a început să se în- ghesue la intrarea unei staţiuni de tram- vaiu subteran. Bărbaţi şi femei formează mulţimea. Majoritatea sunt însă bărbaţi, căci femeile şi copiii au ocupat staţiunea încă din orele timpurii de după amiază. Poarta de gratii a staţiunii a fost închisă şi pusă sub paza a doi poliţişti. In acest moment a început să răsune sgomotul pu­ternic al motoarelor de avion. Sgomotul lor se amestecă cu detunăturile bateriilor aintiaeriene. Oamenii aşteaptă încă în faţa staţiunii. Sunt peste o mie, cci cari n‘au fost lăsaţi să intre. In apropiere cade deodată o bombă şi poliţistul cu faţa în­grijorată şi ochii ol*osi ţi, deschide poarta staţiunii. Totul se împinge spre interior. Şi jurnalistul american trece o sfnjiunc mai departe. Peste tot pe peroane cor­puri desfigurate, adormite la întâmplare. Deoarece tramvaiul nu circulă mai de­parte ■— este ora 22 — ziaristul ic^e in stradă. Oraşul este complect gol Schijele granatclor cad pe acoperişurile caiselor. De partea dreaptă şi stângă a străzilor mint construite adăposturi din cărămidă. Aceste ' adăposturi ies câţiva centimetri deasupra străzilor. Guvernul le-a con­struit într'un număr mai mare, dar în a- cest moment nu le foloseşte nimeni. Cu mare greutale se poate merge mai depar­te. Intr‘o mică cârciumă, care este tot­odată şi intrarea într'un adăpost public, trei bărbaţi joacă cărţi.

ÍN CARTIERUL PRESEI ZILNICE

Jurnalistul plcacă mai departe, până în cartierul presei zilnice din Fleet Street. Acolo îl primesc alte feţe nedor­mite. Funcţionarii şi redactorii, pentru scoaterea ultimei ediţii au lucrat la mese­le din adăpost. Un redactor ţine în mâna ultima ediţie a Iui ..Daily Express“ şi ci­teşte titlurile: „londra are o noapte lini-

! ştitâ“. „Ce-i oare atât de liniştit în acea- J s/ă noaptc? •— se întreabă Americanul, i ..Ah! Da, numai două i n c e n d i i răspun­

de redactorul. Americanul priceşte din nou pe acest redactor çi pleacă. Redac­torul părea a fi insultat. Faţa lui avea un aspect chinuit, adaogă reporterul a- merican în darea Iui de seamă.

LA „DORCHESTER HOTEL“?

Drumul îl duce mai departe. în tro re-J jri une cu adevărat liniştită, spre hotel ni ..SaA'oy“, unde de fapt, totul este aranjat: foarte comod pentru oaspeţi şi spre un alt1 hotel, pe care jurnalistul nu-1 numeşte, dar este probabil „Dorchester Hotel“. un-s de este şi mai mare comoditate. Băuturi; oricâtă pofteşti, zi si noapte doctor la dispoziţie, servitorii bine instruiţi pen­tru a da primul ajutor. Hotelul posedă şi; o mică sală de operaţiuni; surorile de ca­ritate se îngrijesc de copiii oaspeţilor. In acest hotel — scrie jurnalistul american| — locucşte Diana Cooper, împreuna ciij Mr. Duff Cooper. Alături de comparti­mentul lui Duff Cooper au fost cândva' băile turceşti pentru doamne. Si în aceste băi. adaptate corespunzător. s‘a instalati lordul Halifax cu diferite alte péréonali-l tăţi din anturajul său. Tn ..băi" este în-f tr*adevăr o linişte desăvârşită. Acolo sei poate obţine oricând o mâncare caldă ţi: o oarecare conuw'waie — scrie reporterul american. De aici pornesc ordinele care doua zi ^apar în fruntea ziarului „Daily Express", anaunjând: „Ix>ndra a petrecut jj o noapte liniştită“. |

— "Ce noapte M . . .

Mulţi dintre colaboratorii noştri, a h c&i ror articole nu an apărut încă în ziar, m întreabă des de soarta lor. |

Le facem cunoscut că primim în fiecare'- / i foarte mult material de publicat, peÍ rare-l încleştăm în ziar în ordinea pri­mirii. îi rugăm deci pe toţi să fie cu răk-l dare.

Toate articolele bune vor fi publicate, tREDACŢIA

?",TfTTVVfVW f yyfT yyvvw T T T W T T T vvyw vw v w Tf w w T v y v r f v y 7*

VizitaţiI l e s rfa u ra m tu l- H«»tiel

C o r o a n aProprietar: Vidor llisg

B r a ş o v , Str. Regele Carol 62

...Şl IN ANUL ACESTADe sfintele sârbâlori

V iz U a li c u a c e la « ! v e c h e în c r e d e r e

Casa CiorapilorB RA$ 0V, Strada Regele Carol I. No. 42

M agazin românesc!

itcapuMicuaiciDe vânzare acordeon marca Hohner»!

I ango V, trei registre. Adresa: hote Mi-f losa, Calea Victoriei 20. I

- — . — ;• *o închiriat 3 camere, bucătărie, baiel

•ic., în Str. Avram lancu Nr. 43 şi 4 ca-j mere, bucătărie, baie etc., în Str. Cruciiţ V r. 44. Informaţii în Calea Victoriei Nt.{ >5. Telefon 3155. 215 3—6^■ ■■■ ■ ma.. . ii i f 1

l>e închiriat o prăvălie în poziţie 'iun»| şi locuinţă în Satulung. Informaţiuoi U| ziar. 423 3—3

Se caută eurăţitoare de încredere pen{ tru birouri. Braşov, Str. Smârdan tBni| taarilor) Nr. 5. 45(i|

Angaje?: imediat femee la toate, hnnii bucătăreasă, salar bun, Str. Roth 2.

Se caută urgent, de r-eazie. un maşini de gătit pentru cantină, lunsrimea i — 1,2.i m., lăţimea 70—8 Ocin.. de prefei’nţa cil cazan pentru apă caldă ţi frigatoare. A s'* adresa Ia Şcoala Popazu, Şirul Ş 'grni \ o. 2.

ANTO m m . f. ORHHBlfc® fl9 PIMjSINÄ. 13.

