Cuprins :
Argument
Cap.1 Clasificarea deseurilor industriale
1.1 Necesitatea valorificarii deseurilor industriale.
1.2 Evaluarea tehnica
1.3 Evaluarea ecologica
Cap.2 Colectarea, transportul, depozitarea, prelucrarea si
recuperarea deseurilor.
2.1 Recuperarea deseurilor
2.2 Conditii de colectare , depozitare si livrare a
deseurilor feroase
2.3 Conditii de colectare , depozitare si livrare a
materialelor refolosibile neferoase.
2.4 Responsabilitatile Romaniei legate de managementul
deseurilor
Cap.3 Tratarea si depozitarea deseurilor menajere
3.1 Modalitati de depozitare a deseurilor
Anexe
Bibliografie
Argument.
Valorificarea deseurilor industriale
Modificarea ecosistemelor globale ,datorita consumului si productiei ,
arata cat de important este procesul de regandire a utilizarii resurselor naturale
de catre economie si societate. In acest context Comisia Europeana pentru
Mediu si Dezvoltare a definit un nou model ecopolitic si a creat termenul de
dezvoltare durabila. Principiul dezvoltarii durabile, conform caruia , continuarea
dezvoltarii economice pentru satisfacerea necesitatilor societatii de astazi , nu o
risca pe cea a generatiilor viitoare, sta la baza Legii Mediului Nr 265/21 iunie
2006 din tara noastra. Asigurarea dezvoltarii durabile necesita respectarea
reglementarilor legislative bazate pe principii ca: precautii in luarea deciziilor ,
prevenirea riscurilor ecologice si a producerii daunelor, conservarea
biodiversitatii si a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural,
inlaturarea , cu prioritate , a poluantilor care afecteaza nemijlocit si grav
sanatatea oamenilor.
O strategie importanta pentru atingerea acestui scop consta in
dezvoltarea economiei intr-un sistem (circuit) inchis de transformare a materiei
si energiei (flow-circular economy) fara atingerea echilibrelor ecologice, prin
deversarea deseurilor in exteriorul circuitului , cu inchiderea fluxului acestora.
Reciclarea in conditiile actuale pare sa introduca in fluxul productiv maxim 2/3
din deseuri, iar restul 1/3 formeaza deseuri din alte deseuri , intocmai ca intr-un
flux tehnologic. Se deduce ca, deocamdata, societatea fara deseuri ramane la
nivelul notiunii de utopia.
In scopul promovarii efective a dezvoltarii durabile este necesara
cooperarea intre toate ramurile economice pentru mentinerea materialelor in
procesarea tehnica pe o durata cat mai mare, in conditii de precautie la luarea
deciziilor , in vederea prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor.
Aceste decizii sunt eficiente in contextul corelarii lor cu parghiile economice
stimulative sau coercitive <<poluatorul palteste>>. Pentru industrie problema
gestionarii deseurilor prin valorificare (recuperare si reciclare) reprezinta o
necesitate nationala, o prioritate economica si ecologica.
Cap 1 Clasificarea deseurilor industriale
In contextul legislativ actual nu pare a fi stabila exact distinctia
terminologica intre ,,materie prima secundara de recuperare’’ si ,,deseu’’ . Sunt
necesare clarificari in cea ce priveste terminologia cuvintelor cheie care descriu
activitatea in domeniul gestionarii deseurilor.
Recuperarea include activitatile de recuperare , transport, stocare,
selectionarea si prelucrare (conditionare ) a anumitor deseuri si/sau component
ai acestora. Deseul recuperat poate fi reintrodus intr-un flux tehnologic prin
reciclare interna si/sau externa.
Reciclarea directa (interna) consta in reintroducerea deseurilor
industrial recuperate in acelasi tip de flux tehnologic care le-a produs.
Recilcarea externa (reutilizarea) este activitatea industriala de
reintroducere a deseului recuperate intr-un flux tehnologic total diferit de cel
care le-a produs .
Deseul industrial provenit din industria minerala poate fi descrisa ca un
material solid sau lichid cu o compozitie complexa care il face impropriu pentru
utilizarea initiala. Deseul are valoare economica nula sau negative pentru
producator (detinator) la un moment si un loc dat. Pentru a evacua deseul
detinatorul trebuie sa plateasca. Daca din potriva, pentru un deseu rezutlat dintr-
un process industrial se plateste achizitionarea lui de catre un utilizator, atunci
denumirea corecta este de materie prima secundara. Pentru producator deseurile
destinate recuperari si comercializarii devin subproduse industriale sau produse
secundare.
Deseul , ca material rezidual dintr-un proces industrial sau ca produs
industrial epuizat intr-o etapa de utilizare, devine sub produs industrial daca
dobandeste, cu sau fara tratament specific un potential de utilizare. Delimitarea
notiunilor de deseu si materie prima secundara va fi mereu fluctuanta , in functie
de performantele tehnologice si interesele economice.
