Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
1
C U P R I N S
INTRODUCERE......6 CAPITOLUL I......7 NOTIUNI DE FITOTERAPIE SI AROMATERAPIE........... 7 CAPITOLUL II.. 10 PLANTE MEDICINALE ..10 CAPITOLUL III.............................................................12 PRINCIPII ACTIVE SI ACTIUNE FARMACODINAMICA.......12 Vitamine.....12 Glicozide (heterozide).....12 a. Cardiotonice........12 b. Antracenozide.....13 c. Saponozide......13 d. Flavonozide....15 e. Antociani.....16 f. Cumarine si furanocumarine...16 g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici.....17 h. Taninuri...........17 i.Tioglicozide......18 Holozide.....18 a.Gume.......18 b. Mucilagii.....19 c. Pectine........19 d. Celuloza......20 e. Amidon...........20 Uleiuri volatile....21 Rasini ............21 CAPITOLUL IV........22 Exemple de utilizare a plantelor medicinale si aromatice in terapie..........22 IV.1. Albastrele (Centaurea cyanus).......22 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.2. Anghinare (Cynara scolymus)...24 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
2
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.3. Armurariu (Silybum marianum / Carduus marianus)27 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.4. Busuioc (Ocimum basilicum)....30 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.5. Cicoare (Cichorium intybus) ....33 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.6. Cimbru de cultura (Thymus vulgaris)....35 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.7. Cimbru de gradina (Satureja hortensis).....39 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.8. Coriandru (Coriandrum sativum)......41 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
3
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.9. Craite (Tagetes patula, Tagetes erecta) .44 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.10. Fenicul (Foeniculum vulgare)......47 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.11. Galbenele (Calendula officinalis L.)........49 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.12. Isop (Hyssopi herba)....52 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.13. Lavanda (Lavandula angustifolia)...55 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.14. Marar (Anethum graveolens)...............57 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
4
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.15. Menta (Mentha piperita).....60 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.16. Mustar alb (Sinapis alba).63 Compozitie chimica .
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.17. Musetel (Matricaria camomilia).....65 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.18. Patlagina (Plantago lanceolata.).....67 Materia prima
Pregatirea produsului in vederea prelucrarii
Conditiile tehnice de receptie
Valorificare
Flux tehnologic
IV.19. Roinita (Melissa officinalis L.).......70 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.20. Salvie (Salvia officinalis).....73 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
5
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.21. Scorus negru (Aronia prunifolia).........75 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.22. Sovarf (Origanum vulgare).77 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
IV.23. Valeriana (Valeriana officinalis)......79 Compozitie chimica
Actiune farmacodinamica
Indicatii terapeutice si utilizari
Alte utilizari
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Produse
Bibliografie83
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
6
INTRODUCERE
Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a
invatat sa scrie, el a consemnat descrieri ale proprietatilor curative ale acestora in
tratate despre plante.
Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris in urma cu aproape 5000 de
ani in timpul domniei imparatului chinez Chien Nung. Se numea Pen Tsao si continea descrieri ale utilizarilor medicinale a peste 300 de plante. Prin 2000 i.Hr.,
egiptenii antici utilizau plante in medicina, in cosmetica si in imbalsamare. Grecii
si romanii au perfectionat cateva dintre aceste tehnici si au dezvoltat altele noi
proprii. S-a aflat despre studiile lor din scrierile lui Hipocrat din secolul al V-lea
i.Hr. si din cartile De Materia Medica a lui Dioscoride si Naturalis Historia de 37 de volume a lui Pliniu cel Batran (ambele din secolul I d.Hr.).
In Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie. Una era superstitioasa:
unele plante faceau parte din leacurile populare deoarece se credea ca seamana cu
anumite parti ale corpului uman. De exemplu, iarba plamanului are frunze in forma
de plamani si astfel era folosita pentru tratarea tusei: aceasta este cunoscuta ca
doctrina semnaturilor. Cealalta traditie naturista pe baza de experimente stiintifice si la inceput au fost efectuate de calugari in gradinile manastirilor.
In secolul XIII, Londra a devenit un centru comercial important pentru plante
si condimente; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de vanzare
peste tot. Plantele cu proprietati medicinale, luate individual, erau numite simple; combinatiile de doua sau mai multe plante erau numite medicamente.
In secolele XVI si XVII, popularitatea fitoterapiei a dus la infiintarea
primelor gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale, unde
se efectuau cercetarile si invatau studentii. Prima a fost infiintata in Pisa in 1543 si
a fost urmata de una din Padova, in 1545. Dupa aceea raspandirea lor a fost
constanta la Leiden in 1587, Copenhaga in 1600, Londra 1606, Paris 1635, Berlin 1679, Tokyo 1684 si Calcutta in 1787.
Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua jumatate a secolului al
XVIII-lea, prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi, botanistul Carl
Linnaeus (1707-1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). In 1753
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
7
Linnaeus a introdus un nou sistem de nomenclatura pentru plante: aceasta a ajutat
la identificarea cu exactitate a plantelor si a deschis calea spre compilatia din
Farmacopee, carti oficiale care enumera medicamentele si descriu modul lor de
preparare. Scheele a izolat din plante multi acizi organici, care de atunci sunt
utilizati in medicina conventionala.
CAPITOLUL I
Notiuni de fitoterapie si aromaterapie
Fitoterapia sau stiinta utilizarii plantelor in folosul sanatatii, are o vechime de
mii de ani (cuvantul fitoterapie deriva de la cuvintele grecesti phyton = planta,
therapie = stiinta tratarii si vindecarii bolilor). Cu 2000 de ani i.Hr. egiptenii, grecii,
romanii utilizau plantele pentru diverse tratamente, imbalsamare, cosmetica;
marturie stau scrierile vechi ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Batran.
Fitoterapia s-a nascut o data cu omul, care prin instinct, prin observatie,
experienta si inteligenta a invatat sa-si aleaga din mediul inconjurator cele mai utile
plante sau produse obtinute din regnul vegetal in scop profilactic sau curativ:
ciuperci, alge, licheni si practic toate partile din plantele superioare.
In conceptia hipocratica si paracelsiana se considera ca alimentele sunt
remediile noastre, iar remediile sunt in primul rand alimentele. Desi, un timp s-a
uitat acest adevar, in prezent, ca adepti ai unei terapii naturale, va trebui sa
recunoastem ca in plantele medicinale si aromatice, in legume, fructe, in seminte,
substantele active sau nutritive sunt bine proportionate si mai ales organismul
nostru este mai bine adaptat la acestea decat la derivatele ultrapreparate sau la
alimentele sau medicamentele semisintetice, obtinute in laborator. Pe de alta parte,
trebuie inlaturata si prejudecata ca plantele ar fi lipsite de nocivitate. Sunt
numeroase exemple in care materiile prime vegetale sau substantele obtinute din
acestea contin otravuri puternice. In special alcaloizii, dar si unele glicozide intra in
acesta categorie (aconitina, stricnina, morfina, atropina, alcaloizii lisergici,
glicozidele digitalice s.a.).
O data cu izolarea morfinei in 1805, s-a crezut ca problema conversabilitatii
si standardizarii plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvata. S-a considerat
ca doar un mic numar de substante pure din plante sunt active, ceilalti compusi
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
8
nefiind decat un balast. S-a neglijat insa un fapt si anume: substantele chimice din
plante constituie un complex activ pe baza unor actiuni sinergetice, care prezinta
avantaje terapeutice certe fata de unele asocieri de substante chimice pure. Desigur
ca nimeni nu contesta in prezent ca in caz de prim ajutor, de afectiuni acute grave,
se apeleaza la substante chimice pure, indiferent daca sunt naturale sau obtinute in
laborator. Pentru majoritatea afectiunilor cronice care necesita tratamente
indelungate este recomandabila utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte care
sa contina cat mai nealterate complexul de substante active existente in specia sau
in speciile de plante asociate, cu scopul de a obtine un produs fitoterapeutic. In
acest caz, in care in produsul fitoterapeutic exista 20 - 30 sau chiar mai multe
substante active, unele din ele in cantitati foarte mici, pozitia rationala este pe linia
dintre alopatie (terapie bazata pe medicamente de sinteza, in doze corespunzatoare
actiunii acestora) si homeopatie (terapie si preventie cu doze mici de substante
naturale ce stimuleaza capacitatea organismului de a se apara).
Demonstrarea actiunii farmacodinamice si farmacocinetice a produselor
fitoterapeutice propriu-zise s-a efectuat abia in ultimii 25 de ani, cand au inceput sa
fie elaborate teste de mare sensibilitate, in special teste biochimice in vitro sau teste biologice speciale, diferite de cele clasice experimentale pe animale de
laborator.
