MĂSURI NATURALE DE RETENŢIE
SUPERFICIALĂ A APELOR
– STUDII DE CAZ –
Varșovia, Budapesta, Bratislava, Ljubljana, 2015
MĂSURI NATURALE DE RETENŢIE SUPERFICIALĂ
A APELOR
– STUDII DE CAZ –
Editat de
Waldemar Mioduszewski
Tomasz Okruszko
Autori
Polonia: Ignacy Kardel, Waldemar Mioduszewski, Tomasz Okruszko, Tomasz Stańczyk
Slovenia: Daria Istenič, Anja Potokor
Slovacia: Vladimir Mosný, Richard Muller
Ungaria: János Fehér, János Tamás, Judit Gáspár
Varşovia, Budapesta, Bratislava, Ljubljana, 2015
3
LISTA STUDIILOR DE CAZ
PREFAŢĂ ............................................................................................................................ 4
POLONIA: Programul naţional de retenţie superficială a apei ............................................ 5
Retenţia superficială a apei în pădurea Garwolin ........................................... 15
Rezervor de apă în Czyżew ............................................................................. 21
Rezervorul de apă Zgorzała din zona urbană .................................................. 24
SLOVENIA: Iazul carstic din satul Goče ............................................................................. 28
Reabilitarea carierei de argilă din satul Renče ................................................ 31
Sistemul multifuncţional de fitoremediere....................................................... 34
SLOVACIA: Reconstrucţia barajului montan HB Klauzy ................................................... 38
Zona de protecţie împotriva inundaţiilor - polderul Klatova Nova Ves ......... 41
Podspady – Zona Protejată Bor – retenţia naturală a apei din barajul construit
de castori ......................................................................................................... 44
Măsuri de retenţie superficială a apei în Cheile Haluzice ................................ 47
UNGARIA: Protecţia mlaştinii din Egyek-Pusztakócs ....................................................... 54
Infrastructura de apă, inclusiv retenţia superficială a apei sprijină
managementul terenului şi apei ....................................................................... 59
Acţiuni complexe de retenţie a apei pentru Sistemul Lacului Nagyszéksos ... 67
4
PREFAŢĂ
Diferite proiecte implicate cu implementarea măsurilor naturale de retenție superficială a apei
(SWNRM) au fost realizate în toate țările participante la această publicație. Diverse exemple
de soluții tehnice pentru retenția apei de suprafață, inclusiv retenția în scopuri de protecție
împotriva inundațiilor, precum și retenția apei care rezultă din activitatea castorilor au fost
prezentate în acest manual.
Exemplele discutate nu reprezintă toate măsurile posibile de îmbunătățire a capacității de
retenţie a apei în bazinele hidrografice din fiecare țară europeană. Aceste studii de caz ar
trebui să fie pur și simplu tratate ca exemple interesante, care pot oferi o imagine de ansamblu
asupra modului de atenuare a efectelor secetei, prin măsuri de retenție superficială. În plus
față de măsurile discutate aici, reconstrucția sistemelor de drenare, șerpuirea râurilor și
limitarea scurgerilor de apă de pe suprafețe închise în zonele urbane, ar trebui să fie, de
asemenea, considerate ca măsuri valoroase de retenţie.
Accentul principal al acestor studii de caz este pus pe retenția apei de suprafață, inclusiv
construirea de rezervoare mici de apă. Cu toate acestea, un studiu de caz se concentrează
asupra protecției zonelor umede. Scopul acestui proiect aparte a fost acela de a limita efectele
ecologice negative rezultate din drenare. Acest proiect este un exemplu de combinare a
problemei de retenție a apelor pluviale, precum și protejarea ecosistemelor zonelor umede. În
plus, pentru că multe măsuri de retenţie superficială a apei sunt puse în aplicare în păduri, este
oferit un exemplu de proiect implementat într-o astfel de zonă.
Mai mult decât atât, exemplul privind discuţia despre implementarea unui program de retenție
superficială a apei în Polonia, merită subliniat, deoarece nicio astfel de măsură nu au fost pusă
în aplicare în alte țări europene, în acel moment.
5
PROGRAMUL NAŢIONAL DE RETENŢIE SUPERFICIALĂ A APEI
1. Introducere
În Polonia, au existat mai multe încercări de îmbunătățire a echilibrului apei prin așa-numitele
„măsuri de retenţie superficială a apei”. Obiectivul este de a crește cantitatea resurselor de apă
disponibile pentru agricultură, pentru a îmbunătăți starea mediului natural, precum și pentru a
proteja atât mediul rural cât și urban de efectele negative ale inundațiilor. Măsurile de retenţie
superficială a apei au fost promovate încă din anii 1960, cu toate că, în primele zile, a existat
un accent limitat privind construirea de rezervoare mici de apă.
Imaginea 1. Dispozitiv de îndiguire pe canalul construit în anii 1920
În 1995, a fost făcut un alt pas pentru a îmbunătăți structura bilanțului de apă al bazinelor mici
de colectare din Polonia. A fost făcut un acord de cooperare în domeniul retenţiei superficiale
a apei între Ministerul Agriculturii și Economiei Alimentare și Ministerul Protecției Mediului,
Resurselor Naturale și Pădurilor. În anul 2002, necesitatea unor măsuri de retenţie superficială
a apei, a fost subliniată din nou într-un alt acord „cu privire la cooperare pentru a spori
dezvoltarea retenției superficiale a apei, precum și diseminarea și implementarea metodelor
prietenoase mediului de retenție a apei”. Acest nou acord a fost semnat de către ministrul
Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ministrul Mediului, președintele Agenției pentru
6
Restructurare și Modernizare a Agriculturii și președintele Fondului Național pentru Protecția
Mediului și Gospodăririi Apelor (NFOŚiGW).
2. Titlul proiectului
DEZVOLTAREA PROGRAMULUI DE RETENŢIE SUPERFICIALĂ A APEI, 1995–2015
3. Tipul proiectului
Programul național de dezvoltare a retenției superficiale a apei acoperă întreaga țară, dar se
concentrează în mod special pe zonele rurale.
Fig. 1. Creşterea retenţiei planificată pentru anii 1995–2015 şi creşterea reală în anii 1995–2010 [mln m3]
4. Obiectivul specific al proiectului
Obiectivul de bază al programului este acela de a îmbunătăți echilibrul apei la scară națională,
cu accent deosebit pe nevoile agriculturii și mediului natural. Acordul semnat de către
miniștrii subliniază:
• reconstrucția, modernizarea și construirea de diguri pe instalațiile de drenare existente
pentru utilizarea apei pentru irigații agricole, reducerea scurgerilor apelor de suprafață,
7
precum și protejarea solurilor de turbă; extinderea și modernizarea instalațiilor de drenare
- instalaţiile de irigare pe bălţi, destinate să păstreze echilibrul ecologic al ecosistemelor;
Imaginea 2. Prag de piatră
• construirea de diguri pe cursuri de apă și șanțuri pentru a ridica nivelul apelor subterane în
zonele adiacente;
• construirea de rezervoare mici de apă, îndiguirea lacurilor, în scopul de a reține apa pentru
agricultură și alte activități de acest tip;
• retenția apei de izvor, a apei din topirea zapezilor și din precipitații în iazuri, cariere post-
excavare și depresiuni locale.
5. Baza legală a măsurilor luate
Diversele proiecte cuprinse în programul național sunt aprobate de parlamentele (voievodatul)
regionale. Birourile pentru Îmbunătăţiri Funciare, pentru Drenarea Regională şi pentru
Infrastructura Apei sunt responsabile pentru elaborarea programelor de retenţie superficială
care au fost aprobate de către voievodat, precum și pentru elaborarea planurilor de acțiune.
Proiectele sunt de natură foarte variată, datorită domeniului larg de aplicare a măsurilor de
retenţie a apei, informațiilor furnizate, diverselor rezultate ale evaluărilor de impact asupra
mediului, precum și costurilor aferente diferitelor proiecte.
8
6. Conexiunile cu alte programe
În prezent, un proiect mare finanțat de Comisia Europeană, cu scopul de a îmbunătăți
resursele de apă în zonele forestiere, este în curs de implementare. Ca parte a acestui proiect,
vor fi construite câteva mii de baraje mici, inclusiv rezervoare de apă şi stăvilare pe șanțuri.
Organizațiile de mediu, precum asociațiile și ONG-urile, de asemenea, implementează
proiecte de retenţie superficială a apei. De multe ori, aceste programe au scopul de a restabili
zonele umede și de a revitaliza râurile.
În ultimii ani, a fost evidențiată necesitatea de a integra preocupările mai ample legate de
mediu în gospodărirea apei. Acest lucru este evidențiat în Directiva Europeană Cadru privind
Apa, care pune clar accentul pe managementul integrat al apei și care urmărește să protejeze
ecosistemele acvatice şi cele dependente de apă, atât pentru valoarea lor intrinsecă, cât și
pentru capitalul natural. Directiva se conformează astfel cadrului economiei verzi, unde
nevoile între creșterea economică și protecția mediului sunt echilibrate.
7. Baza organizatorică şi financiară
Biroul pentru Refacerea Mediului și Instrumentle de Apă care funcționează sub
supravegherea Mareşalului Voievodatului, a fost responsabil pentru implementarea proiectelor
de retenţie superficială. Nu a fost stabilit un fond separat pentru realizarea proiectelor, ceea ce
înseamnă că cei care inițiază proiectul sunt obligați să obțină ei înșiși fonduri.
Imaginea 3. Iaz alimentat de apele din drenare
9
Resurse financiare semnificative pentru unele lucrări hidraulice au fost alocate voievodatelor
(23,8%), precum și Fondului de Protecție a Mediului și Gospodăririi Apelor (Fig. 2).
Timp de mai mulți ani după semnarea acordurilor, investitorii au fost în măsură să obţină
sprijin financiar, printre altele, din Fondul de Protecție a Mediului și Gospodăririi Apelor
(NFOŚiGW). NFOŚiZW a organizat concursuri pentru cea mai bună investiție în domeniul
retenției superficiale a apei.
Fig. 2. Sursa de finanţare pentru programul retenţiei superficiale a apei între anii 1997–2010
(1 EURO ≈ 4,2 ZLOT)
10
Fig. 3. Structura investiţiilor în obiectele retenţiei superficiale în anii 1997–2010
Cele mai mari fonduri sunt direcționate spre construcția de rezervoare (64,3%) și construcții
de îndiguiri pe canale și șanțuri ale canalelor și rețelei de drenare (18,0%) (Fig. 3). În contrast,
formele netehnice de retenție a apei sunt aproape complet ignorate. Detalii cu privire la
implementarea programului de retenție superficială se aplică numai investițiilor realizate în
urma consultării cu consiliile provinciale ale dispozitivelor de drenare și de apă.
8. Descrierea tehnică
O serie de structuri hidraulice cu scopul de a îmbunătăți retenția de apă în diferite scopuri au
fost construite ca elemente ale programelor de retenţie superficială a apei. În general, aceste
obiecte au fost construite pentru a reține apa în scopuri agricole (irigații, protecție împotriva
inundațiilor). Iazurile de pește sunt considerate a fi o parte a agriculturii. Cele mai multe
rezervoare sunt folosite, în plus față de funcțiile lor hidrologice, de asemenea, pentru recreere.
11
Imaginea 4. Rezervor de apă cu o mică centrală
electrică
Imaginea 5. Prag de pietre – retenţie superficială în
păduri
Numărul de rezervoare, precum și capacitatea lor de retenție a apei sunt prezentate în Figurile
4 și 5. Diferențierea semnificativă a obiectelor construite în anii următori, este în mod clar
vizibilă. Cifrele, de asemenea, indică faptul că a existat o reducere în construcția
dispozitivelor de îndiguire. Mai mult decât atât, rezervoarele construite în prezent au un
volum de apă mai mic decât cele construite în trecut.