Deseurile inglobeaza substante , material, produse, reziduri , generate de
activitatea industriala a caror eliminare din cilcul productiv se asigura printr-o
gestionare adecvata si anume :
- Recuperare (conditionare) si/sau depozitare, in vederea reciclarii
- Eliminare , prin stabilizare/solidificare(in vederea stocarii ca deseu ultim)
sau prin incinerare
Scopul economiei in flux inchis il constituie echivalarea notiunii de
deseu industrial cu cea de sub produs industrial , ca materie prima secundara sau
combustibil secundar ( de substitutie). De altfel, importanta economica si
ecologica a valorificarii unor sub produse industriale cum sunt zgurile de furnal
si cenusile volante de termocentrala, constituie argumente indubitale in
confirmarea caracterului de sub produse industriale sau de materii prime
secundare. Acelasi caracter il confirma din ce in ce mai multe deseuri industriale
care constituie alternative ale resurselor natural epuizate sau in curs de epuizare,
in procese tehnologice din industria materialelor de constructii sau in lucrarii de
constructii.
Tehnologiile din constructii care sunt compatibile cu procesarea si
reciclarea , prin care deseurile industriale se transforma in materii prime sau
combustibili de substitutie , se bazeaza pe realizarea unui echilibru intre factorul
economic (realizabil) si cel ecologic (rezonabil) .
Deseul ultim, admisibil in locuri autorizate de stocare, rezulta direct
dintr-un process industrial sau dupa un tratament de neutralizare (denocivizare)
si nu mai poate fi tratat in conditiile tehnico-economice de moment pentru
extragerea partii valorificabile sau pentru reducerea caracterului poluant este dat
de continutul in metale grele sub forma de compusi greu solubili.
Sunt foarte putine reactive foarte putine evolutive , foarte putin solubile.
O metoda de gestionare a deseurilor ultime este solidificarea /stabilizarea in
sisteme de intarire hidraulica cu grad ridicat de impermeabilitate, deosebit de
stabile fizico-chimice (practice inerte) fata de substantele considerate agresive
(O2, CO2, cloruri , sulfati) dizolvate in apa.
Conform normelor europene se disting cinci clase de deseuri
industriale stocabile:
Clasa 1: Deseuri industriale periculoase, dar netoxice (ca de exemplu
cele de azbest).
Clasa 2: Deseuri industriale nepericuloase , netoxice si asimilate
Clasa 3: Deseuri inerte in care sunt incluse , in special :
-deseurile din constructii si din demolarile cladirilor
-deseurile solide si inerte provenind din constructii rutiere.
Clasa 4: Deseuri toxice
Clasa 5: Deseuri industriale produse in cantitati foarte mari ale
caror caracteristici sunt cunoscute si , in general , stabile, in anumite limite.
Intre acestea sunt:cenusile de termocentrala , zgurile din industria
metalurgica, sterilele carbonifere, deseurile de cariera, deseurile din
industria extractiva, fosfoghipsul.
Conform Directivei Europene nr.7745/1994 , relative la
eliminarea/depozitarea deseurilor industriale , acestea pot fi clasificate ca
periculoase sau inerte pe baza capacitatii de transfer de substanta prin difuzia si
solubilizarea constituientilor toxici , definite ca proprietati lixiviere cuprinse in
Anexa 1 .
Reutilizarea deseurilor industriale ca subiect de mare interes al
dezvoltarii , este una din temele principale ale conferintelor nationale si
internationale relative la tehnologiile de reciclare in industria constructiva in
corelatie cu impactul asupra mediului. Potentialul de reutilizare constituie, acum
criteriul esential in abordarea gestionarii deseurilor.
Din acest punct de vedere, capata sens , tot mai concret , echivalarea notiunii de
deseu cu cea de materie prima secundara.
O clasificare a deseurilor industriale in functie de potentialul de utilizare
este prezentata schematic in figura.
Tipuri de deseuri industriale in functie de potentialul de valorificare
O caracteristica importanta a clasificarii propusa in schema de mai sus,
se refera la dificultatea fixarii unui anume deseu sau subprodus industrial intr-o
anumita clasa , pe criteriul proprietatilor fata de mediu: a) material inert
b) periulos , c) toxic . Astfel , prin inglobarea deseului intr-o matrice
compatibila, in proportie corespunzatoare unei ,, dilutii’’ suficiente in functie de
proprietatile componentilor (matrice-deseu) si ale produsului (pamant sterilizat,
ciment, beton, ceramic) potentialul poluant scade substantial.
Prin generalizare, rezulta ca din punct de vedere tehnic si ecologic,
exploatarea compatibilitatii intre deseul industrial si matricea materialului
conventional de constructii , a condus la o noua clasa de tehnologii in industria
materialelor de constructii si a constructiilor, si la o noua treapta, superioara , de
gestionare a deseurilor.
Este un progres relevant in cea ce priveste corelarea tehnologiei cu
mediul , favorabil influentat , prin conlucrarea specialistilor din domenii
interdisciplinare.
1.1 Necesitatea valorificarii deseurilor industriale
Nevoile crescande de material de constructii in cursul ultimelor decenii
au condus la restrangerea sau chiar epuizarea unor resurse de materii prime
traditionale. In consecinta distantelor de transport dintre producatorul de
material de constructii si utilizator au tendinta sa creasca continuu.
Pe langa nevoie de material de constructii, aceleasi zone se confrunta
cu o importanta cantitate de deseuri industriale, a caror depozitare este, de cele
mai multe ori, incompatibila cu protectia mediului. Aceste deseuri(cu desfacere
comerciala minimala) sunt acumulate in zone de haldare cu capacitate din ce in
ce mai limitata. Apare o importanta penurie a posibilitatilor de depozitare care,
prin impactul nefavorabil asupra mediului, duce la o crestere rapida a taxelor
impuse de legislatia de mediu.