Fitoterapia si aromaterapia moderna studiaza efectele plantelor la nivel
intracelular, la nivelul tesuturilor si organelor, in special asupra organismului
bolnav. Fitoterapia considera omul in totalitatea sa psihosomatica si de multe ori
recomanda asocierea terapiei naturale cu psihoterapia. Daca regnul vegetal poate
trai fara om, in nici un caz omul nu poate trai fara el. Nici oamenii si nici celelalte
fiinte vii care populeaza pamantul nu pot trai fara plante: de la aliment pana la
medicament.
S-a aratat ca toate substantele fabricate in laborator si straine organismului
trebuie acceptate cu multa prudenta de medici si de bolnavi si nu trebuie
considerate ca inofensive, fara cercetari complexe foarte aprofundate. Apoi
urmeaza un examen foarte important - proba timpului. In aceasta privinta,
fitoterapia are un mare avantaj, ea a trecut aceasta decisiva proba a timpului in
decursul mileniilor de cand este aplicata de peste 80 % din populatia globului. In
ceea ce priveste aromaterapia, va fi aplicata ca metoda de tratament la bolnavii
alergici la antibiotice si la bolnavii cu afectiuni provocate de tulpini de bacterii
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
9
rezistente la antibiotice. Sub aspect profilactic, numeroase specii de plante
aromatice sau legume continand uleiuri volatile, isi aduc aportul pe toate
meridianele lumii in prevenirea a numeroase afectiuni provocate de
microorganisme sau de paraziti.
Plantele medicinale si aromatice si in special produsele farmaceutice
obtinute din ele, ca toate medicamentele de altfel, trebuie folosite in scopuri
profilactice sau curative, pe baza prescriptiilor medicului specialist. Plantele nu
sunt remedii universale si nici un ultim refugiu la care se apeleaza adesea, dupa ce
toate metodele terapeutice au fost epuizate. Ele isi au locul bine stabilit de
specialisti in arsenalul terapeutic, fie ca este vorba de cele cu actiune majora sau
medie, fie ca este vorba de adjuvante.
De-a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, succese, dar si
declin, in prezent ocupand locul bine meritat in cadrul terapiilor neconventionale si
a modului de pastrare a sanatatii.
Daca in antichitate si Evul mediu plantele au fost considerate singurele
leacuri pentru tratarea bolilor, pana nu de mult era substantelor de sinteza a inlocuit
aproape 80 % din arsenalul terapeutic, plantele medicinale parand sa fie inlocuite
cu medicamente de sinteza chimica pana s-a constatat multitudinea de efecte
adverse care perturba mecanismele adaptative ale organismului. S-a ignorat faptul
ca organismele vii nu au fost programate sa accepte alte subtante decat cele pe care
natura le produce anume in folosul vietuitoarelor. Acum se accepta tot mai des ca
plantele medicinale pot fi utilizate cu succes in tratarea unor afectiuni.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
10
CAPITOLUL II
Plante medicinale
Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabile
dezvoltarii unei bogate vegetatii, Romania constituie locul de intalnire a florei
euroasiatice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare,
dintre care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate a
poporului roman in folosirea lor, la tamaduirea bolilor.
In cadrul patrimoniului vegetal din Romania se gasesc numeroase plante
spontane si cultivate ce au diferite utilizari si care pot fi grupate in urmatoarele
categorii:
Plante alimentare (folosite in alimentatie direct fructe, frunze, radacini, tuberculi, atat in stare proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.) 106 specii;
Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a
substantelor grase din seminte sau fructe) 24 specii; Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea sau
condimentarea alimentelor, mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilor
volatile continute sau a altor substante ce le confera o aroma sau gust
specific) 48 specii; Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de
origine animala, pentru colorarea unor alimente sau bauturi datorita
pigmentilor continuti cu putere de colorare) 48 specii; Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanante
continute) 32 specii; Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de
substante necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina
populara datorita continutului lor in vitamine, uleiuri volatile, glucide,
heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor
polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide,
rezine (rasini), principii amare, alcaloizi si alte principii active cu proprietati
de natura vegetala.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
11
Materia prima pentru obtinerea medicamentelor o constituie plantele
medicinale; de la o planta medicinala se poate folosi:
partea aeriana, in intregime (herba);
organele subterane: radacina (radix), rizom (rhizoma), tubercul (tubera), bulb (bulbus);
frunza (folium);
mugurii (turiones, gemmae);
floarea (flores);
fructul (fructus);
samanta (semen);
scoarta de pe trunchi sau de pe radacina (cortex).
Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei uscata si
prelucrata care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau in
industria de medicamente.
Actiunea terapeutica se poate datora:
unei singure substante, de regula organica (principiu activ);
unui grup de substante cu aceeasi structura de baza, deosebindu-se prin natura radicalilor;
unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant si principii secundare (efect sinergetic).
Este importanta cunoasterea substantelor biologic active continute in plante
pentru a se aprecia valoarea terapeutica si modul de extractie sau izolare a acestor
principii, astfel incat actiunea sa fie cat mai eficienta.
De exemplu: Sunatoarea (Hypericum perforatum) contine hipericina,
eficienta pentru scaderea aciditatii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al
durerilor, dar si antidepresiv; Valeriana (Valeriana officinalis) contine valepotriati
si uleiuri volatile cu efect sedativ.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
12
CAPITOLUL III
Principii active si actiune farmacodinamica
Vitamine
Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurarii
normale a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport
zilnic din toate cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12,
C, D - D1 - D3, E, H, K - K1 - K2, PP, acid pantotenic, acid folic.
Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate in
frunze (in special).
Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lor
grad de a fi asimilate de organism, faptul ca se absorb impreuna cu celelalte
principii active (care vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le confera
acestora o importanta deosebita. De exemplu:
macesul (in fructe) este bogat in vitamine C, A, B1, B2, PP, K, dar si alte substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric,
pectine, zaharuri.
urzica este bogata in vitamine C, K, A, B2; mai contine substante azotoase, clorofila, mucilagii.
Glicozide (heterozide)
Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta
glucidica si o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica
poate fi foarte diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice si
farmacologice specifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor ca
substante terapeutice. Din grupul glicozidelor fac parte:
a. Cardiotonice
Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiile
Apocynaceae (plante tropicale si subtropicale), Liliaceae (ex. prazul, aloe) si
Scrophulariaceae (ex. degetarul-degetelul, lumanarica). Au actiune favorabila
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
13
asupra cordului bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii;
actioneaza uneori si ca diuretic.
b. Antracenozide
Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante,
dar, in special, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta
categorie fac parte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa
ori laxativ purgativa.
c. Saponozide
Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilor
Dioscoreaceae (plante tropicale si subtropicale), Amaryllidaceae (plante cu bulbi
din zone calde si temperate, ex. narcisa), Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest
grup fac parte saponinele: tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponinele
au actiune expectoranta, hemolizanta (distrugerea globulelor rosii, poate fi normala
sau patologica) si in unele cazuri depurative (detoxifianta).
Actiune farmacodinamica: in terapeutica sunt folosite aproape in
exculsivitate produsele vegetale cu saponozide triterpenice, cele sterolice
prezentand riscul inducerii unor hemolize, datorita absorbtiei enterale (intestinale).
Saponozidele triterpenice prezinta urmatoarele actiuni:
-expectoranta (Primulae rhizoma cum radicibus (ciubotica cucului),
Liquiritiae radix (lemn dulce), Senegae radix (radacina sarpelui), Hederae folium
(iedera));
-diuretica (Equiseti herba (coada calului), Betulae folium (mesteacanul),
Ononidis radix (osul iepurelui), Herniariae herba (feciorica), Violae tricoloris
herba (trei frati patati));
- citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba
(origine asiatica), Hederae folium, Calendulae flores (galbenele), scoarta arborelui
Mimosa tenuiflora (Wild) Poiret (mimoza), Crataegi flores cum folium et fructus
(paducel), Ginseng radix (creste in zone racoroase, China));
- antiulceroasa (Liquiritiae radix (lemn dulce));
- vasoprotectoare (Hippocastani semen (castan));
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
14
- adaptogena (Ginseng radix, Eleuterococci radix (ginseng siberian),
Crataegi flores cum flores et fructus);
- antimicrobiana, antimicotica (combat micozele - ciuperci patogene),
antivirala (Calendulae flores);
- antiinflamatoare si antiedematoasa (Liquiritiae radix, Hipocastani semen si
Bupleurum sp. (origine asiatica, bupleurum, chai hu) folosit deseori in medicina
traditionala chinezeasca);
- analgezica, antihelmintica (combaterea viermilor intestinali), moluscicida
(combaterea molustelor), spermicida (anticonceptive, ucid spermatozoizii);
-citostatica (antitumorala), imunomodulatoare (cresterea imunitatii);
- scaderea absorbtiei intestinale a colesterolului.