12
Fig. 4. Principalele structuri construite în 1997–2010 în programul de retenţie superficială a apei (sursa:
Kowalewski, 2013)
Fig. 5. Capacitatea rezumată a principalelor obiecte de retenţie a apei construite în 1997–2010
(sursa: Kowalewski, 2013)
13
9. Evaluarea impactului măsurilor
Nu există posibilitatea de a evalua impactul global pe care programele de retenţie îl pot avea
asupra reducerii riscului de inundații, precum și asupra limitării efectelor negative ale secetei.
Măsurile de retenţie a apei nu sunt încă la scară largă și nu influențează încă regimul
hidrologic al râurilor. Cu toate acestea, analiza efectuată relevă un impact pozitiv al
investițiilor asupra condițiilor locale de apă. Acestea au, de asemenea, impact pozitiv asupra
condițiilor de umiditate a solului în terenurile agricole. Se poate spune, așadar, că retenția
superficială contribuie la îmbunătățirea stării ecosistemelor și a ecosistemelor dependente de
apă.
Imaginea 6. Structura hidraulică în Parcul Naţional – protecţia zonelor umede
Creșterea planificată a volumului retenției apelor a fost bazată în principal pe corpurile mici
de apă (iazuri), care este preconizată să crească retenția la 860 de milioane de m3 (4789
rezervoare). Îndiguirea lacurilor (620 buc) este presupusă să crească retenția la 263 milioane
m3, iar îndiguirea apei în sistemul de drenare (de bază și detaliat) este de așteptat să crească
cu încă 18 milioane m3. În total, programul național de retenție este de așteptat să crească
stocarea apei la 1.141 milioane m3 până la sfârșitul anului 2015. Se estimează că investițiile
efectuate au dus la o creștere a retenției apei în țară cu o medie de circa 15 milioane m3 an, cu
toate că în zonele rurale, creșterea a fost planificată pentru a fi de aproximativ 60 milioane m3
pe an.
14
Imaginea 7. Construirea rezervorului în valea râului
Măsurile de retenţie superficială a apei îndeplinesc majoritatea cerințelor ecologice de
gospodărire a apelor în peisajele agricole, păduri și zonele urbane. Zonele agricole sunt de o
importanță deosebită, deoarece acestea acoperă aproape 60% din țară, iar acestea reprezintă
un element esențial pentru reglarea circulației apei în bazinele hidrografice. Creșterea
capacității de retenție a zonelor agricole poate contribui astfel în mod semnificativ la
îmbunătățirea echilibrului apei în țară.
10. Referinţe bibliografice
Kowalewski Z. 2013. Efekty realizacji programu rozwoju małej retencji w latach 1997–2010.
(dactilografiat în poloneză).
Mioduszewski W. 2004. Small retention as a protection of water resources in rural areas. Ann.
Agric. Univ. SGGW Land Reclamation 35 s. 47–54.
Mioduszewski W. 2014. Small (natural) retention in rural areas. Journal of Water and Land
Development 20 (Ianuarie – Martie).
15
RETENŢIA SUPERFICIALĂ A APEI ÎN PĂDUREA GARWOLIN
1. Introducere
Pentru a achiziţiona noi terenuri agricole sau forestiere, au fost construite instalații de drenare
sau sisteme de irigare.
O serie de măsuri de drenare au fost implementate în zona administrată de Districtul
Garwolin. Cu toate acestea, aceste măsuri au cauzat o scădere a masei de apă din pânza
freatică, pierderea biotopurilor acvatice și a zonelor umede, precum și pierderea faunei și a
florei. Pe măsură ce se acordată mai multă atenție funcției ecologice a pădurilor, mai degrabă
decât valoarea sa economică, au fost promovate măsuri pentru restaurarea elementelor
selectate ale ecosistemului acvatic încorporat în păduri.
Când proiectul din pădurea Garwolin a fost conceput, s-a bazat pe presupunerea că
proiectarea programelor anterioare de gospodărire a apei a fost eronată, având efecte negative
asupra pădurii. Având în vedere acest lucru, obiectivele noului proiect au fost de a îmbunătăți
condițiile de apă prin reducerea scurgereii apei din zona de pădure și refacerea rezervoarelor
de apă din mijlocul pădurii și a zonelor umede.
Un factor important a fost de a inhiba scurgerea apei din pădure, de a colecta și stoca apa în
rezervoare și în soluri, pentru a minimiza impactul negativ al deficitului potențial de apă în
timpul verii.
2. Titlul proiectului
MODELAREA ȘI PROTEJAREA BIOTOPURILOR MLĂŞTINOASE DIN DIVIZIUNEA
PĂDURII GARWOLIN PRIN DEZVOLTAREA RETENŢIEI SUPERFICIALE
3. Tipul proiectului
Proiectul are un caracter regional și acoperă zonele umede situate la frontierele Diviziunii
Pădurii Garwolin (Fig. 6). Zona este situată în bazinul Vistulei și acoperă secțiunile inferioare
ale râurilor Wilga, Promnik și Okrzejka.
16
Fig. 6. Investiţii implementate în cadrul proiectului
4. Obiectivul specific al proiectului
Obiectivul de bază al proiectului a fost acela de a îmbunătăți echilibrul de apă prin construirea
unor rezervoare de retenție superficială, care ar putea colecta zăpada topită, și care, de
asemenea, limitează scurgerile rapide ale apei pluviale. Aceste măsuri vor permite restaurarea
și întreținerea biotopurilor protejate de floră și faună conectate cu apa - mediul de noroi. Un
alt obiectiv al proiectului a fost acela de a construi gropi de adăpare pentru animalele de
pădure. Aceste gropi de adăpare pot fi de asemenea folosite pentru colectarea apei de către
pompieri în cazul producerii unui incendiu în pădure.
17
Imaginea 8. Rezervor de retenţie
(fotografiat de: W. Mioduszewski)
Imaginea 9. Punct de colectare a apei
(fotografiat de: W. Mioduszewski)
5. Baza legală a măsurilor luate
Proiectul a fost implementat în urma unei cereri formulate de echipa de management a
Diviziei Pădurii Garwolin, în cadrul Programului Național de Retenție Superficială, discutat
în detaliu mai sus.
6. Conexiunile cu alte programe
Proiectul a fost conectat cu un proiect educațional, implementat în Pădurea Garwolin care are
ca scop îmbunătățirea cunoștințelor despre păduri și mediu, de exemplu prin construirea de
trasee educaționale și panouri informative.
18
Imaginea 10. Dispozitiv de îndiguire şi platforma de vizualizare (fotografiat de: W. Mioduszewski)
7. Baza organizatorică şi financiară
Angajații din districtul Pădurii Garwolin au fost responsabili pentru implementarea
proiectului. Anumite sarcini, precum excavaţii și construirea de dispozitive de îndiguire, au
fost subcontractate.
Costul total al proiectului a fost de 1.705.000 PLN (aproximativ 420.000 €). Ponderea
contribuţiei companiei „Pădurile Naționale” a fost de 27%. Fondurile au fost, de asemenea,
obținute din Fondul Districtului pentru Protecția Mediului și Gospodărirea Apelor, și din
Fundația “EkoFundusz”. Indicatorul mediu de eficiență economică al măsurilor proiectului
din costul de retenție de 1m3 de apă a fost de 3,26 PLN pe 1m
3.
8. Descrierea tehnică
Proiectul a fost implementat în patru etape între anii 2000 și 2010. Efectul implementării
proiectului a fost restaurarea a aproximativ 50 de rezervoare (ecosisteme acvatice) și a trei
zone umede cu suprafața totală de 32 ha. Estimarea capacității de retenție a sistemului este de
523.000 m3. Rezervoarele de retenție și alte investiții sunt împrăștiate pe o suprafață de
aproximativ 10.000 ha. Caracteristica cheie a proiectului o reprezintă douăzeci și trei de valve
de îndiguire, care au scopul de a regulariza fluxurile de apă și de a conserva pe cât posibil cât
mai multă apă în pădure.
O atenție specială a fost acordată proiectării valvelor de îndiguire pentru a crește
biodiversitatea în păduri și îmbunătățirea habitatelor. Acest lucru a fost făcut prin asigurarea
19
faptului că pantele nu sunt atât de abrupte, dar încă permit accesul la apă pentru animale,
crearea de insule în rezervoare care servesc ca locuri de reproducere pentru păsări și
construirea de linii de țărm de formă neregulată, care creează condiții favorabile pentru
reproducerea amfibienilor.
Rezervoarele de apă au fost situate în denivelările terenului. Unele dintre ele au fost create
prin îndiguiri și inundarea terenului, dar cele mai multe dintre ele au fost excavate.
Dispozitivele de îndiguire erau în mod obișnuit construcții din beton sau din lemn, cu valve
din lemn.
9. Evaluarea impactului măsurilor
Este greu de evaluat modul în care investițiile implementate au contribuit la protecția
împotriva inundațiilor. Cu toate acestea, este dincolo de orice îndoială că investițiile au
crescut nivelul apei subterane şi au crescut umiditatea solului. Astăzi, curge mai puțină apă
afară din zonele forestiere. Măsurile implementate determină astfel efecte ecologice
semnificative, în special:
• restaurarea și întreținerea biotopurilor florei și a animalelor conectate cu mediile acvatice
și zonele umede;
• apariția speciilor de faună pe cale de dispariție;
• diversificarea traseelor de migrare ale pasarilor migratoare din vecinătatea văii Vistula;
• dispozitivele de îndiguire îndeplinesc diverse funcții ecologice, precum funcționarea ca
gropi de adăpare pentru animale, locuri de hrănire, locuri de reproducere și de odihnă
pentru păsări;
• restaurarea și întreținerea biotopurilor mai multor specii de faună importante pentru UE,
de ex. buhaiul de baltă cu burtă roșie, tritonul cu creastă, barza neagră, codalb, cocorul,
pescărușul, castorul european (brebul), vidra.
20
Imaginea 11. Castori care construiesc rezervoare competitive (fotografiat de: W. Mioduszewski)
10. Observaţii suplimentare
Activitatea desfășurată de Divizia Pădurii Garwolin în cadrul retenţiei superficiale și
protecției zonelor umede a fost apreciată la nivel internațional.
În 2014, Divizia Pădurii a devenit laureata ediției a 8-a a concursului „Liderul ecologiei
poloneze” organizat de Ministerul Mediului. În anul 2009 proiectul a fost premiat cu aur la
ediția a 16-a a concursului „The Green Apple Awards”, organizat de organizația britanică
non-guvernamentală The Green Organization.
21
REZERVOR DE APĂ ÎN CZYŻEW
1. Introducere
În Polonia sunt construite rezervoare mici de apă dedicate mai multor scopuri. Un astfel de
rezervor este situat pe râul Brok, la granița cu Czyżew.
Râu Brok este un afluent al râului Bug. Raportul dintre suprafața bazinului hidrografic la
secțiunea transversală a rezervorului este de 819,8 km2, iar lungimea este de aproximativ 30
km. Cel mai mare debit este estimat a fi 33,5 m3/s, debitul mediu este estimat a fi 0,99 m
3/s, în
timp ce debitul scăzut este estimat a fi 0,08 m3/s.
2. Titlul proiectului
REZERVOR MIC DE APĂ ÎN CZYŻEW
3. Tipul proiectului
Ca o investiție locală, Biroul Municipalităţii din Czyżew este responsabil pentru construirea
rezervorului de apă (Fig. 7).
Fig. 7. Localizarea investiţiilor pe cursul anterior al râului
22
4. Obiectivul specific al proiectului
Scopul proiectului a fost acela de a limita amenințarea inundațiilor în zona înconjurătoare. Cu
toate acestea, din cauza amplasării rezervorului în apropierea unui oraș mic (circa 2.500 de
locuitori), rezervorul va fi folosit, de asemenea, în scopuri recreative (Imaginea 12). Există, de
asemenea, planuri de a utiliza rezervorul pentru irigații agricole pentru a dezvolta în viitor
livezi.