Pentru o demolare si o reconstructie rutiera,de exemplu , daca este
posibila reciclarea directa(pe loc) economia totala in matrie, dupa datele
Centrului de Cercetari Rutiere din Belgia poate reduce cu 50 % cheltuielile totae
ale lucrarii repartizate astfel:
- 70 % reduceri cheltuieli de transport(pentru material noi si deseuri)
- 20% reduceri din pretul mai mic al materialelor recuperate
- 10 % reduceri din micsorarea taxelor de depozitare a deseurilor
Acest mod de valorificare nu este generalizat , inca , la nivelul
santierelor de constructii , imediat dupa demolare.
Totusi , criza spatiilor de depozitare a deseurilor, care se rasfrange
dramatic asupra ambientului general, asupra restrangerii suprafetelor agricole,
poate accelera activitatea de reciclare in domeniul constructiilor.
Ca urmare a crizei de resurse naturale corelata cu cresterea preturilor de
depozitare a deseurilor, companiile industriale sunt stimulate catre decizii
favorabile procesarii si livrarii, in conditii avantajoase, a deseurilor proprii catre
acei utilizatori care le valorifica sau sa accepte deseuri externe tehnologiei
proprii
ca materii prime de substitutie(in ambele cazuri tranzactiile fiind favorabile
economic). Aceptarea deseurilor externe ca materii prime de substitutie este
oportuna daca suma costurilor materialelor(inclusiv tratarea si transportul), a
costurilor de productie si de stocare este mai mica decat la utilizarea materialelor
traditionale.
Evaluarea logistica si economica necesita informatii despre:
o locul de producere a deseurilor si tipul de activitate industrial
o costurile totale pentru productie, pentru transport si tratare sau
preparare (purificare,uscare,maruntire).
o cantitatea produsa anual si frecventa productiei (continua sau
sezoniera).
o pastrarea constanta a caracteristicilor fizico-chimice.
o garantia de conformitate a parametrilor calitativi detinuta de
producator(furnizor).
Acesti parametri contribuie la stabilirea domeniului de reutilizare a
deseurilor industriale in conformitate cu tehnologiile curente( sau cu
modificarile ce se impun) corelarea cu documentatiile tehnice (standarde de
produs, specificatii, instuctiuni de aplicare).
1.2 Evaluarea tehnica
Un factor limitant , important al reciclarii il constituie instabilitatea ,
adesea la aceasi sursa a caracteristicilor fizico –chimice ale deseurilor. Desi ,
prin conditionare, acest inconvenient poate fi ameliorat, de multe ori costurile
reciclarii nu sunt justificate de caracteristicile tehnice ale produsului finit, adesea
inferioare celor specifice produselor obtinute din materii prime traditionale.
Acest aspect se reglementeaza prin instructiuni tehnice de valorificare a
deseurilor si de utilizare a produselor care prescriu limitele de performanta
(pentru betoane sau agregate reciclate, pamanturi stabilizate cu deseuri granulare
de cariera, din industria metalurgica sau miniera , imbracamintii rutiere cu bitum
reciclat).
Tot in sens limitativ actioneaza si mentalitatea adesea conservatoare, a
factorilor de decizie din domeniul producatorilor sau utilizatorilor de materiale
de constructii. Sunt preferate materiale prime clasice pentru ca prezinta
certitudinea perormantelor tehnice si ecologice ale produselor obtinute , fara sa
fie necesare cercetari si incercari suplimentare, adesea destul de costisitoare.
Evaluarea tehnica consta in analiza si examinarea riguroasa a
caracteristicilor fizico-chimice si mecanice ale deseurilor reciclabile, care
prezinta interes pentru un anumit domeniu al constructiilor si se incadreaza in
conditiile limita cerute de reglementarile tehnice.
Daca valorile caracteristicilor de utilizare nu sunt cele corespunzatoare
reglementarilor standard , se stabilesc oportunitatile de valorificare din
tehnologii de recuperare sau conditionare( selectare, uscare, maruntire,
purificare) sau prin modificari adecvate(minimale) ale tehnologiei principale.
Instabilitatea proprietatilor fizico-chimice fata de cele standard , cat si
neomogenitatea unui deseu industrial sunt criterii care decid examinarea atenta a
domeniului de reciclare aceasta etapa fiind adesea hotaratoare in procesul de
valorificare.
De asemenea in cazul deseurilor utilizate drept combustibil de substitutie ,
in industria cimentului, a ceramicii, puterea calorica este parametrul decisiv.
Daca acesta variaza de la un lot la altul sau de la un deseu la altul se produc
disfunctionalitati improtante ale mentinerii regimului termic in instalatiile
termice (cuptoare pentru ciment sau pentru ceramica de constructii).
1.3 Evaluarea ecologica
Necesitatea diminuarii urgente a stocurilor de deseuri industriale este
corelata cu caracterul profitabil al activitatilor industriale antrenate in procesul
de reciclare si de reutilizare.
Criteriile ecologice acceptate in domeniul gestionarii deseurilor sunt cele
impuse de legislatia de mediu.
Exceptie fac in sens pozitiv , acei manageri care intrevad si avantaje
economice, prin acceptarea spre procesare a unor deseuri externe pentru
reciclare, sau fac eforturi (prin investitii de capital important) sa proceseze si sa
furnizeze propriile deseuri unui utilizator extern.
Aceasta activitate poate avea un efect economic benefic, pe termen lung ,
asupra rezultatetelor economice ale companiei.