Administrate pe cale orala la homeoterme (fiinte ce isi pastreaza o
temperatura interna constanta), saponozidele au o resorbtie redusa, insa prin
fenomenele iritative pe care le produc favorizeaza absorbtia in organism a unor
principii active. Dupa administrare orala, saponozidele devin iritante pentru
mucoasele tubului digestiv (bucala, faringiana, esofagiana, stomacala) si ca urmare
creste secretia salivara. Sunt apoi excitati receptorii care regleaza secretia bronsica
determinand reflex fluidificarea ei si usurarea expectoratiei.
In doze mari sunt emetice (provoaca voma) si pot determina fenomene
toxice. Administrate intravenos saponinele provoaca moartea prin hemoliza, dupa
convulsii si dispnee, prin oprirea inimii in sistola si stop respirator.
Actiunea iritanta asupra epiteliilor se datoreaza proprietatilor tensioactive.
Tot acestea determina o crestere a permeabilitatii capilare si explica partial
fenomenul de hemoliza.
Proprietatile hemolitice sunt in general atribuite interactiei saponozidelor cu
sterolii din membrana eritrocitelor.
In ceea ce priveste diureza, s-ar putea ca prin iritatia mucoasei intestinale sa
determine absorbtia altor principii active cu actiune diuretica (flavone, alantoina,
saruri minerale).
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
15
Avand in vedere ponderea pe care o ocupa bolile produse de tulburarile de
metabolism al colagenului, saponozidele par a avea cea mai mare valoare
terapeutica prin cresterea sintezei de colagen solubil.
Au fost descoperite urmatoarele actiuni:
- imunostimulatoare, efect protector asupra sistemului reticuloendotelial si a
fagocitozei, la pacientii iradiati cu raze X sau tratati cu citostatice;
- protectie fata de aberatiile cromozomiale induse experimental de
ciclofosfamida si uretan, preconizandu-se posibilitatea folosirii lor in terapia cu
citostatice si raze X;
- efect inhibitor asupra tumorilor cutanate;
- actiunea antiulceroasa si analgezica ;
- inhibarea complementului seric (proteine cu rol in imunitate);
actiune tonica, anabolizanta, hipoglicemianta, hepatoprotectoare, antimicrobiana, antifungica.
d. Flavonozide
Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante
din familiile Scrophulariaceae (ex. degetarul), Compositae (ex. musetelul),
Leguminosae (ex. mazare, nautul), Rosaceae (ex. marul, parul, trandafirul), fiind
cunoscuti circa 50 derivati flavonici care se gasesc liberi (agliconi) sau sub forma
de glicozide.
Principala actiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P
(factori de permeabilitate). Actioneaza prin legarea de proteinele intracelulare,
scazand permeabilitatea capilarelor sanguine si crescandu-le rezistenta (sunt
potential venoactive).
Notiunea de factor P este legata de observatii asupra tratamentului unor
forme de scorbut, cu acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lamaie.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
16
Unele flavonozide (apigenolul, crisolul, taxifolol, gossipina) au actiune
antiinflamatoare in vitro datorita influentei asupra metabolismului acidului
arahidonic, prin blocarea ciclooxigenazei si/sau lipoxigenazei, enzime ce intervin in
biosinteza prostaglandinelor proinflamatorii si in coagularea sangelui; altele pot fi
antialergice (izobutirina, hispidulina), hepatoprotectoare (flavanonol, lignanii
silibina, silidianina, silicristina), antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante.
Au fost puse in evidenta la unii compusi actiunea hipoazotemica (scaderea azotului
din sange) si antinefritica (biramnozida kaempferolului din Lespedeza capitata-
Fabaceae) (Lespedeza, nativa din U.S.); antiulceroasa (kaempferolul).
Flavonozidele au actiune diuretica, antibacteriana, antivirala, antifungica; scad
timpul de sangerare si de coagulare a sangelui. Un numar mic dintre ele sunt dotate
cu proprietati antimitotice (inhiba inmultirea necontrolata a celulelor) in vitro.
In vitro flavonozidele sunt inhibitori enzimatici: inhiba elastaza, colagenaza,
histidindecarboxilaza si hialuronidaza (enzime ce intervin in refacerea tesuturilor).
e. Antociani
Antocianii sunt pigmenti raspanditi in flori, fructe, frunze, radacini care isi
schimba culoarea in functie de pH - ul celular. Cei mai cunoscuti antociani sunt:
peonina, malvina, cianina, rutinul, etc. Sunt considerate factori P alaturi de
flavonozide si proantocianidoli (diminueaza permeabilitatea si cresc rezistenta
capilarelor). Cresc acuitatea vizuala, actioneaza ca antioxidanti si captatori de
radicali liberi, inhiba agregarea plachetara si favorizeaza retractia cheagului. Multe
au actiune antiinflamatoare si actiune diuretica, care este insotita de o crestere a
eliminarii acidului uric.
f. Cumarine si furanocumarine
Compusii din clasa cumarinelor sunt raspanditi in plantele superioare mai
ales in familiile Apiaceae (ex. telina), Fabaceae (ex. fasolea, lintea), Lamiaceae
(ex. busuiocul), Asteraceae (ex. albastrelele), Solanaceae (ex. matraguna),
Rubiaceae (ex. coacazele rosii). Furanocumarinele se gasesc in familiile Apiaceae
si Rutaceae.
Unele cumarine diminueaza permeabilitatea capilara si cresc debitul limfatic
si venos (melilotozida); au actiune venotona si vasoprotectoare (esculozida);
antibiotica (umbeliferona); diuretica cu favorizarea eliminarii acidul uric
(fraxozida); antimitotica; analgezica (dafnoretina); antiinflamatoare (calofilolida,
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
17
inofilolida, dafnoretina); antispastica (visnagina, samidina); anticoagulanta,
trombolitica (dicumarol); oestrogena (cumestrol); fotosensibilizatoare (psoralen,
bergapten, xantotoxina), ecranante impotriva radiatiilor solare (cumarina si
derivatii), antihelmintica, inhibitoare a formarii celulelor gigante in urma infectarii
cu virusul HIV a culturilor de celule (licoarilcumarina din Glycyrrhiza uralensis
(licorice)).
Unele produse vegetale continand furanocumarine (Angelica sp. (angelica),
Pastinaca sativa L. (pastranacul), Heracleum sphondylium L. (branca ursului), Ruta
graveolens L. (ruta)) determina fenomene de fototoxicitate (dermite acute insotite
de bule si vezicule, uneori chiar de o hiperpigmentare care poate persista mult
timp). Acestea apar dupa contactul cu plantele respective si expunerea la soare,
fiind favorizate de umiditate.
g. Derivati ai acizilor polifenolicarboxilici
Produsele cu cel mai mare continut in acesti derivati sunt: Cynarae folium:
anghinare (acid clorogenic; cinarina si derivati); Cichorii radix et herba: cicoare
(acid cicoric), Echinaceae radix (echinacee) (echinacozida, acid feruin-tartric),
Verbasci folium et flores (verbascozida), Plantaginis majoris folium (patlagina)
(plantamajozida).
Acizii fenolici au proprietati terapeutice interesante. Astfel:
acidul clorogenic, cinarina, izomerii lor si acidul cicoric sunt substante coleretice si colecistochinetice (stimuleaza secretia biliara);
acidul rosmarinic, prin proprietatile antioxidante, anihileaza actiunea radicalilor oxid si peroxid care intervin in procesele infectioase si de
imbatranire si activeaza circulatia cerebrala;
angorozida A este un citostatic;
echinacozida este imunostimulatoare, iar acidul litospermic este un antigonadotrop (util in adenomul de prostata), tireotrop (regleaza secretia
glandei hipofize) si hipoglicemiant.
h. Taninuri
Taninurile sunt compusi vegetali cu o structura chimica complexa (care
cuprinde multe grupari hidroxil fenolice, dar si grupari carboxilice), capabile sa
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
18
precipite proteinele din pielea cruda, proteine cu care formeaza precipitate
insolubile, imputrescibile, impermeabile (pielea tabacita).
Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare
si localizate in sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Proportia
in care se gasesc ele variaza in limite foarte mari, de exemplu: in scoarta de
Quercus sp. (stejar) 10 20%, la Salix sp. (salcie ) 9 13%, la Tilia sp. (tei) 15 20%, etc.
Taninurile sunt astringente si au rol hemostatic (opresc sangerarea).