Imaginea 12. Partea de recreere a rezervorului - platformă de vizualizare, bărci (fotografiat de: Ignacy
Kardel)
5. Baza legală a măsurilor luate
Construirea rezervorului a fost implementată în conformitate cu condițiile prezentate în Legea
națională privind apa. De asemenea, au fost luate în considerare și au fost îndeplinite
condițiile prevăzute în Directiva Cadru a Apei cu privire la asigurarea unei stări hidro-
morfologice bune a râului. Rezervorul a fost localizat în afara zonelor protejate şi valoroase
din punct de vedere natural.
6. Conexiunile cu alte programe
Construcția rezervorului rezultă de la un plan de dezvoltare a măsurilor de retenție
superficială în Provincia Podlaskie. Proiectul este perceput a fi crucial și de natură urgentă
datorită necesității de a proteja resursele de apă. În plus, amplasarea rezervorului a fost decisă
în planul local de amenajare teritorială a comunității Czyżew.
7. Baza organizatorică şi financiară
Rezervorul a fost construit după o solicitare din partea Biroului municipalității, iar Consiliul
Provincial pentru Drenare și Dispozitive de Apă din Białystok a fost organismul de
implementare.
23
Resursele financiare pentru investiții au fost obținute din Fondul Provincial pentru Protecția
Mediului și Gospodăririi Apelor, Biroul Provincial și fonduri de la municipalitate. Costul total
al investiției a fost de 1.600.000 PLN (aproximativ 4.000 €).
Rezervorul a fost construit între 2012 și 2014. A fost inaugurat în mai 2014.
8. Descrierea tehnică
Rezervorul este de 40.000 m3, iar suprafața este 2,45 ha. Are o adâncime medie de 1,7 m. A
fost construit ca un rezervor excavat și este situat în afara albiei actuale (Fig. 7). Apa curge
spre rezervor după îndiguirea râului printr-un indicator de nivel cu o scară pentru pește
(Imaginea 13). Nivelul de îndiguire pe indicatorul de nivel este de 1,2 m. Rezervorul este
umplut primăvara când nivelul apei în râu este mare. În timpul verii, este adăugată apă
suplimentară numai pentru a compensa pierderea prin transpirație sau pentru irigare. În timpul
iernii, rezervorul este gol, ceea ce îi permite să obțină capacitatea maximă din inundații.
Imaginea 13. Dispozitiv de îndiguire cu trecere pentru peşti (fotografiat de: Łukasz Gajkowski)
9. Evaluarea impactului măsurilor
Construirea unui rezervor nu elimină riscul de inundații, dar limitează efectul lor în cazul în
care s-ar întâmpla. În cazul în care rezervorul există, acesta va fi o sursă de apă pentru irigații.
În prezent, rezervorul este utilizat în scopuri de recreere. S-a remarcat că, după numai câteva
luni de la construcția sa, au apărut noi păsări acvatice. O creștere a biodiversităţii este, de
asemenea, de așteptat.
24
REZERVORUL DE APĂ ZGORZAŁA DIN ZONA URBANĂ
1. Introducere
Un rezervor de apă naturală - Lacul Zgorzała - este situat în apropiere de Varșovia. Cu toate
acestea, din cauza dezvoltării rapide și extinderii orașului, rezervorul natural de apă
postglaciară a fost grav degradat. Construirea de sisteme de drenare, ceea ce duce la scurgerea
apei din bazinul de recepție, precum și construirea infrastructurii cum ar fi bariere hidrologice,
au limitat alimentarea lacului și cauzează secete periodice. Mai mult decât atât, mărimea
lacului și în consecință capacitatea sa de retenție, sunt diminuate în continuare ca urmare a
eutrofizării și extinderii zonelor de mică adâncime. Cu toate acestea, pe parcursul anilor cu
precipitații abundente, un aflux semnificativ de apă cauzează inundații în zona înconjurătoare.
2. Titlul proiectului
RESTAURAREA LACULUI ZGORZAŁA
3. Tipul proiectului
Proiectul este local şi se preocupă de un rezervor mic de apă care colectează apa dintr-un
bazin hidrografic de aproximativ 340 ha, inclusiv aproximativ 20 ha din zonele urbane. Biroul
Municipiului Ursynów, district al Varșoviei, a implementat proiectul.
4. Obiectivul specific al proiectului
Obiectivul principal al proiectului a fost acela de a restabili capacitatea de retenție a apei a
lacului pentru a asigura stocarea în condiții de siguranță a apei din scurgerile de suprafață din
bazinul urban, care este parțial utilizată în scopuri agricole. Un alt obiectiv a fost acela de a
limita efectul negativ al secetei, precum și pentru a proteja vecinătatea lacului și valea de
dincolo de lac împotriva inundațiilor.
Obiectivele suplimentare au fost:
• de a preveni micşorarea lacului şi mai mult ca urmare a secetei şi îngropării;
• de a stabiliza condiţiile hidrice în timpul perioadelor de secetă;
25
• de a crește habitatele și biodiversitatea speciilor, și de a conserva habitatele valoroase
dependente de apă;
• de a permite purificarea apei care curge din canalele de drenare din zonele urbane și din
sistemele de drenare agricole.
5. Baza legală a măsurilor luate
Proiectul a fost implementat pe baza unei cereri a Biroului Municipiului Ursynów după
acordurile cu mai multe zeci de proprietari de terenuri care au acces direct la lac.
6. Conexiunile cu alte programe
Proiectul a fost integrat în cadrul mai larg al programelor de retenţie superficială.
7. Baza organizatorică şi financiară
Biroul Municipiului Ursynów a fost liderul proiectului. Proiectul a fost finanțat parțial de
către Biroul pentru Protecția Mediului din Varșovia. Costurile actuale ale proiectului sunt de
5,8 milioane de zloți (aproximativ 2,4 milioane de euro).
8. Descrierea tehnică
Implementarea primei etape a proiectului (lucrări de construcții) a început în toamna anului
2012 și s-a încheiat în primăvara anului 2014. Implementarea a inclus adâncirea lacului (cca
70.000 m3 de aluviuni au fost excavate), construcția de dispozitive de îndiguire și valve în
părțile superioare și inferioare ale rezervorului, construcția insulei pentru păsări, precum și
adâncirea locală a lacului ca habitate pentru pești în timpul iarnii (Fig. 8). Rezervorul a fost
divizat în părți mai mici prin bariere din gabioane permeabile (coșuri umplute cu pietre).
Implementarea acestei sarcini a permis crearea de iazuri de sedimentare (Imaginea 15) și de
biofiltre care purifică apa care curge către partea centrală a lacului. O parte a lacului a fost
lăsată neatinsă, în special părţile cu adâncime mică ale rezervorului acoperite în mod natural
cu papură, arbuşti și copaci.
Pentru a doua etapă, a fost planificat un acord pentru vecinătatea lacului în scopuri de
recreere. De exemplu, există planuri pentru a construi trasee, locuri de recreere, locuri de
joacă, poduri şi turnuri de observare.
26
Fig. 8. Localizarea investiţiilor de restaurare pentru Lacul Zgorzala
9. Evaluarea impactului măsurilor
Pentru a restaura lacul prin creșterea capacității sale de retenție a apei se limitează riscurile de
secetă și inundații. Din cauza lucrărilor care s-au încheiat în 2014, nu este încă posibil să se
evalueze eficacitatea proiectului. Ca rezultat direct al capacității de retenție crescute, rezerva
de inundații directe este de peste 67 de mii de metri cubi, iar suprafața maximă a lacului este
de peste 15 ha.
27
Imaginea 14. Lacul Zgorzała secat în vara lui 2005
(fotografiat de: Tomasz Stańczyk)
Imaginea 15. Partea de nord a Lacului Zgorzała
după restaurare în primavara lui 2014 – iazuri de
sedimentare vizibile limitate de gabioane
(fotografiat de: T. Stańczyk)
Observațiile ornitologice arată prezența a 72 de specii de păsări, inclusiv multe specii care nu
au fost observate în lac în anii anteriori. Printre altele, pescăruşul cu cap negru s-a întors la
lac. Astăzi, populația pescăruşului cu cap negru este de peste o mie de cupluri de reproducere.
28
IAZUL CARSTIC DIN SATUL GOČE
1. Introducere
Iazurile carstice sunt corpuri artificiale de apă găsite în regiunea slovenă Karst, precum și pe
terenuri calcaroase și flișuri din altă parte. Din punct de vedere istoric, acestea au fost folosite
ca sursă de apă la sate, în special pentru vite. În Karst, unde nu există nici o altă apă de
suprafață, acestea au fost o sursă esențială de apă pentru populație. Cu toate acestea, din cauza
abandonării utilizării tradiționale a terenurilor, aceste iazuri sunt într-o secare continuă. Cu
toate acestea, ele continuă să constituie o rețea de biotopuri de apă, care sunt importante
pentru numeroase animale și specii de plante din zona geografică mai largă. În zilele noastre,
iazurile carstice pot fi utilizate în continuare pentru retenția apei, în special ca pregătire pentru
secetă.
Goče este un sat situat pe vârful între valea Vipava și valea Branik cu aproximativ 270 de
locuitori. Este situat la nord de drumul Štanjel-Vipava în municipiul Vipava. Iazul carstic este
de aproximativ un kilometru distanță de Goče. Iazul este înconjurat de podgorii și pajiști
(Imaginea 16).
Imaginea 16. Iazul carstic din Goče
2. Titlul proiectului
1001 IAZURI CARSTICE; 1001 POVEŞTI DE VIAŢĂ
29
3. Tipul proiectului
Restaurarea iazului carstic din Goče făcea parte dintr-un proiect numit „1001 iazuri carstice;
1001 povești de viață”. Restaurarea a fost o investiție locală, iar municipalititatea Vipava și
Institutul Republicii Slovenia pentru Conservarea Naturii au implementat proiectul.
4. Obiectivul specific al proiectului
Obiectivul principal al proiectului a fost acela de a crește biodiversitatea, de a conserva
habitatele valoroase dependente de apă și de a menține populația de amfibieni, care sunt
printre cele mai amenințate specii din Europa. Cu excepția peștilor, care trăiesc mai la
adâncime, amfibienii carstici au supraviețuit numai datorită rețelei de habitate acvatice
(iazuri). Cele mai amenințate specii sunt Triturus cristatus și Bombina variegate.
5. Baza legală a măsurilor luate
Restaurarea iazului carstic din Goče a fost făcută în conformitate cu liniile directoare stabilite
în temeiul Legii Apei. Mai mult decât atât, proiectul a urmat legislaţia privind conservarea
Naturii, care solicită pentru implementare să se asigure cel mai mic impact posibil asupra
mediului natural.
6. Conexiunile cu alte programe
Proiectul este legat de proiectele INTERREG „Meet Karst – Zgonik” și „Meet Karst –
Repentabor” și un proiect intitulat „Vechiul iaz”.
7. Baza organizatorică şi financiară
Proiectul a fost condus de Institutul Republicii Slovenia pentru Conservarea Naturii. Proiectul
a fost finanțat parțial de Uniunea Europeană în cadrul Programului de Inițiativă Comunitară
INTERREG IIIA Italia-Slovenia 2000-2006. În contextul întregului proiect, au fost organizate
seminarii, ateliere și conferințe și au fost distribuite pliante și materiale informative. 150
iazuri carstice au fost inspectate și 17 iazuri au fost restaurate. Costurile totale ale proiectului
„1001 iazuri carstice; 1001 povești de viață” au fost de 297.642 euro.
30
8. Descrierea tehnică
Pregătirea pentru restaurarea iazului carstic din Goče a început la începutul anului 2005.