S - . f i

99Europa fără I n it iaEditura Orbis din Praga a publicat zi­

lele acestea, in colecţia bibliotecii poli­tice „Pe marignea nouilor vrem uri”, o broşura intitulată „Europa fără Anglia”. Cetitorul găseşte in această broşură două păreri foarte interesante. Părerea gene­ralului englez Fuller despre problema Europei, reprezintă o lectură foarte in­teresanta şi instructivă. Soldat trup şt su­flet, care s’a distins în războiul mondial şi iare după războiu în zadar a propagat nevoia unei reorganizări a armatei en­gleze, ne vorbeşte ca un gânditor politic şi ne oferă o privire generala a istoriei europene de doua mii de ani, ca să ne explice trecutul apropiat şi să motiveze concluziile lui. , A fi sau a nu fi?” el o vede ca o chestiune a forjei, respectiv a slăbieiunei. In „pierderea de forje vita­le”, Fuller vede cauza căderii vechei Rome. Istoria se repetă, deşi fără scla­vie •— scrie au iovul — şi menţionează că Imperiul Britanic, începând din anul 1918, fara îndoială, a intrat In perioada descompunerii. Se va repeta oare şi aici istoria"

ANALIZA TRECUTULUI

* Ca să răspundă la această întrebare, Fuller analizează trecutul. In vechea Ro­mă soldatul înlocuia pe politician şi du­pă politician venea .,homo oeconomicus”, l)/ű aceasta Romă în decadentă începuse să crească creştinismul ca formă vitală, clădită pe credinţa în Dumnezeu şi res-

:tul între oameni. Evreii risipiţi în lumea creştin-* n’au primit niciodată le­gile creştine;;! 1 aie onoarei şi au reuşit ca creşti ni sm u I sa fie tot mai mult fărâ­miţat de poi!-; de specula, care pe Ia mijlocul secolului a! 14-lea a fost legali­zaţi in Ari?'Hú Lnne al Vil-iea. Ace­sta a fost începutul capitalismului îri lu.’ine moderne.

ín Anglia, la fel ea şi în Româ, cândva a ÎUA ins .homo oeconomicus”. Aurul In­diei cucerite a înlesnit progresul econo­mic englezesc, (d u za principala a re vo­ltaiéi franceze a fost marea îndatorire inonuLaLi.

RĂZBOAIELE LUI NAPOLEON

ftaifroaièJe lui Napoleon au íöst lupta împotriva îndatoririlor. Napoleon lupta imptriva aurului englezesc, prin siste­mul lui continental el. vroia sa scutească bropa dr sistemul englezesc al împru­muturilor şi datoriilor. Victoria puterilor capitaliste a aruncat Apusul în prăpastia din anul 1914. căci după căderea lui Na­poleon. finanţele internaţionale au deve­nit dictatorul naţiunilor, iar bursa, după cura a spus MoltLe, ajunsese să aibă o a- semenea influenţa. încât putea să trimită armatele în lupta ca să-i apere interesei lè. Ţinta păcii delà Versailles a fost de­asemenea instaurarea hegemoniei finan­ciare. Germania fusese distrusă econo­micele. Dar o reacţiune începuse să ia naştere împotriva acestei acumulări de

capitaluri şi a domin aţian ii pluto-dema- gogice din xAnglis, Franţa şi Statele Uni­te al© Americei de Nord. Mussolini prin fascismul Ini a dat lumii deviza împotri­va acestor încercări, iar în Germania a venit la conducere Adolf Hitler, care, după cum declară Fuller, a fost focarul acelui spirit de întinerire care mocnea de peste zece ani de zile în inima fiecă­rui german. Războiul puterilor capitali­ste împotriva Germania este n» războiu care urmăreşte să asigure sistemul de speculă în toată murdăria Iui.

POLITICA ENGLEZĂ

Ceeace spune italianul Scarfoglio des­pre necesitatea ttnei uniuni continentale este o compîectare direct organică a pă­rerilor Ini Fuller. Liberalismul în poli­tica internaţională a fost numai reţeaua aruncată peste popoare© europene pen­tru ca Anglia să-ţi asigure: dominaţiunea ei. Ca să înlocuiască liberalismul demo­dat, Anglia a sprijinit pe continentul eu­ropean. socialismul internaţionalei a doua. Acesta a fost distrus de sistemul dela Versailles. Epoca actuală înseamnă un refuz a tot ceeaoe împiedica o viaţă independentă a Europei ea un întreg. Se refuză atitudinea Angliei, voinţa Angliei. Acest refux s’a întâlpit eu o aprobare activa sau pasivă a întregului continent european, ceeaoe dovedeşte că a fost vorbe de o neceaitate continentală. Da­că se reprima orice conflict în tre intere­sele continentale, se va creia un conti­nent fără Anglia, deoarece dominaţiunea engleză din Europa se sprijinea numai pe neînţelegerile dintre interesele indi­viduale ale statelor europene".’f ^w ww'w wvvvwT* v w Y'rrwv'f'w r r?TVTT

ABONAMENTE;Pentru ţărani . . . 200 Léi anual Pentru intelectuali (edi­ţia de Braşov) . . . 500 Lei M

Industrii .................. 1000 Lei „Abonam, de sprijin 2000 Lei „

Abonamentele şi orice inserări sau publicat iu ni se trimit pe adresa: Administraţia „Gazeta Transilvaniei” Calea Victoriei 35, Braşov.

f VVv m y yy n y v m T m y T T f y f f t f

Oafi pentru „ U n to n l Legionar"

Fierărie şi articole technice, unelte pentru m e s e r ia ş i şi a r t i c o le de

menaj, m ateriale de construcţiela f i r m a :

IOAN C. TIBERIUBRAŞOV

Str. Regele Carol I. 37 Telefon 2839 ţi 2830

PUII) A IR E IDepozit de cherestea şi m ateriale de construcţiel l r a i O V - Sír. Traian Moşoiu 6 2

Urează clienţilor să», prietenilor $i cunoscuţilor AM N O U F E R IC IT ?

l i l i M a g a z in u l J e î n c ă ^ â m i i i t e

IOAN RADUŞfr. R e g e ’e Carol I. No. 5i to f o i t a ) fo c a l C arm e««!Urează onoratei sale cl entele şi cunoscuţilor

!,«■ P iu iţ i A n i?

■m

Şitri din fadefnl râgâraşConferlntâ preoţească

Şercaia, 1. — Preoţimea română unită din vicariatul Făgăraşului, s’a întrunit în tr’o conferinţă preoţească, având ca pre­şedinte pe Rev. Domn Moise Brumboiu, vicarul Făgăraşului, iar ca secretar deşedinţe pe păr. Valeriu Cri şan, v. proto­pop on. din Şercaia.

La ora 8 dim. s’a servit o sf. liturghie în biserica „Brâncoveanu” şi un paras­tas pentru preoţii morţi în sem. I al a- nului 1940.

La ora 9 dim., la şcoala prim ară de stat Nr. 2, păr, Ghedeon Secol din Beri- voii Mari a ţinut o lecţie de cateheză, tratând despre semnele adevăratei Bise­rici « lui Isus Hristoe. Lecţia o fost de­clarată de bine reuşită.

