UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE”
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
SPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE
GESTIUNE
LUCRARE DE LICENTA
COORDONATOR STIINTIFIC:
PROF. UNIV. DR. DONE IOAN
DEPARTAMENT: E.M.A.A.
ABSOLVENT:
IONESCU SUZANA ELENA
PLOIESTI
2014
1
UNIVERSITATEA „PETROL-GAZE”
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
IMPOZITAREA PRIN COTA UNICA;
CONTINUT SI ROL IN ARMONIZAREA INTERESELOR
ECONOMICE
-LUCRARE DE LICENTA-
COORDONATOR STIINTIFIC:
PROF. UNIV. DR. DONE IOAN
DEPARTAMENT: E.M.A.A.
ABSOLVENT:
IONESCU SUZANA ELENA
PLOIESTI
20142
Cuprins
INTRODUCERE..................................................................................................................4CAPITOLUL I......................................................................................................................5TEORII PRIVIND IMPOZITAREA IN LUMEA CONTEMPORANA..............................5
1.1. Noţiuni generale privind rolul şi locul impozitelor în economia contemporană.................................................................................................................51.2. Impozitul. Clasificare şi tipologii........................................................................71.3. Principiile şi funcţiile impunerii în contextul noilor paradigme fiscale.......101.4. Politica fiscală –instrument în armonizarea intereselor sociale....................12
CAPITOLUL II..................................................................................................................14SISTEME DE IMPOZITARE IN UNIUNEA EUROPEANA...........................................14
2.1. Strategia de politica fiscala in UE...........................................................................142.2.Romania....................................................................................................................162.2.Italia..........................................................................................................................182.2.Ungaria.....................................................................................................................212.2.Franta........................................................................................................................232.2.Spania.......................................................................................................................262.2.Germania..................................................................................................................29
CAPITOLUL III.................................................................................................................32Cota unica implicaţiile în Romania....................................................................................32
3.1 Introducere................................................................................................................323.2 Scurt istoric legat de cota unica................................................................................323.3 Cota unica in România.............................................................................................34
CONCLUZII GENERALE................................................................................................44BIBLIOGRAFIE................................................................................................................46
3
INTRODUCERE
Aceasta lucrare propune o analiza a cotei unice privind continutul si rolul acesteia
in armonizarea intereselor economice. Dezbatuta din mai multe perspective si avand
totodata mai multi factori de influenta, aceasta tema se dovedeste a avea o importanta
majora. Printre cei mai importanti factori amintim: factorii economici, politici, sociali,
microeconomici si macroeconomici, culturali, etc.
Lucrarea este structurata in trei capitole. Primul capitol pune la punct notiunile
generale legate de impozit, de formele pe care le-a luat de-a lungul timpului constrans
fiind de factorii politici, sociali si economici care a fost discutat si dezbatut de mai multi
specialişti in vederea obtinerii unui rezultat favorabil pentru toata lumea. Cel de-al doilea
capitol prezinta sistemele de impozitare din Uniunea Europeana. Acesta are in vedere
procesele importante care isi pune amprenta asupra crearii si dezvoltarii sistemului fiscal
din Uniunea Europeana, precum si analizarea a sase state importante care asigura o
perspectiva mai clara a efectelor pe care le-a avut schimbarile de impozitare , inainte si
dupa introducerea acesteia in tarile respective. Ultimul capitol a lucrarii dezvaluie ideea
de baza a tezei si anume importanta introducerii cotei unice intr-o tara. In primele
subpuncte ale ultimei parti din aceasta lucrare, se are in vedere parerile specialistilor
legata de cota unica, pentru ca mai apoi sa se aprofundeze in tema. Ultima parte a lucrarii
ilustreaza evolutia cotei unice in Romania, originile acestei idei, obiectivele sale si
efectele care le-a provocat dupa implementarea acesteia.
Am ales sa vorbesc despre aceasta tema deoarece consider ca un sistem de
impozitare adecvat ar stimula economia unei tari intr-un mod mai echitabil pentru toti, iar
lamurirea acestui subiect printr-o simpla evaluare a situatiilor financiare, economice si
politice care au marcat tarile ce au adoptat noi sisteme de impozitare, ar ajuta in alegerea
corecta a unui sistem de guvernare just care ar simplifica sistemul fiscal, ar stimula
investitiile si ar reduce evaziunile fiscale.
Multumirii admirabilior profesorii care m-au indrumat pe cai inteligente!
4
CAPITOLUL I
TEORII PRIVIND IMPOZITAREA IN LUMEA CONTEMPORANA
1.1. Noţiuni generale privind rolul şi locul impozitelor în economia contemporană
Impozitul reprezintă cea mai veche metoda prin care statul isi îndeplineşte
funcţiile in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Modul in care se aplica impozitul a
reprezentat o controversa inca de la momentul nominalizarii sale ca element fiscal si de la
crearea cerintelor de impunere, luând de-a lungul timpului mai multe forme, insa ideea de
a creste intr-un fel sau altul veniturile la bugetul statului a prezentat si prezinta un interes
deosebit.
Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane defineşte impozitul ca fiind plata
băneasca obligatorie, generala si definitiva, efectuata de persoanele fizice si juridice in
favoarea bugetului statului, in termenele stabilite de lege, fara obligaţie din partea statului
de a presta plătitorului un echivalent direct si imediat.
La inceputul existentei sale, impozitul avea rol limitat, nemanifestand un caracter
permanent datorita majoritatii satatelor moderne care si-au bazat dezvoltarea economiei
pe fiscalitate. Istoria si-a pus amprenta asupra definirii notiunilor componente ale acestui
element, factorii raspunzartori de aceste modificari fiind perceptia, ideologia si curentele
perioadelor respective care lucrau asupra indreptarii mentalitatii in anumite directii.
Impozitul, prin natura lui de element fiscal, necesita un caracter de adaptabilitate,
modul si criteriile sale de aplicare jucand un rol decisiv in stimularea folosirii fortei de
munca impiedicand alegerea cailor mai putin legale, de exemplu evaziunea fiscala,
aplicandu-se cu o intensitate controlata si evitand generarea de constrangeri fiscale din
partea contribuabililor si stimularea dezvoltarii economice si sociale printr-un sistem de
impozitare mai scazut.
Literatura de specialitate oferă o multitudine de definiții privind impozitul, dintre
acestea, merita a fi retinute urmatoarele:
5
O prima definitie privind impozitul este accea ca acesta reprezinta obligaţii
pecuniare pretinse, în temeiul legii, de către autoritatea publică, de la persoane fizice şi
juridice, în raport cu capacitatea contributivă a acestora, preluate la bugetul statului în
mod silit şi fără contraprestaţie imediată şi folosite de către acesta ca resurse pentru
acoperirea cheltuielilor publice şi ca instrument de armonizare a interesului public cu
interesele individuale ale oamenilor”1;
Intr-o alta acceptiune impozitul este „o formă de prelevare a unei părţi din
veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului, în vederea
acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu
nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea statului”2;
O definitaie mult mai curpinzatoare este aceea potrivit acreia impozitul constituie
obligaţii de plată ale contribuabililor (persoane fizice şi juridice) stabilite prin lege de
către stat, pentru susţinerea cheltuielilor publice necesare furnizării de către acesta a
unor bunuri şi servicii publice, inclusiv a unor transferuri, de care se bucură în mod
diferenţiat şi nedeterminat toţi cetăţenii unui stat (foşti, actuali şi viitori contribuabili),
precum şi pentru influenţarea conjuncturii economice”3.
Din definițiile prezentate mai sus se poate sublinia caracteristicile impozitului,
potrivit carora, acesta preupune:
- Elementul de autoritate: element vizibil in toate definitiile prezentate anterior,
fiind caracteristica cea mai reprezentativă a unui impozit, care indiferent de forma sa
indică o obligatie prin constrangere pentru contribuabil catre autoritatile competente.
- Caracterul general: fiind obligatia de plata de catre toate persoanele juridice sau
fizice, care obtin venituri sau detin averi, impozitul avand un caracter general si
obligatoriu : „Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si taxe, la cheltuielile
publice”4
- Transferul de avutie: este o prelevare definitiva si fara o contraprestatie directa.
Caracteristica se refera la faptul ca impozitul afecteaza patrimoniul contribuabilului, in
sensul diminuarii veniturilor care se depersonalizeaza, acestea fiind alocate in vederea
acoperirii cheltuielilor publice in avantajul cetatenilor.
- Caracterul pecuniar: se refera la faptul ca impozitul reprezinta o contributie in
bani.
- Functia extinsa: subliniaza rolul impozitului care se manifesta pe plan financiar,
1 C. Tulai, Finanţele şi controlul financiar în actualitate, Târgu Mureş, 19982 Iulian Văcărel, Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 19993 Nicolae Hoanţă, Economie şi finanţe publice, Editura Polirom, Iaşi, 2000, 4 art. 53 al Constitutiei Romaniei
6
economic si social. In primul plan, impozitul reprezinta sursa principala de obtinere a
resurselor financiare publice necesare acoperirii nevoilor societatii. In plan economic,
impozitele se folosesc drept mijloc de interventie in activitatea economica. Nu in ultimul
rand, in plan social, rolul impozitelor consta in redistribuirea PIB-ului intre persoanele
fizice si juridice.
„Definiţiile date impozitului de-a lungul timpului diferă în funcţie de modul cum
acesta s-a impus şi a fost perceput de la o etapă la alta. De altfel, definiţiile mai vechi sau
mai noi ale impozitului se circumscriu teoriilor despre impozit emise în decursul vremii.
Teoriile privind impozitul încearcă să caute justificarea legitimităţii impozitului pentru a
obţine sau explica asentimentul contribuabililor la plata şi la creşterea acesteia.”5
Prima teorie, sublinita este cea a impozitului-schimb. Este fundamentul doctrinei
liberale care a predominat in a doua parte a secolului al XVIII-lea si al XIX-lea, sustinuta
de Th. Hobbes, A. Smith si Montesquieu. Aceasta conceptie sustine ideea unui impozit
suportat de contribuabil in vederea obtinerii unor beneficii ulterioare din partea statului. O
data cu intrarea in secolul XX, aceasta idee sufera mici modificari, iar teoria impozitului-
schimb, trece la teoria beneficiului unde impozitul capata o noua valoare sub influenta
„principiului echivalentei” conform caruia un contribuabil cu un venit mai mare ar trebui
sa pleteasca statului o contributie mai mare.
La sfarsitul secolului al XIX-lea apare teoria impozitului-solidaritate, sustinuta in
mod special de curentele de gandire socialiste reformiste. Acest principiu are la baza ideea
progresivitatii impozitului in functie de puterea financiara a contribuabilului si ideea
repartitiei corecte a avutiei in societate pentru evitarea disfunctionalitatilor.
1.2. Impozitul. Clasificare şi tipologii
Pentru a clasifica cat mai bine impozitele, acestea trebuie grupate in mai multe
categorii in functie de criterile de forma, si de continutul lor. Se are in vedere urmatoarele
considerente:
-trasaturile de forma si de fond:
-obiectul impunerii
-scopul urmarit la instituirea lor
-frecventa cu care se realizeaza
-cota aplicata
5 Mariana-Cristina Cioponea, Finante Publice si Teorie Fiscala, Ed Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007
7
-clasificarea administrativa
Criteriul de elasticitate, cel juridic, de personalizare a impozitului si de incidenta a
acestuia, imparte clasificarea dupa trasaturile de forma si de fond in 2 mari categori:
directe si indirecte.
Impozitul direct se stabileste in functie de venitul contribuabilului prin aplicatrea
unei cote de impozit. Se imparte la randul lui in impozite reale si personale, primul
stabilindu-se in functie de obiectele materiale aflate in posesia contribuabilului, iar cel de-
al 2-lea referindu-se strict la persoana in cauza indiferent de posibilitatile sale
contributive.