Prima etapă a fost pregătirea unui plan, realizarea unui inventar al florei și faunei, precum și
consultări cu localnicii și ecologiștii. Restaurarea a început în martie 2005. În primul rând,
iazul carstic a fost curăţat de gunoaie și unele vegetații. În continuare, camioanele au distribuit
pe suprafaţă argilă pentru impermeabilizare (Imaginea 17). De asemenea zona a fost făcută
plată pentru a face mai ușoară restaurarea vegetației. Iazul carstic a fost apoi umplut cu apă și
a fost construit un sistem de drenare pentru a regulariza apa în exces.
Imaginea 17. Restaurarea iazului carstic (fotografiat de: Igor Maher)
9. Evaluarea impactului măsurilor
Iazul a fost restaurat, ceea ce duce la faptul că mediul înconjurător a fost îmbunătățit, iar
populația de amfibieni este înfloritoare. La doar câteva zile după ce iazul carstic a fost
restaurat, a fost văzut tritonul cu creastă (Triturus cristatus). Proiectul a fost, de asemenea,
important pentru a spori cunoașterea patrimoniului cultural și natural între populațiile din jur.
Au fost luate măsuri și activități pentru informarea localnicilor și extinderea sensibilizării
publicului. Una dintre aceste activități a inclus rezidenții locali din ambele părți ale graniței
dintre Slovenia și Italia pentru a-i educa cu privire la importanța protecției amfibienilor în
Karst.
31
REABILITAREA CARIEREI DE ARGILĂ DIN SATUL RENČE
1. Introducere
Satul Renče se întinde pe 22,5 kilometri pătrați de partea inferioară a văii Vipava. Compania
Goriške opekarne (Gorizia Brickworks) este localizată la marginea satului și extrage argilă
pentru produsele lor din cariera de argilă Okroglica. Între timp cariera de argilă Renče a fost
în proces de a fi restaurată. Cariera de argilă Renče (Fig. 9) este deosebit de importantă pentru
păsări, amfibieni și libelule. Potrivit unui ornitolog, în acest domeniu se văd cuiburile a 49 de
specii de păsări, dintre care 17 sunt enumerate în lista Roșie a păsărilor amenințate din
Slovenia. Cea mai importantă pasăre este stârcul pitic (Ixobrychus minutus), care este cel mai
comun în acest domeniu. Zona din jurul carierei de argilă Renče este, de asemenea, cunoscută
pentru 26 de specii de libelule și 9 specii de amfibieni.
Fig. 9. Localizarea investiţiilor de restaurare pentru cariera de argilă Renče
2. Titlul proiectului
REABILITAREA CARIEREI DE ARGILĂ DIN SATUL RENČE
3. Tipul proiectului
Reabilitarea carierei de argilă din Renče este o invstiţie privată a companiei Goriške opekarne
d.d.
32
4. Obiectivul specific al proiectului
Scopul proiectului este de a restabili cariera de argilă după exploatare. Zona din jurul Renče
are un mare potențial de mediu, iar restaurarea este importantă pentru speciile care se bazează
pe apă și pentru tipurile de habitat umed, mai ales unele păsări, amfibieni, libelule şi broasca-
țestoasă europeană de baltă (Emys orbicularis).
5. Baza legală a măsurilor luate
Restaurarea carierei de argilă este pusă în aplicare în acord cu îndrumările spațiale, de mediu
și de protecție a naturii.
6. Conexiunile cu alte programe
Remedierea este realizată în acord cu prevederile proiectului minier aprobat.
7. Baza organizatorică şi financiară
Restaurarea carierei de argilă este activată prin investițiile financiare realizate de compania
Goriške opekarne. Compania a luat măsuri de restaurare încă din timpul când cariera de argilă
era exploatată. În ultimii cinci ani, Goriške opekarne a investit în jur de 50.000 de euro în
fiecare an.
8. Descrierea tehnică
Procesul de restaurare a fost realizat cu scopul de a minimiza impactul asupra mediului.
Inițial, solul excavat din cariera de argilă a fost folosit pe şantierul pentru construirea de
diguri de apărare pentru protecţia împotriva inundațiilor. Până ce restaurarea este finalizată,
biotopul este menținut în mod artificial prin pomparea apei la o înălțime adecvată (Imaginea
18).
33
Imaginea 18. Cariera de argilă în faza de reabilitare (fotografiat de: Anja Potokar)
9. Evaluarea impactului măsurilor
Cu o restaurare adecvată, cariera de argilă și zona înconjurătoare au devenit una dintre cele
mai importante locaţii de reproducere din zonă. Cu toate că restaurarea nu este terminată încă,
este observată deja o sporire a biodiversității și au fost observate specii rare și periclitate, cum
ar fi broasca-ţestoasă europeană de baltă. Zona va fi, de asemenea, folosită pentru pescuit,
sporturi nautice, recreere şi turism. Această retenţie locală de apă va oferi, în consecință, o
serie de avantaje, cum ar fi îmbunătățirea spațiului deschis, habitatelor și speciilor durabile,
precum și beneficii economice.
34
SISTEMUL MULTIFUNCŢIONAL DE FITOREMEDIERE
1. Introducere
Canalizarea cursurilor de apă poate avea mai multe efecte negative asupra mediului, care pot
fi exemplificate prin monitorizarea apei curgătoare Glinščica și afluentului său din Ljubljana,
Slovenia. Canalizarea apelor curgătoare naturale poate avea un impact negativ asupra calității
apei, poate schimba regimul fluvial și poate dăuna ecosistemelor acvatice și riverane. De
asemenea canalizarea afectează grav zona bazinulului de recepţie din aval. Regularizarea
apelor curgătoare se numără printre cauzele probabile ale secetelor din amonte și inundațiilor
din aval.
Corpurile de apă cu o capacitate de retenție redusă au mai puțin timp pentru a elimina excesul
de sedimente, nutrienți și alți poluanți, care altfel ar fi eliminate într-un proces de auto-
curățare. Astfel, din cauza reducerii corpurilor de apă, calitatea apei se deteriorează.
Analiza ecotoxicologică preliminară de-a lungul râului Glinščica a arătat o creștere a poluării,
precum și o toxicitate în apă. Acest lucru s-a datorat evacuărilor din fosele septice și sistemele
de canalizare, scurgerilor apelor pluviale în râu, precum și surselor difuze de poluare de pe
suprafețele agricole din apropiere. Pentru a rezolva acest lucru, a fost propusă o construcție a
unui sistem multifuncțional de fitoremediere (obiectul bioremedierii) pe unul dintre afluenții
râului Glinščica care a fost construită în 2006. Locaţia a fost selectată ca un site de
demonstrație de bune practici folosind fitotehnologii pentru îmbunătățirea stării de calitate a
apei.
Sistemul multifuncțional de fitoremediere este alcătuit din segmente de fitoremediere și
segmentul de râu cotit artificial, care funcționează pentru a reține și a trata fluxurile de intrare
și pentru a îmbunătăți alte servicii ecosistemice.
Sistemul multifuncțional de fitoremediere combină mai multe funcţii importante, care
îmbunătăţesc mediul:
- retenţia apei pe site;
- tratarea controlată a apei cu regularizarea fluxului;
- îmbunătăţirea serviciilor ecosistemiceale apei curgătoare şi habitatelor riverane;
- suprafeţe deschise atractive în mediul urban care sporesc biodiversitatea.
35
2. Titlul proiectului
SISTEMUL DE BIOREMEDIERE PE UN AFLUENT AL GLINŠČICA
3. Tipul proiectului
Proiectul este de natură locală și a fost finanțat de către orașul Ljubljana, Departamentul de
Protecție a Mediului.
4. Obiectivul specific al proiectului
Obiectivul proiectului a fost de a demonstra o bună practică de fitoremediere pentru
îmbunătățirea calității apei, serviciilor ecosistemice și retenției apei la fața locului.
5. Baza legală a măsurilor luate
Sistemul multifuncțional de fitoremediere a fost implementat conform legislaţiei din Slovenia.
6. Conexiunile cu alte programe
Sistemul multifuncțional de fitoremediere este proiectat pentru a demonstra cele mai bune
practici de îmbunătăţire a calităţii cursurilor de apă în zona oraşului Ljubljana.
7. Baza organizatorică şi financiară
Implementarea sistemului multifuncțional de fitoremediere a fost validată de către orașul
Ljubljana, care a investit 44.066 de euro. Proiectul a fost implementat de Limnos Ltd.
Rezultatele prezentate aici au fost publicate în articolul „Fitoremedierea și revitalizarea
cursului de apă pentru ameliorarea stării ecologice a râului Glinščica” de către Vrhovšek și
colab. („STREPOW” International Workshop; 02/2011).
36
8. Descrierea tehnică
Sistemul multifuncțional de fitoremediere este situat în iazul de retenție existent, care servește
pentru a reține apa pluvială din jurul zonelor urbane și excesul de apă din râul Glinščica.
Sistemul este unit cu râul, dar nu are o influență semnificativă asupra frecvenței și extinderii
inundațiilor.
Sistemul multifuncțional de fitoremediere este compus din mai multe segmente cu diferite
funcții. Primul segment este un segment de tratare a apelor uzate. Acestea sunt compuse dintr-
un bazin de retenție inactiv (VRB) și un șanț de tratare inactiv (VTD), cu funcția de retenție și
filtrare a solidelor în suspensie, adsorbție și degradare aerobă și anaerobă a materiei organice
și asimilarea nutrienților în biomasa vegetală. Al doilea segment este o albie cotită și mai
dinamică, cu funcția de flux de apă prelungit pentru retenţia mai îndelungată a apei și
capacitatea de purificare, precum și o mai bună aerare a apei pentru o mai bună purificare. În
plus, asimilarea nutrienților în biomasa plantelor este îmbunătățită, având ca rezultat o
creștere a microhabitatelor, oferind o stabilitate îmbunătățită a ecosistemului.
Fig. 10. O schemă a sistemului de fitoremediere implementat
Afluxul mixt de apă (râul afluent, scurgerea apei pluviale și apa de canalizare) curge printr-un
bazin de sedimentare inactiv în trei compartimente ale șanțului de tratare inactiv, umplut cu
un amestec de pietriș și plantat în mod predominat cu Phragmites australis. Din șanț, apa
tratată curge într-un curs de apă meandric și continuă într-o zonă umedă naturală.
37
Imaginea 19. Sistemul multifuncţional de fitoremediere pe partea stângă în vara lui 2011; Sistemul
multifuncţional de fitoremediere pe partea dreaptă în primăvara lui 2013, după o iarnă lungă, înainte de
începutul creşterii plantelor
9. Evaluarea impactului măsurilor
Rezultatele mai multor ani de monitorizare au arătat că abordarea bioremedierii a contribuit la
consolidarea serviciilor ecosistemice pe diferite niveluri. Cu validarea tratării apelor reziduale
în afluentul râului Glinščica, cursul de apă principal - Glinščica a fost protejat. Între timp, a
fost obţinută o retenție mai mare de apă în sistem și, prin urmare, a fost obţinută şi reducerea
extremelor hidraulice în formă de inundații și secete. Producția primară, diversitatea plantelor
și a habitatului a crescut.
În comparație cu ce a fost înainte, zona șanțului de tratare inactiv și albiei meandrice este
acum o zonă populară de agrement pentru localnici. Acest lucru indică faptul că abordarea
fitoremedierii a crescut valoarea estetică și de recreere a ecosistemului.
38
RECONSTRUCŢIA BARAJULUI MONTAN HB KLAUZY
1. Introducere
HB Klauzy este localizat în zona de munte din Parcul Naţional Slovenský Raj. Acest baraj de
munte este pe râul Biely Potok, care se varsă în râul Hornád.
Figura 11 ilustrează localizarea măsurilor de apă pentru HB Klauzy.
Fig. 11. Hărţi – localizarea hidrologică şi geografică a bazinului, unde este construit barajul
2. Titlul proiectului
RECONSTRUCŢIA BARAJULUI MONTAN HB KLAUZY
39
3. Tipul proiectului
Pădurile Republicii Slovace, Întreprinderea de Stat este responsabilă pentru administrarea
reconstrucției barajului. Proiectul a fost finanțat de Întreprinderea de Stat. Bugetul total a fost
de 130.000 de euro.
