FACULTATEA DE CONSTRUCTII
Lucrare de cercetare semestrul I Fenomenul de îngheț-dezgheț în complexul rutier
Îndrumător: Conf. Dr. Ing. Hoda Gavril
Studenti:
Buzgariu Florin
Chifor Iulia
Inginerie Geotehnică , Anul I
Cuprins:
1. INTRODUCERE……………………..……………………………………pag.3
1.1 Fenomenul de capilaritate…………………………………………………….3
1.2 Geoizoterma de 0o …………………………………………………………….4
2. CAUZELE SI EFECTELE DEGRADARII...……..…………………………...5
2.1 Cauze…………………………………………………………………………....5
2.2 Efecte…………………………………………………………………………....6
3. DETERMINAREA SENSIBILITĂȚII LA ÎNGHEȚ A PĂMÂNTURILOR DE
FUNDAȚII…………………………………………………………………...…..6
3.1 Principiul metodei……………………………………………………………....6
3.2 Luarea si pregătirea probelor…………………………………………………7
3.3 Modul de lucru………………………………………………………………….7
3.4 Rezultate………………………………………………………………………...8
4. CLASIFICAREA PĂMÂNTURILOR………………………...………………...9
4.1 Prin încercări……………………………………………………………………9
4.2 Criteriul granulometric……………………………………………………….…9
5. ADÂNCIMEA DE ÎNGHEȚ ȘI CALCULUL DE VERIFICARE A
REZISTENȚEI LA ÎNGHEȚ-DEZGHEȚ………………………..………….....12
5.1 Gradul de sensibilitate la îngheț al pământului………………………….......12
5.2 Adâncimea de îngheț în complexul rutier și nivelul stratului de apă
freatica……………………………………………………………………….…12
5.2.1 Calculul adâncimii de îngheț……………………………………..............12
5.2.2 Nivelul apei subterane…………………………………………………….16
5.3 Condiții hidrologice ale complexului rutier…………………………………..16
5.4 Gradul de asigurare la pătrunderea înghețului în complexul rutier,K……19
6. MĂSURI PENTRU PREVENIREA ȘI REMEDIEREA DEGRADĂRILOR
DIN ÎNGHEȚ-DEZGHEȚ……………………………..…………………………20
7. CONCLUZII………………………………………………………………………21
ANEXE:
A. GEOTEXTILE SI GEOCOMPIZITE………………………………………...…23
A.1 Geotextile……………………………………………………………………......23
A.2 Geocompozite…………………………………………………………………..25
A.2.1 Geocompozite de drenaj………………………………………………….…26
A.2.2 Geoompozite bentonitice……………………………………………………29
A.2.3 Geocompozite pentru armarea asfaltului…………………………...……..30
3
1. Introducere
La temperaturi de 0˚C apa liberă trece din stare lichidă în stare solidă, prin fenomenul
înghețării. Înghețarea apei din pori conduce la modificări ale proprietăților fizico-mecanice ale
pământurilor, printre acestea se pot menționa: importante variații de volum, creșteri ale
rezistențelor mecanice (prin creșterea coeziunii) pe timpul înghețului, micșorarea
permeabilitășii si respectiv micșorarea rezistențelor mecanice pe timpul dezghețului.
Aceste modificări se pot explica prin creșterea de volum a apei de cca. 9% prin îngheț,
dar si prin creșterea umidității pământului din zona înghețata. Umiditatea poate crește prin
fenomenul de termoosmoză si prin fenomenul de capilaritate, daca apa subterană se afla la o
distanța mai mică decât înalțimea capilară de zona înghețata.
1.1 Fenomenul de capilaritate
Apa capilară este apa care apare în golurile dintre granulele pământului, golurile care
formează canale cu diametru de dimensiuni foarte mici. Fenomenul se datorează existentei
unor forte de tensiune superficială. În mod simplificat, porii pământului pot fi imaginați ca niște
tuburi capilare de dimensiuni variabile, în care apa se ridică la o înălțime numită înălțimea de
ridicare capilară.
Temperatura de îngheț a apei pure este de 0˚C, dar temperatura de îngheț a apei din
pământ, aflat sub influența câmpului de forțe generate de fenomenele de interfață și care
poate conține diferite săruri în disoluție, este mai mică de 0˚C. În urma experiențelor s-au
demonstrat scăderi apreciabile ale temperaturii de îngheț, în funcție de raza tuburilor capilare
(Tabel 1.1).
Tabelul 1.1 Temperatura de îngheț în funcție de diametrul capilarului
Diametru capilarului (mm) 1.57 0.24 0.15 0.06
Temperatura de îngheţ (˚C) -6.4 -13.3 -14.6 -18.5
Prima îngheață apa gravitațională și apoi, în funcție de temperatura, îngheață apa
adsorbită, din complexul de adsorbție. Se poate spune că temperatura de îngheț a apei din
nisipuri este de 0˚C, în timp ce la argile, ea este situată sub 0˚C.
4
1.2 Geoizoterma de 0˚C
Adâncimea de îngheț indica zona maximă în teren până la care temperaturile pot
atinge valori mai mici sau egale cu 0˚C. În timp, geoizoterma de 0˚C, coboară în interiorul
pământului în funcție de durata procesului de îngheț.
Când frontul de îngheţ a ajuns undeva în pământ, apa din pori se transformă în cristale
de gheaţă. În continuare, presiunea apei din pori scade şi în jurul cristalelor se realizează o
subpresiune. Atunci apa existentă sub curba de 0˚C care se găseşte la o presiune mai mare,
se îndreaptă lent (în special apa liberă şi slab legată) spre zona îngheţată şi alimentează
cristalele formate, mărindu-le la dimensiunea unei lentile de gheaţă. Acest proces ajunge la un
moment dat la care diferenţa de presiune este mică, nu mai are loc fenomenul de trecere a
apei din zona cu temperaturi pozitive spre zona îngheţată (fenomen de sucţiune). Lentilele nu
se mai măresc; apoi izoterma de 0˚C coboara şi procesul continuă.
Lentilele de gheață formate în patul drumului ating grosimi de câţiva centimetri și
pot provoca umflarea neuniformă a suprastructurii (cu 10 .. 20 cm). Astfel rezultă denivelarea
si fisurarea îmbracaminților
Fig. 1.2 Formarea lentilelor de gheaţă
5
2. Cauzele si efectele degradarii
2.1 Cauze
Prin creşterea umidităţii prin termoosmoză (proces de mişcare a apei prin porii mici ai
pământului datorită diferenţei de temperatură) şi marirea volumului de apă prin îngheţare apare
o umflare a pământurilor datorită cristalelor de gheaţă ce tind să disloce particulele din poziţia
iniţială, distrugând structura pământurilor.
