Evoluţia economiei subterane
În noua eră a globalizării, fenomenul economiei subterane s-a extins fără precedent,
acaparând economiile firave ale statelor slab-dezvoltate, care nu au un sistem instituţional
suficient de puternic pentru a face faţă acestei ameninţări. Din această cauză, în majoritatea
statelor din lumea a treia1 (America Latină, Asia, Africa), economia subterană este cea
preponderentă datorită necesităţii acestor state de a găsi soluţii la probleme economice majore cu
care se confruntă. Cu toate acestea, lumea a treia nu este singura afectată de existenţa economiei
subterane, ţările puternic dezvoltate precum şi fostele ţări socialiste, care se află în curs de
dezvoltare, înregistrează şi ele, în ultimii ani, o creştere a acestui fenomen.
Apariţia şi dezvoltarea agresivă a economiei subterane ridică probleme majore şi
reprezintă o provocare atât pentru organizaţiile internaţionale, cât şi pentru autorităţile publice
naţionale, care trebuie să găsească soluţii de combatere sau cel puţin de limitare a efectelor pe
care le are acest fenomen asupra economiei naţionale şi internaţionale.
Economia subterană se manifestă sub diverse forme: începând cu o serie de activităţi
casnice neînregistrate, munca la negru, evaziune şi fraudă fiscală şi ajungând până la practici mai
grave cum ar fi traficul de droguri, de arme, de persoane, spălarea de bani şi corupţia etc.
De asemenea, s-a observat, în ultima perioadă, o legătură tot mai strânsă între
organizaţiile criminale de tip mafiot şi grupările teroriste. Sume mari de bani obţinute din traficul
de droguri, traficul de persoane, prostituţia, spălarea banilor etc., practicate de grupările mafiote,
sunt direcţionate spre grupările teroriste din Asia, Africa, America Latină, finanţându-le astfel
achiziţiile de armament şi antrenarea noilor adepţi, oferindu-le acestora posibilitatea de a se
infiltra în puncte strategice ale lumii occidentale şi de a ameninţa, prin atentate teroriste,
securitatea naţională şi internaţională.
S-a observat, de asemenea, că identificarea şi combaterea practicilor economiei subterane
devine din ce în ce mai dificilă datorită, de cele mai multe ori, incapacităţii autorităţilor publice
de a găsi mijloace adecvate de a lupta împotriva acestora, unei legislaţii lacunare, dar şi apariţiei
a ceea ce se numesc paradise fiscale (teritorii, ţări şi instituţii care oferă avantajul secretului
asupra operaţiunilor financiare şi comerciale desfăşurate în cadrul acestora, impozitarea redusă
sau chiar inexistentă a veniturilor). Deschiderea de conturi secrete în astfel de zone şi depunerea
în aceste conturi a sumelor obţinute din activităţile ilicite face dificilă, sau chiar imposibilă,
urmărirea acestora de către instituţiile abilitate. Paradisele fiscale sunt situate, de regulă, în insule
1 Termen utilizat pentru prima dată de economistul francez Alfred Sauvy, la începutul anilor 50, pentru a distinge ţările care nu făceau parte nici din blocul vestic (Statele Unite şi aliaţii acestora) şi blocul estic (URSS şi aliaţii săi). A intrat în limbaj comun în 1955, la conferinţa de la Bandung (Indonezia), cu un sens deviat de la sensul iniţial, referindu-se la statele subdezvoltate sau aflate în curs de dezvoltare.
mici din Marea Caraibilor sau în Oceanul Pacific, dar există paradise fiscale şi în regiuni bogate
ale lumii din Europa şi Asia2. Unele dintre cele mai cunoscute paradise fiscale sunt situate în
Insulele Cayman, Monaco, Andorra, Bahamas etc.
Problematica combaterii fenomenului economiei subterane devine din ce în ce mai amplă
şi datorită faptului că guvernele statelor slab-dezvoltate, unde economia subterană susţine în
mare parte economia statului, nu doresc să contribuie la combaterea ei, ci chiar susţin
dezvoltarea acesteia, în încercarea de a îmbunătăţi nivelul de trai al populaţiei. Există state în
care economia subterană ocupă un procent foarte mare din PIB (în România, în anul 2009,
economia subterană depăşea 36% din PIB3).
Ca urmare a existenţei tuturor acestor factori, dimensiunile reale ale fenomenului
economiei subterane devin foarte greu de estimat de către specialişti, iar metodele de combatere
a acestor practici sunt depăşite, de multe ori, de metodele de lucru ale grupărilor criminale şi ale
organizaţiilor teroriste. Aceste discrepanţe apar şi pe fondul deschiderii graniţelor naţionale
pentru circulaţia bunurilor şi persoanelor, dar şi pe fondul dezvoltării fără precedent a
Internetului şi a aplicaţiilor electronice din ce în ce mai utilizate în domenii diverse cum ar fi
comerţul electronic, domeniul bancar, etc., simultan cu dezvoltarea infracţiunilor informatice
(hacking, piraterie software, furt de bani şi informaţii, spionaj informatic, furt de carduri şi multe
altele).
Dezvoltarea societăţii contemporane în contextul globalizării şi al răspândirii lumii
Internetului atrage după sine posibilităţi inedite de a evita instituţiile şi sistemele de securitate, în
scopul obţinerii de venituri ilegale, dând şansa grupărilor criminale să se dezvolte şi să se
perfecţioneze într-o măsură mult mai rapidă decât cea în care se dezvoltă metodele de combatere.
În concluzie, pentru a putea identifica şi combate aceste practici, este nevoie de
conştientizarea faptului că nu deţinem suficiente instrumente de luptă şi de o reformare totală a
mentalităţii şi a sistemului de combatere a fenomenului economiei subterane, pentru a avea şanse
reale de a stopa dezvoltarea lui.
2 http://md.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/paradisele-fiscale-factori-cheie-ai-globalizarii_234.html 3 http://www.wall-street.ro/articol/Economie/62862/EUobserver-Economia-subterana-din-Romania-depaseste-36-din-PIB.html
Top Related