4. Obiectivul specific al proiectului
Scopul reconstrucţiei barajului de apă este de a restricționa scurgerea apei și de a controla
expedierea apei în exces și sedimentele acumulate în rezervorul de apă. Scopul este, de
asemenea, să fie folosit pentru recreere, inclusiv drumeții și pescuit. Progresul proiectului a
fost raportat în știri regionale, în școlile locale și de organizațiile locale de mediu.
5. Baza legală a măsurilor luate
Odată ce reconstrucția barajului de apă a fost implementată în cadrul teritoriului Parcului
Național, a fost crucial să se asigure că proiectul s-a aliniat cu legislația privind conservarea
naturii și a apei. Ca urmare a acestor legi, acest proiect a respectat restricțiile legale și de
mediu, și, astfel, a asigurat că reconstrucția barajului a avut impact minim negativ asupra
mediului.
6. Conexiunile cu alte programe
Acest proiect nu a fost conectat cu alte programe naţionale.
7. Baza organizatorică şi financiară
Diferitele etape ale proiectului au inclus o analiză hidrologică, un proiect tehnic, inginerie, o
perioadă de aprobare și realizarea proiectului. Toate aceste etape ale proiectului au fost finanțate
de Întreprinderea de Stat.
40
8. Descrierea tehnică
Reconstrucția a fost concentrată pe sporirea securităţii barajului, care a fost distrusă în
inundațiile din anul 2010 și a crescut volumul de retenție (activă) al inundațiilor. Evacuarea
viiturilor este Q100 = 29,4 m3.s
-1.
Este ilustrată starea barajului înainte de reconstrucție - Imaginea 20.
Imaginea 20. Barajul HB Klauzy după trecerea valului de inundaţii 2010 (fotografiat de Mosný)
Şi după reconstrucţie – Imaginea 21.
Imaginea 21. Barajul montan HB Klauzy reconstruit 2014 (fotografiat de Fodor, Întreprinderea de Stat)
9. Evaluarea impactului măsurilor
Beneficiile reconstrucției includ salvarea de la uzura istorică a muntelui ca urmare a
distrugerii datorate inundațiilor, restabilirea și sporirea capacității de retenție a rezervorului și
îmbunătățirea abilităților lor transformaţionale privind inundațiile. Capacitatea îmbunătățită
de retenţie a apei îmbunătățeşte, de asemenea, şi condițiile pentru flora și fauna din bazin.
Zona va fi, de asemenea, folosită pentru pescuit, recreere şi turism.
Această reconstrucție ar trebui să fie văzută ca un exemplu de condiții modificate ale
scurgerilor prin utilizarea de noi parametri tehnici pentru construcții.
41
ZONA DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INUNDAŢIILOR – POLDERUL
KLATOVA NOVA VES
1. Introducere
Polderul Klatova Nova Ves este localizat pe râul Hradsky Potok din bazinul Vyčoma, unde
scurgerea este realizată în râul Nitra. Proiectul discutat aici în mod specific este situat în
Janova Ves din Klatova Nova Ves, care se află în aria protejată Ponitrie.
Polderul Klatova Nová Ves se află în sistemul alpino-himalayan.
Figura 12 ilustrează localizarea polderului unde se iau măsuri de protecție împotriva
inundațiilor.
Fig. 12. Localizarea polderului
2. Titlul proiectului
ZONA DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA INUNDAŢIILOR – POLDERUL KLATOVA NOVA
VES
3. Tipul proiectului
Întreprinderea Slovacă de Gospodărire a Apelor, Întreprinderea de Stat este responsabilă
pentru managementul acestui proiect. Proiectul a fost co-finanțat de Uniunea Europeană și de
statul slovac. Bugetul total a fost de 1.032 milioane EUR.
42
4. Obiectivul specific al proiectului
Proiectul are scopul de a proteja zona de inundații, astfel, protejează proprietatea și oamenii
din zonele înconjurătoare. În plus, structura a îmbunătățit volumul de retenție. Proiectul a fost
mediatizat în știri regionale, pe site-uri web, în cadrul reuniunilor, precum și de organizațiile
locale de mediu.
5. Baza legală a măsurilor luate
Proiectul s-a conformat legii slovace. Autorizațiile de construire și dreptul de apă au fost
asigurate cu ajutorul fondurilor UE și resurselor financiare ale bugetului de stat.
6. Conexiunile cu alte programe
Proiectul este în conformitate cu liniile directoare stabilite de divizia de Protecţie impotriva
Inundaţiilor a Ministerului Mediului din Republica Slovacă.
7. Baza organizatorică şi financiară
Diferitele etape ale proiectului au inclus o analiză de geologie şi hidrologie, proiect tehnic,
inginerie, o perioadă de aprobare și implementarea proiectului. Proiectul a fost finanțat din
fonduri UE, bugetul de stat și de către Întreprinderea de Stat. Proiectul a început în 2010 și s-a
finalizat în 2013.
Bugetul proiectului a fost:
- Finanţare UE 745 924,62 Eur 80,75 %
- Buget de stat SR 131 633,76 Eur 14,25 %
- Buget Întreprinderea de Stat 154 826,66 Eur 5 %
- Buget total 1 032 385,04 Eur
8. Descrierea tehnică
Măsurile implementate în timpul proiectului au redus riscul de inundaţii.
Transformarea descărcărilor maxime ale valului de inundaţii este de la Qmax=13 m3s
-1 la
Qmax=4,2 m3.s
-1, ceea ce a redus vârful valului de inundaţii la aproximativ 85 %.
43
Următoarea fotografie ilustrează construcţia polderului şi reconstrucţia râului Hradsky potok.
Imaginea 22. Polder pe râu 2014 (fotografie: Întreprinderea Slovacă de Gospodărire a Apelor)
9. Evaluarea impactului măsurilor
Polderele sunt o soluție pentru a reduce inundațiile, dar nu controlează expedierea scurgerii.
Cu toate acestea, beneficiile structurilor hidrotehnice construite pentru protecția împotriva
inundațiilor se referă la întârzierea scurgerilor din bazin după precipitaţii atmosferice multe
sau/și după topirea zăpezii.
44
PODSPÁDY – ZONA PROTEJATĂ BOR – RETENŢIA NATURALĂ A
APEI PRIN BARAJUL CONSTRUIT DE CASTORI
1. Introducere
Castorii construiesc diguri în mod natural, și, astfel, încetinesc fluxul de apă din bazinul în
care ei trăiesc.
O zonă în care acest lucru a avut loc este aria protejată Bor, care este situată în apropierea
satului Podspády. Castorii care trăiesc pe partea afluenților râului Javorinka au creat baraje,
care au încetinit scurgerile de suprafață și au permis apei să satureze profilul solului din jur.
Această zonă este situată în sistemul alpino-himalayan.
Avantajul reducerii scurgerii apei este acela că riscul de secetă ar fi mai mic, ceea ce ar
conduce la un habitat mai stabil, și, astfel, la condiții mai favorabile pentru floră și faună.
Figura 13 ilustrează localizarea măsurilor pentru apă create de castori.
Fig. 13. Hărţi – hidrologică şi geografică ale bazinului, unde este construit barajul
2. Titlul proiectului
PODSPÁDY – ZONA PROTEJATĂ BOR – RETENŢIA NATURALĂ A APEI PRIN
BARAJUL CONSTRUIT DE CASTORI
45
3. Tipul proiectului
Castorii și structurile pe care le creează, apar în mod natural în natură, fără a provoca
probleme serioase. Ei pot fi astfel încurajaţi în ariile protejate, acolo unde este imposibil să se
implementeze soluții tehnice care modifică modelele de scurgere.
4. Obiectivul specific al proiectului
Deoarece acesta este un fenomen care apare în mod natural, este popular în rândul cetățenilor
și ecologiștilor. Proiectul a fost prezentat în publicații și la conferințe, unde a fost discutat ca o
măsură de retenţie a apei, și în știri regionale și în școli, unde a fost menționat ca fiind o
„soluție verde”.
5. Baza legală a măsurilor luate
Deoarece acesta este un fenomen care apare în mod natural, construcțiile nu au nevoie de
nicio autorizaţie legală. Aceste construcții nu au nici o limită de timp, dar depinde de
comunitatea de castori și accesul la materialele lemnoase din bazinul hidrografic.
6. Conexiunile cu alte programe
Principalele programe legate de aceste măsuri sunt programele educaționale de mediu și de
educație cu privire la apă în școli, unde sunt evidențiate ca o măsură care poate fi pusă în
aplicare pentru a îmbunătăți retenția apei.
46
7. Baza organizatorică şi financiară
Pentru că se întâmplă în mod natural, nu are nevoie de o planificare umană sau de finanțare.
8. Descrierea tehnică
Aceste măsuri ar putea fi considerate ca o măsură netehnică de retenţie a apei. Este un
exemplu de schimbare a condițiilor într-o arie protejată și de creare a unor condiții mai
favorabile pentru flora și fauna din zona înconjurătoare.
9. Evaluarea impactului măsurilor
Barajele construite de castori restabilesc și sporesc capacitatea de retenție a apei. Retenția
îmbunătățită a apei îmbunătățeşte condițiile florei și faunei din bazin (Imaginea 23).
Imaginea 23. Măsurile naturale pentru apă din bazinul Javorinka 2014 (fotografiat de Mosny)
47
MĂSURI DE RETENŢIE SUPERFICIALĂ A APEI ÎN CHEILE
HALUZICE
1. Introducere
Cheile Haluzice sunt situate la 260 de metri deasupra nivelului mării la graniţa cu satul
Haluzice din vestul Slovaciei la aproximativ 25 de kilometri sud de orașul Trenčín. Fac parte
din sistemul orografic al Carpaților Exteriori şi subsistemului orografic al Carpaților Albi.
Cheile Haluzice au fost declarate Monument al Naturii cu gradul 4 de protecție în 1963.
Acestea au o suprafață totală de 35.000 m2. Cheile au fost formate prin activitatea de eroziune
adâncă a râului Haluzice. În partea superioară a rocii de bază formată din flişuri de dolomită şi
calcar, eroziunea a excavat treptat la o adâncime de 30 m un defileu lat de 100 m, cea mai
mare parte, fără vegetație, care s-a extins treptat. Din cauza condițiilor meteorologice,
materialul fin nisipos din pereții laterali ai râpei au erodat și au format conuri de îndiguire la
poalele zidurilor cheilor. Valurile mai mari ale apei au transportat material către părțile
inferioare unde grohotişul a creat nămol care a colmatat terenul fertil din satul Štvrtok, iar
eroziunea retroactivă a amenințat partea Haluzice a satului. Pe pante, s-au format creste și
șanțuri, care au creat noi chei. Cele mai mari au fost create în zona Pod Kostolom. Formarea
lor a distrus o parte din vechiul cimitir și miradorul unei biserici romanice fortificate care
datează din secolul al 13-lea.
Fig. 14. Localizarea Monumentului Natural Haluzice Gorge
Sursa: http://uzemia.enviroportal.sk/main/detail/cislo/43 (Accesat pe 2 August 2014)
48
Fig. 15. Localizarea Monumentului Natural Haluzice Gorge
Sursa: Google Earth
2. Titlul proiectului
STABILIZAREA RÂULUI HALUZICE ŞI PROTECŢIA ÎMPOTRIVA EROZIUNII A
CHEILOR HALUZICE CARE A ÎNCEPUT DIN 1926
3. Tipul proiectului
Cheile Haluzice aparţin Cadastrului Satului Haluzice, Districtul Nové Mesto nad Váhom și
Regiunea Trenčiansky din Slovacia de Vest. Acestea au o suprafață totală de 3,5 hectare.