Dacă această tendinţă de umflare este împiedicată total sau parţial de elemente de
construcţie, atunci apar presiuni de umflare ce pot distruge respectivele elemete de construcţii.
Urmarea practică a acestei observaţii este plasarea fundaţiilor construcţiilor la adâncimi de
fundare mai mari decât adâncimile maxime de îngheţ.
În cazul drumurilor şi aeroporturilor cum nu se pot respecta aceste adâncimi minime, iar
presiunile pe care ele le transmit terenului nu pot anula umflări, îngheţul terenului din patul
drumului conduce la fisurări ale îmbrăcăminţii, urmate în perioada de dezgheţ de degradări
însemnate, în special în zonele în care vehiculele frânează (curbe, staţii de autobuze şi
troleibuze). (Fig. 1.2)
Prin dezgheţarea pământului, proces ce se desfășoară din suprafaţă spre interior,
gheaţa se topeşte şi cum apa rezultată nu poate fi infiltrată în adâncime din cauza pământului
nedezgheţat încă, rezultă o lichefiere a pământului, deci o reducere considerabilă a capacităţii
portante, ce accelerează distrugerea îmbrăcaminţilor de drumuri sub acţiunea traficului.
Atunci când există simultan următoarele condiţii apar degradări provocate de îngheţ
dezgheţ:
Pământ de fundaţie sensibil la îngheț;
Temperaturi negative pe o durată îndelungată, care să permită migrarea şi acumularea
apei în pământul de fundaţie;
Probabilitatea de alimentare cu apă a frontului de îngheţ în pământ;
Circulaţia autovehiculelor grele în perioada de dezgheţ, accentuează producerea
degradărilor;
Utilizarea materialelor cu conţinut de sare pentru dezgheţarea suprafeţei drumului,
accentuează de asemenea producerea degrădarilor.
6
2.2 Efecte
În funcţie de sistemul rutier pot apărea următoarele efecte datorate fenomenului de
îngheţ - dezgheţ:
A) În cazul sistemului rutier nerigid :
- Umflări neregulate (burduşiri), însoţite eventual de fisuri şi crăpături, ale
îmbrăcăminţilor bituminoase şi ale pavajelor din piatră naturală în perioadă de îngheţ;
- Fisuri, crăpături, faianţări, făgaşe şi deformaţii locale în perioada de dezgheţ.
B) În cazul sistemului rutier rigid:
- Denivelări ale dalelor, în dreptul rosturilor şi largirea acestora în perioada de îngheţ;
- Fisuri, crăpături, distrugeri ale dalelor în perioada de dezgheţ.
3. Determinarea sensibilităţii la îngheţ a pământurilor de fundaţii
Determinarea se realizează conform STAS 1709/3-90.
Metoda se aplică pământurilor coezive, precum si celor necoezive cu plasticitate redusă
(indicele de plasticitate , mai mic sau cel mult egal cu 10), având un conținut de fractiune fina,
argilâ si praf, de minim 10% si dimensiunea maximă a granulelor egală cu 7.1 mm.
Metoda se aplica și în cazul pământurilor cu fragmente de roci pe fracțiuni mai mici de
7.1 mm.
3.1 Principiul metodei
Probele de pământ sunt menținute pe durata încercării in condiții similar cu cele in situ
(temperatura negativă la partea superioara; temperatură pozitivă și alimentate cu apă la partea
inferioară), măsurându-se efectele produse de îngheț: sporul de înălțime si creșterea umidității.
Sensibilitatea la îngheț se determină pe baza coeficientului de umflare la îngheț si a
stării de consistență a pământului după dezgheț
7
3.2 Luarea şi pregătirea probelor
A) Luarea probelor
Se ia câte o probă de pământ în cantitate de minim 20 kg, din sondaje deschise din:
- fiecare strat al terenului natural de pe ampriza drumului;
- pământul de umplutură în cazul profilului transversal situat in rambleu;
B) Confecţionarea probelor
În cazul pământurilor coezive lipsite de pietriș, acestea se fărâmițeaza până ce trec,in
totalitate, prin ciururi cu dimensiunea ochiurilor de 3.15 mm.
În cazul pământurilor necoezive si al pământurilor coezive cu conținut de pietriț se
înlocuiește fracțiunea mai mare de 7.1 mm cu aceeași cantitate de pietriș din sortul 3-7.
În cazul pământurilor cu fragmente de roci se separă prin ciuruirea fracțiunilor sub 7.1
mm.
Se stabilesc caracteristicile de compactare pentru confecționarea epruvetelor astfel:
o umiditatea de confecționare :
wconf=wopt+2
wopt-umiditatea optimă de compactare în domeniul umed
Cantitatea de apă de adaos la confecționare, A, in grame se calculează cu urmatoarea
relație:
A G w conf wn
100 w n
o G - cantitatea de pământ pentru confecționarea epruvetelor în grame
o wconf - umiditatea de confecționare în procente
o wn – umiditatea pământului în procente
Cantitatea de apă A , se adaugă la cantitatea de pământ G, se amestecă si se lasă 24 h
pentru omogenizarea umidității.
Se confecționează 3 epruvete cilindrice cu înalțimea de 150mm , diametrul 100mm cu
densitatea în stare uscată corespunzatoare umidității de confecționare
Epruvetele se cântăresc si li se măsoară diametrul si înalțimea in 3 puncte diferite
8
3.3. Modul de lucru
Epruvetele se înfăşoară pe suprafaţa laterală cu o folie din polietilenă , iar suprafaţa de
la capătul superior se acoperă cu un strat subţire de vaselină tehnică.
Pe placa de separaţie din frigider se aşează 3 rondele de material filtrant umezite în
prealabil. Fitilele din prelungirea rondelelor sunt trecute prin orificiile din placa de separaţie în
compartimentul inferior al frigiderului şi introduse în câte un pahar cilindric de sticlă cu apă.
Se introduc epruvetele în frigider, amplasându-le pe fiecare cu suprafaţa inferioară
liberă pe rondeaua de material filtrant. Epruvetele se aliniază pe axa orificiilor din placă ,
lăsându-se spaţii de 40 mm între ele, deasemenea şi între ele şi pereţii laterali ai frigiderului.
Se etanşează compartimentul inferior (în dreptul uşii) cu un panou din polistiren
expandat prin care se introduce un termometru.