Actiune: administrate intern au actiune antidiareica, antimicotica, antivirala
si antiseptica, ca urmare a precipitarii proteinelor bacteriene si fungice;
pe cale externa (aplicari locale) impermeabilizeaza straturile superficiale ale pielii si mucoaselor, protejand astfel straturile subiacente si grabind
cicatrizarea, la acest proces contribuind si efectul antiseptic: au efect
vasoconstrictor manifestat asupra vaselor mici, superficiale;
limitand pierderile de lichide si oprind agresiunile exterioare, favorizeaza regenerarea tesuturilor in caz de leziuni superficiale sau de arsuri;
de asemenea, taninurile sunt inhibitori ai peroxidarii lipidelor si ai formarii ionului superoxid, si captator de radicali liberi (actiune antiimbatranire).
i. Tioglicozide
Tioglicozidele, un alt grup de glicozide, prezinta caracteristici de activare
locala a circulatiei sangelui.
Holozide
Dintre cele mai importante holozide pot fi enumerate:
a. Gume
Gumele sunt poliglucide complexe, care prin hidroliza dau galactoza,
manoza, glucoza, ramnoza, xiloza si alte monoze. Ele au proprietatea de a retine
apa, formand cleiuri, solutii mucilaginoase si geluri. Se intalnesc la semintele
plantelor din familiile Leguminosae (Sophora japonica), Liliaceae si in tuberculii
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
19
plantelor din familia Araceae (exsalata de apa, cala salbatica), sub forma de
substante de rezerva. Gumele au proprietati emoliente.
b. Mucilagii
Mucilagiile se gasesc in scoartele unor copaci, in cotiledoanele multor
seminte unde au rol de a retine apa, preintampinand procesul de deshidratare.
Mucilagiile au diverse roluri.
Demulcenta (emolienta) datorita protectiei mucoaselor prin stratul coloidal pe care il formeaza cu apa (Althaeae radix et folium (nalba mare), Verbasci
flores, Tiliae flores (tei), Farfurae folium (podbal));
laxativa- gonflandu-se maresc bolul fecal si il fluidifica, devin medii de cultura favorabile dezvoltarii florei intestinale normale si activeaza
peristaltismul intestinal (Lini semen (in), Agar, Carrageen (muschi islandez,
muschi de piatra));
antiinflamatoare (undecaholozida din Althaea radix (nalba));
inhibitorii ai complementului seric (carrageenina din Carrageen si fucoidina din Laminariae stipites);
imunostimulatoare (heteroxilan M din Eleuterococci radix, heteropolimerii din Angelica acutiloba (angelica), Carthamus tinctorius (sofranel)).
c. Pectine
Pectinele sunt polizaharide de natura necelulozica, care se gasesc in structura
peretelui celular al plantelor, mai ales in fructe (aproximativ 30%), in bulbi si fibre
vegetale. Pectinele sunt substante hidrofile, care prin imbibare cu apa se transforma
in mucilagii. In fructele coapte pectinele se combina cu apa, glucide si acizi in
diferite concentratii si dau nastere la geluri. Pectinele intra in compozitia
membranei celulare, dar se pot acumula si in vacuole. Aceste substante au actiune
coagulanta.
Pectinele reprezinta un grup de polizaharide de origine vegetala care intra in
structura peretilor celulari. Acesti compusi se comporta in organismul uman ca
glucide neenergetice, fiind considerate, alaturi de celuloza, fibre alimentare.
Actiune: bacteriostatica, hipocolesterolemianta, hemostatica.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
20
Nefiind digerate, pectinele ajung in colon unde sunt scindate sub actiunea
florei bacteriene pana la acizi pectici, putin polimerizati. Acestia formeaza un film
(hidrocoloid) protector pentru mucoase si creeaza un pH nefavorabil dezvoltarii
florei microbiene patogene implicata in dereglarea tranzitului intestinal.
Pectinele intarzie absorbtia alimentelor, scad glicemia si nevoia de insulina,
din care cauza se recomanda ca adjuvante in tratamentul diabetului. Determinand o
hipersecretie de acizi biliari, mobilizeaza colesterolul in sinteza acestora si scad
astfel colesterolemia (previn maladiile cardiovasculare).
Aplicate pe tesuturi si tegumente dezintegrate (plagi, escare) pectinele
actioneaza ca bacteriostatice (inhiba hialuronidaza si impiedica astfel difuziunea
bacteriilor in tesuturi).
Actioneaza asupra trombocitelor, marind viteza de coagulare a sangelui.
d. Celuloza
Celuloza este un polizaharid ce constituie principalul component al
membranei celulei vegetale. Continutul de celuloza variaza considerabil la diferite
tipuri de celule: astfel, in tesutul lemnos este in proportie de 40 50%, pentru ca in celulele endospermului sa ajunga la 1%, iar in stratul suberos al peretilor secundari
sa lipseasca. In plante celuloza este asociata cu alte substante: lignina, pectina,
hemiceluloza, diferite rasini, lipide, glicozide, taninuri etc. Celuloza este
importanta pentru activitatea tubului digestiv.
e. Amidon
Amidonul reprezinta rezerva de polizaharide cea mai insemnata din plantele
verzi si constituie principala sursa de glucide (oze) pentru alimentatia omului si
hrana animalelor. Amidonul, rezultat in urma procesului de fotosinteza, se
depoziteaza in seminte, bulbi si tuberculi, sub forma de granule de marimi,
structura si aspect caracteristice pentru diferite specii vegetale. Granulele de
amidon contin pe langa polioze constituente ale amidonului si apa, fosfati, lipide,
acizi grasi etc. Amidonul are rol energetic.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
21
Uleiuri volatile
Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului secundar vegetal secretati
de celule specializate in acest scop, repartizati in diferite organe si depozitati in
vacuole, pungi sau canale secretorii, ori in peri glandulari, sub forma de lichide
uleioase, volatile, cu miros placut, aromat. Ele sunt amestecuri de diversi
constituenti chimici dotati cu interesante proprietati terapeutice.
Se intalnesc, de exemplu, in celulele petalelor de Rosa canina (maces), in
perii secretori de la plantele familiei Labiatae (ex. busuiocul, lavanda, cimbrul).
Peretii celulelor in care se gasesc uleiuri volatile sunt, de obicei, suberizati, fiind
astfel impermeabili. Aceste substante sunt importante pentru efectul lor
antimicrobian si antiseptic.
Actiunea este data de anumiti constituenti chimici sau de asamblul lor, dar si
de proportia lor in amestec:
proprietati antiinfectioase (antiseptice, antivirale, antimicotice,
antiparazitare), insecticide, insectifuge si cicatrizante;
influenta asupra unor functii fiziologice (stomahice, hepatoprotectoare,
colecisto-chinetice), hormonale (estrogene, antitirodiene, antisuprarenale,
antigonadotrope), diviziunii celulare si imunitatii;
un anumit tropism raspuns de orientare la un stimul extern (neurotrop,
musculotrop,vasculotrop, hemotrop).
Rasini
Rasinile provin din oxidarea si polimerizarea uleiurilor volatile. Sunt
substante vascoase, cu o compozitie complexa, fiind un amestec de terpene si acizi
rezinici. Se gasesc in citoplasma sub forma unor picaturi fine, stralucitoare, care
difuzeaza in spatii intercelulare sau se depoziteaza in cavitati si canale rezinifere.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
22
CAPITOLUL IV
EXEMPLE DE UTILIZARE A PLANTELOR MEDICINALE SI
AROMATICE IN TERAPIE
IV.1. ALBASTRELE (Centaurea cyanus)
Originare din Sudul Europei, cresc in culturile de cereale (indeosebi de grau
si secara), pe marginea drumurilor, prin locuri uscate si pietroase, la campie si deal,
pe intreg teritoriul tarii.
Partea utilizata a plantei: florile. In perioada iulie-august se recolteaza florile
marginale (Cyani flores) cat timp se mentin albastre, numai pe timp uscat dupa ce
se ridica roua, iar capitulele florale in intregime (Cyani flores cum receptaculi) in
perioada de inflorire (iulie-septembrie).
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
23
Compozitie chimica: antocianozide si protocianozide, biflavonoide
glicozidate, flavone, substante amare: centaurozida (cnicina); tanin; saruri de
potasiu si magneziu; mucilagii.
Actiune farmacodinamica
Tonic, dezinfectant renal, dezinfectant al pielii.
Indicatii terapeutice si utilizari: albastrele sunt utilizate ca remediu natural
in tratarea si vindecarea: afectiunilor renale si ale vezicii urinare; tratarea bolilor de
rinichi si ficat, ca diuretic; tratarea iritatiilor oculare; tratarea pleoapelor ridate;
tonifierea muschilor lasati (sub forma de comprese); hemoroizi, boli si infectii
intestinale; indigestii, anorexie; eczeme, diaree; cearcane, colici intestinali si
stomacale la sugari; constipatia poate fi combatuta cu ajutorul tincturii de albastrele
si aloe.