Proiectul a inclus măsuri tehnice complete care cuprind baraje cu ziduri din piatră și trepte de
piatră. Acestea cuprind, de asemenea, măsuri netehnice, inclusiv barierele orizontale din
grindă de lemn pentru a încetini fluxul de apă şi plantarea de copaci și arbuști pe terase
întărite cu coșuri din salcie pentru a reduce eroziunea solului. Traseul forestier al Cheilor
Haluzice a fost deschis în 2011 cu mai multe panouri informative. În plus, Lesy SR a
încorporat Cheile Haluzice în rețeaua sa de zone forestiere semnificative. Acestea sunt
monumente legate de istoria silviculturii în Slovacia în ceea ce privește valorile naturale, de
construcție, tehnice și artistice.
49
4. Obiectivul specific al proiectului
Măsurile tehnice și netehnice proiectate în Cheile Haluzice au scopuri multiple, variind de la
protecția împotriva inundațiilor, retenția apei în perioadele de secetă, reducerea eroziunii
solului, protecţia ecosistemelor forestiere, protecţia patrimoniului cultural, precum și căi
locale pentru educație și recreere. Barajele şi treptele de piatră reţin nămolul, format în urma
eroziunii din partea superioară a râlui, de asemenea depozitează niveluri ridicate ale apei din
timpul furtunilor, încetinesc scurgerilor şi drenează apa în condiții de siguranță.
5. Baza legală a măsurilor luate
Cheile Haluzice au fost declarate ca Monument al Naturii de către Comisia Educației și
Culturii a Comitetului Oamenilor din Districtul Trenčín Nr. 40, la 31 Octombrie 1963.
Autoritatea regională din Trenčín a stabilit atunci al 4-lea grad de protecție prin Decretul nr.
1/2003 la 27 iunie 2003 , care intră în vigoare de la 1 august 2003. Nu a fost declarată nicio
arie protejată. Cheile Haluzice nu aparţin niciunei rețele europene de arii naturale protejate și
nici nu este o arie protejată privată. În prezent, State Nature Conservancy White Carpathians
Protected Landscape Area administrează Rezervația Naturală Cheile Haluzice. Zona poate fi
găsită în Catalogul de Hărți al Republicii Slovace cu numărul 35-14 în scara 1: 50.000, cu un
nume standard de Haluzická súteska. O vale epigenetică de 50 m adâncime - cheile formate
prin eroziune de adâncime a râului Haluzický, care își are originea în zona rocilor mici de fliș
rezistent din afara Monumentulului Natural sunt de interes special pentru protecție. Cheile
Haluzice sunt, de asemenea, o insulă izolată din punct de vedere geologic de calcar mezozoic
rezistent înconjurat de roci de eroziune înclinate care cauzeaza probleme cu eroziunea apei.
Toate activitățile trebuie să fie în conformitate cu limitele gradului 4 de protecție în
conformitate cu Legea 543/2002 a protecției naturii și peisajului.
6. Conexiunile cu alte programe, inclusiv:
Zona este o parte a unui plan spațial al unității teritoriale mari a regiunii Trenčín, care a fost
dezvoltat în 1998. Trei instituții de stat sunt responsabile pentru diferitele utilizări ale Cheilor
Haluzice. Întreprinderea de Gospodărire a Apei din Slovacia administrează râul Halizický,
Lesy SR, Trenčín Branch administrează lucrările tehnice (baraje și trepte) și terenurile
forestiere, iar Comitetul de Stat pentru Controlul şi Protecţia Naturii administrează Rezervația
Naturală. Zona este situată în bazinul hidrografic Váh, și, prin urmare, este supusă planurilor
50
de management ale sub-bazinului râului respectiv, pregătite în 2009 de către Institutul de
Cercetare a Apei.
Imaginea 24. Ruinele bisericii Haluzice şi partea inferioară a Cheilor Haluzice din partea de jos a bisericii
Imaginea 25. Partea inferioară a Cheilor Haluzice cu barajul de piatră de 4m înălţime
51
Imaginea 26. Resturile de lemn reținute de barajul de piatră în partea de jos a Cheilor și panoul de
informații privind traseul forestier important
Imaginea 27. Partea de mijloc a Cheilor cu baraj de piatră şi trepte de lemn pentru a reduce fluxul apei
Imaginea 28. Partea de mijloc a Cheilor cu grindă de lemn pentru a reduce fluxul apei şi vegetaţia
luxuriantă
52
Imaginea 29. Partea superioară a cheilor cu două baraje de piatră
Imaginea 30. Valea laterală a cheilor cu două baraje de piatră
Fotografiate de: Richard Muller
7. Baza organizatorică şi financiară
Executarea măsurilor tehnice și netehnice au început în 1926-1927. Lucrarile generale de
restaurare au fost întreprinse în 1960, 1965, 1979 și 1980. În 2011, LESOSTAV NITRA a
restaurat barajele de pe brațul lateral dreapt al cheilor. Întreprinderea de Gospodărire a Apei
din Slovacia administrează râul Haluzický care curge prin Chei. Lucrarile tehnice de pe râul
Haluzický, barajele de piatră și treptele de piatră, aparțin proprietății statului administrate de
Întreprinderea de Stat Lesy SR, Trenčín Branch. În mod similar, Lesy SR, Trenčín Branch,
administrează terenul forestier din Cheile, care înconjoară râul Haluzický.
53
8. Descrierea tehnică
Prof. Leo Skatula (1889-1974) a elaborat și implementat un proiect în râul Haluzický în 1926-
1927. Prof. Skatula a fost pădurar, conștient de importanța funcției de protecție a solului și de
gospodărire a apelor a pădurilor. El este responsabil pentru proiect, care a stabilizat pantele
Cheilor Haluzice și brațele sale laterale și a prevenit inundarea și transportul de grohotiş în
aval. Sistemul complex de stabilizare este format din 8 baraje cu pereţi de piatră și 17 trepte
de piatră în partea de jos a Cheilor. Pantele au fost stabilizate prin împădurire prin terase
întărite cu garduri de salcie. Arbuști, copaci și plante liane au fost plantate pe podea, pe părțile
laterale și pe spațiile goale. În următorii ani, copacii, arbuștii și lianele au umplut treptat
întreaga suprafață a Cheilor. Ultimul baraj de 4 m înălţime a fost construit spre sfârșit cu
scopul de a opri eroziunea și de a proteja satul Haluzice, precum și conectarea drumului local
cu satul Štvrtok. Lungimea totală a râului Haluzický modificat inclus în Chei este de 1,5 km.
În prezent, există 6 baraje funcționale în Cheile de pe râul Haluzický, 4 sunt pe brațul lateral
dreapt. Scopul barajelor este de a reține aluviuni, cauzate de eroziunea din partea superioară a
râului, precum și de a reţine nivelurile ridicate ale apei din timpul furtunilor. În plus, 17 trepte
de piatră încetinesc scurgerile și drenează apa în condiții de siguranță.
9. Evaluarea impactului măsurilor (beneficii tangibile şi intangibile)
Măsurile de retenţie superficială a apei servesc unor scopuri diferite. Scopul lor principal este
protecția împotriva eroziunii și a inundațiilor. Alte beneficii se referă la stocarea apei în
perioadele de secetă pentru faună și floră, recreere, educație și protecția patrimoniului
cultural. În plus față de traseul forestier educațional, zona este o destinație populară datorită
ruinelor bisericii romanice fortificate construită în 1240 şi situată în apropiere de Chei.
10. Referinţe bibliografice
Scanările documentelor MonumentuluiNaturii Cheile Haluzice
http://uzemia.enviroportal.sk/main/detail/cislo/43 (Accesat pe 2 August 2014)
Zona de pădure semnificativă Cheile Haluzice: http://www.lesy.sk/showdoc.do?docid=894
(Accesat pe 5 August 2014)
54
PROTECŢIA MLAŞTINII DIN EGYEK–PUSZTAKÓCS
1. Introducere
De la fondarea sa în 1973, Parcul Național Hortobágy a avut drept scop restaurarea şi
reabilitarea peisajelor Câmpiei Mari care au fost transformate de secole de activitățile umane.
Întreaga zonă de 4073 ha din sistemul mlăştinos Egyek - Pusztakócs (Fig. 16) a fost parte din
Parcul Național Hortobágy încă de la înființarea sa (1 Ianuarie, 1973). Ca parte a Parcului
Național, sistemul mlaștinilor a fost inclus în lista Patrimoniului Mondial UNESCO la
categoria „peisajului cultural” din anul 1999. Întreaga suprafață a sistemului mlaştinilor este
inclusă în anexa Convenției Ramsar privind zonele umede de importanță internațională și face
parte din rețeaua Natura 2000 bazată atât pe Directiva Habitate cât şi pe Directiva Păsări.
Fig. 16. Sistemul mlăştinos Egyek-Pusztakócs este localizat în partea de vest a Hortobágy, la graniţa sa cu
regiunea Nagykunság, în vechea luncă inundabilă a râului Tisa şi în sudul satului Egyek
(sursa: Google Maps)
Primul program de reabilitare a habitatului din Ungaria a fost inițiat în regiunea Hortobágy.
Programul de reabilitare la nivel de peisaj al Egyek - sistemul de mlaștini Pusztakócs se
55
distinge clar faţă de toate restaurările similare. Prima etapă a acestui program (1976-1997) a
implicat reabilitarea mlaștinilor și pajiștilor după reconstrucția hidrologică a sistemului de
alimentare cu apă. Cea de a doua etapă, care este încă în desfășurare, se concentrează pe
refacerea păşunilor și pe administrarea și protecția mlaștinilor deja revitalizate.
Programul de reabilitare a habitatului Egyek-Pusztakócs, care se bazează pe zeci de ani de
experiență, este cel mai vechi și mai mare program de restaurare a unui habitat din Ungaria.
Proiectul a contribuit cu succes la restaurarea și conservarea viitoare a unei părți substanțiale a
biodiversității unice din Ungaria.
Sistemul de mlaştină Egyek-Pusztakócs care obișnuia să fie inundat în mod regulat de către
râul Tisa a fost asanat treptat de la începutul secolului al 19-lea. Cu toate acestea,
regularizarea râului Tisa, care a avut loc din anii 1860 s-a finalizat cu cea mai importantă
sursă de alimentare cu apă în sistemul de mlaștină. Construcția sistemului pentru drenarea
apelor interioare, care a început în anii 1900 și s-a accelerat între 1930 și 1950, a asanat cele
mai multe mlaștini și a dus la scufundarea mesei de apă subterană și la apariția unui deficit
general de apă în habitate. Construcția de canale, realizate ca parte a programului de
îmbunătăţire a zonei Egyek în 1980, a condus la o secetă aproape fatală și la o degradare
aproape ireversibilă a sistemului de mlaştini.
Ca rezultat al lucrărilor de regularizare a râului, drenare și control al inundațiilor, sursele de
alimentare cu apă naturală aproape au dispărut. Secarea a fost cauzată în principal de aceste
schimbări și a fost accentuată doar de perioadele extrem de lungi de precipităţii scăzute dintre
sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1990. Cele mai multe dintre bazinele naturale de apă
ale mlaștinilor au fost arate, iar conexiunile dintre mlaștini au fost finalizate prin umplerea
fostelor depresiuni naturale care au fost conectate cu mlaștinile.
În paralel cu secarea zonei, aratul a descompus o suprafaţă din ce în ce mai mare de pajiști și
păşuni, iar procentul de terenuri arabile a crescut treptat. În plus față de reducerea habitatelor
zonelor umede, au dispărut şi habitatele marginale caracteristicile și tranzițiile zonale (de
exemplu, păşune uscată-pajiște umedă-pajişteaTussock-mlaștină). În multe domenii, au apărut
parcele ale habitatelor omogene separate de margini ascuțite, bruşte şi netranzitorii.
2. Titlul proiectului
PROTECŢIA MLAŞTINII DIN EGYEK–PUSZTAKÓCS
56
3. Tipul proiectului
Proiectul are un caracter regional și acoperă o suprafață mare de zonă umedă din Parcul
Național Hortobágy.