Impozitul direct reprezinta ce-a mai veche forma de impunere si spre desebire de
cel indirect, nu este cuprins in preţ fiind suportat direct de plătitor, stabilindu-se in funcţie
de puterea economica a contribuabilului. Acest impozit este ,in general, progresiv si
constituie un venit sigur pentru stat, adică suma de plata poate fi cunoscuta dinainte si
poate conta in luare deciziilor.
Clasificarea impozitului direct:
Impozitul pe profit
Impozitul pe venit:
-din dividende;
-din salarii;
-din dobanzi;
-din pensii;
-din activitati independente
-din jocurile de noroc,prime si premii.
Alte impozite directe
Principalele caracteristici ale acestor impozite se remarca prin faptul ca sunt nominative
si se stabileste in functie de venitul contribuabilui, se determina in baza unor documente
unde reiese suma de plata de catre fiecare contribuabil in parte, printr-un termen de plata
stabilit prin lege. Aceste caracteristici face ca impozitul direct sa fie cel mai des intalnit si
preferat decat impozitele indirecte, unde suma si termenul de plata nu se poate lua la
cunostinta cu anticipatie.
Impozitele indirecte sau pe cheltuieli sunt cuprinse in preturi ale bunurilor si
serviciilor, sub forme si denumiri diferite, conform „Dicţionarului Juridic”. Spre
deosebire de impozitele directe, cele indirecte nu se stabileste „direct pe persoana”, iar
contribuabilul nu stie cand plateste acest impozit sau cat de mare este acest impozit in
8
pretul produsului cumparat, pentru ca in fond, cumparatorul nu stie cat din pretul care a
platit pentru un anumit bun ii revine unui agent economic si cat ajunge in tezaurul public .
Acestea sunt: TVA, accize, taxe vamale, taxe de consumatie si alte taxe diferite.
In ciuda caracterului progresiv al impozitului direct, cel indirect este deseori
recunoscut ca fiind regresiv : „...este indeobeste cunoscut caracterul regresiv al taxelor de
consumatie...,ori o politica optima a veniturilor nu poate sa nu ia seama necesitatea unei
reduceri a acestora ”6 , afirma economistul A. Eichner.
Aceste impozite sunt, de regula, varsate la buget si suportate de consumator, din
moment ce se include in pretul final al bunului sau produsului. Asadar, impozitele
indirecte miscoreaza puterea de cumparare afectand direct veniturile reale.
„Sistemele fiscale in care predomina impozitele indirecte sunt specifice tarilor
subdezvoltate sau celor aflate intr-o perioada de criza economica” 7
Cele mai importante caracteristici ale acestor impozite se remarca prin faptul ca nu
sunt nominative, se stabilesc in functie de consumul de produse si servicii, termenul de
plata al platitorului este diferit fata de cel al contribuabilului, iar impozitul pe care un
contribuabil il plateste nu se justifica in baza unor documente pentru ca este inclus in pret.
In functie de obiectul impunerii putem clasifica impozitele dupa venit, avere si
consum. Impozitele pe consum (cheltuiala) duc la incasari mai mari sau mai mici la buget,
in functie de volumul vanzarilor marfurilor si serviciilor.
Clasificarea impozitelor in functie de scopul urmarit se imparte in 2 categorii:
financiare si de ordine.
Cele financiare au ca scop principal realizarea de venituri publice din care sa se
finanteze cheltuieli publice (ex: impozite pe venit si taxele de consumatie), iar cele de
ordine, au ca scop limitarea unor anumite actiuni care nu au caracter fiscal (ex: taxele si
impozitele ridicate pentru tigari si bauturi alcolice in vederea limitarii consumului dat
fiind caracterele lor nocive).
Dupa frecventa cu care se realizeaza plata impozitelor, acestea se grupeaza in
permanente si incidentale.
Prima categorie este ce-a mai des efectuata si intalnita, aceasta realizandu-se
periodic la bugetul central sau local (dupa caz) si cuprinde partea cea mai mare a
impozitelor, taxelor si contributiilor.
Impozitele incidentale se incaseaza doar in situatii deosebite, neavand o
periodicitate de plata catre buget.
6 Eichner a., „Post-keynesian Theory: A Look Forward”, in Challenge nr. 5/1978, pag. 217 Carmen Corduneanu-Sistemul fiscal in stiinta finantelor, Ed Codecs, Bucuresti 1998,pag.68-69
9
Conform cotei aplicate, impozitele se impart in: specifice si ad valorem.
Impozitele specifice sunt destul de rare si se calculeaza multiplicand o suprafata
de materie impozabila cu o suma data si fixa, in schimb, impozitele ad valorem se
calculeaza prin aplicarea unei cote asupra bazei impozabile si este cel mai des intalnit.
In functie de institutia care le administreaza, impozitele sunt locale sau ale
statului.
Elementele impozitului ne ajuta sa stabilim mai eficient rolul fiecarei parti
implicate in aceste demersuri si anume: contribuabilul care se obliga la plata impozitului,
intr-un anumit termen si statul care trebuie sa determine marimea impozitelor in functie
de venitul contribuabilului.
Elementele impozitului sunt reprezentate astfel de:8
- subiectul impozitului: persoana fizica/juridica care potrivit legii are obligaţia
plaţii bunurilor/veniturilor pe care le deţine la buget;
- suportatorul: persoana care suporta efectiv impozitul;
- obiectul impunerii: ansamblul elementelor economice care intra in baza de
impozitare;
- baza de calcul: elementul pe care se fundamentează calculul impozitului ;
- unitatea de impunere: unitatea in care se masoara obiectul impozabil;
- cota de impunere: impozitul ce revine pe unitate de măsura a materiei
impozabile;
- asieta: opratiunile prin care se stabileşte materia impozabila si metodele de
evaluare ale acesteia;
-termenul de plata: perioada la care este datorat impozitul către stat. Toate
aceste elemente sunt necesare atât contribuabilului pentru a determina cuantumul
obligaţiei fiscale, cat si organelor fiscale pentru a stabili, a percepe si a urmări încasarea
impozitelor.
1.3. Principiile şi funcţiile impunerii în contextul noilor paradigme fiscale
Procesul impunerii este unul complex si poate fi privit din mai multe puncte de
vedere. In primul rand poate prezenta o latura strict tehnica unde sunt urmarite alegerea
materiei impozabile, determinarea si perceperea impozitului precum si evaluarea bazei de
impozitare. A doua latura este privita din punct de vedere economic, social si politic si
8 Finante Publice, George Alin Haralambie, Bucuresti 2003, pag. 69.10
urmareste ca impozitele sa raspunda anumitor cerinte.
Aceasta impunere trebuie utilizata cu măsura, realizându-se mereu un echilibru
intre eficienta si eficacitate. Statul are un rol important in acest proces deoarece
impunerea trebuie sa fie organizata, astfel incat sa nu defavorizeze nici un contribuabil, o
fiscalitate excesiva fiind considerata imorala.
De-a lungul timpului, principiile impunerii fiscale au fost enunţate de mai mulţi
economişti, primul dintre ei fiind Adam Smith care le-a relatat astfel:
-principiul justeţei impunerii: conform acestui principiu, impunerea se realizează
conform veniturilor fiecărui contribuabil;
-principiul certitudinii impunerii: presupune ca impozitul de plata sa fie
transparent pentru fiecare contribuabil, astfel incat fiecare sa cunoască mărimea lui,
termenul de plata precum si modalitatea si locul unde se va efectua plata.
-principiul comodităţii perceperii impozitului: impozitele trebuie sa fie percepute
in termenul si modalitatea cea mai convenabila pentru contribuabil
-principiul randamentului impozitului: conform acestui principiu încasarea
sumelor datorate către contribuabil trebuie făcute cu minimum de cheltuieli publice.
Aşezarea impozitelor se corectează in funcţie de situaţia personala a contribuabilului
prin acordarea unor deduceri si scutiri de la plata acestora.
Desi principiile enuntate de A. Smith sunt valabile si in zilele noastre, acestea s-au
grupat sub denumirea altor principii pentru a se putea adapta inrtr-o economie moderna si
anume: principii de politica financiara, de echitate fiscala,de politica economica si
principii social-politice.
1) Principii de politica fianciara
Acest principiu se ghideaza dupa 3 aspecte importante si anume:
randament fiscal ridicat, elasticitate si stabilitate a impozitelor.
Printr-un randament fiscal ridicat se incearca evitarea evaziunii fiscale,
unde impozitul trebuie sa aibe un caracter universal si cheltuielile administratiei in ceea ce
priveste impozitul trebuie sa fie cat mai redus.Stabilitatea impozitului incearca sa mentina
un randament fiscal constant, iar elasticitatea impozitului se ocupa cu procurarea de
venituri necesare la bugetul de stat, de regula prin majorarea impozitelor.
2) Principii de echitate fiscala
3) Principii de politica economica
4) Principii social-politice
In conformitate cu prevederile art. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal
11
publicata în M.O.F. nr. 927/23 decembrie 2003, principiile ce stau la baza instituirii
impozitelor si taxelor sunt:
- neutralitatea masurilor fiscale; in raport cu diferitele categorii de investitori si
capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor , capitalului
roman si străin;
- certitudinea impunerii: se elaborează norme juridice clare, iar termenul ,
modalitatea si suma de plata trebuie sa fie bine precizate;
- echitatea fiscala: se impune in funcţie de venitul persoanelor fizice;
- eficienta impunerii: asigura stabilitate pe termen lung a prevederilor Codului
fiscal, astfel incat sa nu conducă la efecte defavorabile pentru contribuabil.
In concluzie, structura impozitelor trebuie sa faciliteze utilizarea politicii fiscale in
vederea asigurării stabilizării si creşterii economice, iar costurile administrării impozitelor
sa fie reduse astfel incat sa fie compatibile cu aceste obiective.
1.4. Politica fiscală –instrument în armonizarea intereselor sociale
Prin conceptul de „politica fiscala” se subliniaza latura sa referitoare la sistemul
de impozite promovat de un stat. Acesta asigura functionarea sistemului fiscal printr-un
ansambu de decizii si prin procurarea de resurse care stau la dispozitia statului in vederea
indeplinirii functiilor de natura economica.
„Politica fiscală, ca parte integrantă a politicii economice a statului cuprinde
ansamblul de metode, tehnici, principii ce privesc operaţiile, raporturile, instituţiile şi
reglementările specifice pentru stabilirea şi perceperea impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor, materializând opţiunile statului, la un moment dat, în acest domeniu.”9
Politica fiscala se ghideaza in functie de nivelul de dezvoltare a unei economii
nationale, acest factor influentând nivelul impozitelor, care este diferit de la o tara la alta.
Sistemul impozitelor determina o politica fiscala unicata pentru fiecare tara. O
mare parte din PIB se redistribuie in tarile mai dezvoltate in comparatie cu acele tari mai
putin dezvoltate, acesta determinand un raport intre impozitele directe cu cele indirecte,
intre sectorul public fata de cel privat si un raport intre nevoile bugetului de stat in
comparatie cu nivelul veniturilor cetatenilor , toate aceste elemente fiind intr-o stransa
legatura.
Rodica Segaraceanu si Pieter Wessel aformau că „eficienta si certitudinea 9 Adrian Mihai INCEU, Dan Tudor LAZĂR, Impozitul ca principal element al politicii fiscale,Revista
Transilvană de Ştiinţe Administrative, IX, 2003, p.143-14712
impunerii, stabilitatea si predictibilitatea sistemului fiscal reprezintă principii esenţiale
pentru o economie viabila”10.