Alte utilizari
Medicina veterinara: Uz intern. Pentru tratarea dispepsiilor, indigestiilor,
cistitelor, afectiunilor renale, diareelor.
Cosmetica: pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleoapelor.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Posibila sensibilitate la Asteraceae.
Produse
ceai, impreuna cu: patlagina, nalba, lichen de islanda, brad; efect mai
puternic pentru boli de piept, boli intestinale; creste diureza; contra bolilor de
rinichi;
infuzie: afectiuni renale si ale vezicii urinare, hemoroizi;
cataplasme: afectiuni oculare, blefarita, cataracta in faza incipienta;
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
24
tinctura din flori proaspete sau uscate: anorexie, atonie musculara, bronsite,
diaree, disurie (urinat dificil, cu dureri), eczeme purulente, hemoroizi- se
agita, apoi se va folosi extern, la rani sau intern se va bea in loc de apa de
baut;
pulbere: atonie musculara, bronsite, dispepsie, eczeme zemuinde, hemoroizi;
decoct: comprese aplicate pentru cearcane, colici intestinale si stomacale la
sugari;
produs terapeutic pe baza de albastrele: calmant, diuretic, astringent.
IV.2. ANGHINARE (Cynara Scolymus)
Anghinarea este o planta ierboasa de origine mediteraneana, la noi
cultivandu-se mai ales in zonele din sudul tarii. In primul an se dezvolta frunze
lungi de pana la un metru si late de 30 de centimetri, cu margini crestate, de culoare
albicioasa, cu peri desi. Fiind sensibila la temperaturi scazute, pe timpul iernii
trebuie protejata de frig prin acoperire cu frunze sau paie. De la anghinare se
folosesc frunzele.
In al doilea an, dintre tulpinile inalte apar si flori mari de culoare violacee si
forma globuloasa.
In scop terapeutic se utilizeaza frunzele de anghinare (Cynarae folium), au
gust amar si se recolteaza de 3 - 4 ori pe an, dupa maturizare, inca din primul an, in
lunile iunie-septembrie.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
25
Compozitie chimica: polifenoli, heterozide, flavonoide, o substanta amara
azulenogena, substante coleretice si colecistochinetice: cinarina, acid clorogenic,
vitamine A, B, saruri de magneziu, fosfor, fier, cupru.
Actiune farmacodinamica
Cinarina actioneaza ca hepatoprotector, are efect colagog (stimuleaza
secretia biliara) si modifica compozitia calitativa a bilei, protejeaza ficatul, datorita
flavonelor, favorizeaza diureza si eliminarea toxinelor (ureea si substantele
azotate), stimuleaza metabolismul glucidic, insulina, una din componentele sale
duce la scaderea glicozuriei, stimuleaza functia antitoxica a ficatului, de asemeni
stimuleaza eliminarea anumitor substante din organism, stimuleaza secretia lactata
in perioada de alaptare; actiune antiinflamatorie prin prezenta triterpenelor si
sapogenolul steroidic; actiune febrifuga, scade febra, datorita substantelor amare,
actiune hipocolesterolemianta, actiune stomahica datorita principiilor amare
(cinaropicrina), stimuleaza functia ficatului, pancreasului, vezicii biliare,
stomacului, intestinului subtire.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
26
Indicatii terapeutice si utilizari: ca aperitiv, stimulant al digestiei, usor
digerabil, tulburari legate de disfunctii biliare, colecistite subacute si cronice,
angiocolite, dischinezii biliare, adjuvant in tratamentul bolilor intestinal cu
fermentare excesiva si meteorism, enterite, enterocolite spastice, indigestii,
hepatita, ciroza hepatica, ateroscleroza, hipercolesterolemie, nefrite, edeme cardio-
renale, constipatie datorata insuficientei biliare, diabet, urticarii, alergii alimentare,
eczema, boli de piele (psoriasis, dermita de contact, acnee), orice manifestari
alergica pe fond hepatic, sindroame de malabsorbtie, prin continutul sarurilor de
magneziu este eficient in atonii, spasme musculare, spasmofilie, afectiuni datorate
supraincarcarii cu reziduuri si toxine a organismului, guta, migrene digestive,
artrite, dermatoze; este un foarte bun drenor hepatic si biliar.
Alte utilizari
Medicina veterinara: - pentru tratarea urmatoarelor afectiuni: anorexie cu
stimularea digestiei si apetitului, stari febrile, afectiuni cronice hepatice,
insuficienta biliara afectiuni renale.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
s-au semnalat fenomene alergice specifice si altor Asteraceae sau
Compositae;
alergie de contact prin cinaropricina (lactona sesquiterpenica alergizanta).
Produse
tinctura de anghinare - antiiinfectios hepatic, coleretic, colagog;
ceai de anghinare - hipercolesterolemie;
infuziile din frunze de anghinare pot duce la ameliorarea durerilor din crizele
hepatice, la diminuarea senzatiei de greata si la reducerea balonarii;
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
27
laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de
anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului);
comprimate: Anghirol;
produs medicamentos: MagAnghinar;
supliment alimentar.
IV.3. ARMURARIU (Silybum marianum/ Carduus marianus)
Planta creste sub forma de tufe atingand 2 metri inaltime, prefera solurile
mai putin nisipoase, mai ales terenuri pietroase. In scop terapeutic se folosesc
semintele care se zdrobesc.
Planta a fost folosita pentru tratarea diverselor afectiuni cu mai bine de 2000
de ani in urma. Este de origine mediteraneana si este raspandita in toata Europa si
Asia Centrala. In Romania se gaseste pe zone necultivate. In scop terapeutic se
utilizeaza fructele (Carduui mariani fructus).
Compozitie chimica: similarina (de fapt 4-flavanolol lignani: silibina,
silidianina, silimanina si silandrina); aminoacizi (l-cisteina, glicina, acidul l-
glutamic, acidul d-l-2-amino-butiric, d-l-leucina, tiramina); lipide; acidul fumaric
(acid specific plantei Fumaria officinalis - Fumarita - care este considerata un
armonizator al functiilor biliare, un puternic purificator al organismului iar
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
28
impreuna cu frasinul si angelica este considerat un foarte bun fitogeriatric -
reantineritor); polihidroxifenil cromone; amidon etc.
Actiune farmacodinamica
Hepatoprotectoare, de reconstructie a celulei hepatice, in hepatitele virale tip
A, B, C inhiba replicarea virusilor hepatici, reglarea digestiei, cresterea tensiunii
arteriale; puternic efect antitoxic, silimarina impiedica patrunderea substantelor
toxice la nivelul ficatului si favorizeaza eliminarea acestora (combate efectul nociv
al alcoolului asupra ficatului); stimuleaza activitatea vezicii biliare si combate
riscul aparitiei calculilor biliari; semintele zdrobite se folosesc sub forma de
comprese umede in tratamentul ulcerului varicos si al varicelor, actiune
antitumorala (stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase la nivelul
ficatului, prostatei, cervixului, colonului), stimuleaza lactatia, scade nivelul
colesterolului sanguin, scade rezistenta la insulina fiind eficienta in diabetul zaharat
de tip II.
Indicatii terapeutice si utilizari: hepatite cronice, ciroze, insuficiente
hepatice, protejeaza ficatul de efectele nocive ale chimioterapiei, eficient in
intoxicatii accidentale cu ciuperci otravitoare: Amanita Phaloides (alfa-amanitina si
faloidina), adjuvant in intoxicatii cu diverse substante toxice (medicamente
hepatotoxice, plumb, etanol, tetraclorura de carbon), adjuvant in alcoolism
(diminueaza efectele nocive ale alcoolului asupra ficatului, detoxifica ficatul),
digestie dificila, constipatie, hipotensiune arteriala, adjuvant in caz de cancer
(stopeaza evolutia si proliferarea celulelor canceroase hepatice, ale colonului,
prostatei, cancerului ovarian, de san, de piele), in tratarea bolilor de piele in general
(psoriazis, vitiligo), deficite imune, hiperolesterolemie.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
29
Alte utilizari
Medicina veterinara: uz intern: tratarea dispepsiilor, indigestiilor, cistitelor,
afectiunilor renale, diareelor.
Cosmetica:
pentru tonifierea tenului si prevenirea zbarcirii pleoapelor; efect antiseptic.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare:
este lipsit de efecte secundare putand fi folosit atat pe timpul sarcinii cat si
alaptarii;
foarte rar la doze mari s-au semnalat scaune diareice;
hipertensiune arteriala (cu valori mari);
s-au observat in cazuri rare usoare efecte laxative;
dermatita de contact, alergie incrucisata (alti membri ai familiei Asteraceae);
in graviditate si lactatie.