Organizarea unor companii industriale , furnizoare/acceptatoare de deseuri
industriale, in retele zonale de reciclare, este un mod de concretizare a
programelor priprii de evaluare economica , logistica si tehnica a procesului de
valorificare.
Optiunile de valorificare- cooperare pe termen lung , intre un furnizor de
deseuri si un utilizator de deseuri (relatie obisnuita, in prezent) sunt avantajoase
pentru ca: - este suficienta singura etapa de evaluare economica, tehnologica si
ecologica a rezidurilor furnizate/acceptate.
Cap 2 Colectarea, transportul, depozitarea, prelucrarea si recuperarea
deseurilor
Rezidurile productiei , deseurile si gunoaiele sunt considerate adesea
influentii inevitabili ai civilizatiei umane actuale. In prezent toate regiunile
locuite de oameni sufera de o crestere mai mare sau mai mica a depozitelor de
deseuri solide. Ele pot fi: deseuri minerale sau depozite de steril, reziduuri si
deseuri industriale , deseuri si gunoaie urbane(domestice, comerciale,
municipale) sau rurale (agricole , animale). Deseurile cresc in acelasi sens cu
populatia si cu productia de bunuri.
Acumularea si eliminarea deseurilor solide au devenit in ultima vreme
probleme de mare insemnatate pentru echilibrul ecosistemelor umane. Deseurile
reprezinta nu numai pierderi din resursele naturale, dar in acelasi timp si izvoare
de poluari si nocivitati grave atat pentru oameni cat si pentru celelalte fiinte vii
ale ecosferei.
Deoarece, atat solul, cat si apa si atmosfera sunt grav afectate de reziduuri
efctele acestora fiind regasite la mari distante se impune gasirea si aplicarea de
masuri de ameliorare a mediului.
Cateva masuri tehnico – organizatorice ce stau la baza prevenirii si
combaterii poluarii solului si privesc colectarea , transportul, depozitarea ,
prelucrarea si recuperarea deseurilor sunt:
- Colectarea igienica a reziduurilor menajere in recipiente speciale(pulbere ,
containere) amplasate in zone cu cat mai mica circulatie si bine acoperite pentru
a nu fi accesibile si rozatoarelor.
- Indepartarea organizata si la perioade cat mai scurte a reziduurilor colectate
in afara localitatilor cu ajutorul unor mijloace care sa ne le raspandeasca in
timpul transportului.
- Depozitarea controlata sau tratarea corespunzatoare a reziduurilor
indepartate prin neutralizarea lor pentru reducerea sau anihilarea pericolului pe
care il pot prezenta pentru organismul uman .
- Recuperarea reziduurilor utilizabile si prelucrarea lor dupa o prealabila
neutralizare , astfel incat sa capete o eficienta economica cat mai sporita.
- Utilizarea in agricultura ca ingrasemant natural , a reziduurilor atat
menajere cat si mai ales agrozootehnice, dupa maturarea lor .
- incinerarea reziduurilor uscate , care au o putre calorigena suficienta pentru
a fi utilizate in scopuri industriale sau pentru incalzirea locuintelor.
Compostarea asigura:
-o buna protectie a mediului prin reciclarea substantelor fertilizante –
nutrientilor N,P,K
-evitarea aproape in intregime a mirosului neplacut, cat si a sobolanilor ,
mustelor
-posibilitatea raspandirii compostului pe terenurile agricole invecinate fara
probleme de transport.
-micsorarea suprafetelor si volumelor ocupate de constructia si instalatiile de
compostare comparativ cu cele necesare depozitarii deseurilor.
Constructiile si instalatiile pentru compostare pot fi de mai multe tipuri .
De exemplu, pentru compostarea aeroba a reziduurilor cu ventilare naturala a lor
prin rasturnarea compostului , cu ventilarea artificiala sau cu actiune sau
insuflare de aer , compostare in recipienti.
Deseurile solide sau lichide pot fi incinerate(arse).
Incinerarea asigura conditii avantajoase tehnic si economic, respectiv
prevenirea degradarii mediului inconjurator .
2.1 Recuperarea deseurilor
Singura metoda eficienta pentru reducerea volumului deseurilor este
folosirea materialelor scoase din uz, pentru noi utilizari, adica pentru
reintroducerea lor in noi cicluri de productie , de unde si numele de reciclare dat
acestei actiuni.
Criza de energie, penuria de materii prime si presiunile pe care acestea
le exercita asupra economiei au stilumat foarte mult abordarea la o scara mare a
reintroducerii in circuitul productiv al unor produse iesite din uz. Un exemplu
tipic este acela al reciclarii hartiei. Colectarea unei tone de maculatura
economieste 4 m ³ de lemn pentru fabricarea hartiei. Ca urmare a necesitatii de a
se economisi lemnul , reciclarea hartiei a ajuns in 1970 la 12 milioane tone in
S.U.A ; la 2 milioane tone in Anglia si Germania. Dintr-un autovehicul aruncat
la gunoi , in greutate de 1600 kg , se pot extrage: 1100kg otel , 110 kg fier , 15
kg cupru, 25 kg zinc , 2kg aluminiu , 9 kg plumb si cca 200 kg de materiale
diverse nemetalice.
Cercetarile au aratat ca modul cel mai economic de folosire a deseurilor auto
consta in retopirea autovehiculelor in intregime, din care se obtine un aliaj cu un
adaos sub 0,1%cupru utilizabil cu bune rezutlate in industrie si cu o rentabilitate
foarte ridicata.