Ambii susţin ca fiscalitatea a suferit numeroase modificări in ultimul deceniu, care
a dus la o instabilitate economica in tara noastră, iar capacitatea administrativa deficitara
fiind veriga slaba a sistemului fiscal romanesc.
Prin prisma viziunii acestora se poate spune că soluţia ideala ar fi stabilitatea
legislaţiei, astfel incat mediul de afaceri sa isi poata stabili si urmări o strategie coerenta si
un buget durabil.
Trebuie, însă, subliniat un aspect important, acela că politica fiscala este doar o
componenta a politicii financiare, de accea „politica fiscală nu poate, în mod singular, să
rezolve problemele disfuncţionalităţilor într-o economie cuprinsă de criză şi nici nu are
posibilitatea de a menţine procesul de stabilizare macroeconomică, în condiţiile unui
şomaj în creştere şi a unei rate ridicate a inflaţiei.”11
Fig.1. Politica fiscala ca si componenta a politicii economice
Economistii au in vedere mai multe metode pentru a interveni mai eficient asupra
vietii economice si se impart in 2 extreme, insa tot mai multi dintre ei au optat pentru
varianta „mixta” care imbina parghiile fiscale, monetare , bugetare si de credit.
10 Rodica Segaraceanu si Pieter Wessel, in lucrarea Fiscalitatea româneasca, Radiografia unei reforme incomplete
11 Balanescu Rodica, Balasescu Florin, Moldovan Elena, Sistemul de impozite, Ed. Economica, Bucuresti, 1994, p. 44
13
Politica fiscala
Politica bugetara
Politica financiara
Politica economica
CAPITOLUL II
SISTEME DE IMPOZITARE IN UNIUNEA EUROPEANA
2.1. Strategia de politica fiscala in UE
Pentru a se putea vorbi de crearea si dezvoltarea sistemului fiscal din UE, ar trebui
subliniate unele procese importante care isi pune amprenta in acest sistem. Unul din ele
are caracter pur economic si priveste impozitul ca pe o parghie fiscala, celalalt este un
proces social unde impozitul devine instrumentul prin care se influenteaza structura
sociala, si nu in ultimul rand un proces politic unde statul promoveaza sistemul de
impozite .
De-a lungul timpului, impozitul a avut o latura pur financiara, iar functia sa era
aceea de a procura resurse in vederea acoperii cheltuielilor publice, acesta a aparut
datorita vechiului regim ca raspuns impotriva abuzului din partea noblimii si clerului,
practicat in scopul mentinerii privilegiilor fscale.
Aceasta conceptie legata de impozit se poate observa in Declaratia Drepturilor din
1789 in Franta, unde se afirma urmatoarele: „pentru intretinerea fortei publice si pentru
cheltuielile administratiei , o contributie comuna este indispensabila”, sau in SUA in
Constitutia din 1787: „impozitele pot fi stabilite de catre Congres in vederea platii
datoriilor, pentru apararea comuna si pentru prosperitatea Statelor Unite”
In zilele noastre, impozitul nu mai este neutru din punct de vedere economic si
social, avand ca scop principal crearea unui climat favorabil pentru imbunatatirea calitaii
viatii oamenilor si prosperitatea afacerilor fiind angajate de catre stat, printre alte politici
si parghii economice.
Obiectivele politicii fiscale sunt numeroase, insa cele mai importante ar fi
combaterea impotriva evaziunii fiscale si eliminarea obstacolelor de natura fiscala, in
special in situatii transfrontaliere cum ar fi: dubla impozitare, problemele intampinate la
restituirea taxelor, discriminarea,etc.
Prin acceptarea conditiilor de respectare a normelor UE , fiecare dintre statele
14
membre poate sa-si aleaga sistemul de impozitare pe care il considera cel mai potrivit.
Efectele cheltuielilor guvernamentale, fiscale si datoriile pe economia globala este
de o importanta majora si , prin urmare, o mare controversa in economie. O gama larga de
servicii sunt furnizate de catre guvern, si care necesita colectarea impozitelor si taxelor.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale intreprinderii are rolul de a evidentia
evolutia volumului si structurii acestora, precum si factorii care au determinat aceste
evoluti, in vederea identificarii directiilor de actiune pentru cresterea eficientei si
performantelor economico-financiare.12
Politica fiscala afecteaza cererea agregata si capacitatea economiei de a produce
bunuri si servicii. Pe termen scurt, schimbarile in cheltuielile sau impozitarea poate
modifica marimea si modelul de cerere pentru bunuri si servicii. Cu timpul, aceasta cerere
agregata afecteaza alocarea de resurse si capacitatea productiva a unei economii prin
influenta sa care revine la factorii de productie, dezvoltarea capitalului uman si investitiile
in inovatiile tehnologice
Macroeconomia a prezentat economia din doua puncte de vedere, iar unul din ele
ar fi din perspectiva politicii fiscale care are capacitatea de a stabiliza sau chiar afecta
activitatea economica. Chiar si asa, aceste modificari in politica fiscala sau chiar si in
politica monetara, au un potential mic pentru stabilizarea economiei.
Politica fiscala se subordoneaza tratatului de infiintare a Comunitatii Europene, la
nivelul UE si prevede eliminarea taxelor vamale intre tarile membre si asigurarea in
cadrul pietei comune de libera concurenta.
Politica fiscala si-a conturat obiectivele pentru realizarea pietei comune si a
uniunii monetare care are ca scop in primul rand, TVA-ul si accizele prin inlaturarea
diferentelor in ceea ce priveste modul de aplicare al impozitelor indirecte, in al doilea
rand, se urmareste limitarea evaziunii si eliminarea dublei impuneri si nu in ultimul rand,
limitarea finantarii cheltuielilor publice prin crestera datoriei publice.
Pastrarea echilibrului bugetar, stabilizarea sistemelor fiscale precum si necesitatea
cresterii economice sau cea de a eradica somajul, sunt probleme pe care Comisia
Europeana le-a subliniat inca din 1996. Pactul european privind ocuparea fortei de
munca, a adus o noua strategie fiscala europeana incepand din octombrie 1997 si a propus
un Cod al Impozitarii Firmelor care inca este in vigoare si in zilele noastre.
12 Viorela Beatrice Iacovoiu, Boni Mihaela Straoanu si Cristian Dragos Teodorescu, Instrumente si tehnici de analiza a starii economico-financiare a firmei, Karta Graphic,2011, pag.215
15
2.2.Romania Fig. 2.1. - Tendințele de impozitare în UE 13
ROMANIA % din PIB
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011
Impozite indirecte: 12.9 12.8 12.6 12 11 12.1 13.2 16
-TVA 8.1 7.9 8.1 7.9 6.6 7.6 8.7 5
Impozite directe: 5.3 6 6.7 6.7 6.5 6 6 24
-Venit personal 2.3 2.8 3.3 3.4 3.5 3.3 3.3 25
-Impozit/profit 2.7 2.8 3.1 3 2.7 2.3 2.2 18
Contributii sociale 9.6 9.7 9.7 9.3 9.4 8.6 9 19
Consum 12.3 12.1 11.8 11.2 10.3 11.3 12.6 11
Forta de munca 11 11.6 11.8 11.6 11.8 11.1 11.2 26
Capital 4.5 4.9 5.4 5.2 4.8 4.3 4.5 22
Impozit propietate 0.7 0.8 1 0.8 0.8 0.8 0.8 19
Nivelul este calculat intr-o ordine descrescatoare. Primul numara indica valoarea cea mai
mare in media UE.
- Tendintele generale de impozitare
Structura si dezvoltarea veniturilor fiscale
Anul 2009 a adus Romaniei o scadere destul de mare PIB-ului real de 6.6 puncte
procentuale fata de anul 2008 si a continuat sa scada in continuare si in 2010, insa a
crescut iar in 2011.
Raportul global de impozitare PIB a fost de 28.2% in 2011, cu 10 puncte
procentuale mai mica fata de media ponderata UE( 38.8%). Nivelul general al impozitului
in PIB in Romania continua sa fie mica, a patra dupa Lituania, dar comparabila cu nivelul
din Letonia( 27.6%) si Bulgaria (27.2%).
Cresterile ratelor accizelor din 2009 impreuna cu rata standard a TVA-ului din
2010, au generat venituri mai mari din impozite indirecte care au compensat scaderea
continua a veniturilor din impozitele directe si contributiile sociale.
13 Commission Services and Eurostat (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical books )16
Fig.2.2 – Structura sistemului de impozitare in Romania14
Impozitele indirecte au ocupat locul trei in UE in anul 2010, cu o pondere de 45.2%
in totalul veniturilor, media UE fiind de 38.6%. Contributiile sociale au fost de 32.2% (UE
31.1%), iar impozitele directe 22.3% ( UE 30.4%).
Structura fiscala din Romania incepe sa iesa in evidenta in mai multe privinte.
Incepand cu 2011, Romania a avut parte de a doua mare dependenta pe impozitele
indirecte in UE.
Impozitarea consumului, muncii si capitalului.
Desi Romania de bazeaza in primul rand pe impozitarea indirecta, veniturile din
impozitele pe consum este sub media UE. Rata de impozitare pe consum este de 21.6%
in 2011, cu 1.5 procente mai mica decat media din UE de 20.1%.
Cota de impozitare a muncii este de 11.2% din PIB. Aceasta a scazut cu 2 puncte
procentuale intre 2000-2011, in timp ce media UE a scazut cu 0.4 puncte procentuale.
Scaderea ar putea fi explicata partial de catre reducerea semnificativa a impozitului pe
venit din 2005.
Impozitarea venitului este una dintre cele mai scazut in raport cu UE aceasta
ocupand locul 22, obtinand 4.5% din PIB in comparatie cu 8.0% media ponderata UE.
Acest lucru se datoreaza in principal veniturilor medii si veniturilor fiscale scazute din
venitul pentru activitatile independente. In 2011 si 2012 cota accizelor a fost majorata.
Ponderea veniturilor de propietate in raport cu PIB-ul (0.8%) din 2011 a fost sub media
UE (2.1%).
Impozitul pe venitul personal
Incepand cu 2005, un sistem de impozitare forfetara a inlocuit sistemul anterior,
cu rate de impozitare de la 18% la 40%. Cota unica de impozitare a fost stabilita la 16% la
fel ca rata standard aplicabila pe veniturile corporatiilor. Acesta rata, in general, se aplica
veniturilor din activitatile independente
Impozitul pe profit
14 Structura sistemului de impozitare din Romania (Directia de analiza macroeconomica si politici financiare-”Sisteme de impozitare in Uniunea Europeana”)
17
Contributii asigurari sociale
Impozite directe
Impozite indirecte
32.2% 45.2%
22.6%
In Romania, impozitul pe profit se ghideaza dupa sistemul clasic: profiturile
corporatiilor se impoziteaza la nivelul de companie, iar cele distribuite sunt impozitate din
nou prin retinere la sursa. Cota unica se schimba din 2005 de la 25% la 16%.
Tva si accize
Incepand cu 2010, cota standard de TVA se majoreaza de la 19 % la 24 %. O rata
redusa de 9 % se aplica pentru : produsele farmaceutice, echipamentele medicale pentru
persoanele cu handicap, carti, ziare, manuale scolare, accesul la evenimente culturale,
cazarea si alte servicii similare. Scutirile de TVA se aplica , printre altele, tratamentelor
medicale,la unele activitati educative si culturale, servicii postale, anumitor tranzactii
bancare si financiare. Romania aplica accize la taxele pentru tutun, alcool, energie si
cafea.
