5. Închinarea Magilor

Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au

venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la

Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot

Ierusalimul împreună cu el. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la

ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de

proorocul: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui

Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”. Atunci Irod chemând

în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la

Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi

şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe

care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era

Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au văzut pe

Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând

vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai

întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2, 1-12).

Dintre cei patru Evanghelişti, doar Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei relatează despre venirea

Magilor din Răsărit spre a se închina Pruncului Iisus (Matei 2, 1-12).

Din textul de la Matei, observăm că, nu numai evreii, ci şi alte neamuri aşteptau venirea unui

Mântuitor. Unele texte cuneiforme dau mărturia că magii babilonieni nădăjduiau de multă vreme

în venirea unui rege mântuitor. Acest eveniment era aşteptat şi în Egipt. Faptul se explică prin

contactul avut de alte neamuri cu iudeii, aflând de la aceştia despre profeţiile mesianice, cuprinse

în Vechiul Testament.

Magii despre care relatează Sfântul Evanghelist Matei erau înalţi funcţionari şi sfetnici ai regilor. Ei

se ocupau cu astronomia, astrologia şi teologia. Evanghelia nu ne dă numele lor, dar ştim, după

Tradiţie, că ei se numeau: Gaşpar (= purtător de tezaur), Baltazar (= Domnul judecă) şi Melchior

(= regele Răsăritului). Ei aparţineau celor trei mari ramuri ale omenirii de după Potop, descinse

din fiii lui Noe, Sem, Ham şi Iafet. Gaşpar era arab, deci semit, Baltazar venea din Persia, aşadar

era iafetit, iar Melchior era de neam babilonean, adică hamit. Prin mijlocirea celor trei Magi,

întreaga omenire de după Potop se închină, simbolic, Mântuitorului.

Fiecare din cei trei Magi a adus Pruncului câte un dar, daruri care, la rândul lor, au o anumită

semnificaţie, după cum urmează:

Gaşpar a adus aur ca unui Împărat;

Melchior a dăruit smirnă, ca unui Profet;

Baltazar a oferit tămâie, ca unui Mare Preot (Arhiereu).

Darurile arată cele trei demnităţi şi lucrări ale Mântuitorului: împărătească, învăţătorească şi

arhierească.

Magii au venit din Babilon călăuziţi fiind de o stea de o strălucire deosebită. Fiind astronomi şi

astrologi, ei au pus apariţia acestei stele în legătură cu Naşterea Împăratului făgăduit de profeţi.

Calcule în legătură cu această stea au fost efectuate mai târziu, în secolul al XVII-lea, de către

Iohannes Kepler, matematician şi astronom german. În anul 1610, Kepler a observat o triplă

conjuncţie a planetelor Jupiter, Saturn şi Marte, apărând ca o stea foarte strălucitoare. După

calcule, Kepler a ajuns la concluzia că acelaşi fenomen s-a mai produs şi în preajma Naşterii

Domnului. El a creat o machetă, aflată azi într-un muzeu din Düseldorf, prin care explica ştiinţific

deplasarea stelei şi drumul magilor. Steaua a avut trei perioade de maximă strălucire, în lunile

martie, septembrie şi decembrie, în anul naşterii Domnului. Problema datei exacte a anului

Naşterii Mântuitorului Hristos fiind, însă, ceva mai complicată, nu o vom discuta aici.

Din Evanghelia după Matei aflăm că Magii au mers mai întâi la Ierusalim. Ei credeau că Împăratul

făgăduit nu se poate naşte decât în capitala regatului. Această eroare a lor a tulburat foarte mult

pe regele Irod, acesta temându-se permanent să nu-şi piardă tronul. Nu este aici locul, însă, de a

vorbi mai multe despre Irod cel mare, personaj istoric interesant, însă foarte crud.

Să reţinem, în schimb, că prin venirea Magilor înaintea pruncului Iisus, s-a împlinit încă o profeţie

a Vechiului Testament, anume aceea de la Isaia 60, 6: Caravane cu cămile te vor acoperi şi

dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Seba, încărcate cu aur şi cu tămâie, cântând

laudele Domnului.