Se realizează izolarea termică a epruvetelor prin umplerea spaţiului dintre ele cu
granule din polistiren expandat, spaţiul dintre epruvete şi uşă fiind închis cu un panou din
polistiren.
Se aşează un alt termometru pe suprafaţa izolaţiei din granule de polistiren şi se pune
în funcţiune frigiderul.
Se reglează temperatura în interiorul frigiderului astfel încât la suprafaţa epruvetelor să
se realizeze temperatura de -8˚C ±1˚C.
Încercarea începe din momentul atingerii la suprafaţa epruvetelor a temperaturii de -8˚C
şi durează 7 zile.
Pe durata încercării se verifică şi se înregistează zilnic temperaturile din cele două
compartimente, efectuându-se dacă este cazul, reglarea pentru menţinerea temperaturii în
compartimentul superior între limitele stabilite, iar în cel inferior peste 0˚C.
La sfârşitul încercării epruvetele sunt scoase pe rând din frigider, dezvelite din folia de
polietilenă, cântărite şi se măsoară cu şublerul înalţimea totală a fiecăruia şi înălţimea zonei
rămase neîngheţate în cele trei poziţii de pe contur.
Din fiecare epruvetă se extrag trei probe pentru determinarea umidităţii din zona cu
concentraţia maximă a lentilelor de gheaţă. Dacă lentilele nu sunt vizibile probele de umiditate
se iau din porţiunea centrală a zonei îngheţate, fiecare probă se aşează pe câte o sticlă de
ceas şi se usucă în etuvă până la masă constant.
9
I
3.4. Rezultate
Pentru fiecare epruvetă se calculează coeficientul de umflare la îngheţ Cu , cu relaţia :
h Cu
Z
100
o ∆h – sporul de înaltime al epruvetei datorită înghețului, rezultând ca diferența dintre
înălțimea medie finală h2 si înălțimea medie inițiala h1 , în centimetrii
o Z – adâncimea de pătrundere a înghețului în epruveta care rezultă ca diferență între
înlțimea medie inițială a epruvetei h1 si înălțimea medie a zonei rămase neînghețate h3,
în centimetrii.
Indicele de consistență al pămâtului Ic după dezgheț se calculează cu relatia:
wL wî Ic
p
o wL- limita superioară de plasticitate a pământului, în procente
o wî – umiditatea medie din zona înghețată, în procente
o Ip – indicele de plasticitate al pământului, în procente
Pentru fiecare parametru Cu si Ic se calculează valoarea medie pentru cele trei epruvete
încercate pe baza cărora se stabilește sensibilitatea la îngheț a pămîntului.
4. Clasificarea pământurilor
4.1. Prin încercări
Conform încercării prezentate în cadrul punctului anterior pământurile se clasifică în
funcție de coeficientul de umflare Cu și indicele de consistență a pământului după dezgheț Ic ,
conform tabelului 4.1:
10
Tabel 4.1 Clasificarea pământurilor în funcție de Cu și Ic
Gradul de sensibilitate la
îngheţ a pământurilor
Coeficientul de umflare
la îgheţ Cu %
Indicele de consitenţă
a pământurilor Ic
Insensibile sub 2 peste 0,75
Sensibile 2...8 0,5…0,75
Foarte sensibile peste 8 sub 0,5
Observație: În cazul în care cei doi parametrii conduc la grade de sensibilitate la îngheț
diferite , se adoptă sensibilitatea la îngheț cea mai mare.
4.2. Criteriul granulometric
Fenomenele datorate înghețului și dezghețului deși se produc în toate categoriile de
pământuri intensitatea lor însă este foarte diferită, în aceleași condiții climatice, depinzând de
natura pământului. Astfel, în timp ce în pământurile granulare (nisip, pietriș etc) ele sunt practic
neglijabile, iar în argile intesitatea este redusă, în pământurile prăfoase au intensitate maximă.
Explicația unor astfel de comportamente diferite la îngheț - dezgheț poate fi găsită
analizând legea lui Darcy generalizată, pentru mișcarea apei în pământuirle nesaturate. Astfel
viteza de deplasare a apei între două puncte se exprimă astfel:
v k i
o k – coeficientul de permeabilitate al pământurilor;
o i – gradientul hidraulic;
o ∆hg – diferenţa de potenţial gravitaţional;
o ∆hs – diferenţa de potenţial al forţelor de sucţiune;
o ∆l – lungimea liniei de curent între punctele considerate;
Se consideră două puncte 1 şi 2 din figura 4.1, viteza de ascensiune a apei între cele
două puncte este in conformitate cu relaţia de mai sus:
11
Fig. 4.1 Viteza de ascensiune
o ∆ht1.2=ht2-ht1 – reprezintă diferenţa de sucţiuni, exprimate în cm coloană de apă, între
punctele 1 şi 2, induse de diferenţa de temperatură ∆t1.2
Dacă temperatura pământului este mai scăzută în suprafata (t2<t1) sensul fluxului de
apă este invers sensului gravitației si deci semnul între cei doi termeni este negativ.
Viteza de migrare a apei este dată de produsul celor doi termeni: coeficientul de
permeabilitate si suma algebrică a gradienților ce determină mișcarea, valoarea maximă se
obține pentru valorile medii. Această condiție este îndeplinita de regula pentru pământurile
prăfoase ce posedă o permeabilitate medie, ce permite circulația apei si o sucțiune suficientă
inducerii fenomenului de termoosmoză.
Pământurile granulare (nisip, pietriș) prezintă valorile cele mai mari ale coeficienților de
permeabilitate, dar cele mai reduse valori de suctiune si deci viteza rezultată este practic
neglijabilă.
În schimb, argilele au valori ridicate ale sucțiunii dar coeficienții de permeabilitate foarte
mici și prin urmare viteza de migrare a apei, respectiv debitul este foarte mic.
Ca urmare, pământurile, în funcție de intensitatea fenomenelor determinate de procesul
de îngheț - dezgheț se clasifică în pământuri insensibile, sensibile si foarte sensibile la îngheț.
Această împarțire a pământurilor este bazată pe criteriul granulometric (Tabelul 4.2),
care totuși nu poate reflecta complexitatea fenomenelor termoosmotice din pământuri si prin
12
urmare este considerată de multi cercetători ca având un caracter calitativ si orientativ. Cu
toate acestea, în practica curentă sunt înca larg utilizate criteriile granulometrice în definirea
sensibilității la îngheț a pământurilor.
Tabel 4.2 Clasificarea sensibilității pământurilor pe baza granulozitătii STAS1709/2-90
Nr. Crt.