Contributiile sociale
De la 1 februarie 2009, angajatii cu conditii normale de munca trebuie sa
contribuie la asigurarile sociale cu o rata de 10.5%, in schimb, angajatorii au o rata de
20.8%. Ratele mai mari pentru angajatori se pot aplica doar in anumite cazuri, in plus, atat
angajatorii cat si angajatii trebuie sa contribuie la fondul de asigurari de sanatate cu 5.5%
si 5.2% si la fondul de somaj cu 0.5%. Toate contributiile sociale care au ca scop
impozitarea pe venit sunt deductibile.
2.2.ItaliaFig.2.3. Tendintele impozitelor in perioada 2005-2011, Romania 15
ITALIA% din PIB
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011
Impozite indirecte: 14.4 15 14.9 14 13.8 14.3 14.4 9
-TVA 5.9 6.2 6.2 5.9 5.7 6.3 6.2 25
-Accize 2.2 2.2 2.1 1.9 2.1 2 2.1 26
Impozite directe: 13.3 14.3 15 15.2 15.5 14.8 14.8 6
-Venit personal 10.4 10.9 11.3 11.7 11.7 11.7 11.5 5
-Impozit/profit 2.3 2.9 3.3 3.1 2.5 2.4 2.3 16
Contributii sociale 12.3 12.3 12.8 13.4 13.7 13.4 13.4 8
Consum 10.2 10.6 10.4 10.1 10.1 10.6 10.8 21
Forta de munca 20.3 20.3 20.8 21.6 22 22 21.8 7
Capital 9.6 10.8 11.5 11 10.9 10.7 10.7 4
Impozit propietate 2 2.1 2 1.8 2.2 1.8 2.1 5
15 Commission Services and Eurostat. (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical books )
18
Nivelul este calculat intr-o ordine descrescatoare. Primul numara indica valoarea cea mai
mare in media UE.
- Tendintele generale de impozitare
Structura si dezvoltarea veniturilor fiscale
In 2011 povara fiscala din Italia era pe locul al saselea, depasind media UE cu 3.7
puncte procentuale avand un PIB 42.5% cu tot cu contributiile sociale. Ponderea
impozitelor indirecte (33.8%), din acelasi an, sub nivelul UE (34.5%) reflecta o recurgere
la impozitele directe (34.7% vs 33.2%). Nivelul al treilea, ca fiind cel mai scazut din UE
l-a reprezentat TVA-ul cu 6.2% din PIB. In schimb, admninistratia locala colecteaza o
pondere destul de ridicata la venituri (15.0%, al cincilea loc din ponderea cea mai mare in
UE).
Impozitarea consumului, muncii si capitalului.
Impozitul pe consum in 2011, a fost al patrulea cel mai mic din UE, datorita unui
regim de TVA favorabil pentru locuinte. Cu toatea acestea, cresterile substantiale ale
accizelor si TVA-ului au fost introduse de abia in a doua jumatate a anului 2011. In
schimb, impozitul pe consumul muncii in Italia este de 42.3% si este pe locul doi din
topul cel mai inalt in UE. Unele reforme recente care vizeaza scaderea taxelor de munca
s-au concentrat in primul rand pe venituri mai mici si prin urmare, nu afecteaza vizibil
raportul care depinde de sarcina fiscala medie pe intreaga distributie a veniturilor.
In 2011, impozitele pe capital, ca si procente in PIB, au ocupat locul al patrulea
din veniturile cele mai mari. Impozitele pe srocurile de capital sau de avere, sunt in
conformitate cu media UE (2.6% din PIB). Ponderea veniturilor din taxe recurente cu
privire la proprietati imobiliare in 2011 a constituit 0.7% din PIB, in timp ce media UE a
fost de 1.3%.
Italia a avut unul dintre cele mai ridicate niveluri de impozitare de mediu in UE
inca din 1990 datorita taxelor pe energie, ulterior au scazut semnificativ ca procent din
PIB, iar in 2010 doar a egalat media din UE. In 2011 cresterile accizelor au dus si la
cresterea taxelor de mediu cu 0.2% din PIB. Ponderea veniturilor din taxe recurente
asupra bunurilor imobile s-au ridicat la 0.7% din PIB, in timp ce media UE a fost de
1.3%.
Principalele reforme in curs de desfasurare
19
Anii 2011 si 2012 au fost marcati de o serie de masuri fiscale, ca reactie a
guvernului la criza pietelor financiare. Reformele substantiale de consum, proprietate si
intr-o masura mai mica a impozitelor personale, de afaceri si contributiilor sociale, au fost
adoptate cu scopul de a creste ponderea impozitelor indirecte si de proprietate in
veniturile fiscale globale. In septembrie 2011, cota standard TVA a crescut cu 1% (pana
la 21%), incepand cu 1 ianuarie 2012, accizele au crescut brusc, precum si taxele pe
automobile.
Impozitul pe venitul personal
Ratele impozitului pe venitul personal variaza de la 23 – 43%. In 2009, 49.72%
din veniturile din castig au fost impozitate la ratele venitului personal, in timp ce
castigurile de capital non-calificate au fost impozitate la 20%. Incepand cu 2012 toate
categoriile de venituri de capital sunt supuse unui impozit final retinut la sursa, de 20%.
Tot in acelasi an, persoanele fizice au putut opta pentru un regim fiscal cu un impozit
substituit de 5 % in vederea infiintarii unei noi activitati de afaceri pentru primii 5 ani sau
celor cu varsta de pana la 35 de ani.
Impozitul pe profit
Exista regimuri speciale pentru investitii si fondurile de pensii, unde venitul
impozabil minim este considerat pe baza activului. Rata impozitului pe profit este de
27.5%. O suprataxa a impozitului pe profit de 10.5% se aplica pana in 2013 societatilor
care opereaza in sectorul energetic, iar acele societati rezidente sunt impozitate pe venitul
lor in intreaga lume. Pierderile pot fi reportate la infinit si compensate pana la 80% din
venitul impozabil. Cu toate acestea, pierderile suferite in primii trei ani de activitate sunt
pe deplin deductibile.
TVA si accize
Cota standard TVA a crescut de la 20% la 21% in septembrie 2011 si a continuat
sa creasca si in 2013 pana la 22%. O rata de 10 % se aplica acelor locuinte non-lux,
energie electrica, ulei mineral, medicamente si spectacole artistice, in timp ce o rata mai
redusa (4 %) se aplica la produselor alimentare de baza, ziarelor si la locuintelor
rezidentiale.
Contributii sociale
20
Exista mai multe contributii obligatorii care depinde de tipul si de dimensiunea
afacerii precum si de caracteristicile angajatului. Ratele agregate variaza de la 40- 45%.
Din decembrie 2011 s-au produs schimbari majore in sensul cresterii contributiilor de
pensii pentru persoanele care desfasoara activitati independente.
2.2.Ungaria Fig. 2.4. Tendintele impozitelor in perioada 2005-2011,Ungaria 16
UNGARIA% din PIB
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011
Impozite indirecte: 15.8 15.3 16.3 16 16.9 17.2 17 3
-TVA 8.4 7.6 8.1 7.8 8.6 8.7 8.5 7
-Accize 3.2 3.3 3.4 3.4 3.6 3.3 3.3 14
Impozite directe: 9.1 9.5 10.4 10.6 10 8.6 6.9 22
-Venit personal 6.6 6.8 7.3 7.7 7.4 6.5 4.9 19
-Impozit/profit 2.1 2.3 2.8 2.6 2.2 1.2 1.2 26
Contributii sociale 12.5 12.6 13.8 13.7 13.2 12.1 13.1 9
Consum 14.5 14 14.7 14.4 15.2 14.9 14.5 2
Forta de munca 18.3 18.3 20.1 20.7 19.4 18 17.5 12
Capital 4.6 5 5.7 5.3 5.6 5.1 5 21
Impozit propietate 0.8 0.8 0.8 0.8 0.8 1.1 1.1 13
Nivelul este calculat intr-o ordine descrescatoare. Primul numara indica valoarea cea mai
mare in media UE.
- Tendintele generale de impozitare
Structura si dezvoltarea veniturilor fiscale
Raportul total de impozit in PIB a fost in 2011 de 37% , Ungaria fiind clasata pe
locul 12 in topul celor mai inalte din UE. Pentru a pune taxa PIB a Ungariei intr-o
perspectiva regionala putem afirma ca Austria afiseaza o pondere mai mare (42%) in timp
ce Slovacia si Romania se afla cu mult sub valoare Ungariei ( 28.5%, respectiv 28.2%)
Veniturile substantiale din impozitele indirecte au crescut la 45.8% din totalul
veniturilor fiscale din 2011, fiind a treia cifra mai mare, dupa Bulgaria si Romania.
In ceea ce priveste structura veniturilor fiscale, guvernul central ramane cel mai
mare destinatar al veniturilor fiscale, cu aproape 60% din total, in timp ce impozitele
16 Commission Services and Eurostat. (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical books )
21
administratiei publice locale reprezinta 6.5% din totalul impozitarii.
Impozitarea consumului, muncii si capitalului.
Nivelul ridicat al impozitarii indirecte in Ungaria duce la o impozitare a
consumului crescut (26.8%) fiind pe locl al patrulea din clasamentul UE. In 2011, rata
impozitului fortei de munca s-a ridicat la 38.4%, fiind peste media UE (35.8%).
Veniturile din impozitele pe capital reprezinta 5 % din PIB, si ocupa unul din
locurile cele mai scazute din UE, datorita, in special, scaderii impozitului pe venit din
afaceri.
Taxele de mediu au reprezentat 2.5% din PIB. Aceasta cota este aproape de media
UE si a ramas aproximativ stabila intre 2003-2010. Taxele pe energie, in special
cobustibilii pentru transport, reprezinta cea mai mare parte a veniturilor fiscale de mediu.
Principalele reforme in curs de desfasurare
Dupa alegerile generale din aprilie 2010, guvernul a facut schimbari in politica
economica, inclusiv in sistemul de impozitare, in scopul reducerii datoriei publice si
simplificarea adminisrativa. Deasemenea, au avut in vedere reforma sistemului de
impozitare a veniturilor personale si a celor de consum cu regimuri speciale de impozitare
pentru microintreprinderi, intreprinderi mici si mijlocii. Aceste impozite au crescut in mod
semnificativ incepand cu 2013.
Pentru a simplifica sistemul de impozit, au fost eliminate mai multe taxe minore,
in schimb au fost introduse altele noi, cum ar fi „taxa de accident” sau „impozit cultural”.
Impozitul pe venit
Incepand cu 2011 sistemul de impozitare progresiv a fost inlocuit cu o cota unica
de 16 %, care se aplica la salarii si la toate categoriile de venituri supuse impozitului pe
venit, cum ar fi, vanzarea de bunui imobiliare si dividende.
Impozitul pe profit
In 2010 rata impozitului pe profit a crescut cu 4%, stabilindu-se la un nivel de
19%. Sistemul fiscal din Ungaria ofera trei tipuri de sisteme de impozit pe profit
simplificate pentru care microintreprinderile pot opta.Tot in acelasi an, a fost introdusa o
suprataxa la institutiile financiare. Baza de impozitare este valoarea ajustata de bilant la
31 decembrie 2009. In 2010-2012, taxele specifice sectorului progresiv au fost aplicate in
sectoarele de telecomunicatii si energie, iar in 2013, noi taxe au fost introduse pe
22
infrastructura de companii de energie si servicii de telecomunicatii.
TVA
Cota standard TVA a fost majorata de la 20% la 25% in 2009, iar mai tarziu in
2012 la 27%, in timp ce produsele lactate, de panificatie si servicii de cazare, etc au fost
supuse la o rata redusa de 18%. Rata TVA pe servicii de incalzire a fost redusa, in primul
rand la 18% in 2009, iar in 2010 a fost stabilit la 5%. Aceeasi rata de 5% se aplica
deasemenea si la alte produse, cum ar fi medicamentele, materialele medicale, carti,
ziare,etc. Pentru a facilita combaterea fraudei in domeniul TVA, s-au introdus din 2013
noi obligatii de raportare si facturare pentru tranzactiile nationale, in cazul in care se
depaseste o anumita suma.
