„Legat prin mii de fire de fenomenul basarabean în complexitatea lui,
tribun, rapsod şi evocator, Nicolae Dabija continuă, alături de alţii, cântul atât de
repede întrerupt al lui Alexei Mateevici. Continuare la nivelul altui timp şi cu alte
mijloace, dar o continuitate sui generis, ca început perpetuu...
Constantin CIOPRAGA
Nicolae Dabija este una din personalitățile notorii ale literaturii române.
S-a născut într-o perioadă când propria opinie era criticată, când se făceau
repercusiuni. Sentimentul de patriotism se manifestă în întreaga creație a poetului.
Mereu a fost într-o luptă pentru renașterea națională. Astfel Dabija a transformat
poemul într-o armă a renaşterii naţionale.
Nicolae Dabija aparține generației 70. Poezia lui are alte viziuni asupra
creației, alte simboluri, alte semnificații de până atunci. Poetul a pus accentul pe
istoria neamului, creștinism, demonstrând necesitatea legăturii dintre timpuri și
generații și mai ales istoria neamului este o parte a spiritualității etnice.
Nicolae Dabija este una din vocile lirice distincte ale penultimei generații
de poeți care s-a afirmat plenar în poezia limbii române. In opera sa se întalnesc
multe din temele predilecte ale acestei generații: rememorarea trecutului istoric,
legătura cosmică cu pământul strămoșesc, păstrarea nealterata a graiului matern ca
principiu fundamental , poezia ca mod de existență. Creatorul insusi se confeseaza:
„Poetul poate exista numai in raport cu celelalte lucruri din jurul sau, numai
avand tainice legaturi cu tot ce-l inconjoara".
Poezia lui Nicolae Dabija demonstrează rolul esteticii în imaginarului
artistic al unui poet. Mitizarea trecutului, și a gliei leagă și mai strâns lirica lui
Dabija de sursele folclorice, poetul preluând sistematic motive de doină și baladă.
El este restaurator al acestor depozite uitate.
Limbajul poeziilor sale este constituit dintr-un fond comun, uneori
aproape neutru. Cunoașterea sufletului și a istoriei sunt aspecte speciale ce
caracterizează poezia lui.
Generaţia din care face parte poetul este supranumită de Grigore Vieru
„generaţia ochiului al treilea” Nicolae Dabija a marcat o generaţie de creaţie care a
venit în momentul de luptă pentru cultură, în momentul când poporul avea nevoie
de un al treilea ochi prin care să descopere adevărul. În vreme de cumpănă
naţională, ameninţa să topească identitatea popoarelor , scriitorul a reuşit să
străbată graniţele imperialiste şi să se conecteze la un alt univers, a reuşit să
străbată calea pe care au dibuit-o şi pe care i-au orientat generaţiile anterioare.
Primul volum de debut este întitulat Ochiul al treilea. După editare a
cunoscut o largă răspândire printre cititori. Acest volum
În cel de-al doilea volum Apa neâncepută. Autorul pune accent și pe unele
probleme ale timpului. Istoria graiului matern, sentimentul patriotic, dragostea față
de părinți. De multe ori poezia sa conține fabulă, este una narativă. Asemeni lui
Grigore Vieru, Dabija contrage patria în grai, dându-i acestuia o dimensiune
paradisiacă:"Zic maica - și-i mai multa ziua, / iar focurile-adauga lumina, - /
cuvânt, care-a cuprins în el / și pajiște, și aer, și colina" (Grai). Recursul la sat, ca
depozitar al valorilor strămoșești, reânvie o mistica a plaiului.
În cel de-al treilea volum Zugravul anonim autorul abordează problema
frumosului creat de autorii anonimi, acest volum continuă opera de resuscitare a
conștiintei naționale, adăugând misticii satului o mitologie și un cult al
întemeietorilor (Cantemir, Costin, Varlaam s.a.),
Dintre trasăturile cele mai evidente liricii poetului ar putea fi amintite
amestecul de narativitate şi lirism în poezie, oralitatea expresiei, pastişa, parodia,
colajul, jocurile de limbaj. În fond, lirica lui Nicolae Dabija s-ar putea defini
tocmai prin lipsa unei tipologii riguroase.
Alaturi de aceasta directiva misionară, tot mai frecventă, Dabija continuă
să fie, pe o linie paralelă ce tinde a fi secundară, și un poet al dragostei, (Hrisov de
iubire medievala).
Vorbind despre Patrie, elogiind ceea ce Grigore Vieru numea românime,
poezia lui Nicolae Dabija e ca o explozie mereu repetată sau o tăcere asurzitoare,
dar şi şoapta preotului care aduce ploaia; „Poetul e ca preotul care aduce ploaia/ pe
arşiţă,/ cântând-o./ El spune cuvinte ce declanşează fulgere/ şi ploaia la vremuri/ de
secetă./ Pentru visele lui/ i-ar trebui altfel de somn –/ încăpător ca o moarte./ Ştie
vorbele ce fac cerul să bubuie/ şi mugurii să explodeze-n/ copaci,/ el care plăteşte
cu propria viaţă/ dreptul la iluzie” (Dreptul la iluzie).
Astăzi Nicolae Dabija este considerat unul dintre comorile literare ale
literaturii noastre, iar laurii acestui calificativ au fost obţinuţi cu multă muncă,
cultură, credinţă şi curaj literar. Generaţiile actuale de scriitorii datorează multe
acestui om de cultură, care a folosit rebeliunea tinereţii pentru o cauză nobilă,
pentru cauza identităţii, limbii şi culturii noastre.
Nicolae Dabija, este o personalitate complexă a culturii româneşti, un
apostol al enciclopedismului, creator al simbiozei între filozofie, istorie, literatură
– scriitor apreciat, publicist, autor de poeme memorabile, de eseuri, de studii
istorice, de manuale şcolare, de antologii de literatură veche românească
MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT
FACULTATEA DE LITERE
Departamentul De Literatură Română Și Teorie Literară
Dimensiunea estetică a poeziei lui Nicolae Dabija
Realizat: Calancea Mariana,
gr.l.rom.-l.rusă,anul III
Chișinău, 2015