Despre mine, dar și despre alții Atunci când se pune problema să vorbesc despre mine, deși sunt multe de spus, sunt pus în mare încurcătură. Ca să scap mai ușor am avut intenția de a prezenta un C. V. obișnuit. Am renunțat la idee. Chiar dacă este un C. V. complet în care se prezintă 40 ani de muncă în vorbe și cifre, m-am decis să vorbească despre mine și câteva imagini alăturate textului. Au trecut 34 de ani de când fac și eu ca mulți alții, fotografii. Puterea imaginii este de necontestat. Atunci când vrei să convingi mai ușor, este bine să alături imagini. Se spune că o imagine poate face cât o mie de cuvinte. Am fost născut în anul 1953 în comuna Brazi județul Prahova.

Imaginea de acum a clădirii maternității

Copilăria am trăit-o în comuna Poienarii Burchii, sat Cărbunari, județul Prahova. Până să fiu trimis la școală am frecventat și nu prea grădinița din satul Piorești al aceleași comune. Pentru că era mai departe de casă, de multe ori nu ajungeam la grădiniță chiar dacă eram trimis într-acolo. Mă opream pe unde găseam un copil cu o minge. Atunci când ajungeam, așteptam nerăbdător pauza de masă după care o ștergeam acasă. Ajungeam mai devreme și mai curat dacă nu găseam ceva de joacă pe traseu. Drumul avea cam 2 km. Găseam de fiecare dată de joacă.

Imaginea de azi a clădirii grădiniței

La vârsta de 7 ani am fost dat la școala de 4 ani din satul Cărbunari.

Imaginea de azi a scolii

După terminarea învățăturii în această școală am fost trimis la școala generală de 8 ani a comunei Poienarii Burchii.

Imaginea de azi a școlii

Fiind un copil destul de silitor și singur la părinți, s-a decis să merg la un liceu la oraș. După teste și meditații am dat concurs de admitere la fostul Liceu teoretic nr. 3, Mihai Viteazul, din apropierea Gării de sud, Ploiești.