Contributii sociale
Contributiile angajatorilor se ridica la 28.5% in 2012 deoarece acestea constau
intr-o contributie de formare profesionala, in timp ce o contributie de pensie, la asigurari
de sanatate si la fondul de somaj se ridica la 27%, acestea fiind redenumite in mod
colectiv „taxa de contributie sociala”. Contributia angajatilor este compusa dintr-o
contributie de pensie de 10%, o contributie de sanatate 7% si un somaj de 1.5%.
2.2.FrantaFig. 2.5. Tendintele impozitelor in perioada 2005-2011, Franta17
FRANTA% din PIB
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011
Impozite indirecte: 15.7 15.6 15.4 15.2 15.3 15.1 15.5 4
-TVA 7.4 7.3 7.2 7.1 6.9 7 7 19
-Accize 2.2 2.3 2.2 2.1 2.2 2.2 2.2 23
Impozite directe: 11.9 12.2 12 12 10.3 11 11.8 11
-Venit personal 8.1 7.9 7.6 7.8 7.6 7.6 7.9 12
-Impozit/profit 2.3 2.9 2.9 2.7 1.3 1.9 2.3 15
Contributii sociale 16.4 16.5 16.3 16.3 16.8 16.7 16.9 1
Consum 11.4 11.2 11 10.8 10.8 10.9 11.1 19
Forta de munca 22.5 22.4 22 22.3 22.8 22.5 22.9 5
Capital 10 10.6 10.6 10.3 8.9 9.4 10.2 2
Impozit propietate 2.6 2.6 2.7 2.6 2.6 2.9 3.2 3
Nivelul este calculat intr-o ordine descrescatoare. Primul numara indica valoarea cea mai
17 Commission Services and Eurostat. (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical books )
23
mare in media UE.
- Tendintele generale de impozitare
Structura si dezvoltarea veniturilor fiscale
In 2011 raportul fiscal PIB in Franta a fost de 43.9% cu cinte puncte procentuale
peste media UE (38.8%). Ponderea impozitelor indirecte, ca procent din PIB a fost de
15.5%, peste media UE (13.4%), in timp ce ponderea impozitelor directe au fost sub
media UE (11.8%). Contributiile sociale au reprezentat cea mai mare pondere in raport cu
PIB-ul din UE la 16,9%. 54.5% din totalul taxelor colectate in Franta ( reprezentand
23.9% din PIB) s-au dus la fondurile de asigurari sociale si au cel mai inalt nivel din
Europa.
Povara fiscala globala a scazut datorita crizei dintre anii 2006 si 2009, dar a
inceput sa se redreseze in 2010. O evolutie deosebita este vizibila pentru veniturile din
impozitul pe profit, care a suferit in 2009 o incetinire a ritmului de crestere economica si
care a fost moderata de o crestere in veniturile din contributiile de aigurari sociale, fiind
partial recuperata in 2010.
Impozitarea consumului, muncii si capitalului.
Impozitul pe consum a ramas stabil intre anii 201-2006. In 2007 si 2009 a scazut
cu 0.8 puncte procentuale, dupa care a crescut din nou, ajungand in 2011 aproape de
media UE (20.1%). Impozitarea consumului pe venituri din munca ( 38.6% ) in 2011 a
ajuns peste media UE (35.8%) fiind printre cea mai mare din Uniune.
Povara fiscala asupra muncii este ridicata in Franta. Rata de impozitare pe capital
este de 44.4%, cu mult peste media UE (28.9%). Scaderea pe care a suferit-o intre 2006 si
2009 reflecta, in principal, dinamica veniturilor din impozitul pe corporatii.Ponderea
taxelor de mediu asupra PIB au un nivel scazut de 1.8% in comparatie cu media UE de
2.4%. In schimb, impozitele din proprietate sunt pe locul al trilea ca fiind cea mai mare
din UE ca procent in PIB, cu o diferenta de un punct procentual fata de media UE (2.1%).
Principalele reforme in curs de desfasurare
Legile finantei adoptate in 2012, au creat un nou suport impozitelor pe venitul
personal, unde aceste venituri sunt impozitate la 45%. Incepand din 2013, dividendele,
interesele si castigurile de capital au fost impozitate in conformitate cu scala progresiva.
Valoarea totala a stimulentelor fiscale, pe care un contribuabil il poate obtine in timpul
24
unui an fiscal a fost plafonata. Multe credite fiscale au fost reduse sau eliminate, ca parte
a unui plan de guvern pentru a reduce deficitul bugetar.
Principala initiativa in impozitul pe profit este introducerea unui credit fiscal.
Acesta va fi egal cu 4% (din 2014) din fondul de salarizare pentru angajatii cu salarii mai
mici de 2.5 ori decat salariul lunar minim. Fondurile pentru aceasta masura vor fi puse la
dispozitie printr-o reducere a cheltuielilor bugetare ale statului, majorarea ratelor standard,
reducerea TVA-ului si cresterea taxelor de mediu.
Impozitul pe venitul personal
Impozitul pe venitul personal se percepe anual pe venit la nivel mondial in functie
de o singura scara progresiva. Din 2013, rata marginala de top este de 45%. Sistemul
francez ia in considerare situatia specifica din fiecare gospodarie, prin aplicarea unui
coeficient de familie. O caracteristica de remarcat este numarul mare de praguri si scutiri
aplicate. Incepand din 2013, veniturile din investitii, cum ar fi dividendele, obligatiunile si
castigurile de capital vor fi impozitate in conformitate cu scala progresiva, cu toate
acestea, in anumite conditii, castigurile de capital pot fi supuse la o rata fixa de 19%.
Impozitul pe profit
Impozitul pe profit afecteaza toate profiturile realizate in Franta de catre companii
si alte entitati juridice. Rata standard este de 33.33%. IMM-urile ( intreprinderile mici si
mijloci) sunt impozitate la o rata redusa de 15%, iar marile companii sunt supuse la o taxa
suplimentara de 3.3% , prin urmare, rata efectiva de impozitare este de 34.43%. Din 2011,
mai multe reforme au afectat baza de impozitare a intreprinderilor, iar raportarea
pierderilor au fost reduse si limitate la 60% si in cele din urma la 50% in 2012.
TVA si accize
Ratele standard si cele reduse de TVA, au crescut de la 19,6% si 7% la 20% si
resectiv 10% de la 1 ianuarie 2014. Rata redusa s-a aplicat pentru produsele alimentare,
echipamentele pentru persoanele cu handicap, carti, gaze, electicitate, concerte, teatre,
etc , de la 5.5% la 5%.
Contributii sociale
Sistemul francez de securitate sociala este finantat in principal prin contributiile si
impozitele deduse din venituri. Contributiile sociale de securitate ale angajatorilor sunt
25
deosebit de ridicate, intr-un interval de 14%( la salariul minim in IMM-urile cu mai putin
de 20 de angajati) si 45%, in timp ce contributiile sociale de securitate ale salariatilor sunt
in jurul valorii de 14%.
2.2.Spania Fig.2.6. Tendintele impozitelor in perioada 2005-2011, Spania18
SPANIA% din PIB
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011
Impozite indirecte: 12.7 12.8 11.9 10.1 9.1 10.7 10.2 27
-TVA 6.5 6.5 6 5.1 4.1 5.6 5.4 27
-Accize 2.4 2.2 2.2 2.2 2.2 2.3 2.1 25
Impozite directe: 11.5 12.3 13.5 11.2 10.1 9.9 9.9 15
-Venit personal 6.7 7.2 7.8 7.4 7.1 7.4 7.4 13
-Impozit/profit 3.9 4.2 4.8 2.9 2.3 1.9 1.9 22
Contributii sociale 12.1 12.1 12.2 12.3 12.4 12.4 12.1 12
Consum 10 9.9 9.3 8.2 7.3 8.8 8.4 27
Forta de munca 16.2 16.4 17 17 17 17.4 17.2 13
Capital 10.1 11 11.3 8.3 7.3 6.8 6.6 14
Impozit propietate 3.1 3.3 3.1 2.4 2.1 2.2 2 6
Nivelul este calculat intr-o ordine descrescatoare. Primul numara indica valoarea cea mai
mare in media UE.
- Tendintele generale de impozitare
Structura si dezvoltarea veniturilor fiscale
In 2011, raportul fiscal PIB in Spania s-a ridicat la 31.4% din PIB. Aceasta
valoare s-a clasat pe locul 21, avand o valoare destul de mica in comparatie cu celelalte
state membre UE. Colectarea veniturilor din contributiile sociale a impozitelor directe si
indirecte sunt, respectiv, 12.1% si 9.9% din PIB. Ponderea veniturilor din TVA in PIB a
scazut de la 5.6% in 2010 la 5.4% in 2011, iar accizele au scazut si ele deasemenea, in
acceasi perioada, de la 2.3% la 2.1%. Declinul veniturilor fiscale de la impozitarea
directa, se datoreaza in principal scaderii in continuare a impozitului pe profit. Impactul
crizei economice asupra acestui tip de venit fiscal a fost mai mare in Spania decat in alte
state membre.
18 Commission Services and Eurostat. (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical books )26
Spania are un sistem de impozitare cu trei niveluri de guvernare. In mod
traditional, guvernul central si fondurile de asigurari sociale, folosite pentru a colecta cea
mai mare parte a veniturilor. In 2010, sistemul de finantare a atratat unele neconcordante,
datorita noilor schimbari in sistemul de finantare al guvernelor regionale, care o data cu
noul sistem implementat in 2011, a inceput sa functioneze in mod corespunzator.
Scaderea drastica a veniturilor fiscale, in principal, veniturile fiscale centrale
guvernamentale, ca urmare a crizei economice a provocat o crestere relativ semnificativa
a ponderii fondurilor de securitate sociala.
Impozitarea consumului, muncii si capitalului.
Impozitul pe consum in raport cu PIB, a ajuns in 2009 la 7.3% din 10%, aceasta
pondere a revit in 2010 la 8.8% dar a scazut din nou in 2011 la 8.4%, avand unul din
nivelul cel mai scazut din UE. Raporul de impozite pe venit al muncii in PIB a fost de
17.2% in 2011, cu 2.5 puncte procentuale sub media UE (19.7%)
In timp ce impozitul pe capital in PIB a crescut incet pana in 2007, aceasta a
scazut foarte repede ca urmare a crizei economice de la 11.3% in 2007 la 6.6% in 2011. In
mod similar, rata de impozitare pe capital a cunoscut un declin mare, de la 41.6% in 2007
la 26.3% in 2009.
Principalele reforme in curs de desfasurare
Incepand cu anul 2008, au fost luate mai multe masuri pentru a atenua
consecintele crizei financiare si economice. In 2012 primele initiative in numar mai mare
au fost consolidarile fiscale si stimulentele economice. Cresterile fiscale au afectat
impozitele pe venit, desi cea mai mare crestere se refera la marirea TVA-ului si accizelor.
Din 2013, premiile la loterie sunt supuse la o taxa speciala de 20%, iar castigurile de
capital, sunt impozitate in sistemul de impozitare progresiva.
Alte reforme incearca sa limiteze tendinta de impozitare fata de dreptul de
proprietate in impozit pe venit personal si gradul de indatorare in impozit pe profit.
Impozitul pe venitul personal
Incepand din ianuarie 2011, guvernul a introdus doua benzi de taxe/ tarife
suplimentare pentru contribuabili - 44% respectiv 45%. In 2012, guvernul a introdus o
taxa progresiva suplimentara temporara, aplicata la fiecare baza de impozitare generala.
