Download - Intreruperile Ciclului Gestalt

Transcript

INTRERUPERILE CICLULUI GESTALT

Procesele de întrerupere ale ciclului Gestalt se întâmplă la limita de contact și au primit de-a lungul timpului denumiri prin diverși termeni: rezistențe, moderații, modificări, sau întreruperi. Ele au fost pentru prima dată identificate de Perls în 1947 și apoi extinse de Polster și Polster (1973), Zinker (1977) și Clarkson (1989).În esență, ele sunt ajustări creative care s-au format original în relație cu situația pe care am avut-o în acel moment al vieții noastre ca cel mai bun mod de a face față situației.Ele nu sunt nici pozitive, nici negative unilateral, ci este nevoie să le vedem mereu în contextul situației curente a individului. Este nevoie să fim conștienți că niciunul dintre aceste procese nu funcționează în izolare, ci toate inter-relaționează unele cu altele.

Desensibilizarea (anestezierea simțului sinelui)

Persoana își ”amorțește” propriile emoții pentru a se detașa de durerea emoțională sau fizică.Desensibilizarea este un proces similar cu deflecția, fiind o altă cale de a evita contactul cu stimulul, însă la un nivel mult mai profund de închidere la nivelul zonei interne. Un indiciu pentru terapeut poate fi deseori întâlnit în propria fenomenologie când, de exemplu, terapeuții se simt deseori somnoroși și greoi în prezența unui client desensibilizat, în timp ce relația la un client ce deflectă este mult mai energică.

Introiecția

Introiecția reprezintă procesul prin care o opinie, o atitudine sau o instrucție este preluată non-critic din mediu ca și cum ar fi adevărată. Ea nu este analizată, digerată sau asimilată în mod corespunzător, ci pur și simplu preluată și păstrată. ‘Ar trebui’ și ‘este necesar’ devin percepte absolute. Ea face parte din procesul de învățare. Astfel de introiecții sunt prezente peste tot în jurul nostru – în familie, la scoală, în societate, în religie sau cultură - de exemplu: băieții nu plâng, nu fi furios, etc.

Proiecția

Proiecția: se referă la părțile sinelui renegate sau alienate.Proiecția este mecanismul psihologic prin care sunt atribuite mediului caracteristicile persoanei/eului. Această operație expulzează în lumea exterioară gândurile, afectele, impulsurile inacceptabile, distorsionând modul în care îi vedem pe ceilalți.Pearls definește proiecția astfel: “O proiecție este o caracteristică, atitudine, sentiment, credință sau comportament care aparține de fapt propriei personalități, însă nefiind experimentată în acest mod, este atribuită, în schimb obiectelor sau persoanelor din mediu și apoi experimentată ca fiind direcționată către propria persoană dinspre ceilalți, în loc de a fi invers. Proiectorul, nefiind conștient, de exemplu că îi respinge pe ceilalți, crede că ceilalți îl resping pe el”.Proiectăm asupra oamenilor tot ceea ce noi nu ne asumăm în ceea ce ne privește. Ne putem da seama de umbrele noastre, privind la comportamentele din jurul oamenilor care ne deranjează. Atunci când îi acuzăm pe alții, nu facem decât să negăm un aspect din noi înșine. Ken Wilber spune: ”Proiecția la nivelul Egoului este foarte ușor de identificat: dacă o persoană sau un lucru din mediul înconjurător ne trimite o informație, atunci probabil că noi nu emitem o proiecție; însă dacă această informație ne afectează, noi suntem victimele propriilor noastre proiecții.”

Retroflecție

Retroflecția reprezintă reținerea impulsului de a acționa (a vorbi, a exprima un sentiment sau un comportament). Fluxul energiei este întrerupt și acest lucru are mai multe consecințe. Impulsul reținut poate dispărea în mod natural, însă dacă procesul se repetă în mod frecvent, suprimarea lui va conduce la întoarcerea energiei în interior către sine, și mai apoi la boli somatice, depresie sau auto-agresiune. Este întoarcerea impulsului asupra propriei persoane. Individul se disociază între aspectul ”care face” și aspectul asupra căruia ”se face”. Astfel, individul se substituie pe el însuși mediului. Putem retroflecta de exemplu furia și în loc să o exprimăm în afară, o întoarcem către noi înșine.

Proflectie

Proflectia este atunci când clientul își face sie însăși ceea ce are nevoie de la mediu, de exemplu masturbarea, legănarea cu scopul de a adormi, etc. Uneori acest proces de a ne oferi nouă ceea ce este absent sau inaccesibil în mediu, poate fi un substitut sănătos pentru ceea ce lipsește și atunci când este adus în atenția clientului, ii poate oferi informații despre ceea ce are nevoie. Cu toate acestea, dacă devine un mod obișnuit de fi, în cazuri extreme, poate deveni un Gestalt fix, mai ales in relație cu intimitatea.

Deflectia

Procesul descrie plecarea, sau ieșirea din contactul direct. Deflecția este prezentă deseori în limbaj, atunci când folosim generalizări, limbaj stereotipic, vorbim despre trecut, când prezentul are o mai mare importanță. Se poate întâmpla de exemplu atunci când primim complimente.Deflecția este ignorarea sau întoarcerea spatelui unui stimul intern sau din mediu, cu scopul de a preveni recunoașterea sau conștientizarea deplină. Exemplu: clienții care schimbă în mod repetat subiectul când se ridica o problemă anume. Este un proces activ de evitare a conștientizării, deci clientul va avea tendința sa respingă intervențiile atunci când acestea ating materialul evitat.

Egocentrismul

Egocentrismul este caracterizat de individul care iese în afara sa și devine un spectator sau comentator asupra lui însuși și a relației cu mediul. Egotismul înseamnă că persoana devine prea conștientă de ea însăși, iese din sine si se observa.Poate fi util de exemplu, când ne construim supervizorul intern, însă în doze prea mari, el blochează spontaneitatea prin intermediul controlului.

Confluența

Confluența este fuzionarea sau dizolvarea limitei de contact care duce la o lipsă de diferențiere între două persoane. O astfel de lipsă de diferențiere poate fi frumoasă și specială în momentele de confluență, cum ar fi atunci când facem dragoste, atunci când cântam în cor precum am fi o singură persoană, sau când ne simțim una cu orice credem din punct de vedere spiritual.Unul din exemplele clasice de confluență este atunci când ne îndrăgostim.

Confluența înseamnă a acționa ca și când ai fi o parte din cealaltă persoană și cealaltă persoană o parte din tine însăți. Este o inabilitate de a distinge granițele interpersonale. De exemplu, cuplurile în care partenerii în loc să vorbească cu ‘eu’ vorbesc cu ‘noi’. Sentimentele și dorințele celuilalt copleșesc clientul confluent ce răspunde ca și cum acestea ar fi ale lui, devenind deseori anxios atunci când intervine separarea sau amenințarea acesteia.

Ciclul Gestalt și întreruperile saleModelul lui P. Clarkson

Bibliografie:

MOBILIZARE

PROIECTIE

CONSTIENTIZARE INTROIECTIE

SENZATIE

DESENSIBILIZARE

RETRAGERE

CONFLUENTA

EGOCENTRISM

SATISFACTIE

DEFLECTIE CONTACT