Gradul de sensibilitate
la îngheţ
Denumirea
pământului conform
STAS 1243-88
Tipul
pământului
Granulozitate
Diametrul
particulelor
mm
Procente
din
masa
totală
1
Insensibile
Pietriş cu nisip
P1
sub 0,002
sub 0,02
sub 0,1
sub 1
sub 10
sub 20
2
Sensibile
Pietriş cu nisip
P2
sub 0,002
sub 0,02
sub 0,1
1…6
10…20
20…40
Nisip, Nisip prăfos P3
Argilă grasă P5 conf . STAS 1243-88
3
Foarte sensibile
Nisip prăfos
P3
sub 0,002
sub 0,02
sub 0,1
peste 6
peste 20
peste 40
Nisip argilos
Praf , praf nisipos, praf
nisipos argilos , praf
argilos
P4
Argilă nisipoasă, argilă
prafoasă, argilă
prafoasă-
nisipoasă, argilă
P5
Criteriul granulometric pentru stabilirea gradului de sensibilitate la îngheț al pămâturilor
se aplică pentru pământurile având minim 90 % fracțiune sub 2mm. În cazul în care conținutul
de fracțiuni mai mari de 2 mm depășesc 10 % , curba granulometrică se recalculează
considerând 100% materialul ce trece prin ciurul de 2mm , după care se aplică criteriul
granulometric.
13
Încercarea sensibilității la îngheț a pământurilor , conform STAS 1709/3 -90 poate fi
utilizată ori de cate ori criteriul granulometric nu dă rezultatele concludente.
De asemenea, un criteriu empiric, cu totul calitativ, exprimat de Casagrande, apreciaza
gelivitatea pământurilor, dupa cum o probă de pământ luată între degete se sfărmă sau
râmane intactă. Dacă proba se sfărmă pământul se consideră geliv, altfel nu.
Observație: Conform Stas 14688-1, clasificarea pământurilor în funcţie de granulozitate
s-a modificat. (Tabel 4.3)
Tabel 4.3 Clasificarea pământurilor in funcție de granulozitate SR EN 14688 /1
Fracţiuni Subdiviziuni Simboluri Mărimea particulelor [mm]
Pământ foarte
grosier
Blocuri mari LBo >630
Blocuri Bo >200 până la 630
Bolovăniş Co >63 până la 200
Pământ grosier
Pietriş Gr >2 până la 63
Pietriş mare CGr >20 până la 63
Pietriş mijlociu MGr >6,3 până la 20
Pietriş mic FGr >2,0 până la 6,3
Nisip Sa >0,063 până la 2,0
Nisip mare CSa >0,63 până la 2,0
Nisip mijlociu MSa >0,2 până la 0,63
Nisip fin FSa >0,063 până a la 0,2
Pământ fin
Praf Si >0,002 până la 0,063
Praf mare CSi >0,02 până la 0,063
Praf mijlociu MSi >0,0063 până a la 0,02
Praf fin FSi >0,002 până la0,0063
Argilă Ci ≤0,002
Negăsind nici o clasificare recentă pentru stabilirea gradelor de sensibilitate a pământurilor la
îngheț, pe baza celor două tabele de mai sus am facut o clasificare în funcție de granulozitate
împărțita pe subdiviziuni ( Tabel 4.4).
14
Tabel 4.4 Gradul de sensibilitate la îngheț al pământurilor pe subdiviziuni
Nr. Crt.
Grad de sensibilitate
Subdiviziuni
Simboluri Tipul
pământului Dimensiunea particulelor
(mm)
1
Insensibile
Blocuri mari LBo P1 >630
Blocuri Bo P1 >200 pana la 630
Bolovaniș Co P1 >63 pana la 200
Pietriș Gr P1 >2 pana la 63
Pietriș mare CGr P1 >20 pana la 63
Pietris mijlociu MGr P1 >6,3 pana la 20
Pietriș mic FGr P1 >2,0 pana la 6,3
2
Sensibile
Nisip Sa P2 >0,063 pana la 2,0
Nisip mare CSa P2 >0,63 pana la 2,0
Nisip mijlociu MSa P3 >0,2 pana la 0,63
Nisip fin FSa P3 >0,063 pana la 0,2
3
Foarte sensibile
Praf Si P4 >0,002 pana la 0,063
Praf mare CSi P4 >0,02 pana la 0,063
Praf mijlociu MSi P4 >0,0063 pana la 0,02
Praf fin FSi P5 >0,002 pana la0,0063
Argila Ci P5 ≤0,002
5. Adâncimea de îngheț și calcul de verificare a rezistenței la îngheț
dezgheț
Calculul de verificare a rezistenței la acțiunea îngheț-dezghețului a structurii se
efectueaza în funcție de:
- gradul de sensibilitate la îngheț al pământului;
- poziția adăncimii de îngheț în complexul rutier fața de grosimea sistemului rutier și de
nivelul stratului de apă freatică;
- condițiile hidrologice ale complexului rutier;
5.1. Gradul de sensibilitate la îngheț a pământului
S-a analizat în capitolul anterior.
15
5.2. Adâncimea de îngheț în complexul rutier si nivelul stratului de apa freatica
5.2.1. Calcul adâncimii de îngheț
Adâncimea de îngheț în complexul rutier reprezintă nivelul cel mai coborât de la
suprafața drumului la care apa insterstițiala se transformă în gheața, în timpul iernii (în practica
se admite ca această adâncime coincide cu cea a izotermei 0).
Indicele de îngheț reprezintă diferența între maximum si minimum curbei temperaturilor
medii zilnice ale aerului acumulate pe toata durata iernii , prin însumarea algebrică a
temperaturilor si se exprimă în ˚C x zile.
Grosimea echivalentă a sistemului rutier ,reprezintă grosimea stratului de pământ cu
aceeași capacitate de transmitere a căldurii cu a straturilor componente ale sistemului rutier și
se exprimă în centimetrii.