Clădirea Liceului

De ce li se spune acestor școli liceu? Liceu, pe românește. Precis că vine de la un cuvânt francez. Ce mai contează. Era bine să fii elev de liceu și gata. Am fost timp de patru ani. Au fost ani grei, cu eforturi mari pentru toți cei implicați în educarea mea. Se cerea mult, de multe ori prea mult, iar eu dam cât puteam de mult. Atunci se construia omul de mai târziu care trebuia să întoarcă investiția care se făcea în el. Aveam toate condițiile! Nu duceam lipsă de nimic! Aveam profesori interesați de noi, părinți insistenți și foarte atenți să nu derapăm, colegi cu care să concurăm. Da, era ceva concurență la clasă, chiar dacă nu se prea băga de seamă. Trebuia să ajungem toțí pe la facultăți, dacă se putea. Băieții, ingineri, fetele, profesoare…Unii ofițeri, alții mai știu eu ce! Nu se punea problema vocației. Nu se căuta la elev așa ceva. Nici nu se prea vedea. Era bine ascunsă. Se spunea despre unii că ar putea fi buni istorici, despre alții că ar putea fi mari sportivi, câțiva scriau la revista școlii diferite poezioare, povestioare, cu nădejdea că vor fi cândva mari scriitori. Dar cum să vezi inginerul în elevul de liceu teoretic, secția reală. Nu ne copsesem încă. Eram foarte cruzi și nematurizați. Fiecare a apucat pe un drum ce avea să-l parcurgă după puterile lui. Eu m-am dus la o facultate tehnică. Am dat concurs și am fost admis la Institutul de construcții București, Facultatea de utilaj tehnologic. Aici și mai ales după absolvire s-a format VOCAȚIA. Stagiatura am făcut-o la o Stație de Utilaj-Transport a Trustului de lucrări hidrotehnice speciale București. După stagiatură, pentru că nu am vrut să rămân în București (era murdar, zgomotos, aglomerat), am ales să lucrez într-un șantier din județul Prahova. Se numea Șantierul Teleajen. Se construia lacul de acumulare de la Vălenii de Munte, de pe râul Teleajen. De aici se alimenta cu apă orașul Vălenii de Munte și bazinele de alimentare cu apă de la Movila Vulpii de unde se face aprovizionarea Ploieștiului. Aici a început adevărata ȘCOALĂ DE INGINERI ÎN MECANIZAREA CONSTRUCȚIILOR. Atunci am văzut eu că știu de toate și mai nimic din ceea ce era necesar să știe un inginer mecanic cu specialitatea mea. În șantier nu am fost singur. Șefii, colegii și subalternii m-au pus la treabă. În multe privințe am luat-o de la început. Am avut noroc să întâlnesc oameni valoroși. Merită să pomenesc aici numele câtorva dintre ei. La SUT București, în timpul stagiaturii am fost îndrumat de Ing. Horia Novăceanu, șeful atelierului de reparații utilaje de mica mecanizare. Pentru acest atelier făceam aprovizionarea cu piese de schimb. M-a făcut să înțeleg bine ingineria reparațiilor. Colaboram pe aprovizionare cu profesioniști în domeniu. Era acolo un compartiment plin de economiști, merceologi și ingineri de specialitate, de la fiecare învățând câte ceva util. Dar, lecția de preț mi-a fost data de un coleg în vârstă, evreu, pe nume Rozimberg Alic. Avea acest coleg un băiat inginer. Nu lucra la noi și nici în domeniu. Avea o specialitate aparte iar domnul Rozimberg nu avea posibilitatea să-l învețe ce știa. M-a găsit pe mine numai bun de așa ceva. Într-o zi m-a luat pe după umeri și m-a dus până la o grămadă de fier vechi din curtea întreprinderii. M-a întrebat dacă se mai poate face ceva cu ce era acolo. Mi-a cerut să mă uit mai atent și să fac legătura cu ce învățasem la facultate. Nu m-a lăsat să gândesc prea mult. Mi-a arătat o grămadă de piese care se puteau recondiționa și refolosi la fel ca pe unele noi. Erau alternatoare, electromotoare, pompe de apă, etc, etc. Toate puțin uzate și chiar noi. Mi-a explicat vocația de risipitor al regimului în care se trăia atunci. Am prins ideea și mulți ani am dedicat activității de recondiționare, oriunde aveam să lucrez. Profesorul Moldoveanu de la Facultatea de utilaj tehnologic și-a făcut datoria. De un student s-au prin pentru toată viața cunoștințele din tehnologia reparațiilor. Ăla eram eu. Mulți oameni m-au îndrumat în profesia mea. Regret că nu pot să-i cuprind aici pe toți. O voi face cu cei mai reprezentativi.

După încheierea lucrărilor la Acumularea Vălenii de Munte, au început lucrările la Acumularea Măneciu, Prahova, la confluența râurilorTeleajen și Telejenel. Era vorba de un baraj cu un lac de acumulare de 50 milioane de mc de apă. Am lucrat aici de la început pînă la sfârșit (anii 1978-1991). Această lucrare prin complexitatea și dificultatea ei, a fost o adevărată școală pentru majoritatea inginerilor indiferent de specialitate. Aici a fost o școală de mare specializare. Dură școală! Se poate scrie o carte cu tot ce s-a întâmplat acolo. Poate o voi scrie vreodată. Am ocupat funcții diferite aproape pe o perioadă lungă de timp. Șef de secție exploatare utilaje pe Antrepriză și adjunct șef brigadă pentru două brigăzi diferite. În acea perioadă condițiile economice severe ale României ne obliga să găsim soluții locale pentru probleme tehnice cu care ne confruntam zilnic. Fiecare zi era o provocare, un examen. Că voiam, că nu voiam, că ne plăcea sau nu, trebuia să rezolvăm problemele. Apăreau peste tot, atât la constructor cât și la mecanizare sau aprovizionare cu materiale și piese de schimb. Mai toată suflarea acelui mare șantier se implica. Mulți aveau idei sau soluții valoroase. Încercam să le aplicăm. Unele eșuau. Altele aveau succes. Astfel reușeam să mergem mai departe. Eșecurile aduceau după ele succesele. Un succes care nu vine din eșec nu este un succes cu adevărat. Aceea este rutină. Deși părea că zilnic se repetă aceleași operațiuni, problemele se schimbau. De nevoie am reușit ca într-o noapte de serviciu (ofițer de serviciu) să proiectez un dispozitiv hidraulic de ridicat buldozere cu defecte la reductoarele laterale și care se aflau pe teren accidentat, teren unde nu avea acces o macara (pe pantă mare sau în pădure, pe teren moale). Acolo putea intra un tractor la instalația hidraulică căruia se cupla acel dispozitiv și introdus sub buldozer se putea realiza rapid suspendarea buldozerului iar echipa de service executa reparația. La secția de reparații, secție cu 300 de oameni, compusă din 4 ateliere specializate din care unul de recondiționări piese și agregate, secție pe care am condus-o multă vreme, am reușit împreună cu maistrul Bratu Constantin să proiectez și să realizez un stand de probe și reglaje pentru pompe și casete de direcție la autocamioanele RABA. Imediat după revoluție am găsit ambele construcții aruncate la fier vechi. Erau lucrări comuniste? Nu! Era doar ura oarbă a unui om sau doi, care nu vedeau cu ochi buni (ca și azi) faptul că unii pot iar alții nu. Din păcate nu am reușit să păstrez nici o imagine cu acele lucrări.