4. Obiectivele specifice ale proiectului
Sistemul de mlaştini Egyek-Pusztakócs, cu o suprafaţă degradat sever de peste 4000 ha, are
mare nevoie de restaurare.
Scopul reabilitării a fost de a construi și opera un sistem de alimentare cu apă, care ar putea
imita inundațiile care au fost caracteristice zonei înainte de regularizarea râului, precum și de
a realiza o reconstrucție hidrologică și revitalizare a mlaștinilor. Construcția sistemului de
alimentare cu apă a fost începută cu mlaştinile Fekete-rét (1976) și continuată cu Kis-Jusztus,
Bőgő şi Meggyes şi a fost finalizată în 1997 cu mlaştinile Hagymás și Csattag. Sistemul de
canale a adus apa râului Tisa înapoi la mlaștini.
5. Baza legală a măsurilor luate
Politica de conservare a naturii a Uniunii Europene se bazează pe două directive, Directiva
Păsări și Directiva Habitate. Scopul Directivei Păsări, adoptată în 1979 (79/409/EGK), este de
a proteja toate speciile de păsări care apar în mod natural în zona statelor membre. Anexa I
din directivă enumeră speciile pentru care statele membre sunt obligate prin lege să le
desemneze și să le protejeze prin intermediul Ariilor de Protecție Specială.
Scopul Directivei Habitate, adoptată în 1992 (43/92/EGK), este de a conserva toate speciile de
plante și toate speciile de animale, altele decât păsările, și, în general, de a proteja diversitatea
biologică, care apare în mod natural în zona statului membru .
Două tipuri de habitate găsite în sistemul de mlaştină Egyek - Pusztakócs și în Hortobágy Z
sunt desemnate ca tipuri de habitate „prioritare”, în Anexa I la Directiva Habitate: stepele
alcaline panonice (Natura 2000 cod: 1530) și pajişti stepice panonice pe loess.
6. Conexiunile cu alte programe
Nicio conexiune.
57
7. Baza organizatorică şi financiară
Acest proiect a fost susţinut de instrumentul financiar LIFE al Comisiei Europene și co-
finanțat de către Departamentul de Ape și Mediu, Ungaria.
Beneficiar: Conducerea Parcului Naţional Hortobágy
Partener: Universitatea din Debrecen
Informaţii suplimentare:
Hortobágyi Nemzeti Park Igazgatóság (Conducerea Parcului Naţional Hortobágy)
H-4024 Debrecen, Sumen u. 2., Hungaria
Telefon: (+36-52) 529-920
Web: www.hnp.hu
8. Descrierea tehnică
Modificările la nivel de habitat după reconstrucția hidrologică au cauzat o regenerare și
revitalizare a habitatelor mlăştinoase. În câţiva ani, întinderea zonală a mlaştinilor a abordat
nivelul estimat dinaintea începerii activităților umane să transforme zona (Fig. 17). Astăzi,
sistemul de mlaştină este caracterizat printr-o structură de peisaj tip mozaic, elementele cele
mai importante ale căror albii de râu vechi curg cel mai mult de la N la S, loessul a acoperit
terenurile mai înalte dintre mlaștini, pajiştile de la marginile mlaştinilor, pajişti alcaline și
pășuni și mici locaşuri de zone zone forestiere, linii de arbori și fragmente de păşuni loess
uscate.
Fig. 17. Reconstrucţia hidrologică a cauzat regenerarea rapidă a mlaştinilor, cu extinderea lor zonală
crescând până la 26-28% (harta habitatului din 2001)
58
9. Evaluarea impactului măsurilor
Succesul reconstrucției hidrologice a fost observat prin schimbările foarte rapide în fauna de
păsări. În anii de după reconstrucție, specii rare și valoroase de păsări, cum ar fi cioc întors
(Recurvirostra avosetta), piciorongul (Himantopus himantopus) și pescăruşul cu cap negru
(Larus melanocephalus) au apărut într-un număr fără precedent în sistemul de mlaştină.
Decelerând procesul de stabilizare, în timpul în care grupuri de păsări au devenit mai
caracteristice pentru apele stătătoare, urmat de recolonizarea inițială, au dispărut specii mai
puțin tipice în mlaștinile Hortobágy.
Astăzi paturile de stuf, intercalate cu arborete de papură cu frunze late şi papură cu frunze
înguste, Softstem Bulrush și pipirig, acoperă cea mai mare parte a mlaștinilor. Recolonizarea
vegetației submerse a fost extensă extrem de rapid, iar nufărul alb, nufărul galben, plutica,
castanele de baltă și feriga plutitoare au acoperit suprafeţe din ce în ce mai mari.
Mlaștinile au un număr limitat de pești, în timp ce şarpele de casă și broasca-țestoasă
europeană de baltă sunt abundente. Printre mamifere, vidra este demnă de menţionat, care
trăiește în număr mare în canale și iazurile de peşte din apropiere.
10. Referinţe bibliografice
http://ec.europa.eu/environment/life/project/Projects/index.cfm?fuseaction=home.showFile&r
ep=file&fil=EPuLIFE_Booklet_EN.pdf (Accesat pe 26 Iunie 2014)
59
INFRASTRUCTURA DE APĂ, INCLUSIV RETENŢIA SUPERFICIALĂ
A APEI SPRIJINĂ MANAGEMENTUL TERENULUI ŞI APEI
1. Introducere
Bazinul Carpatic din Ungaria este susceptibil de inundații și secete datorită poziției sale
geografice. Există o mare tradiție de protecție împotriva inundațiilor în Ungaria. Înălțimile
digurilor de protecție împotriva inundațiilor au fost determinate luând în considerare nivel
standard de inundații (1% probabilitate, adică timp de revenire de 100 de ani) + 1m siguranță
altitudinală. Scopul a fost de a face fluxul de inundații cât mai rapid posibil, potențial fără a
provoca nici un prejudiciu. În cazul în care inundațiile au depășit nivelul standard, vârfurile
inundației pot fi reduse prin deschiderea rezervoarelor de urgență. În ultimele decenii,
nivelurile de inundații au crescut în mod semnificativ datorită fenomenelor meteorologice mai
extreme, intervențiilor umane, precum și datorită scăderii transmisivităţii albiilor râurilor.
Fenomenele meteorologice extreme și aparițiile de inundații și secetă asociate observate în
anii anteriori atrag atenția faptului că practica iniţială de management al apei nu mai este
adecvată. Abordarea „lupta împotriva inundațiilor” trebuie să fie schimbată de abordarea
„trăind cu inundațiile”. Nu a fost nevoie de o schimbare similară în abordarea pentru
gospodărirea apelor interioare și managementul secetei, ceea ce necesită o modificare
corespunzătoare a utilizării terenurilor. Trebuie să fie păstrată cât mai multă apă posibil şi
transferată apoi în zonele care se confruntă cu deficit de apă.
Cea mai nouă abordare este văzută în programul de guvernare îmbunătățit Reînnoirea
Planului Vásárhelyi (VTT), care nu urmărește doar să asigure o protecție împotriva
inundațiilor în bazinul Tisa, ci, de asemenea, urmăreşte să reducă la minimum durata
perioadelor de deficit de apă, folosind retenția apei și metodele de guvernare a apei.
În conformitate cu VTT, a fost construit un rezervor de atenuare a inundațiilor la Cigánd,
primul din cele 14 rezervoare planificate. Lucrările la rezervor au început în 2005 și au fost
finalizate și rezervorul pus în funcțiune în anul 2009 (Fig. 18 și Imaginea 31).
60
Fig. 18. Localizarea Rezervorului de Atenuare a Inundaţiilor de la Cigánd în Valea Superioară a Tisei din
Ungaria
În plus față de reducerea nivelului de inundații, rezervorul conține, de asemenea, soluții
tehnice, care se referă la planurile de dezvoltare rurală pentru regiune. Rezervorul oferă o
oportunitate pentru agricultorii care își desfășoară activitatea în zonă, pentru a trece la
cultivarea extensivă, în anumite condiții. Aceste rezervoare cresc, de asemenea, siguranța
producției.
Imaginea 31. Panorama structurii de alimentare a Rezervorului de Atenuare a Inundaţiilor de la Cigánd
© (fotografiat de: H. Szabó Sándor)
61
2. Titlul proiectului
INFRASTRUCTURA DE APĂ SPRIJINĂ MANAGEMENTUL TERENULUI ŞI APEI
3. Tipul proiectului
Proiectul are un caracter regional și acoperă o suprafață mare din Valea Superioară a Tisei din
Ungaria.
4. Obiectivele specifice ale proiectului
Conform principiilor definite de VTT, au fost stabilite următoarele obiective specifice:
a) Construirea de lucrări de protecție împotriva inundațiilor în valea Tisa, în conformitate cu
scopul de a crește transmisivitatea albiilor râurilor cu ape mari, precum și de a controla
scurgerile, garantând astfel schimbarea modului de utilizare a solului şi terenului în zonele
inundabile ale râurilor;
b) Reactivarea zonei inundabile din valea Tisa prin construirea bazinelor de retenţie a
viiturilor care să garanteze evacuarea regulată a apelor, împreună cu facilități care să
garanteze guvernarea internă a apei și evacuarea ulterioară a apei;
c) Reducerea nivelurilor extreme maxime de inundații până la 1,0 metru pe întreaga
suprafață maghiară a Bazinul Hidrografic Tisa prin construirea bazinelor de retenţie a
viiturilor și creșterea transmisivităţii zonelor inundabile ale râului;
d) Dezvoltarea sistemului de monitorizare și prognoză, stabilirea sistemului de bazin de
retenţie a viiturilor pentru evacuarea apei și a sistemului de apă legat de managementul
terenurilor a căror funcționare va fi desfăşurată în conformitate cu implementarea;
e) Dezvoltarea îmbunătățirilor de infrastructură aferente, împreună cu schimbarea modului
de utilizare a terenurilor, în același timp și implementarea facilităţilor de apă ale bazinelor
de retenţie a viiturilor.
5. Baza legală a măsurilor luate
Legea LXVII din 2004 care se ocupă cu implementarea necesității de a spori siguranța văii
Tisa şi cu programul de dezvoltare rurală și regională (numit Reînnoirea Planului Vásárhelyi)
62
al zonei în cauză, precum și Legea LVII din 1995 privind Gospodărirea Apei, care a fost
modificată prin Legea CXLIX din 2007.
Principalele puncte ale modificării:
Când proiectul din valea Tisa este implementat, trebuie să fie puse în aplicare următoarele
principii:
a) Inundațiile care nu sunt peste nivelul standard trebuie să fie direcţionate în afara albiilor
râurilor cu ape mari între digurile de protecție împotriva inundațiilor cu capacitate de
protecție pentru inundații standard. În albiile râurilor, fluxul de apă și condițiile de
distribuire a apei trebuie să fie îmbunătățite pentru apariția primară a aspectelor de
protecție împotriva inundațiilor;
b) Valurile de inundații peste capacitatea de protecție standard, care amenință să cauzeze o
defecţiune a digului și inundare, trebuie micșorate prin devierea apei în sol domestic;
c) Sistemul de reducere a inundațiilor constă în bazinele de retenţie a viiturilor, servind la
evacuarea regulată a inundaţiilor. În caz de necesitate, reîncărcarea (în râu sau deversarea
lor în zone de deficit de apă) trebuie să fie construită și exploatată astfel încât, chiar și în
cazul valurilor de inundații sub nivelul de inundații standard, implementarea obiectivelor
de management agricol şi de mediu, obiectivele de protecție meteorologică și obiectivele
care au fost stabilite pentru proiectul văii Tisa pot fi utilizate prin siguranţa funcției de
protecție împotriva inundațiilor și prin protecţia şi augmentarea habitatelor naturale. În
cazul scurgerii corespunzătoare, în fiecare an trebuie să fie garantată inundarea metodică a
apelor de adâncime mică în bazinele de retenţie a viiturilor și pe zonele de eșantionare
aferente de management al terenurilor.