Adâncimea de îngheț în complexul rutier Zcr, se consideră egală cu adâncimea de
îngheț în pământul de fundație, Z , în condiții de porozitate si umiditate specifice acestuia, la
care se adaugă un spor al adâncimii de îngheț ∆Z (determinat de capacitatea de transmitere a
căldurii straturilor sistemului rutier) și se calculeaza cu relația :
Zcr Z Z
(cm)
Z Hst He (cm)
o Hst – grosimea sistemului rutier alcătuit din straturi de material rezistente la îngheț, în
cetimetrii
o He – grosimea echivalentă de calcul la îngheț a sistemului rutier, în centimetrii
n
He i 1
hiCti
o hi – grosimea stratului rutier luat în calcul , în centimetrii
o Cti – coeficientul de echivalare a capacitații de transmitere a căldurii specifice fiecărui
material din alcătuirea stratului rutier luată în calcul , ale cărei valori sunt specificate în
STAS709/1-90 Tabelul 3, în funcție de materialul din stratul rutier
o n- numărul de straturi din materiale rezistente la îngheț- dezgheț
16
Observatie: În grosimea echivalentă a sistemului rutier se includ si straturi de formă alcatuite
din materiale rezistente la îngheț- dezgheț sau din pământuri sensibile la îngheț
Adâncimea de îngheț Z, în pământul de fundație este determinată, în principal, de
următorii factori:
Rigolele iernii, definite prin intensitatea si durata temperaturilor negative ale aerului ,
caracaterizate prin indicele de îngheț
Caracteristicile termice (căldura specifică, căldura latentă) ale pământului, în condiții de
compactare specifice terasamentului rutier și de umiditate caracteristice condițiilor
hidrologice ale acestuia
Adâncimea de îngheț în pământul de fundație se stabilește pe baza curbelor (Fig. 5.1),
în funcție de indicele de îngheț I, a cărui valoare depinde de izoliniile din hărtile de zonare a
teritoriului României. Acestea țin cont de tipul sistemului rutier, de clasa de trafic de
dimensionare, stabilite conform reglementărilor tehnice in vigoare.
Numărul curbei din Fig. 5.1 din care rezultă adâncimea de îngheț în pământ, se alege
conform Tabelui 5.1,în funcție de:
tipul climatic în care este situat drumul conform hărtii de zonare a teritoriului României
(Fig. 5.2);
tipul pământului de fundație ,P2….P5 stabilit conform reglementărilor tehnice în vigoare;
condițiile hidrologice ale complexului rutier;
17
Fig. 5.1 Determinarea adâncimii de îngheț
Tabelul 5.1 Determinarea adâncimii de îngheț
Tip
climatic conform
hărţii
Condiţii hidrologice
Tipul de pământ
P2 P3 P4 P5
Pietriș cu
nisip
Nisip, Nisip prafos
Nisip
argilos
Praf, praf nisipos
praf argilos
praf nisipos argilos
Argila prafoasa
argila nisipoasa
argila parafoasa nisipoasa
Argila
Argila grasa
Numarul curbei din diagrama
I
Favorabile 1 2 3 4 6 7 9
Mediocre Defavorabile
1
2
3
4
7
8
10
II
Favorabile 1 2 3 4 6 7 9
Mediocre Defavorabile
1
2
3
5
7
8
10
III
Favorabile 1 2 4 5 6 7 9
Mediocre Defavorabile
1
2
4
6
7
8
10
20. I
R.portijio.duflO fndk..k
de ..,.,ldif'* \n$1 tlpurf M cfimoller
LEGENDA
I
\.§:ill"'....... +I
20lip ctimotic: n I t TiP climoli<:. m
i
Fig. 5.2 Repartitia dupa indicele de umiditate 1m a tipurilor climatice
19
20
5.2.2. Nivelul apei subterane
Prezența apei subterane la o adâncime mai mică decât adâncimea de îngheț constitue
un indice al unor posibile umflări ale terenului prin îngheț. Convențional se consideră
următoarea influența a apei subterane, asupra desfașurării procesului de îngheț - dezgheț:
neglijabilă, dacă adâncimea acesteia este de trei ori mai mare decât adâncimea de
îngheț;
medie, pentru adâncimi de 1,5-3 ori adâncimea de îngheț;
favorabile, dacă nivelul apei subterane este deasupra adâncimii de îngheț;
foarte favorabile, dacă apa baltește în gropile de împrumut, în șanțurile înfundate de la
marginea platformei sau la piciorul taluzului
În acet sens se defineste o adancime critică (hcr) a nivelului apei subterane (N.A.S). ca
fiind adâncimea la care se află apa subterană de la care regimul de umiditate pentru
zona (0<h<hcr) este dictat, prin fenomenul de sucțiune, de către aceasta.
Adâncimea critică este dependentă de tipul pământului astfel:
hcr=1,00m pentru pământurile P1, P2 si P3;
hcr=3,00m pentru pământurile P4, P5 (argilă nisipoasă)
hcr= 5,00m pentru pământurile P5, mai putin argila nisipoasă
5.3. Condițiile hidrologice ale complexului rutier
Condițiile hidrologice ale complexului rutier în funcție de posibilitățile de alimentare cu
apă a frontului de îngheț în pământul de fundație al drumurilor sunt:
A)Favorabile
- Îmbrăcămintea bituminoasă sau din beton de ciment cu Ist.degr≥0
Ist.degr reprezintă indicele de evaluare a stării de degradare a îmbrăcăminții si se
determină conform reglementărilor tehnice în vigoare
- Acostamente impermeabilizate pe minim 1.00m sau pe toata înalțimea în cazul
acostamentelor cu lațimi sub 1.00 m
- Șanțuri sau rigole impermeabilizate
- Scurgerea apelor de pe terenul înconjurător asigurată în tot timpul anului
21
- Nivelul cel mai ridicat al apei freatice față de patul drumului este la o adâncime mai
mare decât cea critică hcr ,care este in funcție de tipul pământului
Observație: Adâncimea critică hcr, reprezintă nivelul maxim al apei freatice care nu
reduce capacitatea portantă a pământului de fundație sub valoarea de calcul stabilită
conform reglementărilor tehnice în vigoare.
B) Mediocre
- Îmbrăcăminte bituminoasă sau din beton de ciment Ist.degr ≥ -1;
- Acostamente impermeabilizate pe cel puțin lățimea benzilor de încadrare;
- Șanțuri și rigole impermeabilizate sau neimpermeabilizate ,dar cu funcționare
corespunzătoare ;
- Scurgerea apelor de pe terenul înconjurător asigurată în tot timpul anului. În cazul
rambleelor cu înălțime egală sau mai mare de 3.00 m apele pot staționa temporar, în
zone depresionare ;
- Nivelul cel mai ridicat al apei freatice fața de patul drumului este la o adâncime mai
mare decât cea critică ;
C) Defavorabile
- Îmbrăcăminte bituminoasă sau din beton de ciment Ist.degr < -1;
- Îmbrăcăminte din macadam , pavaje de piatră brută sau bolovani, împietruire;
- Șanțuri sau rigole neimpermeabilizate , cu funcționare necorespunzătoare ;
- Scurgerea apelor de pe terenul înconjurător drumului este neasigurată, cu excepția
drumului situate în rambleu cu înălțimea ≥ 3.00 m ; apele staționează temporar în zone
depresionare lipsite de scurgerea naturală;
- Nivelul cel mai ridicat al apei freatice față de patul drumului este la o adâncime mai
mică decât cea critică;
Observație: Verificarea rezistenței la actiunea îngheț – dezghețului se poate face conform
Tabelului 5.2
23
5.4. Gradul de asigurare la pătrunderea înghețului în complexul rutier, K
Se consideră că o structură rutieră este rezistentă la îngheț-dezgheț dacă gradul de
asigurare la pătrunderea înghețului în complexul rutier, K, are cel putin valoarea din tabelul
următor ,în funcție de tipul climatic, tipul sistemului rutier, tipul de pământ și gradul de
sensibilitate la îngheț al acestuia.