Barajul Măneciu, vedere din șoseaua DN 1 A -Ploiești - Cheia

Lacul de acumulare Măneciu cu pâlnia de revărsare, vedere de pe coronamentul Barajului Lucrările s-au terminat odată cu terminarea anului 1989. Știm cum s-a terminat anul 1989. Cu o REVOLUȚIE ! Așa cum a fost Revoluția în România, a fost și la Măneciu. Mai multe detalii vor fi în cartea despre care pomeneam mai sus. După 1989 a venit capitalismul original, o perioadă scurtă de șomaj pentru mine și pentru cei care au vrut o revoluție și la Măneciu apoi viața a intrat în normal. Trustul de lucrări hidrotehnice special București s-a divizat în mai multe societăți comerciale, societăți care trebuia să continue lucrările de profil. Așa am ajuns să lucrez o perioadă ca inginer șef la Barajul Fundulea, județul Călărași de pe râul Mostiștea, pînă la finalizarea lui. După terminarea lucrărilor am revenit la Ploiești unde am fost angajat ca șef de mecanizare la o societate de construcții industriale, nou înființată care se numea CORECO S. R. L. Aici am lucrat doi ani și am condus compartimentul de mecanizare constituit dintr-un parc auto mic dar divers și un parc de utilaje de construcții de mică mecanizare. La această societate am găsit o mașină de întins, îndreptat și tăiat oțel beton, veche cu lipsuri și defecțiuni importante, dar de care era mare nevoie. O echipă numeroasă de fierari betoniști se mișca foarte greu executând operațiunile de mai sus manual. Am reușit s-o reabilitez destul de repede (cam 10 zile). Știu că patronul a fost foarte mulțumit. A crescut considerabil viteza de lucru dar și calitatea materialului prelucrat mecanic. La zidirea pereților sediului rafinăriei Petrotel se urcau cărămizile (blocurile) de BCA cu targa, pe scări improvizate din panouri de inventor realizate din TEGO. Era multă manoperă irosită. Timp enorm de mare pierdut. Am insistat pe lângă patronat să achiziționeze două macarale care instalate pe sol să ridice pe cablu câte 1 mc fiecare la o ridicare, blocurile necesare. După multe insistențe cu argumente tehnice dar mai ales economice, legate de costuri de achiziție și recuperarea lor, aceste macarale le-am cumpărat, le-am instalat, le-am pus în fucțiune iar echipa de salahori a redevenit echipa de zidari, așa cum era inițial. Și achiziția de mijloace mecanice face parte din inginerie. Trebuie să ști să alegi! La ceva timp am primit oferta de a lucra la o nouă societate de construcții civile și industriale nou înființată. Aparținea unui grup de întreprinzători, deci era o societate pe acțiuni. Pe patronul ei și actionar principal l-am avut inginer șef la Barajul de la Măneciu. Societatea se numea ORION CONSTRUCȚII. Un alt acționar era un bun și vechi coleg de la Baraj Măneciu, care ocupa funcția de inginer șef. Mai trebuia un om la mecanizare. M-au luat și m-au pus să fac ce stiam mai bine.