La ora 10, în sala culturală a bisericii gr. cat. s’a deschis sinodul. Păr. vicar a salutat cu toată dragostea frăţească pe preoţii refugiaţi sau expulzaţi din teri­toriul Ardealului cedat şi anume pe păr. Gheorghe Ivan, fost protopop în Odor- heiu, numit acum ca aju tor la Făgăraş I, Eugen Arieşan, fost protopop în Gheor- gheni, numit Ia Făgăraş II, Gavrilă Col- ceriu din Voşlabeni, numit la Mărgineni, Vasi le Blaga la Ţoarcla, Gheorghe Boeriu Ia Dridif, /Teodor- Cândaa la Sărata, Vic­tor Câmpean din Suseni la Arpaşul de sus, Coriolan Ciobanu, fost profesor de religie la Şcoala normala confesională din Gherla, numit catehet Ia Făgăraş şi Octavian Friciu căpt. preot în garnizoa­na Făgăraş. Au plecat din vicariat preo­ţii: Ioan Mişcoîu dela Sebeş, Vasile Bă- cilă dela Toarcla, Aron Milea dela Arpa­şul de sus şi Mircea Todericiu dela Fă*- găraş II. Păr. vicar a arătat stările tri­ste de azi, în urma pierderii unor pro­vincii româneşti şi nădejdea în tr’un vii­tor mai bun, având întotdeauna poporul român încredere în Dumnezeu.

Păr. Virgil Negrea din Cârţa-OItuIui a conferenţiat despre pregătirea religioasă a mirilor în vederea căsătoriei.

S’a decis să se facă unele colecte pen­tru ajutorarea fraţilor noştri roniâni re- j fugiaţi din Basarabia, Bucovina şi Ar­deal; se vor vota deasemenea sume de bani şi din banii bisericilor, iar preoţii au oferit spre acest scop salarul lor pe o zi.

In forul matrimonial de I instanţa au fost aleşi ca membri ordinari preoţii: Iôan Oniga dela Vad şi Aurel Brumboiu dela Răuşor, iar ca supleanţi: Victor Pop David dela Porumbacul de jos, Gheorghe Rusu dela Ileni şi Dumitru Sălăgeanu de la Copăcel.

S’au discutat apoi diferite ehestuni de ordin administrativ bisericesc.

Preoţii. au mers apoi cu toţii în biseri­ca „Brâncoveanu”, unde s’au mărturisit şi astfel reculeşi sufleteşte au plecat p© la casele lor.

F O C

Locuitorului Zaharia Strâmbu. din Şiu- ca Veche, i-a ars în întregime şura şi grajdul. Focul s’a iscat din neglijenţa u- nor copii. Pagubele sunt evaluate la su- ma de 200 mii lei.

Cazul se anchetează de şeful de post din Şinca Veche şi de plutonierul Titus Muica, dela secţia Şercaia, care întâm­plător se afla atunci în comună.fy y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y y fy

Măsuri lua e împotriva fasciştilor eng ez;

Stockholm, 31 (Ceps). — După cum se comunică din Londra, secretarul de Mat al internelor a anunţat în Camera Co­munelor că sunt închişi circa 700 de membri ai Partidului fascist englez. Al­te 300 de persoane sunt deasemenea în­chise, pentru motivul de a fi încercat ne­te de sabotaj împotriva guvernului.yyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyyy?T T ?T T 7

Irm a cea mai pu:ern că a indienilor: grevi foameiRoma, 51 (Ceps). — Conform ştirilor

ziarelor din Roma. a fost pus în libertate cu mult înainte de expirarea pedepsei, fostul preşedinte al ( 'onerosului Indian şi unul din cei mai de seamă politicieni ai Indiei, Subhas Chandria Bose. Bose a început în închisoare greva foamei. En­glezii. ca sa împiedice eventuala moarte a lui Bose din cauza foamei, 1-atj nus în libertate după câteva săptămâni de în­chisoare. După eliberarea lui. Bose a a- flat din nou ca este pus sub urmărire pentru discursuri şi atacuri jignitoare prin presa indiană la adresa englezilor.▼TTrrrTYTVTVVVvyyTYVYYVTV'rrrTV

Efec'e pierdu e i i timpul refugiului din Ardeal

Primim spre publicare următoarele:S’au pierdui Ç lăzi cu icoane, cărţi b;-

sericeşti şi candele, un dulap cu stof° pentru haine călugăreşti, opt scaune, ÎS somiere^ 6 paturi albe, toate evacuate din O u j în ultimele zile ale retraîTcrii. Pe lăzi scria: Mănăstirea Sfânta Elisa- beta”. Cine ştie ceva despre aceste lu­cruri este rugat să înştiinţeze pe maica Stariţa Cornelia, str. Andrei Şaguna Nr. 12, Sibiu.

v y y v y y y y v v y y y y y v y fy y y T v y y y y v y v fv y y y y rv m y y y y y » y yyyyyvT y?yyyy

A

datforia fiecărui bun român este de a abona şi sprijini cea mai veche gazetă românească

GAZETA IRAiSIIVAllEI

PAGINA 14 GAZETA TRANSILVANIEI ANUL 104 No. t r I

Crâmoee H o istoria ^rdea'u ui

In casa doctorului Vaieriu Branişte12 ani dela moartea lui

Intr'o minunată zi de primăvară târzie, mi-a fost dat să pătrund în biblioteca de­cedatului gazetar şi luptător ardelean, dr. Vaieriu Branisce, din Braşov,^ unde lo- cueşte văduva dispărutului, luptător neîn­fricat pentru drepturile neamului său o- ropsit, în vechea Ungarie. _ Cu un gest larg, una din fiicele marelui înaintaş, mă invită să intru. Pătrund ca în tr‘un sanc­tuar, închinându-mă. Eram conştient, ca ma găsesc în tr‘un lăcaş sfânt, al unui mucenic. Vocea amfitrioanei lua forme ne auzite când îmi descria, în cuvinte sim­ple dar mişcătoare, cum ilustrul ei pă­rinte concepuse planul dulapului din bi­bliotecă şi cum îşi strânsese operă de o- peră, sau cum turna din peana sa ageră, opere neîntrecute. Cu piositate, arunc privirile peste operele ce astăzi aproape că nu se mai găsesc. Din explicaţiunile asupra diferitelor tablouri de strămoşi şi membri de familie, care acoperă pereţii, c-aşi din întreaga convorbire, desprind faptul că printre manuscrisele răposatu­lui, plecat pe calea fără de întoarcere prea de timpuriu, se găsesc scrisori de­ale lui Emin eseu, Titu Maiorescu şi _ ale altor conducători de-ai românismului^ de pretutindeni pe teren spiritual, politic, etc.