Deducerile personale si familiale sunt impozitate la o rata zero, iar castigurile din
27
capital,sunt impozitate in cadrul unui program de impozitare progresiva.
Incepand cu ianuarie 2013, creditul fiscal pentru achizitionarea sau restaurarea de
resedinta principala a contribuabilului a fost anulata. In mod similar, intreprinzatorii
individuali pot deduce 20% din venitul lor net pozitiv pentru primii doi ani de la noile
activitati antreprenoriale.
Impozitul pe profit
Rata de impozitare este de 30% ( 35% pentru persoanele implicate in exploatarea
de petrol, de cercetare si de exploatare). Iar intreprinderile mici si mijloci se bucura de o
rata redusa de 25%. Din 2012, costurile financiare nete ale grupului de firme sau a celor
efectuate cu companii asociate sunt deductibile, cu limita de 30% din profitul de
exploatare.
TVA si accize
Cota standard de TVA in 2013 este de 21%. Pentru anumite categorii de produse
si servicii se aplica doua cote reduse de 10%, respectiv 4 %. Cotele de impozitare pentru
tutun si hidrocarburi au crescut usor incepand din 2009. De asemenea, in 2013 au fost
create noi taxe: o taxa pe vanzarea de energie electrica si un depozit pe depozitarea
deseurilor radioactive.
Impozite si taxe locale
Din anul 2009, aproximativ 90% din resursele tuturor comunitatilor autonome
provin din impozite. In acest sens, comunitatile autonome beneficiaza de o pondere
crescuta in taxele cedate (50% din impozitul pe venit si TVA si 58% din accize), precum
si de cresterea puterii discretionare. Veniturile din impozite indirecte sunt transferate in
conformitate cu indicele de consum teritorial. Impozitele pe mostenire si taxa cadou,
taxele de inregistrare si taxele pentri loterie si jocuri de noroc sunt atribuite in intregime
guvernelor teritoriale cu atributii jurisdictionale aproape complet.
Contributii sociale
Fiecare categorie profesionala are baze minime si maxime de contributie. Raa
totala pentru regimul total este de 6.35% din veniturile reglementate pentru angajati si
29.9% pentru angajatori, pentru o contributie totala de 36.25%. Persoanele care
desfasoara activitati independente, contribuie intre 26.5% si 29.8% din castigurile lor.
28
2.2.GermaniaFig.2.7 Tendintele impozitelor in perioada 2005-2011, Germania19
GERMANIA% din PIB
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 Nivel 2011
Impozite indirecte: 10.8 10.8 11.3 11.2 11.8 11.3 11.5 24
-TVA 6.3 6.4 7 7.1 7.5 7.2 7.3 16
-Accize 2.9 2.8 2.6 2.6 2.7 2.5 2.6 19
Impozite directe: 11.1 11.9 12.2 12.4 11.7 11.1 11.6 14
-Venit personal 8 8.2 8.6 9 9.1 8.3 8.4 9
-Impozit/profit 2.5 2.9 2.9 2.7 2 2.2 2.6 11
Contributii sociale 16.4 16 15.2 15.2 15.9 15.5 15.5 2
Consum 10.2 10.2 10.6 10.7 11.2 10.7 10.9 20
Forta de munca 22.2 21.9 21.2 21.6 22.3 21.5 21.6 9
Capital 5.9 6.5 6.9 6.6 5.8 5.7 6.2 16
Impozit propietate 0.9 0.9 0.9 0.9 0.9 0.8 0.9 18
Nivelul este calculat intr-o ordine descrescatoare. Primul numara indica valoarea cea mai
mare in media UE.
- Tendintele generale de impozitare
Structura si dezvoltarea veniturilor fiscale
Raportul fiscal PIB din Germania in 2011 se ridica la 38.7%. Raportul este
considerat mai mic, comparativ cu alte state membre mai mari, cum ar fi Franta ( 43.91%)
si Italia (42.5%). Pe de alta parte, ratele din Spania (31.4%) si Marea Britanie (36.1%),
sunt cu mult sub raportul fiscal al germaniei in PIB, in timp ce tarile de jos au aproximativ
acelasi raport fiscal in PIB ca Germania (38.4%).
In comparatie cu majoritatea celorlalte state membre, Germania iese in evidnta in
totalul incasarilor din contributiile sociale ( 40.1% comparativ cu media UE de 33.5%),
iar impozitele indirecte (29.8%) sunt cu mult sub mediile UE.
In comparatie cu alte tari federale, guvernele de stat din Germania primesc un
procent din veniturile fiscale totale (21.0%), care este putin mai mic decat nivelurile din
Spania (23.1%) si Belgia (24.9%), dar mai mare in comparatie cu Austria (10,0%).
Raportul fiscal in PIB din Germania a fost in anul 2000 41.3%, anul urmator
19 Commission Services and Eurostat. (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical books )29
avand un punct de cotitura care a dus la o scadere a veniturilor cu trei puncte procentuale
in PIB pana in 2005. Cu toate acestea, in 2006 si 2007 a urmat o crestere economica
semnificativa datorita impozitului pe venitul personal si ca urmare a cresterii
semnificative a ratei standard de TVA. Pe timpul crizei dintre anii 2008 si 2009, raportul a
crescut usor, in schimb in 2010 au avut cel mai sczut nivel din ultimii saisprezece anu
(37.9%), iar in 2011 s-a inregistrat o crestere cu 0.8 puncte procentuale in PIB,
comparativ cu 2010.
Impozitarea consumului, muncii si capitalului.
Impozitele pe consum ca procent in PIB sunt usor sub medie (10.9%, in
comparatie cu media UE de 11.2%). Rata implicita de impozitare pe consum este la fel ca
media UE de 20.1%. Contributiile sociale reprezinta aproximativ doua treimi din
impozitele pe forta de munca angajata, ducand rata implicita de impozitare a fortei de
munca la 37.1% peste media europeana ( 35.8%).
In ciuda cresterii puternice din ultimii ani, Germania inca are veniturile din
impozitarea de capital mai mica fata de media UE (6.2% din PIB, comparativ cu media
UE de 8.0%). In total, Germania are o rata a impozitului pe capital destul de scazuta
(22.0%). Taxele de mdiu au ajuns in 2011 usor sub media UE (2.3%).
Principalele reforme in curs de desfasurare
Incepand cu 1 ianuarie 2013, rata de contributie la sistemul general de asigurari de
pensie a fost redus de la 19.6% al 18.9%, iar rata de contributie la asigurarea de pensie a
minerilor a fost redusa de la 26.0% la 25.1%. Reducerea in continuare a poverii asupra
fortei de munca a fost determinata de o crestere a indemnizatiei de baza a impozitul pe
venitul personal.
Impozitul pe venitul personal
Rata impozitului pe venitul personal este de 14%. Incepand cu anul 2007, s-a
aplicat o rata superioara de 45% pentru veniturile de peste 250000 EUR. O reforma
majora a fost introducerea unui sistem de impozitare amanat, exceptand economiile din
pensii si dobanzile acumulate, in timp ce venitul rezultat pentru limita de varsta este
impozitat ca un venit ordinar.
Impozitul pe profit
30
Sistemul impozitului pe profit a fost reformat de mai multe ori in ultimii zece ani,
cel mai recent fiind in 2008. In special, ratele de impozit e profit au fost reduse de la 45%
si 30% la o rata comuna de 15%. In scopul de a finanta reduceri fiscale, au fost introduse
masuri de extindere a bazei. Printre altele, amortizarea masinilor si cladirilor a fost
redusa. Mai mult, pe taxa locala, de comert si industrie nu este deductibila baza de
impozit pe profit.
Un impozit important in afaceri este impozitul comercial. Acest impozit
comercial, cum ar fi impozitul pe proprietati imobiliare, face parte din categoria
impozitelor non-personale. Calculul impozitului comercial porneste de la taxa de baza.
Acest lucru se obtine prin inmultirea sumei profitului din afaceri cu un procent fix de
3.5%.
TVA si accize
Cota standard de TVA a crescut de la 16% la 19% incepand cu 1 ianuarie 2007.
Un TVA mai redus de 7%, se aplica pentru acele produse de baza, pentru transportul
public, carti hoteluri si pensiuni. Scutirea de TVA se acorda pentru cateva servicii, cum ar
fi chiriile si serviciile medicilor.
Contributii sociale
Contributiile sociale de asigurari de pensii (18.9% in 2013), asigurarile de somaj
(3.0%) si asigurarea de sanatate (2.05%), sunt platite jumatate de catre angajatori si
jumatate de angajati pana la un plafon de evaluare a contributiilor.
31
CAPITOLUL III
Cota unica implicaţiile în Romania
3.1 Introducere Inca de la inceputurile sale, cota unica a experimentat diverse valuri de reforma
unde guvernul spera de fiecare data sa optimizeze utilizarea sa. Cota unica, denumita in
literatura anglo-saxona „flat tax”, este o impozitare proporţionala a veniturilor pentru
persoanele fizice, dar si juridice. Aceasta cota este o alternativa a impozitului progresiv,
reprezentând un nou sistem de impozitare a veniturilor cu o rata fixa de 16% stabilita in
România la 1 ianuarie 2005.
3.2 Scurt istoric legat de cota unica Acest subiect legat de impozitare si de felul in care ar trebui sa se aplice, a fost
discutat si dezbătut de mai mulţi specialişti de-a lungul timpului. Primul care a deschis
subiectul cotei unice a fost marele economist Adam Smith, insa cei care au aprofundat
aceasta tema au fost profesorii americani Robert Hall si Alvin Rabushka de la institutul
Hoover in anul 1985 in lucrearea lor denumita „Cota unica”. In aceasta lucrare au dorit sa
înlocuiască sistemul fiscal progresiv cu o singura cota uniforma pentru toate veniturile,
aplicata o singura data.
Prima tara care a aplicat cu succes cota unica, a fost in Hong Kong in 1947. Iar
prima tara din Europa care a pus piciorul in prag si a adoptat aceasta cota a fost Estonia in
anul 1994, urmata mai apoi de Letonia, Lituania, Rusia, Serbia, Ucraina, Slovacia,
Georgia, Muntenegru, Chehia si România fiecare tara lărgindu-se de la an la an.
32
Fig. 3.1 - Tabel. Cota unica in cele mai importante tari 20
Jurisdictia Anul adoptarii
Hong Kong 1947
Estonia 1994
Letonia 1995
Lituania 1996
Rusia 2001
Ucraina 2004
Romania 2005
Bulgaria 2008
Ungaria 2011
Cei ce susţin partea impozitului unic, afirma ca prin aceasta metoda s-a găsit
soluţia pentru acoperirea cheltuielilor statului si prin aceasta cota unica de impozitare s-ar
simplifica sistemul fiscal. In acest sens, rezultatele dorite prin impozitare se pot obţine
prin simpla repartizare a impozitului intre contribuabili in funcţie de capacitatea lor
contributiva, pe langa faptul ca ar exista transparenta si eficienta in colectare, acesta va
încuraja munca si va scoate la suprafaţa munca la negru, motivul acestui fenomen fiind
caracterul echitabil in mod majoritar pe care l-ar imbraca impozitul. Acest sistem este
implementat pentru statele cu disciplina administrativa si fiscala scăzuta.
In urma introducerii cotei unice exista învinşi si învingători. Daca cei mai săraci
sunt exceptaţi,iar cei mai bogaţi sunt mai avantajaţi, povara fiscala se muta asupra clasei
de mijloc. O caracteristica pozitiva a acestei cote , subliniata si de specialiştii R. Hall si
A. Rabushka, ar fi încurajarea investirii capitalurilor in afaceri productive generatoare de
locuri de munca. Singura diferenţa ar fi faptul ca cei doi doreau sa existe si o taxa pe
consum pentru a stimula economia pe partea de oferta; aceasta abordare nu s-a aplicat, iar
investiţiile noi nu au fost exceptate de la impozitare.