Produse:
ceai, pentru afectiuni hepatice, pentru purificarea ficatului si eliminarea
grasimilor.
Este, conform parerii cercetatorilor americani, varianta cea mai putin
inspirata de a folosi armurariul, intrucat flavonoidele din compozitia sa se
degradeaza puternic in contact cu apa clocotita. Din acest motiv, formele de
administrare preferabile sunt cele pe care le vom prezenta in continuare:
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
30
Pulberea este indicata in principal pentru persoanele cu o constitutie robusta
sau chiar obeze, care au foarte mult umed-uleios in structura, ciroza hepatica;
Extractul hidroalcoolic (tinctura): in veruci (negi), papiloame si alte
excrescente virusale. Este, probabil, forma de administrare ideala, pentru ca
acest preparat se poate pastra mult timp (2 ani), fara a-si pierde calitatile
terapeutice;
infuzia combinata: Hepatita virala A, B si C - numeroase studii efectuate in
Statele Unite au aratat ca flavonoidele din compozitia semintelor de
armurariu favorizeaza regenerarea celulelor hepatice, icter, insuficienta
hepatica, otravire cu ciuperci toxice. Cum arata si numele, combina extractia
la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active;
cataplasma: este indicata a se folosi de catre bolnavii de psoriazis.
Acelasi procedeu de aplicare a cataplasmelor este recomandata in tratarea
cancerului de piele, in care se recomanda aplicarea unei cataplasme la doua
zile, pe zona afectata;
maceratul la rece se indica in special persoanelor hiperexcitabile care sunt
mai mereu furioase si care gasesc ceva in neregula in orice.
IV.4. BUSUIOC (Ocimum basilicum)
Originar din Asia, India, Pakistan, Thailanda. Este o planta aromata sensibila
la frig, care iubeste caldura si umiditatea. Denumirea sa vine din limba greaca
basileus care inseamna "rege" iar legenda spune ca aceasta planta a crescut in locul
in care Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. El insusi este
considerat "regele mirodeniilor''.
De-a lungul istoriei busuiocul a fost considerat o planta sfanta si venerata de
mai toate civilizatiile lumii. Cercetarile actuale au pus in evidenta proprietatile
terapeutice ale plantei pe care oamenii le-au folosit de mii de ani. La noi in tara este
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
31
o planta de cultura care se seamana la Dragobete (24 februarie) inmiresmand
terasele si gradinile. In scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene (Basilici herba).
Compozitie chimica: uleiuri volatile continand: eugenol (care da aroma
specifica, substanta care se gaseste si in alte plante aromate), camfen si camfor,
anetol (aceeasi substanta din anason), citronelol, pinen (substanta care da aroma
uleiului de pin), ocinem, terpineol, linalol (aroma specifica din coriandru), metil
clavicol (aroma tarhonului), geraniol (aceasi din geranium), mircen (gasite in foile
de dafin), etc.
Actiune farmacodinamica
Antispastic emolient, calmant al tusei, calmant, sedativ, antiseptic,
antibacterian, decongestiv, dezinfectant, imunomodulator, febrifug, carminativ,
antiemetic, antiaterosclerotic, hipoglicemiant (regleaza glicemia si transformarea
glucidelor in grasimi), antioxidant (previne ateroscleroza vasculara, hipertensiunea
arteriala, accidentele vasculare), antitumorala (datorita principiilor active continute:
orientina, vicenina, impiedica degenerarea celulara, protejeaza organismul de
actiunea factorilor mutageni: radiatii ultraviolete, noxe poluante), creste rezistenta
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
32
organismului la stres (in administrarea pe perioada indelungata), tonifica sistemul
nervos si are actiune antidepresiva, imbunatateste circulatia cerebrala, sporeste
atentia si puterea de concentrare, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mai buna
exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general (in combinatie cu
sunatoarea), afrodisiac (stimuleaza apetitul sexual, imbunatateste capacitatea de
control a energiei sexuale, combate ejacularea precoce).
Indicatii terapeutice si utilizari: bronsita, viroze respiratorii, tuse
convulsiva, boli neuro-psihice (migrene, nervozitate, anxietate, insomnii), afectiuni
digestive (meteorism abdominal, diaree, colite, dizenterie, digestie dificila, ulcer
gastric), anorexie, boli febrile, prevenirea imbatranirii precoce, tulburari de
dinamica sexuala, impotenta, frigiditate (se combina cu branca ursului, napraznic),
vaginite, balanite, cervicite (infectia cu Papiloma virus), oboseala fizica si psihica,
astenie, stimularea lactatiei (datorita efectului galactogog, contine aceleasi principii
active prezente in anason, fenicul).
Alte utilizari
Medicina veterinara: Uz intern: Infuzie: pentru tratarea unor afectiuni renale,
cistite hemoragice, tulburari gastro-intestinale.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si /sau secundare
la persoanele cu sensibilitate alergica deosebita poate produce reactii alergice de intensitate variata;
nu se va administra sub nici o forma copiilor sub 3 ani, femeilor gravide (poate provoca varsaturi). A se evita supradozarea. Supraveghere medicala
stricta.
Produse
frunzele proaspete sunt folosite in diverse preparate culinare;
infuzia - efect sedativ, in tulburarile gastro-intestinale, busuiocul stimuleaza
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
33
digestia, calmeaza colicile, ajuta la eliminarea gazelor, este antiemetic,
antiseptic intestinal si diuretic;
uleiul volatil are proprietati antiseptice, bactericide, antiinflamatorii si cicatrizante.
IV.5. CICOARE (Cichorium intybus)
Planta ebacee raspandita prin lanurile de cereale, sau creste spontan la
marginea drumurilor, folosita din cele mai vechi timpuri pentru proprietatile ei
tamaduitoare. Era cultivata inca din Egiptul Antic si folosita pentru tratarea bolilor
hepato-biliare. In scop terapeutic se folosesc radacinile (Cichori radix) recoltate
toamna tarziu cat si partile aeriene (Cichori herba) recoltate in timpul infloririi.
Cicoarea este inlocuitorul traditional al cafelei, fiind asemanatoare la gust.
Compozitie chimica: in partile aeriene: cicorina, acid cichoric (acid dicafeil-
tartric, inrudit cu cinarina din frunzele de anghinare, ceea ce o face utila in bolile
hepatice), flavonozide (glicozide de apigenol, luteol, quercetol) in radacina: inulina,
colina, rezine, substante amare triterpenice, taninuri, uleiuri volatile.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
34
Actiune farmacodinamica
Datorita principiilor amare are proprietati diuretice datorita acizilor
polifenolcarboxilici (acidul cichori C), are proprietati eupeptice, colagoge
(stimuleaza evacuarea vezicii biliare si totodata o fluidifica, secretiille digestive si
ajuta functia ficatului), impiedica formarea pietrelor la fiere, regleaza functia
glicogenetica a ficatului, stimuleaza functia pancreasului si normalizeaza glicemia,
fiind eficienta in caz de diabet zaharat, datorita uleiurilor volatile si rezinelor au
actiune diuretica, depurativa (favorizeaza eliminarea toxinelor din organism, curata
sangele), efect laxativ, grabind evacuarea colonului si imbunatatind digestia,
stimuleaza functia cerebrala, favorizeaza concentrarea, creste atentia, imbunatateste
memoria, fiind importanta pentru sustinerea activitatii intelectuale intense, efecte
tonifiante generale.
Indicatii terapeutice si utilizari: boli hepatice si biliare, constipatie, diabet
zaharat, oboseala fizica si intelectuala.
Alte utilizari
Medicina veterinara: Uz intern: pentru tratarea anorexiei, dischinezie biliara,
angiocolita, hepatite, afectiuni renale, constipatii.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
- pana in prezent nu s-au semnalizat.
Produse
cafea de cicoare - inlocuitor al cafelei;
laxativ - amestec de plante si fructe (scoarta de crusin, fenicul, frunze de anghinare, radacina de cicoare, busuioc, coada soricelului);
ceai.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
35
IV.6. CIMBRU DE CULTURA (Thymus vulgaris)
Planta mediteraneana, cultivata azi in toata Europa, T. vulgaris L. se prezinta
ca un semiarbust inalt de 20 - 40 cm, cu tulpina tetragonala, erecta, lignificata la
baza. In scop terapeutic se utilizeaza partea aeriana nelignificata, la inceputul
infloririi (Thymi herba).