Pe unul din pereţi, stă dârz într*un ta­blou minunat marele ctitor de ţară, Re­gele Caro! I, pe care dr. Val. Branisce îl venerase mult; apoi fotografia apărători­lor din Procesul Memorandului, printre care se zăreşte distinct statura tinerelu­lui dr. Val. Branisce. Simt, cum duhul marelui dispărut pluteşte prin încăperea bibliotecii sale. Fiica deschide uşa dula­pului: pare că oficiază un serviciu divin.

Sbuciumat, părăsesc încăperile sfinţite, care închid între pereţii lor cărţile şi du­hul marelui bărbat, al cărui nume stă scris cu literă de aur în cartea istoriei Ardealului.

Cine vrea sa cunoască istoria adevărată a românismului transilvănean din ultime­le trei decade dinaintea războiului mon­

dial, trebue să studieze neapărat ţi cu deamănuntul manuscrisele dispărutului.

Măreţ, gigantic se ridică figura sculp­tată din stâncă, cremene, peste veacuri, a blândului dr. Vaieriu Branisce. Soarta voise, ca să-şi închidă ochii în primii ani după Unirea cea mare, după unirea poli-

i tică. S‘a înălţat peste piticii hrăpăreţi, care credeau câ pot face istorie, dar care nu au fost altceva decât slujitorii răului. Nobleţea acestui caracter desăvârşit nu s‘a putut întina în noroiul fărădelegilor unui veleat ce rămâne ca o pată ruşinoa­să în veac.

CATEVA NOTE BIOGRAFICEFiul Iui Moine Branisce (1834—Î89Î), un

bărbat cu vastă ştiinţă juridică, şi al Mă­riei, nasc. Vlad, care s*au străduit, nu în zadar, să dea copiilor lor, Vaieriu şi Vic­tor, o frumoasă educaţie cărturărească şi naţionalistă, a intrat de timpuriu în vâl­toarea luptei dârze, dusă de patrioţii ro­mâni transilvăneni împotriva stăpânirii străine. Nici o clipă din viaţa sa, până fa moartea prea timpurie, steagul falnicului luptător nu s'a plecai înaintea duşmani­lor noştri milenari. In toamna anului 1883 Vaieriu Branisce, la vârsta fragedă de 15 ani, a scris bătrânului conducător al „Ob­servatorului‘ sibian, Gheorghe Bariţiu, că vrea să se facă „redactor**. După absolvi­rea strălucită a liceului maghiar din Si­biu, Vaieriu s'a înscris, cum era obiceiul pe acele vremuri, la Facultatea de filoso- fie din Budapesta. Dascăli i-au fost Ale­xandru Roman şi Zsolt Beöthy. Ca stu­dent, a luat parte la luptele memorabile, duse de istorica societate academică „Pe­tru Maior“. Aici se leagă prietenia nedes-

I părţită şi pe viaţă cu tânărul Virgil Oni- ‘ ţiu, cumnatul său de mai târziu, şi dân-I sul un talentat scriitor şi erudit dascăl.i La 2 Iunie 1891 se promovează doctor în ! filosof ie, cu teza „Andreiu Mureşianu\

Este angajat de îndată profesor de limba s română şi maghiară la vechiul gimnaziu ' gr. ort. român din Braşov. In scurtă vre­

me se face iubit de colegi, preţuit de cei­lalţi luptători naţionalişti din tabăra Ro­mânilor.

Nu trecu un an dela preluarea catedrei şi dr. Val. Branisce acceptă chemarea te­legrafică a d-rului loan Raţiu. Pentru un articol, publicat în „Tribuna4‘ lui Slavici din Sibiu, întreaga redacţie, începând cu directorul şi terminând cu corectorul, este aruncată în închisoaare, de tribunalul ju­raţilor din Cluj.

Aşa îşi începe dr. Val. Branisce cariera sa de gazetar. Visul copilului de 15 ani: vreau să ajung „redactor*, se împlinise. De aci înainte peana sa n a mai avut nicio clipă de odihnă. Trece dela gazetă la gazetă, după cum poruncesc vremurile. La „Dreptatea" din Timişoara, apoi din nou la „Tribuna“ din Sibiu; mai pe ur­mă la „Patria“ cernăuţeană şi din nou la „Gazeta Transilvaniei“ şi „Telegraful Ro­mân*. In fine, îşi găseşte stabilitate la „Drapelul'1 din Lugoj. Oriunde trece ca ziarist, este mult apreciat, iubit, stimat, pentrucă avea slova şi puterea de pă­trundere a bătrânului Gheorghe Bariţiu. Preceptul bătrânesc al lui Baariţiu a fost: „Când scrii să ai legea în faţă şi jandar­mul cu pene de cocoş înapoia tal“ L-a urmat cu dârzenie şi într*un singur an de 23 de ori a apărut în 74 procese de presă în faţa tribunalului cu juri din Timişoa­ra. Sentinţa nedreaptă îl aruncă pe doi ani în temniţă. Avea atunci 26 de anii

tn anul 1917, dr. Val. Branisce a avut curajul extraordinar să nu semneze fai­moasa declaraţie de fidelitate, semnată de 182 intelectuali români, între care au figurat nume ca dr. Teodor Mihali, pre­şedintele clubului parlamentar român din Budapesta, arhiepiscopii Vagile Mangra din Sibiu şi Mihályi din Blaj, episcopii dr. Miron Cristea din Caransebeş şi dr. Vasile Hossu din Gherla, spre a pomeni numai pe cei morţi. Pentru această „cri­mă de înaltă trădare“ a fost aruncat, pen­tru ultima oară, în temniţa din Seghedin. Intră la 3116 Faur 1918, spre a o părăsi, la 1 Oct. 1918, greu bolnav.