Societatea Academica Romana (SAR) a întreprins in 2006 un studiu numit
„Adevărul despre cota unica”, unde Sorin Ioniţa ne demostreaza la doar un an după
punerea in aplicare a noului sistem (2005-2006) ca aceasta reforma a fost un succes si ca a
adus venituri mai mari statului. Problema, insa, ar fi faptul ca acest surplus nu este
administrat eficient: „Avem un deficit de management si organizare, nu de bani, după cum
arata raportul nostru complet”.
20 Sursa. Prelucrare proprie
33
3.3 Cota unica in România Originile ideii de impozitare prin cota unica a ajuns in tara noastră cu mult înainte
de 1 ianuarie 2005, când a intrat in vigoare si a fost aplicata in mod oficial pentru
modificare si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care prevede
introducerea cotei unice de 16%. Motivele de baza care au stat la originea implementarii
cotei unice si in tara noastra sunt:
-cresterea veniturilor la bugetul de stat si reducerea evaziunii fiscale;
-crearea unor locuri de munca bine platite;
-realizarea de noi investitii si stimularea intreprinderii in vederea maririi profitului.
Cota unica „(...) este progresiva acolo unde conteaza mai mult: pentru saraci”21 in
sensul ca este insotita de o scutire pentru veniturile mai mici de un anumit prag, asadar,
povara fiscala se muta asupra clasei de mijloc.
Masurile luate de guvern prin diminuarea nivelului de fiscalitate pentru
intreprinderi, in vederea relansarii economiei in investitii, au fost stalpul de baza pentru
care s-a introdus cota unica, deoarece s-a descoperit o buna doza de evaziune fiscala. Al
doilea motiv pentru care s-a introdus aceasta cota, a fost pentru stimularea intreprinderilor
de a face profit, fapt care duce la crearea unor noi locuri de munca din banii obtinuti din
profitul intreprinderilor.
Aşa cum am mai subliniat in aceasta lucrare, membrii Societarii Academice
Romane (SAR) s-a numărat printre susţinătorii noului proiect bazându-se pe situaţia
economica a celorlalte state care au aplicat acest tip de impozitare cu succes, beneficiind
de avantaje privind bugetul si investiţii. Aceştia au încercat in 2003 sa convingă aripa
conservatoare ca vechiul sistem progresiv suferea de multe scapari si deduceri, dar
argumentele lor in favoarea acestui sistem nu erau avantajoase in timp.
In schimb, argumentele lor in favoarea noii reforme erau multiple. Pe langa faptul
ca era mai simplu de utilizat si mai ieftin de aplicat, acesta ducea la colectarea unor sume
mai mari la buget, cresterea economica fiind văzuta din doua perspective:
1. Reducerea evaziunii, ieşind la suprafaţa munca la negru, in concluzie
se vor strânge mai mulţi bani la buget;
2. Încurajarea investirii capitalurilor in afaceri productive, generatoarea
21 Impactul cotei unice asupra inegalitatii in romania, Liviu Voinea si Flaviu Mihaescu., 200834
de locuri de munca, oamenii fiind interesaţi doar de creşterea propriilor
venituri, fara a mai pierde timpul căutând tot felul de mijloace legale de
a-si dirija veniturile spre canale mai puţin impozitate.
Din păcate, la acel moment castigatorii au fost cei din aripa conservatoare,
mizându-se pe faptul ca trecerea la cota unica ar fi inechitabila: cei cu salarii mai mari
vor avea de câştigat, insa SAR arata la acel moment ca din punct de vedere tehnic, toata
lumea ar fi avut de câştigat, iar pentru cei cu salariile mai mici, câştigurile ar fi fost la fel
de nesemnificative ca si impozitul pe care l-ar fi avut de plătit.
Problema sistemului fiscal romanesc nu era modul de stabilire si calculare a
impozitului, ci faptul ca oamenii au încercat sa găsească metode pentru a-si masca
veniturile, iar daca cei care puteau face asta erau cei instariti, statul nu obţinea prea multe
rezultate in demascarea lor. De aceea când Mihai Tanasescu a anunţat mass-media
posibilitatea introducerii cotei unice, Blocul Naţional Sindical a respins acest sistem de
impozitare menţinând vechiul sistem progresiv.
In mai 2004, Romanian Think Tank (RTT), a subliniat si ea necesitatea
introducerii unei reforme fiscale care sa atragă investiţii străine directe si de a limita
evaziunea fiscala, astfel incat sa crească economia cu o cota propusa de ei la 15%.
Anul electoral 2004 a adus din nou in discuţie cota unica, propusa de Alianţa D.A.
PNL-PD in valoare de 16%. In urma alegerilor din 12 decembrie 2004, câştigata de
acesta alianţa, introducerea cotei unice de impozit de 16 % a fost necesara pentru a putea
intra in vigoare inga de la începutul anului 2005, astfel incat de la 1 ianuarie a acestui an,
Codul Fiscal a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 138/2004,
publicata in Monitorul Oficial nr.1281/30.12.2004.
Articolul 17 din Capitolul I (Dispoziţii generale), Titlul II ( Impozitul pe profit),
prevede: „Cota de impozit pe profit care se aplica asupra profitului impozabil este de
16%, cu excepţiile prevăzute la art. 33 si 38.”
Noul Cod Fiscal a făcut următoarele schimbări:
-Avocatii,notarii si medicii din sistemul privat, precum si alte profesiuni libere, se
încadrau la cota maxima de 40%, ei fiind acum cei mai avantajaţi de noua fiscalitate
ajungând la o cota de 16%;
-La drepturile de autor s-a trecut de la o cota de 15% in timpul anului la una de
10%, iar deducerile scad la 40% respectiv 50% din 60% -70% pentru arta
monumentala, globalizarea se făcea in funcţie de cota de venit la care se încadra
35
venitul , acum in schimb este de 16%.
-Pentru veniturile din chirii, impozitul efectiv era de 20%, acum sunt impozitate cu
cota unica de 16%
-Cele mai afectate de schimbarea asta sunt veniturile microintreprinzatorilor, care au
trecut de la un impozit de 1.5% pe veniturile din orice sursa la unul de 3%, iar
dividendele de la 5% la 10 %, care adunate ii vor scădea câştigul substanţial.
-In ceea ce priveşte pensionarii, noua reforma le-a adus si lor un câştig din aplicarea
aceşti cote unice de 16 %, pensiile lor fiind impozitate in transe progresive-
18%,23%,28%,34% si 40%.
-Pentru o categorie de venituri din premiile anumitor activitati agrigole, cota creste
de la 10%-15% la 16%, in schimb, pentru câştigurile din jocurile de noroc,
impozitul ramane 20%, dar se aplica de la primul leu câştigat.
Arthur Laffer cunoscut drept „părintele economiei din partea ofertei”, afirma in
teoria sa ca diminuarea impozitelor poate duce la o creştere a veniturilor fiscale. A
declarat, de asemenea intr-un interviu revistei Capital, ca România a procedat bine
introducând cota unica, aceasta putând rezolva o parte din problema legata de corupţie
deoarece, atunci când este aplicata la o baza de impozitare cat mai larga, o cota redusa de
impozitare face sa existe foarte puţine stimulente pentru eludarea legii.
Dupa introducerea cotei unice de impozitare in Romania, aceasta a dus la scaderea
PIB-ului cu 1% din sumele obtinute pentru impozitarea persoanelor fizice si juridice,
potrivit Fondului Monetar International. FMI afirma totodata, ca schimbarea brusca de la
impozitarea progresiva la cea de cota unica a adus in primul an pierderi mari la bugetul de
stat, care s-au recuperat prin procentajul mare din veniturile din impozite indirecte.
La sfarsitul anului 2005, consumul populatiei crescuse cu 4.9%, ajungand la
20.8% din PIB, in urmatorul an, cheia dezvoltarii economiei s-a bazat tot pe consumul
populatiei care a crescut vertiginos cu o viteza de 11.5%, avand un consum final de
12,7%.
Desi situatia la inceput nu parea avantajoasa, cota unica prezinta acum o serie de
avantaje, precum:
-in domeniul fiscal, cota unica raspunde pe deplin, criteriilor de echitate.
-elimina dubla impunere sau impozitare a investitiilor sau economiilor
-mareste veniturile la bugetul de stat
36
-acorda deduceri pentru persoanele cu venituri reduse
-reduce evaziunea fiscala
-reduce cheltuielile la administrarea fiscala
-ofera transparenta sistemului fiscal
Ancheta Bugetelor de Familie (ABF) este o cercetare realizata de Institutul
National de Statistica in anii 2004, 2005 si 2006 in care s-a realizat un esantion de peste
33000 gospodarii in fiecare an.
„Fiecare membru al gospodariei de peste 15 ani este intervievat, iar datele privind
caracteristicile personale si venitul sunt inregistrate. In 2005, au fost intervievati 99414
indivizi (din care 20777 castigau un salariu), fata de 101692 indivizi in 2004 (din care
20759 castigau un salariu). La nivelul gospodariei, sunt inregistrate datele privind
caracteristicile geografice si cheltuielile de consum. Consumul este detaliat pe categorii
de bunuri, ceea ce ne permite sa distingem intre bunuri de consum curent si bunuri de
consum indelungat. ” 22
Inainte de introducerea cotei unice in 2004, era folosit un altfel de sistem de
impozitare graduala a venitului cu rate cuprinse intre 18% si 40% asupra venitului lunar
impozabil.
Tabel 3.1. Impozitul pe venit in anul 2004 in Romania.
Venitul lunar impozabil Impozitul
Pana la 251,6 RON 18%
De la 251,3 la 608,3 RON 45,3 RON + 23% din ce depaseste 251,3 RON
De la 608,3 la 975 RON 127,3 RON + 28% din ce depaseste 608,3 RON
De la 975 la 1362,5 RON 230 RON + 34% din ce depaseste 975 RON
Peste 1362,5 RON 361,8 RON + 40% din ce depaseste 975 RON
Conform Angetei Bugetare de Familie, in 2005, salariile au reprezentat 43.7% din
venitul lunar net al gospodariilor, asadar, aceste schimbari au avut cele mai importante
efecte distributionale. A doua sursa de venit o reprezinta pensiile (18.2%), care nu au fost
afectate de venit, ele fiind impozitate dupa 2006.
Cresterea impozitului pe dividente a avut o schimbare importanta, majorandu-se
22 Grupul de Economie Aplicata,Liviu Voinea si Flaviu Mihaescu, Impactul cotei unice asupra inegalitatii in Romania
37
de la 5% la 10%, iar in 2006 la 16%. Insa, intrucat aceste dividende reprezinta doar 4%
din venitul total al gospodariilor, efectul pe care l-au avut asupra contribuabililor a fost
neglijabil, iar in acele intreprinderi mici prin cota unica a devenit mai eficient sa se
creasca salariile decat sa se plateasca dividendele. Din 2006 au crescut si alte taxe
personale, ca de exemplu castigurile pe capital sau cele din dobanzi .