6. Conexiunile cu alte programe
Nicio conexiune.
7. Baza organizatorică şi financiară
Organizaţiile de Conducere pentru VTT:
• Ministerul Protecției Mediului și Gospodăririi Apelor (în prezent, denumit ca succesor:
Ministerul Dezvoltării Rurale)
• VKKI - Directoratul Central al Apelor și Mediului (denumit în prezent în calitate de
succesor: Autoritatea Națională a Apelor) - VKKI a fost responsabil pentru coordonarea:
63
(i) pregătirii conceptului general, (ii) cercetării, (iii) proiectării și implementării din partea
Ministerului Protecției Mediului și Gospodăririi Apelor
• VIZITERV Consult Zrt. – Organizaţia de conducere a proiectului tehnic de planificare
conceptuală și proiectare detaliată a VTT
Directoratul de Gospodărire a Apei din Nordul Ungariei (Miskolc, Ungaria) a fost
conducătorul proiectului. Sursele financiare ale VTT au fost (i) Programele Operaționale ale
Planului Național de Dezvoltare; (Ii) cadrul Planului Național de Dezvoltare Rurală, care a
implementat Planul Național Strategic de Dezvoltare Rurală; și (iii) instrumentele financiare
din schema de finanțare a Uniunii Europene, care pot fi obținute prin aplicarea de oferte.
8. Descrierea tehnică
Proiectele de infrastructură privind managementul peisajului în legătură cu Rezervorul de
Atenuare a Inundațiilor de la Cigánd sunt (Fig. 19):
- Rezervorul de la Cigánd (Zona I. delimitată cu linie portocalie)
- O zonă-pilot de management iniţial al terenurilor, care este situată la vest de rezervor (Zona
II)
- Zona dintre rezervor şi deversor, inclusiv rezervorul (Zona III componenta de management
al peisajului)
- Teritoriile de la nord de rezervor (Zona IV componenta de management al peisajului).
64
Fig. 19. Panorama Rezervorului de Atenuare a Inundaţiilor de la Cigánd (I.) şi zonele conexe pentru
managementul terenului (II.-IV.) (Notă: Linia albastră – zona cu suprafaţă planificată cu apă
permanentă; linia verde – zona corespunzătoare pentru retenţia temporală superficială a apei)
Aproximativ două treimi din zonă constau în terenuri arabile, iar o treime este pajiște și
pășune. Există, de asemenea, zone umede în zonă. Cu toate acestea, pădurile și plantațiile de
copaci sunt aproape complet absente (acestea acoperă doar 2,1 ha). Rezervorul se
caracterizează printr-o structură de peisaj mozaic, iar agricultura arabilă se află pe o treaptă
inferioară (terenuri mici: ≈5,5%, terenuri mari: ≈39%), proporția de pășune este excepțional
de mare: ≈30%. Proporția de zone umede: ≈4,2% și sunt situate în zona rezervorului (Partea I
a unităţii de management al peisajului).
În comparație cu condițiile anterioare ale zonelor inundabile, evacuarea apei în rezervor ca
bază a managementului zonelor inundabile, este în mod substanțial controlată mai bine.
O altă modalitate de a furniza apă pentru aceste zone în afară de utilizarea inundațiilor este
reabilitarea sistemului de apă anterior și facilitarea transformării corespunzătoare a sistemelor
de drenare pentru retenția apei. În acest fel, alimentarea suplimentară cu apă poate fi asigurată
din canalele principale în timpul secetei și perioadele fără inundații și prin menținerea
nivelului corespunzător al apei în canalele de corespondenţă, efectele de transvazare ale
apelor subterane pot fi, de asemenea, eliminate.
65
Cea de-a treia componentă a sistemului de management al terenurilor bazat pe retenția de apă
este faptul că apa este de obicei reținută în terenul inundat frecvent și în locurile pline de apă.
Apa care rămâne în văile câmpiilor joase pentru timp îndelungat este un element important al
peisajului. Mai înainte, zonele depresionare ale țării au avut o stare naturală de a nu avea
orificiu de evacuare și suprafețe mari au fost acoperite cu apă.
9. Evaluarea impactului măsurilor
Rezervorul și infrastructurile de apă asociate furnizează soluții pentru problemele de creștere
a fenomenelor hidrologice extreme (inundații, secete), deteriorarea condițiilor naturale și
probleme de utilizare a terenurilor. Acesta a îmbunătățit, de asemenea, instalațiile de drenare,
care anterior au fost insuficiente.
Imaginea 32. Peisaj îmbunătăţit în cadrul
rezervorului
Imaginea 33. Retenţia crescută a apei în zonă
Mai înainte, habitatul și biodiversitatea zonei de proiect a fost în scădere. Cu toate acestea,
rezervorul va reduce efectele evenimentelor meteorologice extreme ale regiunii, și, astfel, va
proteja biodiversitatea. Din terenurile agricole din regiune, cantități mari de apă în exces au
fost drenate, dar în timpul perioadei de vegetație, aceeași cantitate de apă care a fost drenată
se întâmpla de obicei să lipsească, ceea ce a pus în pericol producția de alimente.
Rezervorul şi structurile de inginerie conexe, care servesc retenției apei și scopurilor de
deviere a apei, intensifică acoperirea cu vegetaţie în conformitate cu condițiile locale
(Imaginile 32 și 33).
66
În zonă, cantitatea de apă maximă disponibilă teoretic (precipitații și izvoare), conform
calculelor este de aproximativ 840.000 m3, din care Rezervorul Cigánd și sistemul conex pot
reține în siguranță 450.000 m3 pentru scopuri de management al terenurilor, folosind măsuri
de reținere superficială a apei.
67
ACŢIUNI COMPLEXE DE RETENŢIE A APEI PENTRU SISTEMUL
LACULUI NAGYSZÉKSÓS
1. Introducere
Una dintre cele mai valoroase habitate din Inter-Regiunea Dunăre-Tisa este lacul sărat
Nagyszéksós din apropierea orașului Mórahalom. Lacul Nagyszéksós și împrejurimile sale
reprezintă un habitat tip mozaic divers. Stuf, comunități de papură pe malul lacului, pajişte cu
rogoz și habitate pentru păsările care cuibăresc și cele migratoare, toate pot fi găsite aici. Cu
toate acestea, zona este grav afectată de secete și deficit de apă, precum și inundații periodice.
În timpul acestor vremuri, excesul de apă de suprafață are nevoie de drenare deoarece
scurgerile de suprafață sunt reduse, datorită caracterului foarte plat al regiunii.
Imaginea 34. Localizarea Lacului Nagyszéksós lângă oraşul Mórahalom, Ungaria
În regiunea în care se află proiectul, alimentarea cu apă a habitatelor nu este adecvată datorită
resurselor scăzute de apă disponibile (scăderea nivelului apelor subterane, reducerea
scurgerilor de suprafață) cauzate de secete. În special, partea de sud-est a zonei Homokháti
prezintă în mod semnificativ un risc crescut, în cazul în care cultura agricolă de înaltă calitate
este stabilită în mod tradițional.
Datorită deficitului de apă, mediul natural și cel construit din zonă a început să se deterioreze
rapid, iar prejudiciul afectează, de asemenea, Lacul Nagyszéksós pe o suprafaţă de 125
hectare, care este situat în apropiere de orașul Mórahalom.
68
Imaginea 35. Vedere a Lacului Nagyszéksós lângă oraşul Mórahalom, Ungaria
2. Titlul proiectului
PROGRAMUL DE ACŢIUNE PRIVIND RETENŢIA APEI PENTRU SISTEMUL HIDRIC
AL LACULUI NAGYSZÉKSÓS
3. Tipul proiectului
Proiectul este local și urmărește să ofere soluții pentru reținerea apei în lacul Nagyszéksós
deoarece experimentează deficite de apă în timpul sezonului uscat de vară.
4. Obiectivele specifice ale proiectului
Localizarea proiectului este Lacul Nagyszéksós, care este situat în zona de sud-est a orașului
Mórahalom și face legătura între sistemele de apă ale orașului și comunitățile din jur.
Elementul cheie al sistemului de apă este rezervorul din cadrul zonei Lacului Nagyszéksós,
care este capabil să primească și să stocheze aproximativ 1,2 milioane m3 de apă.
Rezervorul Lacului Nagyszéksós a existat de multe secole, dar menținerea zonelor umede este
o problemă deoarece încălzirea globală a dus la perioade de deficit de apă, care au devenit mai
frecvente și de durată mai lungă. Perioadele prelungite de secetă au cauzat deteriorarea
ecosistemelor acvatice în mod semnificativ și reducerea biodiversităţii zonei.
69
În perioadele de deficit de apă, alimentarea cu apă ar trebui să fie asigurată, ceea ce este
necesară pentru susținerea zonelor umede. Solutia este că apele uzate din oraşul Mórahalom,
după o tratare suficientă, sunt transferate în rezervor într-o conductă de livrare nou construită,
rezolvând astfel alimentarea cu apă necesară și salvând zonele umede ale Lacului
Nagyszéksós. În timpul dezvoltării, o zonă umedă a fost construită pentru tratarea secundară a
apei.
Fig. 20. Tipuri de habitat în Lacul Nagyszéksós
Codurile tipurilor de habitat: A1 - Lintiță, mușchi de apă plutitor, alge marine plutitoare; A2 –
Otrăţel de apă, foarfeca bălţii, alge marine plutitoare; A3 - Frog Vineyards, trestie de câmp,
lily waterpumpkin, frozen seaweed sulymos; B1 - Lacuri închise stuf și papură; B5 - Pajiști de
rogoz; B6 – Cane saline şi mlaştină sărată; D4 - Pajiști depresionare; J3 - Salcie; O5 – Câmpii
cu iarbă uscată buruienoasă; O6 - Peluze buruienoase luxuriante; S6 - Păduri și tufărișuri cu
specii spontane; S7 - Wood Group, perdele și rânduri de copaci; T1- Culturi de câmp vechi;
U4 - Locații, ruine; U8- Ape curgătoare; U9 – Ape stătătoare
5. Baza legală a măsurilor luate
Proiectul este parte a Programului Inter-Regiunal Dunăre-Tisa de Atenuare a Secetei din
Ungaria, care are ca scop reducerea efectelor negative ale secetei crescute asupra habitatelor
de zone umede și restabilirea unora dintre lacurile sărate pe cale de dispariţie din regiune.
70
6. Conexiunile cu alte programe
Un plan pentru construirea unui sistem de suplimentare a apei în zona regiunii Homokháti
este în curs de pregătire, care va fi, de asemenea, efectuat de către Direcția de Gospodărire a
Apelor pentru Valea Inferioară a Tisei și finanțat din fonduri UE.
7. Baza organizatorică şi financiară
Direcția de Gospodărire a Apelor pentru Valea Inferioară a Tisei (Szeged, Ungaria) este
conducătorul proiectului. Proiectul este finanțat în cadrul Noului Plan de Dezvoltare din
Ungaria din cadrul Programului Operativ South-Alföld.
8. Descrierea tehnică
Fazele proiectului Scurtă descriere a conţinutului
1. Construirea sistemului de
alimentare cu apă al lacului
Nagyszéksós
Devierea apelor uzate urbane tratate în lac şi
construirea zonei umede corespunzătoare.
2. Modificarea părţii interioare a
rezervorului
Trasarea rutei de alimentare cu apă în cadrul
rezervorului, întreprinderea lucrărilor de amenajare
necesare.
3. Reconstruirea elementelor de
conectare a sistemului de drenare
Reconstruirea canalului principal de conectare
dintre Lacul Széksós şi Paphalmi şi structurilor de
inginerie conexe.
9. Evaluarea impactului măsurilor
Construcția rezervorului de apă și lucrările aferente au îmbunătățit bilanțul apei în această
regiune, inclusiv în ecosistemele zonelor umede.
Top Related