Compozitie chimica: ulei volatil care in functie de chemotip are drept
component principal terpinen-4-ol 13,15%, -terpinen 9,21%, cis-sabien hidrat 7,65%, linalol 7,21%, p-cimen 5,75%; hidrocarburi terpenice (p-cimen, - si -pinen, camfen, mircen, limonen, caren, triciclen, fenchen, p-mentan, menten,
sabinen, terpinolen, -felandren, -felandren, cariofilen, cadinen, terpinene, -tujona); compusi oxigenati (1,8-cineol, 1-borneol, geraniol, nerol, timol, citronelol,
alcool fenchilic, pinocarveol, farnesol, nerolidol, carvacrol, pinocarvona, acetat de
bornil, acetat de linalil, acetat de geranil, acetat de neril, valerianat de linalil
terpinen-4-ol, octan-1-en-3-ol, eugenol, metil eugenol, 1-terpineol, dihidrocarveol,
verbenol, p-cimol).
Alte componente: derivati flavonici (luteolina si glicozide ale
luteolinei si apigeninei, flavone di-, tri-, tetrametoxilate); acizi polifenolcarboxilici
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
36
(acid clorogenic, acid rosmarinic, acid ferulic, acid cafeic), ceruri si triterpene (acid
ursolic si oleanolic), un principiu amar etc.
Actiune farmacodinamica: prin constituentii fenolici ai uleiului volatil si
tanin: antiinfectioasa, antiseptica, antifungica, antibacteriana cu spectru larg,
antivirala, praziticida; prin timol si carvacrol - actiune antihelmitica; prin ulei
volatil si principiul amar - actiune stomahica; prin acizii polifenol-carboxilici -
actiune coleretica si antioxidanta; uleiul volatil prin flavone si triterpene - actiune
diuretica; uleiul volatil prin compusi fenolici - actiune antalogica si revulsiva; prin
flavone polimetoxilate - actiune cicatrizanta; actiune tonica (neuro-, cardio-, utero-
), antispastica, antidiabetica, afrodisiaca, anestezic-locala, stimulanta hepatocitara
si activatoare a circulatiei;
Indicatii terapeutice si utilizari
Uz intern si/sau extern: afectiuni respiratorii (bronsita cronica, bronsita
acuta, tuse convulsiva, tuse productiva, raceala (viroza respiratorie), gripa, astm,
pneumonie, infectii respiratorii recidivante, bronhopneumonii, pleurezie,
tuberculoza, alveolite, candidoza respiratorie) intern - infuzie tinctura de cimbru,
uleiul volatil; extern - aromatizari si inhalatie, comprese; afectiuni digestive (colita,
enterocolita, colon iritabil, colon spastic, diaree, adjuvant in dizenterie, viermi
intestinali, colici biliari, anorexii, enterite, gastrite, aerofagii, digestii lente,
candidoza digestiva) - condiment, pulberea de cimbru, tinctura, uleiul volatil;
afectiuni ORL (laringita, faringita, amigdalita, sinuzite, rinofaringite, otite) - uleiul
de cimbru; afectiuni bucale (candidoza bucala, stomatite, gingivite, carii, placa
bacteriana, albirea dintilor) extern - infuzie combinata, praf de cimbru, ulei volatil
de cimbru, pasta de dinti si apa de gura; afectiuni renale si genitale (infectii renale
si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica), insuficienta renala, candidoza
genitala, ureterite, cistite, vaginite, cervicite, salpingite, pielonefrite, tuberculoza
renala, prostatite) intern - uleiul volatil, extern - spalaturi vaginale cu infuzie
combinata; afectiuni neuropsihice (epuizare nervoasa, astenie, oboseala generala;
afectiuni locomotorii (reumatism articular si muscular, tendinite, artroze) extern -
cataplasme fierbinti; afectiuni circulatorii (tulburari ale circulatiei cerebrale,
prevenirea accidentului vascular cerebral, tromboze, adjuvant in hipertensiune
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
37
arteriala, circulatie periferica deficitara) extern - bai fierbinti cu infuzie combinata
de cimbru, intern - uleiului volatil, infuzia combinata, tinctura; afectiuni dermice
(rani, ulcere pe piele, arsuri, acnee, dermite, eczeme, veruci, psoriazis, micoze
localizate pe unghii (onicomicoze), micoze localizate la degetele picioarelor (boala
piciorului de atlet)) - extern - tinctura de cimbru, comprese si spalaturi;
Uz extern: Perne de plante: in cazul crampelor abdominale, stomacale si
menstruale, ca si in spasmele organelor genitale pelviene; tinctura: frectie; bai:
surescitare nervoasa si depresii; dezinfectant: spalaturi locale si comprese cu
decoct; inhalatiile sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a
racelilor, gripei si pentru pregatirea tenului in vederea unui tratament cosmetic;
masajul din cadrul aromaterapiei; candela (lampa) odoranta.
Alte utilizari
Cimbrul este o sursa buna de fier si este utilizat pe scara larga in bucatarie.
Cimbru este adesea folosit pentru a aromatiza anumite mancaruri si muraturi.
Cosmetic: ca ulei esential sau lotiune tonica pentru ten gras, acneic;
component de baza al uleiului regenerant impotriva caderii parului; cura de uleiuri
cu rozmarin, cimbru si urzici pentru par uscat si fire despicate; ceai de cimbru
pentru par lucios.
Se foloseste si in medicina veterinara in acelasi scopuri ca si in medicina
umana.
Cimbru este specie melifera, ce ofera culesuri de nectar si polen.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Consumul exagerat poate determina fenomene de hepatotoxicitate, induse de
timol si carvacrol.
Se recomanda evitarea contactului cu ochii si mucoasele la manipularea
preparatelor cu timol, carvacrol si p-cimen.
Uleiul volatil este dermocaustic.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
38
A se evita utilizarea in sarcina, alaptare si la copii.
Contraindicat in sarcina, alaptare si hipertensiune arteriala.
Produse
infuzia - administrata in amigdalite, faringite, laringite;
frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea preparatelor culinare, avand si efect terapeutic (ajuta digestia, stimuleaza
functia hepato-biliara, sprijina functia pancreatica);
sirop de cimbru - pentru tuse si raguseala;
tinctura de cimbru - antihelmintic, antitusiv, expectorant, depurativ, stimulent al digestiei, tonic general, tonic nervos;
ceai protector hepatic - protejeaza ficatul de agentii hepatotoxici, detoxifiant (elimina deseurile metabolice acumulate in organism), coleretic-colagog
(stimuleaza secretia si eliminarea bilei), lipocatalitic (stimuleaza arderea
grasimilor la nivelul ficatului);
comprimate/capsule - fungicide, antihelmintice, antiprotozoarice;
comprimate - tonic digestiv;
comprimate pentru supt - in inflamatii ale mucoasei gatului si cavitatii bucale, insotite de tuse iritativa;
suspensie - afectiunile inflamatorii acute si cronice ale mucoasei bronsice;
supliment alimentar - imunostimulator;
supliment nutritional - un integrator alimentar ideal in cazul cistitelor, uretritelor si a nefritelor;
solutie orala - un ajutor pretios in cazul infectiilor respiratorii;
lotiune pentru frectie - uleiul de cimbru are efect tonic local;
spray pentru calmarea durerilor de gat;
crema pentru calcaie - reduce proliferarea bacteriana, datorita substantelor antiseptice si a uleiurilor naturale de cimbru si salvia;
lotiune de corp cu protectie solara/lotiune de corp - plantele aromatice (rozmarin, lavanda, cimbru, limba mielului) au rol protector la nivel tisular,
celular si molecular (ADN). Are efect antioxidant prin inhibarea formarii de
radicali liberi, prevenind astfel cu succes imbatranirea cutanata accelerata
determinata de soare;
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
39
ulei pentru ingrijire si masaj - se foloseste pentru masaj sportiv, in cazul leziunilor sportive, reumatismului, durerilor musculare, oboselii cronice, in
urma activitatilor solicitante. Imbunatateste circulatia si eliminarea materiilor
toxice din organism;
lotiune tonica pentru ten gras si acneeic;
apa de gura;
baton corector - bio;
deodorant - bio pentru barbati;
dezinfectant casa bio - uleiuri volatile 100% pure si naturale de sovarf, busuioc, salvie, cimbru rosu, arbore de ceai;
dezinfectant baie bio - foarte eficient impotriva germenilor si a mucegaiurilor;
fond de ten bio - protectie solara naturala;
complex capilar polivegetal revitalizant - stoparea caderii parului.
IV.7. CIMBRU DE GRADINA (Satureja hortensis)
Planta erbacee, anuala, originala din Europa Meridionala, raspandita pe toata
suprafata pamantului, este cunoscut si cultivat din antichitate, mai ales prin
imprejurimile manastirilor. In scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene
nelignificate, uscate dupa recoltare.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
40
Compozitie chmica: uleiuri volatile (carvacol, linalol, pinen, borneol,
timol), acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, rosmarinic), taninuri, acizi
triterpenici (oleanolic si ursolic), steroli (-sitosterol), vitamine (B1), substante amare, saruri minerale, mucilagii.