Transilvan de origine, dr. Val. Branisce şi-a găsit în Banat a doua patrie. Alături de ceilalţi naţionalişti, ca dr. C. Dicono- vich, Alexandru Mocsonyi, Coriolan Bre- diceanu, dr. George Dobrin şi alţii, s‘a a~ şezat în rândul întâi al luptătorilor pen­tru drepturile sfinte ale naţiei sale. Ti­

tlurile gazetelor Bale — „DreptateaH jij „Drapelul‘ — sunt tot atâtea lozinci ale acestui minunat bărbat politic. \

In politică nu a căutat satisfacţii perso- nale, îmbogăţiri nemeritate. Prin „politi- că‘* a înţeles câmpul de luptă neîncetata al idealistului, pentru a asigura neamu­lui său drepturile vitale, care i-au fost ştirbite de vrăjmaşul nostru de totdeauna. Politica militantă nu i-a dat nici măcar putinţa unui trai tihnit şi modest. In Un­garia veche, stăpânirea maşteră l-a ex- c clus din parlament; regimul odios din i România „democratica * a crezut de cu- I viinţă să păşească pe acelaş plan: pentru i d-rul Vaieriu Branisce, care a reorganizat e învăţământul public românesc din Tran-, \ silvania după războiu, începând cu re- c deschiderea Universităţii clujene, astăzi în' j pribegie, nu a existat nici un scaun de’ 1 parlamentar, în timp ce alţii, mici de su- * flet, se puteau lăfăi în jilţul lui Titu Aia- | iorescu sau Petre P. Carp. I j

Trupeşte sleit. sufleteşte amărît, dr. \ j Vaieriu Branisce nu a putut rezista unei’ 8 boli nemiloase. La 1 Ianuarie 1928, cu 9\ zile înainte de a împlini 59 de ani, pen-, j tru prima dată în viaţa sa de luptător, dă bătut. Moartea închide în braţele wie pe un neînfricat gazetar, un luptătorii idealist, un dascăl m inunat, un caracterf { din cel mai durabil granit, un apostol al * iubirei de dreptate, libertate. limbă şi po­por, un cercetător pasionat al trecutului istoric, literar şi filosofic al românismului fcasi un mare creator şi organizator.

In ziua Anului Nou se împlinesc 12 anii. dela săvârşirea din viaţă a lui Val. Bra*|t nisce. „Gazeta Transilvaniei“, — prin pa-|l ginele căreia marele dispărut a lovit cui* bici de foc în asupritorii noştri de vea*Jj curi, — se închină smerit în faţa mor-L mântuîui fostului ei redactor. Oseminteleji lui vor dormi acum mai liniştit, căci bă-|t trâna gazetă a pornit din nou pe drumul!® arătat de marele ei întemeetor, Gheorghefi Bariţiu, drum ce a fost urmat cu sfinţeniejf| şi de doctorul Vaieriu Branisce. fi

I. G. STÄNESCU

FRAŢII SCHIELS . A. P E N T R U F A B R I C A R E A M A Ş I N I L O RBRAŞOV. Yelef. 17 (0 . (?ff, 1112Sucursala BUCUiiEŞII Str. Brezoianu 21 Telef. 5-79-75

PROGRAM DE FABRICAŢIEGENERAL TÂŢi

TURNĂ I ORIE: de fontă, de oţel, de metale, aliaje speciale refractare, rezistente con'ra leş ei şi aczilor, oţel manga- nos dur, oţel cromniciel.

FORJĂ Piese forate liber de orice fel, piese forjate în matr ţe dână la cele mai mar* serii. Construirea şi reo i- rarea cazaneior, rezervoarelor, etc., con'Tucţii de fier, poduri rulante de once tel.

SPECtALI TĂŢISTRUNGURI de precizie, transmisii, re-

ducioare de viteză, anprenaje tur­bine de apă.

INDUSTRIA PETROLIFERĂ, părţ< pentru maşini de forat, fitingăne de mare prenune, robine’e vane.

INDUS TR'A CHIVUCĂ: maşini de s*ăiâmat, coic^soare, v Iţuri. moii tubulare, instalaţii comp:ec e pentru prepara­rea minereului.

ATELIERE MECANICE DE PRELUCRARE.- PIESE DE SCHIMB PEN t RU VAGOANE, VAGON ETE PENTRU C A LE ÎNGUSTĂ.SECŢIA DE LOCOMOTIVE Şt VAGOANE.- KEPARAŢ.I DE MO- — = TOARE DltSEL MAŞ Ni DE \ UR<, ETC. = —

BURGHIE SP RALE, UNELTE DE FlLETAJ, UNELTE DE MÂNĂ PENTRU LĂCĂTUŞ'

á t

AVUT 104 No. t. GA7ÏÏTA TRANSTLVANIFÏ PAGINA Pf.

Carul de luplă blindai şi rolul lui iu desfăşurarea războiului

Günther Bursiyn despre arma inventată de el şl sucesul obtnut ta 19 14 -19 18

Astăzi, carului blindat de luptă, una dintre armele principale de atac în lupte terestre, i-se atribue un interes deosebii. Monştrii de oţel sunt fotografiaţi în nenu­mărate cărţi, broşuri, reviste şi ziare, ele fiind însoţit© de lămuriri în ce pri­veşte posibilitatea lor de în trebui nţare, cât şi progresele desvoltării lor. Dacă n« interesăm însă de primul car blindat de lupta, atunci găsim rapoarte despre pla­nuri secrete de înarm are anglo-franceze, şi armurieri şi nume ca colonel Swinton, locotenent Wilson, Sir Douglas Haig, co­lonel Estienne, ing. BriUie şi firmele Re­nault. Berliot şi Schneider. Numai un lingur om este uitat: Günther Burstyn. Burstyn a fost ofiţerul de geniu din

armata austriacă, care a prezentat încă In 1911, ministerului austriac de războiu proiecte pentru un „obuzier motorizat*, ţara poate fi numit ca precursorul care- or noastre de luptă, astfel că el trebue rivit ca adevăratul inventator al carului e luptă b lindat

O IDEE INGENIOASA

— „Când în anul 1903 — aşa zice in­ventatorul — mă aflam îa Pola şi am nat odată narte la p plimbare cu o grii- i de torpiloare, mi-a venit mie, om din rupă terestră, o idee ingenioasă: Astfel

jir trebui să se înainteze şi în lupte te* estre împotriva inamicului! Ideea can i­ni de luptă s*a născut. D ar nu numai wa de combustibil de calitatea necesa­

rii ci şi studierile mele intense la şcoala silitară, m’au împiedecat să-mi realizez nmaidecât ideile, şi deabîa în anul 1911» ip8 o discuţie despre eficacitatea şi a- irarea m itralierelor existente şi obw- ierelor cu tir rapid, în faţa mea * a- Krtit o problemă veche: „torpilorul te- estru”

PRIMUL CAR DE LUPTĂ

Burstyn a construit carul său de luptă, t cinci perechi de roţi, care servea« pentru împarfeala egală a echilibrului, e afla o cuşcă enormă şi puternică de o- d, care deasupra sa avea un tu r, din ca- e ieşea ţeava ameninţătoare a unui tunI jurul roţilor a fost pus nn lanţ com- ns din plăci, ale cărui părţi izolate e- in legate cu articulaţii. In acest mod, se »otea trece şi prin noroiu, fără a se îm- johnoli. Burstyn a realizat organul cel B&i important pentru carul de luptă, ,omida” — el o numea „panglica de lu­necare".— „Principiul meu la construirea non- li car, era: cât se poate de mic şi cât se toate de rapid!” — anunţă »reşedinţele consiliului tehnic de astăzi. „Această c«n- rnire în formă cât mai mică a carului vea însă un desavantaj, şi anume că nn n putut fi înfruntate şanţuri mai latepante mai înalte. Pentru înlăturarea

ieestui desavantaj am descoperit o „re- norcare” proprie, care fiind pusă î»

funţiune de motor, să facă posibilă ire* cerea unor astfel de obstacole. Astfel am construit un car de luptă accesibil ori­cărui teren, care trebuia să găsească în­trebuinţare îndeosebi la atacuri frontale de infanterie”.