Fig. 3.2 Cota unica- castiguri si pierderi prin deducere regresiva in anul 2005
-
1,000,000
2,000,000
3,000,000
4,000,000
5,000,000
6,000,000
7,000,000
8,000,000
9,000,000
0 Pers
1 Pers
2 pers
3 Pers
4 Pers +
Fig. 3.3. Cota unica- castiguri si pierderi prin deducere fixa in anul 2005
38
-
1,000,000
2,000,000
3,000,000
4,000,000
5,000,000
6,000,000
7,000,000
8,000,000
9,000,000
2,8
91,5
66
5,3
01,2
05
7,7
10,8
43
10,
120,
482
12,
530,
120
14,
939,
759
17,
349,
398
19,
759,
036
22,
168,
675
24,
578,
313
26,
987,
952
29,
397,
590
31,
807,
229
34,
216,
867
36,
626,
506
39,
036,
145
41,
445,
783
43,
855,
422
46,
265,
060
48,
674,
699
51,
084,
337
53,
493,
976
0 Pers
1 Pers
2 Pers
3 Pers
4 Pers
In figura 1 putem observa diferenta dintre taxele platite in sistemul cotei unice,
comparativ cu cel din sistemul proportional in functie de salariile brute. Din aceasta
figura, putem remarca, in primul rand faptul ca atunci cand venitul brut este mai mare,
castigurile din cota unica sunt si ele deasemenea, mai mari, iar in al doilea rand scade cota
unica pe masura ce numarul de persoane dintr-o intretinere scade.
“Efectele cotei unice asupra venitului net din munca au fost astfel propagate pe
doua canale: primul, cota unica (16%) a inlocuit impozitul progresiv (intre 18% si 40%);
al doilea, deducerea personala a devenit o functie descrescatoare a salariului brut. In
Figura 2, evidentiem efectul primului canal, presupunand ca sistemul de deduceri era
acelasi in 2005 si in 2004, astfel incat singurul efect ar proveni de la cota unica de 16%.
Observam ca in general castigurile sunt mai mari, iar dispersia cauzata de numarul de
persoane in intretinere este mai mica. Totusi, la acelasi salariu brut, castigurile scad pe
masura ce numarul de persoane in intretinere creste. ”23
Fig.3.4 Cota unica- castiguri si pierderi cu si fara deducere regresiva in anul 2005
23 Grupul de Economie Aplicata,Liviu Voinea si Flaviu Mihaescu, Impactul cotei unice asupra inegalitatii in Romania
39
-
1,000,000
2,000,000
3,000,000
4,000,000
5,000,000
6,000,000
7,000,000
8,000,000
9,000,000
Castigurile din cota unica cu deducere regresiva si cele care au mentinut sistemul
de deduceri din 2004, sunt prezentate in figura 3.4. In urma introducerii unei cote unice
nimeni nu pierde in termeni absoluti prin majorarea unor deduceri personale, iar
castigurile sunt proportionale cu salariile, adica avand castiguri mai mari , salariile sunt
mai mari. Totusi, daca se are in vedere Figura 3.5, se poate observa ca 75% din angajati
castiga mai putin decat salariul minim pe economie pe luna. Din analiza teoretica realizata
in Figura 3.1, reiese un castig din cota unica de 30 RON pentru un angajat fara persoane
in intretinere.
Fig.3.5. Distributia salariului brut in anul 2005
40
Pentru a putea estima castigurile realizate din cota unica trebuie mai intai sa se
realizeze o estimare a datelor. Pentru asta, trebuie sa impartim impozitul pe venit efectiv
platit la 0,16 si obtinem baza impozabila. Deducerea empirica se calculeaza ca o diferenta
dintre venitul net, impozitul platit efectiv plus baza impozabila. Astfel, din salariul brut, se
calculeaza deducerea pentru fiecare numar potential de persoane in intretinere. Se
verifica mai apoi numarul efectiv de persoane care corespunde in intretinere deducerea
teoretica cu cea empirica si se elimina din esantion persoanele care au raportat veniturile
fie incorect, fie taxele platite, iar din suma numarului de persoane ramase se poate calcula
cu precizie castigurile din cota unica.
Fig.3.6 Castigurile si pierderile cotei unice in 2005
41
Fig. 3.7. Castigurile cotei unice ca procent din salariul net
Concluzia la care se ajunge este ca aceste castiguri din cota unica au fost
distribuite inegal, iar prin analizarea indicelui Gini se poate observa masurile generale de
inegalitate. Indicele Gini reprezinta “o masura a dispersiei statistice folosita mai ales
pentru a reprezenta disproportii in distribuitrea veniturilor sau averilor(...).” 24
Acest indice a fost mult mai mare ceea ce inseamna ca a generat mai multa inegalitate.
24 http://ro.wikipedia.org/wiki/Coeficientul_lui_Gini42
Mai mult, ABF a remarcat in 2006, ca acesti indicatori nu s-au modificat nici in
2005, iar indicele Gini are aceeasi valoare, ceea ce inseamna ca raportul Gini din 2005
fata de 2004 a fost determinat de cota unica.
Abaterea relativa fata de medie este o masura simpla de inegalitate prin care se
observa proportia de venit care trebuie transferata de la cei cu venituri mai mari la cei cu
venituri sub medie pentru a se ajunge la o egalitate. Aceasta interpretare ne arata, din nou
ca o cota unica mai mare, a dus la o crestere a abaterii care a determinat cresterea
inegalitatii.
43
CONCLUZII GENERALE
Din analizele statistice efectuate se observa cum impactul cotei unice asupra
investitiilor straine directe si asupra consumului gospodaresc nu poate fi evidentiat atat de
usor.
In majoritatea tarilor, cresterea PIB-ului dupa introducerea cotei unice s-a dovedit
a fi cu mult superioara fata de anii precedenti ai acestei implementari. Desi trendul de
crestere al veniturilor la bugetul de stat exista si inainte de introducerea cotei unice, acesta
s-a manifestat si ulterior in toate statele analizate.
Investitiile straine directe si consumul au inregistrat valori diferite pentru fiecare
stat in parte. De exemplu, in cazul Rusiei, Ucrainei si Romaniei, valorile investitiilor
straine directe ca si procent in PIB a inregistrat o tendinta de crestere, dupa adoptarea
cotei unice, in timp ce in Serbia si Albania noul sistem nu i-a avantajat foarte mult. In
privinta consumului, Serbia isi mentine pozitia negativa, iar in Rusia si Ucraina noul
sistem de impunere nu le-a afectat valorile, in timp ce in Albania si Macedonia s-au
inregistrat cresteri semnificative.
In Romania, noul sistem de impunere a adus unele schimbari benefice si altele mai
putin benefice. In primul rand s-a schimbat importanta impozitelor indirecte fata de cele
direct, punandu-se mai mult accent pe incurajarea acelor afaceri profitabile si pe
incurajarea economisirii consumului.
Noul model de impozitare s-a bazat pe faptul ca acele persoane cu venituri mai
mici au avut drept proprietate bunurile de folosinta indelungata (produse electrocasnice),
fiind acum accesibile si pentru ei, iar cei cu venituri mai mari, au mers mai mult pe
principiul de a economisi si de a investi acesti bani.
Trebuie subliniat faptul ca s-a remarcat si un impact negativ pe care criza
economica a avut-o asupra indicatorilor macroeconomici studiati.
Desi in statele pe care le-am analizat in aceasta lucrare, reiese faptul ca in 2009
PIB-ul a fost marcat de o involutie, ar trebui specificat si faptul ca in cazul Albaniei si
Macedoniei, PIB-ul ori a crescut, ori a scazut foarte putin. In concluzie, impactul cotei
unice asupra PIB-ului in urma interpretarilor realizate este pozitiv semnificativ.
In Romania, perceptia agentilor economici asupra introducerii cotei unice, este una
pozitiva, avand un impact semnificativ asupra profitabilitatii si lichiditatii a mai multor
44
agenti economici privati.
Desi in alte state, noul sistem a provocat stimulente in vederea sporirii investitiilor
si crearii de noi locuri de munca in Romania, valorile au fost mai moderate.
Datorita faptului ca in Romania, mai exista o serie de alte impozite care apasa cu
greu pe umerii contribuabililor, reducerea economiei subterane este mai greu de evitat,
impactul cotei unice asupra evaziunii fiind nesemnificative.
Avand in vedere rezultatele obtinute, intreprinzatorii romani sunt de parere ca
aceasta cota unica trebuie mentinuta in continuare, in schimb, schimbarile politice ce vor
urma isi vor pune amprenta asupra peisajului fiscal in viitor.
Pentru ca domeniile de cercetare sa fie cat mai uitle, trebuie determinata corelatia
dintre diferitele caracteristici ale sistemului cu cota unica si performanta sistemului fiscal
in vederea colectarii venitului de la bugetul de stat si crearea stimulentelor pentru
afacerile profitabile.
In concluzie, sistemul fiscal cu cota unica este caracteristic economiilor in curs de
dezvoltare, acestea fiind un instrument important in incurajarea activitatilor economice.
De asemenea trebuie subliniat faptul ca in unele state, caracteristicile cotei unice nu sunt
acelea de sisteme pure, ele fiind in mai multe cazuri diferite de modelul teoretic.
Exemplul perfect al unei tari dezvlotate unde acest sistem are o eficacitate majora,
este Hong Kong. Aici sistemul imozitarii se apropie cel mai mult de modelul pur al cotei
unice, contribuabilili aleg impunerea proportionala, evitand dubla impunere si
modalitatile de abordare a veniturilor supuse fiscalizarii.
Prin urmare, sistemele fiscale cu cota unica are avantaje multiple pentru mediul
social si economic, asigurand un maxim de rezultate cu cat se aproprie mai mult de
modelul pur al cotei unice propus de Hall si Rabushka.
Concluzionand, putem spune ca un sistem fiscal ce are la baza cota unica este mai
simplu deoarece impozitul se repartizeaza usor intre contribuabili in functie de puterea lor
contributiva, acesta permitand stabilirea exacta si echitabila a marimii impozitului, iar
plata acestuia se caracterizeaza prin universalitatea impozitului si prin faptul ca fiecare
contribabil cunoaste cu anticipatie marimea exacta a obligatiilor de plata catre stat.
Pentru ca toate aceste elemente sa functioneze optim si eficace, fiecare stat are
nevoie de o strategie fiscala coerenta.
45
BIBLIOGRAFIE
1. Nicolae Hoanţă, Economie şi finanţe publice, Editura Polirom, Iaşi, 2000,
2. Mariana-Cristina Cioponea, Finante Publice si Teorie Fiscala, Ed Fundatiei Romania de
3. Maine, Bucuresti, 2007
4. Finante Publice, George Alin Haralambie, Bucuresti 2003
5. Adrian Mihai INCEU, Dan Tudor LAZĂR, Impozitul ca principal element al politicii
fiscale,Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, IX, 2003
6. Instrumente si tehnici de analiza a starii economico-financiare a firmei, Viorela
Beatrice
7. Iacovoiu, Boni Mihaela Straoanu si Cristian Dragos Teodorescu, Karta Graphic,2011
8. Impactul cotei unice asupra inegalitatii in romania, Liviu Voinea si Flaviu
Mihaescu.2008
9. Barbacioru, C, Barbacioru, V. 'Eficientă-rentabilitatea în economie', Editura Scrisul
Românesc, Craiova,2007
10. Dogan,M.Pellasy – Economia mixtă şi economia teoretică şi aplicată, Editura
Alternative,vol XVII (2010)
11. Gh.Siclovan,Eficienţa economică,Ed.Academiei Bucureşti,2007
ARTICOLE SI BIBLIOGRAFIE DIGITALA
1. Eichner a., „Post-keynesian Theory: A Look Forward”, in Challenge nr. 5/1978
2. Rodica Segaraceanu si Pieter Wessel, in lucrarea Fiscalitatea româneasca, Radiografia
unei reforme incomplete
3. Commission Services and Eurostat (Taxation trends in the EU, 2013 edition, Statistical
books )
4. Grupul de Economie Aplicata,Liviu Voinea si Flaviu Mihaescu, Impactul cotei unice
asupra inegalitatii in Romania
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Coeficientul_lui_Gini
6. http://dexonline.ro/definitie/IMPOZIT
46
Top Related