Gradul de asigurare ,K, se calculează astfel:
K He
Zcr
o He – grosimea echivalentă de calcul la îngheț a sistemului rutier, în centimetrii
o Zcr – adâncimea de îngheț în complexul rutier
În cazul în care condițiile din Tabelul 5.3 nu sunt îndeplinite este necesară adoptarea de
măsuri pentru prevenirea si remedierea degradărilor din îngheț- dezgheț.
Tabel 5.3 Gradul de asigurare la pătrunderea al înghețului
Nr. Crt
Gradul de
sensibilitate la
îngheţ al pământurilor
Tipul
pământului
Tipul
climatic
Tipul sistemului rutier
Nerigid Rigid
Cu straturi bitumi-
noase cu grosime
totală <15cm, fără strat
stabili- zat cu lianţi
hidraulici sau puzzolanici
Cu straturi bitumi-
noase cu grosime
totală ≤15cm, fără strat
stabilizat cu lianţi
hidraulici sau puzzolanici
Cu strat stabilizat cu lianţi hidraulici
Cu strat stabilizat cu lianţi
puzzolanici
Cu strat de beton
de ciment in alcătuire
Gradul de asigurare la patrunderea îngheţului , K
1
Sensibile
P2 , P3
I, II, III
0,40
0,45 0,35 0,40
0,45 0,50
0,25
2
Foarte Sensibile
P3 I, II, III 0,45
0,50
0,40 0,45
0,50 0,55
0,30
P4
I II III
0,45 0,55 0,40
P5
I II III
0,50 0,55 0,45
24
6. Măsuri pentru prevenirea şi remedierea degradărilor din îngheţ
dezgheţ
Asupra factorului hidrologic, cu scopul realizarii unor condiții hidrologice favorabile ale
complexului rutier:
Executarea terasamentelor în rambleu pentru a se obține condiția ca nivelul cel mai ridicat
al stratului de apă freatică sa fie sub adâncimea critică a acestuia și sub adâncimea de
îngheț în complexul rutier.
Coborârea nivelului stratului de apă freatică de sub corpul drumului prin drenuri de
adâncime.
Prevederea lucrărilor de colectare si evacuare ale apelor superficiale (șanțuri, podețe,
canale de evacuare); pe porțiuni foarte umede, șanțurile vor fi prevăzute mai adânci pentru
a avea efect de drenare.
Impermeabilizarea acostamentelor șanțurilor sau rigolelor.
Impremeabilizarea taluzului drumului în lungul unui curs de apă care poate umezi corpul
drumului.
Interceptarea infiltrațiilor de apă din amonte prin drenuri longitudinale pe sectoare de
debleu sau în profil mixt
Măsuri pentru realizarea gradului de asigurare la pătrunderea a înghețului în cazurile în
care nu se poate acționa eficient asupra condițiilor hidrologice ale complexului rutier, respectiv
când drumul se încadrează în conditii hidrologice favorabile sau mediocre.
Îngroșarea stratului inferior de fundație, din balast sau prevederea unui substrat de fundație
anticapilar care poate îndeplini și funcția de strat drenant – strat de pietriș.
Utilizarea de geocompozite (Anexa A).
În cazurile în care nu se poate acționa pentru coborârea nivelului stratului de apă
freatica ,față de nivelul patului în afara prevederilor de la punctele anterioare se recomandă
adoptarea uneia sau mai multora din măsurile următoare :
Adoptarea sistemului rutier rigid , cu îmbracaminte din beton de ciment sau a sistemului
25
rutier nerigid având în alcăturie un strat stabilizat cu lianți hidraulici sau puzzolanici
Prevederea unui strat de formă din pământuri coezive tratate cu var, pământuri coezive
stabilizate cu zgura granulate și var , a cărui grosime nu se include în grosimea totală a
straturilor alcătuita din materiale rezistente la îngheț-dezgheț.
Prevederea unui strat izolant din geotextile si din materiale refolosibile (Anexa A).
În cazul sistemelor rutiere nerigide pentru clasele de trafic mediu , ușor si foarte ușor stratul
de bază din mixtură asfaltică se execută din agregate de carieră.
În cazul în care măsurile indicate mai sus pentru prevenirea degradărilor din îngheț
dezgheț sunt neeconomice se va studia comparativ, chiar în faza de proiect, posibilitatea
evitării sectoarelor în care se întâlnesc simultan pământuri sensibile la îngheț și condiții
hidrologice defavorabile.
Pe sectoarele de drum caracterizate prin condiții hidrologice mediocre și pământ de
fundație sensibil sau foarte sensibil la îngheț, îmbrăcămintea bituminoasă ușoară trebuie sa
fie executată pe o fundație cu grosimea de cel puțin 30 cm.
În cazul drumurilor caracterizate prin Ist.degr< -1 se prevede repararea completă a
sistemului rutier pe suprafețe întinse ,cu luare în considerare a următoarelor măsuri:
Decaparea locală a cuiburilor de pământ sensibile la îngheț identificate în perioada
producerii degradărilor si înlocuirea cu pământ insensibil la îngheț;
Refacerea sistemului rutier;
Supraînăltarea terasamentelor pentru asigurarea condițiilor hidrologice mediocre sau
favorabile ca urmare a unui calcul tehnico – economic comparativ cu soluția îngroșării
sistemului rutier
Pe sectoarele de drum caracterizate printr-un indice de evaluare a portanței Ist.port ,
cuprins în intervalul (+1,-1) se recomandă interzicerea circulației vehiculelor grele în perioada
de dezgheș. Adoptarea acestei măsuri este indicată și pe sectoarele de drum pe care în
perioada de îngheț se constată apariția umflărilor neregulate provenite din formarea lentilelor
de gheață.