ŞI UN PRIM OBSTACOL

Ministerul de războiu austriac era însă de altă părere. Cererea a fost refuzată ca „inutilizabilă*. Această hotărâre a mi- niaterului de războiu austriac, a fost îm­părtăşită şi de ministerul prusian. După astfel de piedici era natural că nici o fir~ mă particulară n a voit sa hazardeze su­me de bani pentru opera unui „nebun*, refuzând dinainte orice ajutor. Inventato­rul, care el singur navea finanţele nece­sare pentru perfecţionarea invenţiei sale, n‘a avut altceva de făcut, decât să încuie valoroasele sale proiecte în ultimul sertar al biroului său.

SUCCESUL NOUEI ARME

Deabîa când Anglia aruncă în luptă tancurile sale, s’a recunoscut valoarea acestora. La 15 Septembrie 1916, au fost pus In acţiune pentru prima oară 32 de care blindate de luptă engleze. O ime­diată comandă pentru fabricarea altor 1000 de bucăţi, a confirmat succesul ace­stei arme noui.

De multe ori Burstyn se gândeşte la primele sale realizări: „Eram în clar des­pre rolul hotărâtor p e c a re -1 va juca în- t r ’un război viitor motorul, în să . . . mi-a fost sortită soarta inventatorilor. Puteţi să vă închipuiţi cu ce fel de sentimente am luat odinioară la cunoştinţă, pe câm­purile de luptă, ştirile despre succesele nouei arme inventate de mine, dar între­buinţată de Anglia şi Franţa împotriva patriei mele, armă, care a contribuit la decizia războiului, tot aşa cum în zilele noastre are un rol precumpănitor în ob­ţinerea victoriei”

Unde petrecefiR e v e l l o n n l i

la Nolse popaR e stau ratu l TransilvaniaB-dul Reg. Ferdinand 13L o c u l J e In ê n v r e a l e f i l e f r o m â n e ş t i d in B r a ş o v ! R e f î n e ^ m a s ă d in t im p !

©ï f

G R A N DH 0 Î E L U F A Y E I T E

B U C U R E Ş I I CALEA VICTORIEI 11Gel mai bun şi confortabilHOTEI Al CAPITALEI

— Preţuri moderate — 358 1—0

închipuiri rie aie astronom ilor

Eiislă oare vielăfi in Lună ?Interesante e declasaţii ale celebrti’ui astronom

american dr. W. P chermgDe mii de ani, învăţaţii tu turor tim pu­

rilor şi-au pus aceeaşi întrebare: „Există oare vietăţi în lună?” Pe această închi­puire au fost brodate biblioteci întregi de cărţi, cu încercări (desigur numai pe h â rtie . . .) de a cerceta luna cu tot so­iul de aparate, care până azi însă, nu au putut fi născocite.

In zilele trecute, cunoscutul astronom american dr. W. Pichering a făcut o sea­mă de declaraţii uluitoare, cari vor fi o- biectul acestui reportaj. El spune că în lună sunt vietăţi al căror sfârşit este a- propiat, deoarece, după cum ştim, lima este un corp îngheţai

Doctorul W. Pichering se ocupă de zeci de ani cu cercetările lunei şi în ultima vreme, cu un telescop de el fabricat, zi­ce că a isbutit să observe mişcare în lu­nă. A observat, în câteva nopţi dearân- dul, umbre şi lumini cari avea un joc special, mai cu seamă în juru l craterului munţeleui numit Eratostene. Fixând mai atent telescopul în acest loc, a observat umbre mişcătoare care dispăreau apoi In interiorul vulcanului.

DESPĂRŢIREA PLANETELOR

După îndelungate cercetări, făcute cu aparate foarte puternice, învăţatul ame­rican s’a convins că în lună există viaţă, scăpată în ascunzişuri, în urma marilor cataclisme prin care a trecut. Această viaţă se deosebeşte mult de cea de pe pământ, condiţiunile în care trăeşte fiind deosebite de ale noastre.

lată cum explică W Pichering perpe­tuarea vieţii din lună: In epocile înde­părtate, când pământul a făcut un singur trup cu alte planete şi stele, trăiau pe el animale uriaşe, dinmauri şi şopârle gigantice, alături de insectele mici şi de | viermişori. Când s’au despărţit planete

le, aceste animale s’au îm părat, o parte rămânând pe pământ, iar altele plecând cu planetele. Animalele uriaşe, cum este cazul lunei, nu au putut trai în condiţiu» ni le dinainte şi astfel s’au schimbat după felul vieţii.

VIETĂŢI CURIOASE

Astro’' ~niiul american spune că, din cauza condiţiunilor rele de traiu5 vietăţi­le din lună trebue să fie foarte curioase- Au cap mare, cu făclii în locul ochilor şio gură lungă pentru a nu se mişca prea mult după hrană. In schimb, trupul este redus la nişte firicele cu care stă înfipt în lună. Toată viaţa în luna se reduce —* după W. Pickering —- Ia câteva soiuri de insecte, care mai pot rezista Ia frigul veşnic de pe această planetă.

ARGUMENTE CONTRARE,

Mulţi astronomi combat eu hotărîre declaraţiile lui W. Pickering. Intre ace­ştia, cel mai neînduplecat este învăţatul Harold S. Jones. care acum de curând a numit drept închipuiri declaraţiile celor cari susţin că în Lună, pe Marte sau în Venus sunt vietăţi, deoarece aceste pla- nete nu oferă vietăţilor miei o posibili­tate de existenţă.

Cel mai bun argument este însa cel ro­mânesc.

Ai fost sa vezi ce-î acolo? Nu! Ei bine, când vei merge acolo şi te vei întoarce, atunci vom crede că în Luna şi în cele­lalte stele este viaţă.

Până atunci, — are dreptate america­nul —> toate sunt numai închipuiri.