De asemenea , anvelopele auto care nu pot fi arse , deoarece produc fum
poluant , si nici ingropate fiindca nu putrezesc se pot prelucra chimic. Astfel ,
dintr-o tona de anvelope se pot obtine cca 40 m³ gaze si peste 500 l de
hidrocarburi lichide .
Cercetari cu privire la posibilitatea reciclarii materialelor prin extragerea
din gunoaie a unor substante utile sunt incepute de multa vreme. De exemplu, in
Germania erau , in 1974 , 25 de uzine de compostat gunoaie, in urma acestei
operatii obtinandu-se un fel de ingrasamant utilizabil in horticultura,
consolidarea potgoriilor , fertilizarea taluzurilor etc.
Cercetarile au aratat si alte utilizari mai rentabile. De exemplu, din
deseurile de hartie, lemn si legume care reprezinta 50-80% din totalul gunoaielor
menajere se poate fabrica alcool. Pe baza alcoolului preparat din celuloza se pot
obtine carburanti pentru autovehicule, mase palstice etc.
Numeroase instalatii de extragere din gunoaie a unor materii prime
adevarate ,,fabrici de recuperare’’ , sau realizat si in multe din orasele din
S.U.A. Ele cuprind o serie de sectii specializate pentru recuperarea
autovehiculelor, arderea resturilor , selectarea unor materiale si curatirea lor.
Astfel se selecteaza si transmit pentru reutilizare la fabricile de profil partile
feroase, neferoase, resturi de sticla si in final ultimul rest este praf, nisip , cenusa
si unele deseuri menajere ce se amesteca cu namolul depus in instalatiile de
purificare amestec utilizabil ca ingrasamant agricol sau la turnarea unor
materiale (placi) de constructii.
In cea ce priveste posibilitatea de folosire a gunoiului animal sau facut , de
asemenea , experiente cu rezultate favorabile. Astfel , depilda, balegarul, ca
orice alt gunoi celulozic, tratat cu CO la temperatura de 380 DC si la presiuni
ridicate poate da ulei in proportie de 47% bogat in parafina si cu putin sulf.
In multe tari au fost initiate actiuni care – desi inca la scara mica – reprezinta
inceputuri care ar putea fi dezvoltate. De exemplu, in S.U.A cu incepere din anul
1973, au fost puse la punct peste 50 de sisteme de reciclare a produselor scoase
din uz. In California , un grup de cercetare din La Verne a initiat un procedeu de
reciclare a resturilor de cauciuc , hartie , materiale plasrice, care conduce la
fabricarea titeiului artificial.
Elaborarea unui model general al acumularii si eliminarii deseurilor si
reziduurilor nu este o operatie simpla deoarece trebuie sa se tina seama nu
numai de cauzele determinate ale formarii lor, ci si de toate aspectele tehnico-
economice care conditioneaza alegerea solutiilor de tratare , regenerare sau de
reciclare.
2.2 Conditii de colectare, depozitare si livrare a deseurilor feroase.
Deseurile feroase vor fi stranse si depozitate separat in spatii special
amenajate: buncare, boxe sau containere, pe categorii, clase si grupe conform
STAS 6058-88 , pentru a se evita amestecul intre acestea precum si
impurificarea cu metale si aliaje neferoase sau cu impuritati nemetalice.
Spatiile special amenajate , buncarele, boxele sau containerele unde se
depoziteaza materialele refolosibile feroase vor fi marcate vizibil de la distanta
prin inscrierea pe o tablita a simbolului categoriei clasei si grupei de calitate,
conform standardului. Este interzisa si depozitarea deseurilor feroase nealiate in
amestec cu cele aliate.
Deseurile feroase provenite din munitii si armament vor fi in prealabil
delaborate de organele de specialitate conform instructiunilor de delaborare si
apoi depozitate pe loturi in boxe inchise sau lazi.
Recipientele de orice fel vor fi complet golite de continut, dezmembrate
(deschise) , depozitate si predate separat , mentionandu-se in certificatul de
calitate ca nu prezinta pericol de manipulare si retopire. Deseuile feroase cu
acoperiri metalice se colecteaza, depoziteaza si se predau separat.
Prelucrarea (pregatirea) deseurilor ferose se face numai in loturi care
cuprind aceleasi clase si grupe prevazute in standard. Deseurile feroase se
colecteaza si livreaza separat, cate o singura categorie, clasa si grupa de calitate
in vagon, magazie a navei , autovehicul sau container.
La livrare , fiecare vagon, autovehicul , va fi insotit de cel putin
urmatoarele documente:
- certificatul de calitate , intocmit conform prevederilor legale in vigoare
- buletin de delaborare, pentru materialele refolosite feroase, provenite de la
munitii si armament. Buletinele de delaborare se emit de furnizor predator si vor
contine: - mentiunea extrasa:materialul este complet delaborat si nu prezinta
pericol la retopire;
- denumirea si adresa frunizorulu(predatorului);
- denumirea tehnica a elementelor de munitii delaborate;
- simbolul corespunzator prezentului standard;
- Masa, in kilograme
2.3 Conditii de colectare, depozitare si livrare a materialelor refolisibile
neferoase
Materialele refolisibile din metale neferoase vor fi stranse, colectate ,
sortate si depozitate in spatii special amenajate (buncare,boxe,containere sau
lazi) pe categorii, grupe si sortimente , conform prevederilor STAS 3017-78.