26
Măsurile pentru prevenirea si remedierea degradărilor din îngheț- dezgheț se vor
jusitfica în fiecare caz în parte , din punct de vedere tehnic si economic; nu sunt limitative , se
pot aplica și alte măsuri , în funcție de condițiile specifice ale sectoarelor de drum respective.
7. Concluzii
Prin fenomenul de îngheț apar modificări ale proprietăților fizico-mecanice ale pământurilor,
care se pot explica prin creșterea de volum a apei cu cca 9% prin îngheț, dar si prin
creșterea umidității pământului prin fenomenul de termoosmoză si capilaritate.
Cele mai importante degradări datorate fenomenului de îngheț- dezgheț sunt: apariția
fisurilor si crăpăturilor, umflări neregulate, scăderea capacității portante si distrugerea
stratului de uzură.
Determinarea sensibilității la îngheț a pământurilor se poate face prin încercări de laborator
sau cu ajutorul criteriului granulometric. Pământurile clasificându-se astfel: insensibile,
sensibile si foarte sensibile.
Adâncimea de îngheț reprezintă nivelul cel mai coborât de la suprafața drumului la care
apa interstițială se transformă în gheață. Aceasta depinde de: tipul climatic, condițiile
hidrologice, tipul pământului și de Indicele de îngheț.
Gradul de asigurare la pătrunderea înghețului în complexul rutier este raportul dintre
grosimea echivalentă de calcul la îngheț a sistemului rutier și adîncimea de îngheț.
În cazul în care K<Kadm este necesară adoptarea de măsuri pentru prevenirea si
remedierea din îngheț – dezgheț.
Măsurile depind de condițiile hidrologice existente justificându-se tehnic si economic.
27
Anexa A. Geotextile şi geocompozite
A1. Geotextile
Geotextilele sau geosinteticele (denumirea generală) sunt materiale textile plane,
permeabile realizate din polipropilenă, polietilenă sau poliester utilizate la lucrări de construcții
fiind în contact cu pământul sau cu alte materiale. Ele pot fi clasificate, după modul de
fabricare, în următoarele categorii: țesute, nețesute (consolidate mecanic sau termic),
termofixate, speciale.
28
Materialele geotextile pot fi utilizate cu următoarele funcții:
Filtrare
Separare
Drenaj
Protecție
Armarea terasamentelor si taluzurilor
Container
Aplicaţii ale geotextilelor:
Îmbunătăţirea subsolului şi a fundaţiilor drumurilor
Amplificarea pavajului;
Drenajul subsolului;
Protecţia contra eroziunii;
Ziduri şi taluzuri;
Amenajări de siguranţă;
Împrejmuiri ale mâlului şi protecţia peisajului;
Căi ferate;
Îmbunătăţirea subsolului şi a fundaţiilor drumurilor
Atât geotextilele ţesute cât şi cele neţesute pot fi folosite în mod eficient la repararea /
stabilizarea şoselelor naţionale primare, a drumurilor secundare, nepavate sau pavate.
Motivele proiectarii
Cauza principală a deficienţelor în structura de pavare a drumurilor este contaminarea
fundaţiei de pietriş şi pierderea care rezultă în ceea ce priveşte rezistenţa pietrişului. Când
pietrişul este aşezat pe un sol slab, stratul inferior devine contaminat cu pământ. În timp,
traficul puternic şi vibraţiile fac ca pietrişul de la baza pavării să penetreze în sol/pământ şi să
cauzeze migrarea ascendentă a nămolului şi argilei. În locurile umede, traficul de construcţie
provoacă pomparea pământului umed de la subsol în pietrişul acoperitor. Toate aceste condiţii
reduc grosimea efectivă a pietrişului, distrugând suportul drumurilor şi diminuând randamentul
şi viaţa acestora. S-a stabilit în mod clar că subsolurile drumurilor pot fi stabilizate eficient prin
folosirea unei combinaţii între geotextile şi pietriş.
29
Avantaje
Lucrările de construcţii se execută simplificat, productivitatea creşte;
Se face economie foarte mare la materialele pietroase, lemn, bitum, carburanţi, deoarece
geotextilele determină reducerea grosimii sau înlocuirea unor straturi materiale pietroase
de până la 20-60 cm;
Se micşorează masa totală a materialelor manevrate şi transportate (până la 1000 ori);
Previne contaminarea straturilor de la sub-bază şi de la bază prin particule fine/material
mărunt;
Permite folosirea materialelor cu drenaj liber şi filtrare deschisă, mai eficiente din punct de
vedere al structurii;
Măreşte drenajul drumurilor;
Reduce adâncimea excavării necesare pentru a îndepărta materialele necorespunzătore
de la subsol;
Reduce cerinţele de pregătire a locului;
Salvează întreruperile cauzate de vreme, deoarece munca poate continua în majoritatea
condiţiilor;
Extinde viaţa structurii pavărilor;
Previne deficienţele pavării;
Reduce costurile de întreţinere şi reparaţie.
30
A2. Geocompozite
Geocompozitul este alcătuit dintr-o georeţea şi un filtru geotextil, poziţionat pe una sau
pe ambele feţe. Este foarte rezistent la compresiune, având capacitate mare de descărcare a
apei sub sarcini mari.
Se utilizează pentru drenaj – pereţi îngropaţi, subsoluri şi terase.
Geocompozite antifisură, se utilizează la drumuri din beton asfaltic sau beton de ciment.
31
A2.1. Geocompozite de drenaj
Pietrișul a fost folosit înca din secolul I d.H. ca sistem de drenaj. Este un sistem de
drenaj eficient dar există si multe dezavantaje cum ar fi transportul (material voluminos și
resurse limitate) ca și costurile de instalare.
S-a constat o creștere considerabilă a utilizării geosinteticelor în contrucțiile civile din
lumea întreagă. Astfel s-a dezvoltat un nou sistem de drenaj: geocompozite de drenaj alcătuite
dintr-o georețea de drenaj cu unul sau două geotextile termofixate pe una sau ambele fețe cu
funcții specifice de filtrare, drenaj si separare.
Funcțiile specifice ale geocompozitelor sunt filtrarea, drenajul, separarea si protecția stratului
de impermeabilizare de posibile deteriorari.
Funcții
Protecție - geocompozitele de drenaj oferă o protecție eficienta pentru acoperiri etanșe sau
materiale impermeabile (membrană, vopsea, saltele bentonitice etc.) pentru terasamente și
construcții (trafic de vehicule grele, procese de compactare etc.).
Filtrare - geotextilele nețesute filtreaza lichidele perfect oprind trecerea materialelor fine si
împiedicând colmatarea conductelor colectoare.