■ As. ■fFTTTfTTfTTnTfTTTTTTfTTTfTTYTf

C a d o u ri d e A m il WonAparate electrice de gospodărie A p a r a l e nR A D I O M

N. B# Pentru consumatori! de curent electric şi In ra#e lunara

Toi electric S.4

Firma 1 0 4 V G„ TIBEftlU Braşov Sír. Regele Caroi I. 3?

urea ă f uturor p r i e t e n i l o r , cunoscuţilor ş i în tre le i sa 'e clien te'ă „La m u ( Ani“

wm?"

B R A 9 0 T , Sir. Regele Ccarol I. No. 59 T e l e f o n : 1 9 3 0

Atac al aviaţiei britanice împotriva unui part din

Nordul FranţeiBerlin, i. — Avioanele britanice au a-?

tacat în mai multe rânduri portul Lo- rient din nordul Franţei, care constitue una din numeroasele baze germane ma­rine şi aeriene de pe Canalul Mânecii. Agenţia D. N. B. află, ca o dovadă a im­presionantului efect au apărării germa­ne la Lorient, că foarte multe resturi de avioane engleze sunt împrăştiate acota Alt avion britaric de bombardament care voia să arunce bombe pe o importantă întreprindere militară a fost doborît cu» rând după apariţia sa. De partea ge?~ manilor este considerat caracteristic pen­tru strategia de diletanţi a englezilor faptul că ei trim it avioane izolate împo­triva unui front uriaş de mii de kilo­metri de blindaj, pe când atacurile siste­matice în massă ale armei aeriene ger­mane prefac în cenuşe un centru militar însemnat al Angliei după celălalt

ä s g d w » GAZETA TRANSILVANIEI UTOL lo i

U l f l l*IA O R AFlăcări uriaşe la LondraCity-ui, cenirul financiar şi comercial al metropolei arde continuu. Extraordinarele «fee e ale bombarda­

mentului german de Duminecă noapteaLondra, 1 (Rador), — Agenţia Reuter j

transmite: Un mare număr din cele mai * celebre edificii din Londra, au suferit stricăciuni în cursul atacului concen­tra t dat de aviaţia germana noaptea de Duminica spre Limi. ín cartierul istoric numit City. care constitue centrul co­mercial şi financiar al imperiului brita­nic, sunt aşezate şi unele din cele mai frumoase monumente. O adevărata ar­mată de pompieri, de membrii ai servi­ciilor apărării pasive şi de voluntari ci- vli, au dat o luptă continuă împotriva miilor de bombe incendiare, cari cad a- supra acestui cartier. In unele momente se părea că pe cât de repede erau com­bătute focurile, tot pe atât de repede că­deau altele, aruncate in oraş, cart ex­plodau iu aer la o mica înălţime, împră­ştiind flăcări în toate direcţiile. Toate în­ceputurile de focuri din City erau loca­lizate la ora când funcţionarii soseau.la J lucru. Primii sosit: au mai găsit încă e- j chipe de pompieri, care supravegheau i

ruinele, spre a preveni reaprinderea fo­curilor. Celebra catedrală Saint Pani, care se afla pe o mică înălţime în plin centrul City-ului a scăpat ca prin minu­ne. La un moment dat catedrala era în­conjurată de flăcările focurilor din veci­nătate, cari nu au putut fi potolite decât în cursul nopţii. Prin tre altele a suferit stricăciuni o clădire foarte apropiată, capodoperă a arhitectului W ren din e- poca renaşterii. Câteva bombe au căzut chiar asupra catedralei, dar au fost stin­se repede de personalul acesteia. Strada comercială Chiapside, care se află în apropiere, a avut foarte mult de suferit în urma focului. Deasemeni, Guildhall-ul a suferit loviturile a vreo opt bombe in­cendiare, care i-au aprins acoperişul. Pi i marul Londrei a petrecut toată noaptea alături de pompierii cari făceau sforţări uriaşe pentru stingerea focului din Guildhall. Printre alte edificii carj au avut de suferit, din City, se citează şase biserici, îndeosebi biserica Saint- Bride.

T v v T T m f T m f f V T f y m f y T m v f m T v n yTyfT vv v v TfT m v f y t n f y ?

Poporul a m e r ic a n §â fie asculiatf

Senatorul Wbeefe protestează în numele opozifiei împotriva târârii St. Unite fa războia

New-York, 1 (Rador), Agenţia D N.B. transmite; Discursul d-lui Roosevelt nu a făcui decât să confirme ceeace se ţ'tîa de mult despre intenţiile sale.

Astăzi, chiar senatorul Wheeie, care a condus cu succes opoziţia împotriva re­formării Curţii Supreme, dorită de Ro- osevelt, va răspunde la discursul preşe­dintelui. inaugurând opoziţia parlamen­tară împotriva politicei ce se urmăreşte din mai multe párfi, de a voi sa târască Natele l uite in războiu.

Duna ..Herald 'tribune:'.’, războiul va fi problema ceutralâ în discuţiile ce vor fi in Congres, care va. trebui să judece pAnă la ee a nu me limite pot Împinge St.1 ni ii ajutorul ee acordă Marei Britanii, fără a fi târâta. în războiu,

..Daily News” afirmă ea poporul ame­

rican trebue insfârşit să ştie daca se va putea ţine în afara războiului şi ce anu­me poate obţine imediat delà Marea Bri­tanic, în schimbul ajutorului pe care St. Unite i l-ar da. Deasemeni, de a cunoa­şte până Ia ce punct, apărarea naţională poate fi sacrificată pentru nevoile engle­ze urgente. Ziarul se mai întreabă pe deasupra dacă, şi pentru care motiv St. Unite trebue să intre în războiu împo­triva Japoniei, adăugârd că m ajoritatea membrilor Congresului înainte de a se duce la Washington, ar trebui să-şi dea seama de sentimentele poporului. Şi după aceia sa participe la lucrările par­lamentare. Poporul american trebue să fie consultat, căci el va pHti cu bani şi sângele său un războiu.

In opinia publică americană se proiesfează iotf mai mult înpoiriva

intervenţiei iii războiul europeanP i » e s :u î a 3 .5 0 0 p e r s o a n e p r e z e n ta t p r e ţe d ntfe'ui R o o s e w e l lp e r s o a n e

New-York, 1 (Rador). Agenţia D. NT, B. tx-ansmiie: Comitetul împotriva partici­pării Statelor Unite Ia războiu a trimis preşedintelui Roosevelt o telegramă sem­nată de 3.Ï00 persoane. în care îi cere să

apărare aparţinând naţiunii. Telegrama mai cere d-Iui Roosevelt ca în cuvânta­rea sa de Duminică să repete asigurările pe cari Ie-a dat în timpul camapaniei e- lectorale împotriva intrării Statelor Uni-

n ti j mpî u ui ii ic sau sa dea materiale de I te în războiu.