În timp am constituit un parc mecanic de autobasculante, autocamiane diverse și utilaje terasiere și de construcții. Multe dintre ele au fost achiziționate ca schelete metalice. Misiunea mea a fost să le reabilitez, să le pun în funcțiune și să producă. M-am ocupat și s-a rezolvat. Nu intru în amănunte. Într-una din zile acționarul principal al societății mi-a cerut să-i construiesc o mașină de tăiat beton cu disc abraziv pentru o lucrare din vechea rafinărie ASTRA. La departamentul de mecanizare, pentru problema de aprovizionare angajasem un inginer mecanic cu specialitate mecanică agricolă. Nu aveam de unde să știu că omul care știa să aducă piese și materiale era un bun proiectant. Numai după o discuție după program am înțeles că dorește să mă ajute. A văzut că sunt pus în mare încurcătură căci dacă cerea patronul ceva era musai să se facă. D-aia avea ingineri. Așa zicea mereu. A făcut omul o schiță de mână după un model artizanal, l-am îmbunătățit noi după nevoile tehnologice cerute, și ăsta era proiectul. Ne-am prezentat la patron cu propunerea, cu necesarul de piese și materiale și am cerut finanțarea proiectului. Banii s-au aprobat iar mașina trebuia de acum făcută. Prin colaborări cu întreprinderi industriale (mai erau pe-atunci câteva în Ploiești), am reușit în câteva zile să o punem la dispoziție constructorului. Lucrarea s-a executat cu mașina făcută de noi. Inginerul care m-a ajutat atunci dar și mult timp după aceea în realizarea multor proiecte, se numește Virgil Popescu. Merită să aibă fotografia în acest material. Voi mai scrie despre el.

Foarte multe lucruri am realizat la ORION CONSTRUCȚII. Dacă aș continua să scriu despre ele mi-ar lua timp prea mult. Vreau să trec la o perioadă interesantă. Anii 1996-2000 au fost ani cu realizări profesionale deosebite. M-am transferat la propunerea unui prieten (același;nu-i dau numele pentru că nu am acordul lui) la o nouă societate comercială și aceasta nou înființată care avea activitatea în domeniu telecomunicațiilor. Se numea TRANSDATA, societate cu capital româno-american. Executa lucrări de construcții în acest domeniu și urma să formeze un parc specific. Avea și ea nevoie de un om de specialitate și cu mare experiență în domeniul mecanizării în construcții. Am discutat cu patronatul și am fost acceptat să mă ocup de mecanizare. Mai întâi s-o croiesc și apoi s-o organizez și să funcționeze. În timp ce mă ocupam de ceea ce mi se ceruse, am fost chemat la conducere și am fost întrebat dacă pot să mă ocup de realizarea unei mașini de tras cablu prin canalizații de linii telefonice. După o sumara documentare am dat răspunsul afirmativ dar cu condiția să aduc un proiectant.

Am primit acceptul, l-am adus pe inginerul Virgil Popescu, mașina s-a proiectat, s-a construit și s-a utilizat la lucrarea contractată. De realizarea acestei mașini cu o constructive complexă s-a ocupat o echipă de specialiști în domenii diferite, mecanică, automatizări-electronică, hidraulică, transport, etc. Toată echipa a fost trecută pe un brevet de invenție

Până atunci nu se realizase o astfel de mașină în Romania. A fost necesară pentru obținerea cu prioritate și realizarea unei lucrări în București. Această mașină a lucrat la Miercurea Ciuc, Gheorghieni și Sfântu Gheorghe. Un alt exemplar a fost cumpărat de Telecom Oradea. Au urmat și alte utilaje: mașini de tăiat asfalt cu disc abraziv, plăci vibratoare. La realizarea lor a lucrat o echipă de proiectanți condusă de ing. Virgil Popescu. Eu am lucrat ca un consultant cu experiență în domeniul utilajelor pentru construții, stabilind cerințele tehnologice la care trebuiau să răspundă produsele proiectate. După realizarea prototipurilor, m-am ocupat împreună cu Virgil Popescu de testarea lor.