Drenaj - geocompozitele au o mare capacitate de drenaj chiar și pe taluzuri cu pantă mica și
când sunt supuse încărcărilor mari.
Impermeabilizare - anumite geocompozite conțin o pelicula etanșantă, adăugând funcția de
32
impermeabilizare celor de mai sus.
Separare - geocompozitele conțin unul sau două geotextile al caror rol este de a separa
diferite tipuri de produse naturale sau geosintetice.
Proprietați
O capacitate mare de drenaj chiar și pe taluzuri cu panta mica și când sunt supuse
încărcărilor mari.
Rezistența mare la deteriorare îi permite să acționeze la mare adâncime fară a-și diminua
performanțele.
Rezistență la tracțiune.
Performanțe excelente la compresiune și curgere.
Caracteristici
Foarte robuste, permițându-le să reziste deteriorărilor din timpul instalării
Ușoare și flexibile.
Ușurința de transportare și depozitare
Capacitate de izolare între structură și pământ
Durabile:
- necasante
- inerte din punct de vedere chimic
- rezistente la microorganisme
- rezistente la oxidare
- rezistente la agenții atmosferici
- rezistente la apă sărată
33
Pietriș Geocompozit de drenaj
Este sistemul tradițional
Geocompozitul de drenaj este ales utilizandu-se studii tehnice care demonstrează ca va fi capabil să evacueze de 1,5 ori mai multă apă decât soluția tradițională.
Costuri mari de transport (materiale voluminoase) Instalarea acestuia este dificilă și costisitoare (materiale grele)
Un produs ușor de trasportat și de depozitat
Realizarea manoperei afectează
compactarea materialului de umplutură deoarece pietrișul e un material necoeziv.
Un produs economic care se instaleaza ușor și repede deoarece este usor si flexibil). Mărește performanța straturilor pe toata suprafața. Cresc performanțele de instalare
Pietrișul nu se distribuie uniform pe toată suprafata (proprietați eterogene)
Produsul se așterne tot deodata, fară a întrerupe compactarea materialului de umplutură.
Pietrisul poate deteriora structurile și sistemele de impermeabilizare, fiind astfel nevoie de protejarea elementelor (geotetxile)
În contrast cu pietrișul, este un material cu propriețati omogene
Pietrișul produce o presiune inutila asupra
betonului sau a deșeurilor urbane (în cazul depozitelor de deșeuri)
Geocompozitul de drenaj incorporează funcția de protecție si separare fară a fi nevoie de elemente noi Geocompozitele sunt ușoare și nu produc supraîncărcări
Creează probleme mediu: este un produs
valoros, rar, scump
Nu produc probleme de mediu: polipropilena și polietilena nu sunt dăunătoare, nu poluează și sunt 100% reciclabile
O solutie mai scumpă;
Economii de cel puțin 60 % în comparație cu drenajul tradițional
Aplicații
Drenaj vertical
Drenaj orizontal
- Fundații
34
- Drenajul spațiilor deschise (dale)
- Terase amenajate
- Spații verzi (grădini, terenuri de golf)
- Drenajul rambleelor
- Drenajul paturilor de drum și cale ferată
- Tramvaie
- Parcări subterane
A2.2. Geocompozite bentonitice
Geocompozitele bentonitice sunt produse prefabricate ce asociază materialele
geosintetice si bentonita, formând o barieră etanșă si eficace, printr-un material ușor de pus în
operă, omogen și rezistent la poansonare. Aceste produse aliază un material natural,
bentonita, care prezintă o permeabilitate foarte scăzută datorată capacitătii ei de umflare, cu
materialele geosintetice care au rol de protecție si eventual de etanșare.
35
Compoziție
1. Un strat suport din:
- geotextil țesut din polipropilenă
- geomembrană de înaltă densitate
2. Un strat de bentonită sub formă de pulbere sau granule
3. Un strat de acoperire din geotextil nețesut din polipropilenă
Funcția de etanșare este asigurată în general de bentonita, care este supusă unui efort
normal de compresiune în timpul hidratării pentru a permite controlul variației de volum.
Aplicații
Etanșări de bază la depozite de deșeuri;
Etanșari de suprafață (acoperiri) la depozite de deșeuri;
Îndiguiri;
Etansări de rezervoare;
Lucrări miniere;
Lucrări de construcții și transporturi;
Izolarea terenurilor contaminate.
Avantajele
Cost competitiv
Înlocuiesc argila compactată sau geomembranele
Rezistență bună la îngheț/dezgheț și umezire/uscare
36
Comportare bună pe pante și la tasări diferențiate
Instalare ușoara în conditii nefavorabile de climă și teren
Autocicatrizare
Nu necesită suduri
Efecte de sinergie atunci când sunt asociate geomembranelor în etanșările compuse
Înlocuiesc argila compactată sau geomembranele la iazuri, lagune, canale, lucrari de
irigații, terenuri mlăștinoase, stufărișuri
Suprapunerile se realizează ușor folosind pastă de bentonită
Sunt compatibile cu protecțiile catodice
Înlocuiesc argila compactată sau geomembranele la iazuri de decantare
A2.3. Geocompozite pentru armarea asfaltului
Sunt folosite pentru cretereșa duratei de exploatare a unei îmbrăcăminți rutiere
întârziind transmiterea fisurilor la straturile superioare.
Geocompozitele pentru armarea asfaltului sunt de două feluri:
1. Geocompozite realizate dintr-o geogrilă și un geotextil special fabricat în acest scop.
Cele două componente sunt termofixate si formează un material robust, ușor de instalat.
Geogrila cu noduri rigide este potrivită pentru creșterea rezistenței la oboseala a
îmbrăcăminților din fundațiile slabe, reducând apariția făgașelor și asigurând controlul fisurilor
de reflexie. Acest material este folosit pentru armarea straturilor de acoperire cu o grosime fr
70 mm
2. Geocompozite formate dintr-o rețea de filamente de sticla fixate pe geotextil nețesut.
Se folosesc pentru ranforsarea straturilor cu o grosime minima de 40 mm. Aceste
geocompozite sunt potrivite pentru a absorbi sarcinile de lungă durată cum ar fi cele de ciclul
îngheț - dezgheț și tensiunile induse de temperatură.
BIBLIOGRAFIE:
1. STAS 1709/1/2/3 -90
2. SR EN ISO 14688/1/2-2004
3. “Geotehnica si Fundatii”- Marin Paunescu, Viorel Pop, Tudor Silion, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
4. www.geotextile.ro
5. www.iridexcons.ro
6. www.geocons.ro
7. www.scribd.com
8. www.romfiminvest.ro
Top Related