« ? ? V W V 'V YYY YW T W TV fTV W f f V f WWWWTrwr v w r f T f T f T f T TTTTTTTTTTTTT

Din cauza bombardamentelor aeriena de Luni, comunicaţiile radio-telegraîice

ale Londrei au fost distruseNew-.York, ! (llad or). —~ Comunicaţii-

le • radiotelegrafice cu .Londra întrerupte Duminică seara, au putui fi reluate du« pa două ore şî jum ătate de întrerupere,Comnicaţia cu Londra prin cablu eonii*

Kuâ să fie întreruptă, toate comunica­ţiile directe cu Londra au încetat Dumi­nică pe la orele 20, ora New-York, după ce se produsese marele atac aerian ger­man contra Londrei»

Riposta aviaţiei britanice la atacul masiv dat de aviaţia germană Dumineca noaptea

a fost slabăLondra, i (Rador).— Un comunicat dat

Luni de Ministerul Aerului declară: Tim­pul foarte neprielnic a restrâns serios o= peraţiunile de bombardament al© avia­ţiei britanice din noaptea de Duminica spre Luni. Cu toate acestea, mici forma­ţiuni ale avioanelor noastre, au atacat porturi şi aerodromuri situate în Germa­nia şi teritoriile ocupate de inamic. Lip­sesc două din avioanel noastre.ff ▼▼▼¥?▼▼▼▼▼▼▼▼?▼▼¥¥▼▼?▼?▼▼▼??▼

Zăpadă mare a infrerup! circulaţia în mai mulie regiuni ale Iugoslaviei

Belgrad, 1 (Rador). — Greutăţile de comunicaţie din Serbia meridională, p ri­cinuite de marile masse de zăpadă, nu au fost încă înlăturate. După cinci zile de întrerupere,. legătura de oale ferată între Velea şi graniţa Bulgariei a fost restabilita. In schimb, de şase zile legă­tu ra cu Bitolia şi Ochrida este între­ruptă.«TfTVTVT ▼TTTTT TTT^ TYTVfYTYYTTTT

LEGIONARII ŞI LEGIONARELE cari doresc a serba ajunul anului nou Ia Can­tina A jutorului Legionar din str. H ir­sch er, sunt rugaţi a lua parte şi a se a- nunţa dm timp. Telefon: 1590. » ? n v v T f f f v v f V T T f T m n w v v f v u

Sărbătorirea noului an légion ar

la B r a ş o VCel d ictai an al Biruinţei Legio­

nare se cade sa fie sărbătorit în cadre înălţătoare. îndepărtând iot ce a înstrăinat frumuseţea începe­rii nui an nou prin apucături ce nu au nimic comun cu sufletul româ­nesc, acest ari nou trebue să inau­gureze revenirea Ia minunatele da­tini strămoşeşti care au constituit şi vor trebui să fie întotdeauna mândria noastră.

Comandamentul organizaţiei Bra­şov a Mişcării Legionare, cu con­cursul Corpului Muncitoresc Le­gionar, aranjează ..Pluguşorul Le­gionar”, care va porni cu urarea azi după amiază din trei colţuri ale Braşovului.

La orele 11 noaptea, plugurile se vor întâlni în Piaţa Libertăţii, un­de in faţa capilor autorităţilor şi a marelui public se va desfăşura da­tina strămoşească a pluguşorului.

La ora 11.45 legionarii vor lua loc în sala cantinei legionare din str. Hirsclier, unde se va ţine o scurtă comemorare şî apoi urarea Anului Nou.

Legionarele şi legionarii sunt in­vitaţi sa participe la aceste datini în num ăr cât mai mare. Deasemeni este călduros invitat şi publicul braşovean.

Noul mers al trenurilor pe distanta Bucureşti Nord

fimişoaraJinboliaDirecţia generală C. F. R. îace cunos- j rele 20,17; Trenul personal 101 plec. B®'

J w a a _ _ 1 \ C * _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ * A _ _ _ _ i î TVT ___1 1 ' r v a"* rri_. ___ ^ A i /eut că începând de Miercuri 1 Ianuarie ora zero şi până Ia noui dispoziţiuni, pe liniile de mare circulaţie feroviară nu vor circula decât unele trenuri: Trenul Rapid 11 cu plecarea din Bucureşti-Nord la orele 9.00 şi sosirea în Jimbolia la o-

cureşti-Nord la 9,0?: Tr. pers. 1016 cr plecarea Timişoara la 8,03 şi sosirea îi Bucureşti-Nord la 17,42 a dona zi. Pe «• ceste linii nu vor circula decât aceste tr nuri (Bucureşti-Nord—Timişoara-—Jim bolia).

r m v f f i m f i !

Ciocniri sângeroase inte arabişi englezi

Ineevcâ’ife engleze «le reevutore in tumea arabă au eşuai

Beyruth, 31 (Ceps). — Conform ştiri­lo r sosite dela Ierusalim, încercările de recrutarea arabilor în arm ata engleză au avut rezultate atât de deplorabile, încât s’a renunţat complect la aceasta recruta­

re. După numeroase ciocniri între arm» ta engleză şi arabi, care au avut Ioc ît diferite regiuni din Palestina, birouril de recrutare au fost peste tot închise.

vrw vj rwrrwwwwwwrfwr wrwwrwwrrwrff

Efectele blocadei ţ ermaneTransporturile maritime ale Maréi

Britanii îngreunate cu fiecare ziPraga, 31. — Un ziar englez a publicat

de curând ştirea despre greutăţile ce le întâmpină navigaţia şi riscul la care se expune întreprinzătorul. „Pare că epoca aventurilor comerciale a rev en its —- scrie textual ziarul. „A fost o epoca când navigaţia în ţările străine era legata de un risc extraordinar din cauza pirateriei, luptelor neprevăzute şi a unei sumedenii de alte catastrofe de tot- felul”. In legă­tură cu aceasta, articolul.menţionează că efectul contra-blocadci germane este mult mai puternic decât In războiul mon­dial. In Anglia între timp au. fost mçijo- rate toate tarifele de transport. Dease- menea şi tarifele în tre America de Nord

şicea de Sud au fost majorate. Din ace» sta cauza, tarifele au fost majorate i Anglia cu 15 la sută.A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A A a A A Ai

Căutăm corespondenţi harnici, c ir referinţe dela conducerea orga* nizaţiilor judeţene ale Mişcării Le- gionare, în toate oraşele din Ar­deal şi Banat.

Corespondenţa va fi trimisa pe adresa: Redacţia „Gazeta Transil* vauiéi'*, Str. Regele Carol I. No 56—r58, Braşov.

í 1

vTyy i f t y f f v vf v m n f f f v v f v v i f

«Tipografia Lesionară^a Beaao&u^