Mașini de tăiat asfalt cu disc abraziv echipate cu motoare Honda

Placa vibratoare

Se poate vedea în imagini că mașinile de tăiat asfalt sunt echipate cu motoare Honda. Începusem colaborarea cu importatorul de motoare și echipamente Honda pentru România. La una din vizitele mele la această societate, unul din salariații de acolo mi-a dat o revistă de prezentare a produselor Honda. Revista era în limba franceză și se numea, “Jardaine mon amour”. Prezenta foarte frumos într-o tehnică grafică numai de ei știută, o serie de motosape și motocultoare japoneze marca Honda. Imaginile erau secționate și se puteau vedea cu claritate toate componentele din transmisii. Erau construcții simple. Am pus revista pe masă și au văzut-o și alți colegi, printre care și Virgil Popescu. Ca de obicei l-am întrebat ce părere are și dacă noi am putea să realizăm asemenea utilaje.

Răspunsul lui a fost că industria românească a realizat mașini și utilaje complexe. Ce vedea el acolo erau jucării. Am propus patronului să încercăm să proiectăm astfel de utilaje și să le vindem pe piața din țară. Pentru că atelierul de proiectare era în gol de activitate de ceva vreme, o parte din inginerii proiectanți de la telecomunicații au trecut sub îndrumarea inginerului Virgil Popescu și s-au apucat de treabă. Au fost proiectate două modele de motosape cu accesoriile lor și o motopompă autoamorsabilă (vezi imaginile de mai jos):

Modelul de motosapă cu motor în doi timpi

Imagine din timpul testelor la mărunțit pământul

Modelul cu motor în patru timpi

Imagine din timpul testelor

Motopompă autoamorsantă cu motor Brigss &Straton

Imagine din timpul testelor

Testarea accesoriilor motosapei cu motor Brigss&Straton

Toate produsele proiectate și fabricate de TRANSDATA au fost vândute pe piața românească. Producția lor s-a oprit brusc deoarece activitatea de bază care trebuia să ne mai susțină un timp a căzut din motive ,,politice”. Un timp după această cădere am lucrat pentru un prieten care comercializa parafină, material din care am confecționat lumânări parfumate. Perioada 2000 - 2003 am lucrat la societatea ISAF București ca șef de lot (sit) pe șantiere de construcții piloni de telecomunicații. Am realizat construcția de fundații și montaj pentru piloni ai S.C. Transelectrica Și CONEX (Vodafone), la Titu și Pătroaia-Dâmbovița, Slatina-Olt, Rânca-Gorj, Cozia-Vâlcea, Dealul Oglanicului-Mehedinți, Stația electrică Porțile de fier, Zăicești-Botoșani, Călărași (intersecția Cuza Vodă). Iată câteva lucrări în imaginile de mai jos:

Turnul de la Titu

Turnul de la Călărași

Turnul de la Zăicești –Botoșani

Turnul de la Rânca

Turnul de la Cozia

Celelalte lucrări nu au încă fotografii. Imediat ce le voi obține le voi posta. Fiecare lucrare are povestea ei. Niciuna nu a fost comodă. Cea mai dificilă a fost lucrarea de pe muntele Cozia. Altitudinea, drumul de acces, clima, natura terenului, au făcut ca din această construcție un adevărat test profesional. După încheierea contractului la ISAF București m-am transferat la importatorul de echipamente Honda pentru Romania, S.C. HIT Power Motor București unde am lucrat din 2003 până in 2011. Experiența căpătată în perioada lucrată la TRANSDATA Ploiești și colaborarea cu furnizorul de motoare HONDA, mi-au permis să abordez problemele pentru care am fost angajat cu convingerea că totul se poate. Pe scurt:

- Era nevoie de o promovare mai agresivă a brandului ;

- Deoarece motosapele și motocultoarele Honda arau livrate fără accesorii, fiind echipate sumar doar cu sape eventual și roți în cazul motocultoarelor, erau necesare proiectarea și producerea de accesorii pentru ele;

- În cazul motopompelor Honda pentru ape curate, era necesară compatibilizarea lor cu microinstalații de irigat prin aspersie și picurare;