Nu se admite amestecarea bucatilor cu strunjiturile chiar daca provin din acelas
metal sau aliaj.
Spatiile special amenajate unde se depoziteaza materialele refolisibile
neferoase vor fi marcate vizibil de la distanta prin inscrierea pe o tablita a
simbolului fiecarui sortiment.
Materialele refolosibile neferoase provenite din munitii si elemente de
munitii vor fi in prealabil delaborate de catre organele de spacialitate conform
instructiunilor de delaborare si apoi depozitate in boxe sau lazi inchise pe laturi.
Unitatile care nu au organe de specialitate pentru delaborarea munitilor si
elementelor de munitii vor proceda conform normelor si instructiunilor in
vigoare.
Recipientele de orice fel vor fi complet golite de continut , taiate sau
deformate, depozitandu-se separat. Materialele refolosibile neferoase se livreaza
pentru retopire separat pe sortimente, depozitandu-se separat pe sortimente in
vrac , in pachete sau ambalate.
Materialele refolosibile neferoase provenite din munitii si elemente de
munitii se expediaza separat fara a se amesteca cu alte sortimente de materiale
refolosibile, neferoase, in vagoane inchise si colete sigilate, anuntandu-se
imediat beneficiarul , prin telegrama , de livrarea efectuata. Telegrama va
cuprinde: adresa destinatarului , statia de expeditie, masa in kg , simbolul
corespunzator standardului , numarul vagonului sau coletului , data expedierii si
denumirea expeditorului. Receptia calitativa si cantitativa a materialelor
refolosibile neferoase se face la furnizori si beneficiari, conform dispozitiilor
legale in vigoare.
2.4 Responsabiltatile Romaniei legate de managementul deseurilor
Deseurile de ambalaje provin in proportie de cca 70 % de la populatie si de 30 %
de la agentii economici.
Implementarea colectarii selective se preconizeaza sa fie abordata pe 3
perioade:
- 2004-2006: experimentare (proiecte pilot) , constientizare a populatiei;
- 2007-2017: extinderea colectarii selective la nivel national;
- 2017-2022: Implementarea colectarii selective in zone mai
dificile(locuinte colective, mediul rural dispersat , zone montane);
Pentru atingerea tintelor de reciclare, colectare si valorificare:
- pana la 16 iulie 2017 –inchiderea etapizata a 101 depozite de deseuri din zona
urbana ;
- pana la 31 decembrie 2009 – pentru stocarea temporara a deseurilor industriale
periculoase;
- pana la 31 decembrie 2013 - pentru conformarea etapizata a 23 depozite
deseuri din industria chimica, metalurgica si energetica.
Context general
Generarea de deseuri din activitarile umane;
Resurse neregenerabile(epuizabile) si regenerabile;
Managementul integrat al deseurilor cuprinde:
- reducerea cantitatii de deseuri produse;
- reciclarea(recuperarea) deseurilor in conditii de eficienta economica;
- compostarea deseurilor organice;
- incinerarea deseurilor in conditii de impact minim asupra mediului ;
- depozitarea controlata a deseurilor.
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera
Beneficiile reciclarii:
- reducerea riscului epuizarii resurselor naturale;
- reducerea consumului de energie;
- reducerea poluarii aerului si apei;
- scaderea necesitatii de a deschide noi spatii de depozitare a deseurilor;
- crearea de locuri de munca si beneficii materiale.
Cap 3 Tratarea si depozitarea deseurilor menajere
Pentru tratarea importantelor cantităţi de reziduuri menajere până acum au fost
studiate, cercetate, experimentate şi chiar aplicate patru procedee şi anume:
• fermentarea (compostarea), parţială sau în masă, având ca subprodus principal
compostul pentru agricultură;
• arderea (incinerarea), având ca subprodus principal energia termică sau
electrică;
• piroliza (degazarea sau degradarea termică), având ca subprodus principal
combustibilul solid sau lichid;
• reducerea chimica şi biologică, având ca subprodus etanolul sau gazul metan.
Este important de a se putea stabili care din cele patru procedee (fermentarea,
incinerarea, piroliza şi reducerea chimică) vor sta la baza înfiinţării unor unităţi
industriale capabile de a trata în condiţii ecologice şi de eficienţă economică
500-1000 t/zi de materii organice solide.
Tratarea deşeurilor prin fermentare (compostare)
Depozitarea şi neutralizarea rezidiurilor menajere prin compostare este
considerată cea mai veche metodă, chiar dacă în faza incipientă operaţia era
făcută la o scară redusă, reziduurile fiind împrăştiate în stare brută în câmp cu
scopul principal de neutralizare. În prezent locurile de depozitare a reziduurilor
menajere mai poartă denumirea de rampe sau hale, iar depozitarea reziduurilor,
după modul în care se asigură protecţia mediului înconjurător, poartă denumirea
de depozitare simplă sau depozitare controlată.
3.1 Modalitati de depozitare a deseurilor
Depozitarea simplă a reziduurilor menajere constă în descărcarea simplă,
neorganizată a gunoaielor pe maidane în diverse gropi, foste cariere sau alte
terenuri, fără a se lua unele măsuri speciale pentru protecţia mediului
înconjurător. Acest sistem de depozitare a fost în trecut cel mai larg folosit,
pentru că este cel mai ieftin, mai comod, dar nu şi cel mai igienic. Substanţele
organice existente în componenţa reziduurilor menajere constituie locul prielnic
de adăpostire şi înmulţire a tot felul de infecţii, muşte, rozătoare, câini
vagabonzi etc., de la care se poate îmbolnăvi populaţia. Acest sistem de
depozitare simplă este unanim recunoscut ca periculos pentru igiena publică.