Aparatele de stropit nu arau încă în gama importată. Generatoarele electrice și motopompele pentru ape murdare, aparținând mai domeniului construcțiilor, urmau să fie promovate la târguri de profil. Am realizat toate obligațiile asumate, plecând frecvent cu utilajele la târgurile comunale sau la târgurile și expozițiile ce se organizau în orașele capitale de județ. Astfel am reușit să promovez echipamentele dar să atrag și interesul multor comercianți care au dorit să revândă aceste utilaje, formându-se rețeaua de distribuție. Accesoriile pentru motosape s-au executat mai întâi pe baza unor schițe executate de mine pe birou. Ceva mai târziu am adus un proiectant care m-a ajutat să realizez proiecte la scară pe bază cărora fabricanți din Brașov, Onești, Miercurea Ciuc sau Câmpulung-Argeș au realizat accesoriile. Omul care m-a ajutat foarte mult a fost tot inginerul Virgil Popescu din Ploiești. Desigur că fiecare proiect are povestea lui. Nu pot să relatez poveștile lor pentru că nu este rostul acestei prezentări, dar am să afișez fotografiile celor mai importante dintre toate:

Mașina de erbicidat și aplicat tratamente fitosanitare atașată la motocultor. Realizare în colaborare cu

SC STIRBEI Onești

Aparat de stropit cu bazin de 70 litri echipat cu grup de pompare Honda. Proiect și realizare personală

Mașina pentru erbicidat și aplicat tratamente fitosanitare în horticultură MTFS 120 BPA

Asimilită și reproiectată după modelul spaniol CPH 140

Aparat de cosire montat pe motocultor Honda model F 560. Aparatul a fost asimilat și reproiectat după

model german Tielburger. Realizarea s-a făcut de către SC SAN Miercurea Ciuc

Tăvălugi atașați la motocultor

Realizare în colaborare cu SC Manac după proiect HIT POWER București

Numărul accesoriilor realizate la inițiativa mea și sub supravegherea mea este foarte mare. Dacă le-aș afișa pe toate ar plictisi cititorul. Totuși merită enumerate iar producătorii colaboratori, menționați: Mașini de lucrat solul ca :pluguri, rarițe, cultivatoare și combinatoare, cuple și roți metalice, lame de zăpadă, semănători pe unul sau două rânduri, etc., au fost executate cu colaboratorii:S.C. AGRISIGEVA BRAȘOV, S.C. TROMET PLOIEȘTI, S.C. SAN MIERCUREA CIUC, S.C. MANAC STÂLPENI-ARGEȘ.

Semănătoare pe două rânduri cu cadru realizat la SC TROMET PLOIESTI

A fost realizată și o mașină de plantat răsad pe un rând atașată la motocultor Honda, la inițiativa și îndrumarea mea, în colaborare cu S.C. LEGMAS NĂVODARI. Prototipul a fost testat, dar o schimbare brutală și neinspirată la conducerea S.C. HIT POWER a întrerupt punerea ei pe piață (vezi imaginea de mai jos).

Numărul mare de accesorii care s-au realizat pentru motosapele și motocultoarele Honda se explică prin faptul că piața românească a dorit acest fapt. De fiecare dată clientul întreba ce poate să mai lucreze cu utilajul de care era interesat. Voia perntru el mai multe funcții. Eu m-am ocupat să le asigur. Am reușit să acopăr cât mai multe operațiuni tehnologice cerute de tehnologiile de cultură, atât cu motosapele dar mai ales cu motocultoarele Honda, atașându-le mașini agricole adecvate. Furnizorul japonez nu asigură accesorii pentru ele și nici nu indică în vreun mod folosirea tehnologică a motosapelor sau motocultoarelor în agregat cu accesorii. Lucrul la rezolvarea acestei probleme mi-a confirmat faptul că motosapele și motocultoarele Honda au o pretabilitatea tehnologică horticolă foarte bună. A mai fost un motiv serios să mă implic în construirea de accesorii pentru motosape și motocultoare:dorința de a practica un comerț creativ.