Depozitarea controlată a deşeurilor (fig.1) cu asigurarea
condiţiilor de fermentare aerobă permit transformarea lor, în condiţii igienice,
într-un compost stabil, utilizabil ca amendament în agricultură. Analizele
tehnico-economice au stabilit că aceasta este metoda optimă pentru reziduurile
colectate din aşezări mici şi mijlocii.
Compostarea permite diferite niveluri de amenajare tehnică de la simpla
depozitare controlată până la instalaţiile perfecţionate, de mare productivitate, în
care se realizează prelucrarea mecanică (mărunţirea) şi fermentarea intensivă în
flux continuu cu culturi speciale de bacterii.
Compostul obţinut este comerciabil. Astfel de instalaţii s-au dovedit competitive
cu incineratoarele, căpătând răspândire în Italia, Elveţia, Franţa.
Compostarea amestecului de deşeuri solide cu nămoluri de la staţiile de epurare
a apelor uzate este o idee promiţătoare, concretizată în
instalaţia ,,Biostabilizator” (fig. 3) unde, sub acţiunea unor culturi speciale de
bacterii, se instalează fermentarea aerobă timp de 24 ore la temperaturi până la
70-80°C. În aceste condiţii sunt distruşi germenii patogeni, iar compostul după
maturizare în halde timp de 20-30de zile poate fi folosit fără nici un pericol.
Acesta reprezintă un amendament echilibrat după conţinutul elementelor
nutritive de potasiu, fosfor şi azot.
Tehnologia depozitării controlate a reziduurilor menajere trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) Înainte de începerea depozitării reziduurilor se vor lua toate
măsurile indicate în studiul hidrologic privind protecţia apelor subterane şi de
suprafaţă (îndiguiri, impermeabilizarea fundului rampei cu argilă sau alt material
conform recomandărilor studiului hidrologic, drenarea terenului, şanţuri de
gardă pentru protecţia depozitului de scurgere a apelor de ploaie etc.). Însă, ca
primă operaţie, se decopertează stratul vegetal, care va fi folosit la acoperirea
finală a depozitului după umplere.
b) Reziduurile colectate zilnic din localităţii sunt aduse cu autogunoiere şi
depozitate în straturi cu o grosime de cca. 1,5-2,0 m, utilizând diferite metode de
umplere (fig. 4).
c) După operaţiile de împrăştiere şi compactare cu buldozerul reziduurile se
acoperă zilnic sau cel târziu la 48 ore cu un strat intermediar de separare de 20-
30 cm din material inert (argilă, nisip sau pământ).
d) Straturile noi de deşeuri nu vor fi depuse decât după ce temperatura stratului
precedent, rezultată din fermentaţia aerobă, a scăzut până la valoarea
temperaturii solului natural.
e) Compactarea trebuie făcută în aşa fel ca să permită totuşi aerarea reziduurilor
şi deci să asigure fermentarea aerobă, însă de a evita golurile mari de aer, care
favorizează autoaprindere şi deci riscul incendierii rampei de depozitare.
f) Rampele de depozitare trebuie să fie împrejmuite cu garduri demontabile.
Exploatarea rampei este organizată de un grup alcătuit din portar, cantaragiu şi
buldozerist.
Arderea (incinerarea) reziduurilor menajere
Arderea (incinerarea) reziduurilor menajere este o metodă termică de eliminare
(denocizare) a acestora prin oxidarea completă la temperaturi înalte a materiilor
organice prin folosirea, de regulă, a energiei termice şi a produselor de ardere
rezultate. De la simple instalaţii de incinerare (fig. 11) s-a ajuns ca în prezent să
existe în lume peste 1000 de uzine moderne de ardere a reziduurilor menajere.
În ţările europene se prelucrează prin ardere 20-25% din volumul reziduurilor.
Productivitatea celor mai mari uzine ajunge până la 2500 t/zi. Prin ardere se
reduce volumul reziduurilor cu aproape 85%, iar pentru depozitarea unei tone
arse este necesară o suprafaţă de numai 0,1 m2 . Spre deosebire de
incineratoarele vechi, noile uzine de ardere a reziduurilor menajere utilizează o
metodă tehnică numită ardere ,,în masă”.
Folosirea procedeelor de ardere ,,în masă” este acum admisă şi de organizaţiile
ce se ocupă cu protecţia mediului înconjurător pentru că s-a constatat că în
condiţiile funcţionării incineratoare în mod curent şi cu o ardere completă
degajarea substanţelor toxice este redusă şi se încadrează în limitele admise.
Este cu mult mai bine dacă se realizează şi o selectare
premergătoare arderii pentru excluderea arderii acelor componente care produc
gaze nocive (dioxina) cum este cazul maselor plastice, precum şi a celor
materiale care îngreunează arderea cum sunt materiile organice, care pot fi
folosite în alte scopuri (producerea de compost).
Dar în afara dioxinei, care constituie un pericol pentru sănătate, în gazele de
evacuare ale uzinelor de ardere a reziduurilor menajere se mai găsesc şi alte
substanţe nocive ca: acizii clorhidric şi fluorhidric, oxid de sulf şi particule de
compuşi de zinc şi plumb.