Comerțul speculativ cu produse luate cu un preț de la unii și dat cu alt preț la alții nu l-am apreciat niciodată. Nu este demn de mine. Am ținut să produc plus-valoare de întrebuințare. Ceva similar s-a petrecut și la compatibilizarea motopompelor cu microinstalațiile de irigat. Calculele și testele efectuate cu fiecare model de motopompă Honda au asigurat alegerea corectă a motopompelor la fiecare aplicație dorită de clienți. Nu am avut reclamații de nepotriviri. A fost necesară pregătirea personalului de vânzări al distribuitorilor Honda. Din acest motiv mi-am asumat sarcina de a instrui efectiv vânzătorii prin traininguri cu utilaje în condiții reale. Au fost numeroase aceste acțiuni la Arad, Iași, Timișoara, Galați, Tecuci, Bacău, București, Pitești, Câmpulung Muscel, Craiova. Deoarece am avut la dispoziție un set de echipamente pregătite pentru demonstrații și teste, s-a reușit în mod real o instruire eficientă a personalului de vânzări. De altfel foarte multe fotografii postate în cele două cărți au fost făcute în timpul instructajelor. Deoarece costurile cu instructajele erau ridicate, eu nu mă puteam deplasa permanent la fiecare distribuitor având și alte sarcini, colegii care trebuia să acopere alte zone ale țării nu și-au asumat instruirea personalului de vânzări, am reușit să realizez un material pe suport electronic (DVD) pe care l-am distribuit în rețeaua de vânzări. Fiecare distribuitor a primit câte un DVD pentru fiecare grupă de utilaje care cuprindea documentație tehnică, fotografii și filme cu utilajele în aplicații specifice. Cine a dorit să le asimileze le-a consultat și le-a însușit și chiar a postat pe sit-uri imagini din aceste DVD-uri. Este lesne de înțeles că în timp am acumulat multă experiență și multe cunoștințe tehnologice. Contactele dese cu gospodarii din toată țara la ei acasă sau la târguri mari și expoziții organizate la USAMV, mi-au îmbogățit cunoștințele legate de aplicațiile utilajelor de grădină. Consider că aceste informații trebuie să circule și nu să fie stocate în mintea sau calculatorul meu. Unele dintre ele le-am așternut în două cărți postate pe acest blog. Scopul este să ajut oamenii să aleagă corect utilajele necesare pentru efectuarea lucrărilor specifice grădinilor și gospodăriilor. Aici este vorba atât despre vânzători cât și despre cumpărători, despre vechii gospodari dar și despre noii sau viitorii gospodari, despre elevii și studenții din școlile și facultățile horticole. Cele două cărți nu sunt perfecte, dar sunt perfectibile. Pe măsură ce voi avea informații noi, ele vor fi postate în cărțile existente. Mulțumesc tuturor celor care în orice mod m-au ajutat să scriu aceste cărți, dar mai ales celor care m-au ajutat cu crearea acestui blog în care sunt găzduite cele două publicații. Mulțumesc tuturor colaboratorilor care și din pasiune, nu numai din interes financiar, au înțeles că se poate și trebuie să realizăm ceva cu mințile noastre în țara asta. Nu pot să apreciez lăcomia de bani care deteriorează profund orice activitate creativă. Sunt prea mulți aceea care vor câștiguri ușoare, fără muncă doar să pocnească din degete și să li se umple conturile fără să lase nici o urmă pe pământul țării care i-a crescut. Atunci când vor înțelege că numai producând vom progresa, vor fi conturile goale iar celulele pline. Personal sunt foarte mulțumit de toate realizările mele de până acum. Deși am ieșit, , în pensie”, cum zice ardeleanul, în prelungirea activității de peste 40 de ani dar și din nevoie personală, continui să fac activități interesante și utile mie și societății. Mulți pensionari fac munci utile pentru alții, chiar dacă societatea capitalistă zice că nu mai are nevoie de ei.

Oamenii care au muncit, au creat și nu au trăit ca paraziții, muncesc și crează atâta timp cât pot sta pe picioare. De la ieșirea la pensie cultiv grădina, fac reparații în gospodărie și construiesc mașini și utilaje ce mă ajută să lucrez mai eficient și după cum se vede am reușit să scriu și să pun la dispoziția oamenilor două modeste cărți. Câteva imagini nu strică. Priviți!

Grădina

Alte accesorii create de mine pentru motosapa Honda pe care o folosesc la grădinărit

Suport special pentru debitat lemne

Sunt tot timpul ocupat dar mai ales preocupat de eficiență. Eficiența aduce bună stare. Avem modelele german în Europa și japonez la Soare Răsare. Pot să mai spun multe despre mine dar mă opresc aici. Se vor găsi alții să spună. Treaba lor, să spună ce vor, dar să nu mintă. Barbu Vasile 11 septembrie 2015