Pentru excluderea gazelor evacuate în timpul arderii reziduurilor menajere se
mai foloseşte arderea suplimentară (rearderea) a componentelor combustibile
nearse. Aceasta se realizează cu ajutorul gazelor naturale în prezenţa
catalizatorului şi absorbanţilor de hidrocarburi. În plus se mai folosesc şi
cicloane, electrofiltre, aparate de spălare precum şi sisteme umede de curăţirea
gazelor. Toate acestea scumpesc simţitor instalaţiile de incinerare a reziduurilor.
De aceea se poate aprecia că nici cele mai moderne uzine de ardere a gunoaielor
nu rezolvă total problema rentabilizării şi motivării investiţiilor.
Figura 2. Modul de organizare a rampelor de depozitare controlată a
reziduurilor menajere: 1 – autogunoieră; 2 – cântar basculă; 3 – grup de
exploatare (portar, cantaragiu, buldozerist); 4 – şopron remiză; 5 – depozit
carburanţi; 6 – W.C.; 7 – tractor pe şenile cu lamă buldozer; 8 – drum de acces
la rampă.
Figura 3. Schema de compostare a amestecului de deşeuri solide şi
nămoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate ,,Biostabilizator”
Anexa 1
Concentratiile solutiilor de lixiviere ale deseurilor periculaose si inerte
Parametrul compozitilonal
mg/l
Deseuri periculoase Deseuri inerte
pH 4 – 13 6 – 7
Arsenic 0,2 – 1,0 < 0,1
Catmiu 0,1 – 0,5
Crom 0,1 – 0,5
TOTAL < 5
Cupru 2 – 10
Plumb 0,4 – 2,0
Mercur 0,02 – 0,1
Nichel 0,4 – 2,0
Zinc 2 – 10
Cloruri 1200 – 6000 < 500
Floruri 10 – 50 < 5
Sulfati 200 – 1000 < 1000
Total substante organice
( TOC )
40 - 200 < 200
Anexa 2.1
Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din tantal
Grupa Sortimentul Provenienta
B- Materiale secundare
si deseuri din tantal , in
bucati.
B-1 Materiale secundare
si deseuri din tantal
Provenite din tevi, bare,
palci, benzi si din resturi
rezultate din diferite
procese tehnologice.
Nu se admit impuritati
Anexa 2.2
Colectarea si recuperarea materialelor refolosibile din titan
Grupa Sortimentul Provenienta
B- Materiale
secundare si deseuri
din titan , in bucati.
B-1 Materiale secundare si
deseuri din titan
Provenite din diferite
procese tehnologice.
Nu se admit impuritati.
B-2 Materiale secundare si
deseuri din aliaje de titan
Provenite din diferite
procese tehnologice.
Nu se admit impuritati
S-Strunjituri din titan
si aliaje de titan
S-1 -Strunjituri din titan si
aliaje de titan
Provenite din prelucrarea
mecanica a pieselor din
titan sau aliajelor de titan.
Nu se admit impuritati
Anexa 3
Legislatie conexa
Reglementare Principalele prevederi
Legea nr.51/2006 Legea serviciilor
comunitare de utilitati publice
Stabileste cadrul juridic unitar,
infintarea,organizarea,monitorizarea si
contrulul serviciilor publice de
gospodarie comunala in orase si
comune.
Legea nr.139/2002 pentru aprobarea
OG 87/2001 privind serviciile
publice de salubrizare a localitatilor
Stabileste cadrul necesar organizarii ,
gestionarii, reglementarii si
monitorizarii serviciului public de
salubrizare in localitati.
Ordinul MSF nr.219/2002 pentru
aprobarea Normelor tehnice privind
gestionarea deseurilor rezultate din
activitatile medicale, modificat prin
ordinul 997/2004 si prin ordinul
1029/2004 .
Reglementeaza modul in care se
colecteaza , ambaleaza,depoziteaza
temporar , transporta si elimina
deseurile rezultate din activitatile
medicale.
Legea nr.515/2012 pentru aprobarea
Ordonantei nr.21/2002 privind
gospodarirea localitatilor urbane si
rurale.
Stabileste obligatiile si raspunderile
care revin autoritatilor publice locale,
institutiilor publice,agentilor economici
si cetatenilor pentru instaurarea unui
climat de curatenie in localitati.
Ordinul MEC nr.128/2004 privind
aprobarea Listei cuprinzand
standardele romane care adopta
standarde europene armonizate ale
caror prevederi se refera la ambalaje
Aproba Lista cuprinzand standardele
romane care adopta standarde europene
armonizate ale caror prevederi se refera
la ambalaje si deseuri de ambalaje.
si deseuri de ambalaje.
Ordonanta de Urgenta 16/2001
privind gestionarea deseurilor
industriale reciclabile aprobata cu
modificari prin legea 465/2001 ,
republicata in 2002, modificata si
completata prin:OUG 61/2003, legea
168/2006 si Legea 27/2007
Stabileste obligatiile detinatorilor de
deseuri industriale reciclabile
reciclabile
Bibliografie :
1. Camelia Capatana – Cristinel ,,Deseuri’’ Bucuresti , Editura Matrix
Rom , 2003
2. V.Popa – ,,Valorificarea deseurilor metalice’’ Editura Tehnica , 1973.
3. Irina Teodorescu , Geta Risnoveanu -- ,,Ecologie si protectia mediului
‘’ Manual pentru clasa a -X - a Editura Constelatii , 2001
Top Related