Actiune farmacodinamica
Antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant;
calmant al tusei, diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug.
Indicatii terapeutice si utilizari: intern: dispepsii, dischinezii biliare, viermi
intestinali; extern: plagi, reumatism, guta, seboree.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Supradozat, cimbrul de gradina si mai ales uleiul volatil extras din el, da
reactii adverse extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale
puternice, delir.
In general cimbrul de gradina este contraindicat in cazul colonului iritabil,
ulcer gastric si gastrita hiperacida.
Deci bolnavii de ulcer gastric si de gastrita hiperacida vor folosi in doze mici
aceasta planta, intrerupand ismediat tratamentul daca apar semne ale agravarii bolii.
Produse
frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea si condimentarea preparatelor culinare;
ceai: expectorant, calmeaza durerile abdominale, favorizeaza eliminarea gazelor din intestine, stimuleaza secretia glandelor salivare si secretia bilei,
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
41
precum si pofta de mancare, trateaza si infrumuseteaza tenurile grase;
adjuvant in tratarea petelor faciale, alinarea durerilor de cap si a crampelor;
ulei de cimbru: la boli de piele - tratarea durerilor dupa amputare sau in ulceratii, pentru plagi, in entorse, luxatii;
tinctura de cimbru: in combaterea starilor de raceala, tuse si febra.
IV.8. CORIANDRU (Coriandrum sativum)
Originar din Asia si Orient a fost folosit din cele mai vechi timpuri in scop
terapeutic si alimentar la condimentarea mancarurilor facand parte din bucataria
tuturor popoarelor lumii. Prefera climatul cald si umed fiind cultivat in prezent in
mai multe tari precum India, China, Iran, Ungaria, Romania, Rusia, America de
Nord. Infloreste in perioada iulie-august, in stare naturala planta emana un miros
greu de suportat, de unde si numele de "buruiana puturoasa" dar pe masura ce se
usuca, semintele capata parfumul si aroma specifica. In scop terapeutic se folosesc
semintele (Coriandrum fructus) si frunzele numite "cilantro".
Compozitie chimica: ulei volatil 0,40 - 0,95% (linalol majoritar, pinen, geraniol, borneol, camfora, limonen, cimen, terpinen, sabinen, camfen, mircen,
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
42
terpinolen); lipide 8,35 13,80%; acizi grasi (petroselinic, oleic, linoleic, palmitic), gliceride ale acizilor grasi; glucide (glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, manitol,
pectine, urme de amidon); aminoacizi (acid asparagic, acid glutamic, alanina,
arginina, glicina, leucina, izoleucina, lizina, prolina, serina, histidina); acizi
polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid clorogenic); vitamine (C); steroli (tocoferoli,
si -sitosterol); flavone (selinona); cumarine (umbeliferona), izocumarine; saruri minerale P, K, Ca, Zn, Ni, Co, Cr, Fe, Mg, Na, Mo, Ti, Cu.
Actiune farmacodinamica
Galactogog (stimuleaza secretia lactata), antiinfectios, antibacterian,
antiviral, antiparazitar, stomahic (favorizeaza digestia gastrica), stimuleaza apetitul
si digestia, carminativ, antispastic, combate flatulenta, analgezic, combate colicile
si tulbutrarile digestive ale noilor nascuti, afrodisiac masculin, datorita uleiurilor
volatile are actiune euforizanta, neurotonica, antianxioasa (in tarile arabe era
folosita cu mult timp inainte pentru combaterea insomniei si tulburarilor psihice).
Indicatii terapeutice si utilizari
Medicina umana:
Uz intern: dispepsii digestive (balonari abdominale); stimulent al poftei de
mancare; combaterea viermilor intestinali si a durerilor abdominale la copii;
cresterea secretiei de lapte.
Fructele intra in compozitia ceaiurilor pentru tratarea dischineziei biliare,
sindroamelor dispeptice (anaciditate, hipoaciditate), gastritelor hiperacide, ulcerului
gastric, colicilor abdominale la aldulti, bronsitei, ca sedative nervoase, tonice
generale.
Uz extern: reumatism.
Alte utilizari
Medicina veterinara:
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
43
Uz intern:
tratarea afectiunilor inflamatorii ale tubului digestiv, colicilor cu exces de gaze;
stimularea secretiei glandelor mamare.
uleiul volatil din fructe este utilizat in industria: parfumurilor, textila, sapunurilor, poligrafica, alimentara.
Contraindicatii, precautii, reactii adverse si/sau secundare
Substantele volatile pot genera la anumite persoane sensibile, manifestari
alergice, motiv pentru care la inceput se administreaza cu prudenta, in cantitate
mica testand terenul.
Continutul in ulei volatil este dependent de conditiile pedoclimatice si de
marimea fructelor, fructele mai mici (C. sativum L. var.microcarpus ) avand un
continut mai mare.
Fructele imature au miros neplacut datorita prezentei aldehidei undecilice.
Produse
frunzele proaspete de coriandru pot fi folosite in salate de verdeturi, avand actiune terapeutica, contin antihistaminice naturale fiind utile impotriva
alergiilor de diverse cauze;
pulberea de coriandru - in boli psihice. Consumul sistematic de pulbere de coriandru poate preveni aparitia cancerului de colon, ficat, stomac, precum si
altor forme de cancer;
infuzia - pentru reglarea digestiei, antiviral (impotriva racelii si gripei), combaterea colicilor noilor nascuti, reglarea nivelului glicemiei, scaderea
colesterolului sanguin, eliminarea viermilor intestinali.
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
44
IV.9.CRAITE (Tagetes patula, Tagetes erecta)
Plante erbacee iubitoare de soare, purtatoare de lumina. Sunt plante
ornamentale de gradina originare din Mexic si Argentina, aclimatizate perfect la
conditiile din Romania si care infloresc de-a lungul verii din luna mai si pana in
octombrie. In scop terapeutic se folosesc florile viu colorate in galben, portocaliu
sau rosu (Tages flores) culese in zile senine, atunci cand principiile active si
uleiurile volatile ale plantei sunt optime.
Compozitie chimica
Contin majoritar carotenoide, flavone, ulei volatil. Carotenoidele sunt
reprezentate de heleniena, prezenta in cantitatea cea mai mare (0,01 - 1,45%), alfa-
si beta-caroten, violaxantina, rubixantinepoxid, fitoen, flavoxantina, licopina,
rubicrom, izomerii cis si trans ai zeaxantinei, izomerii cis si trans ai luteinei, lutein
esteri. Flavonele din compozitie sunt specifice: patuletina, patuletrina,
quercetagetina, 5-metil quercetagetina, quercetagetrina.; camferitrina (caferol-3,7-
diramnozid); ulei din flori (94,0%): limonen (6,9%), terpinolen (4,7%), (Z)-miroxid
(7,9%), piperitona (28,5%), piperitenona (10,9%), oxid piperitenona (7,2%) si -
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
45
cariofilen (7,0%). Ulei din frunze: limonen (7,6%), terpinolen (11,2%), (Z)-miroxid
(4,2%), piperitona (52,4%), piperitenona (5,0%), terpineol, eicosan, heneicosan,
(Z)--ocimen, dihidrotagetona, tagetona, ocimenon.
Actiune farmocodinamica
Extractul de craite contine heleniena, care intervine in functia pigmentilor
fotosensibili retinieni, marind biosinteza lor si imbunatatesc viteza de adaptare a
ochiului la lumina si intuneric, ameliorand acomodarea la vederea nocturna a
ochiului normal si viciile de refractie; patuletina scade permeabilitatea capilara, are
actiune antispastica si hipotensiva, regleaza tensiunea intraoculara si circulatia
sanguina a retinei, combate oboseala oculara, scade tensiunea oculara; manifesta
actiune vermifuga si purgativa.
Extractul de craite s-a dovedit eficient in tratamentul hiperkeratozei plantare,
prin reducerea procesului inflamator. Extractul alcoolic obtinut din radacina de
craite a demonstrat proprietati hipotensive, antiinflamatoare si antiulceroase. Uleiul
volatil are actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene, Botrytis cinerea
si Penicillium digitatum. Uleiul volatil are si proprietati antispastice, antibiotice,
diuretice, vermifuge si insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles
stephensi si Culex quinquefaciatus, proprietati datorate derivatilor de tiofen). In
medicina populara, craitele se folosesc ca vermifug, purgativ (actiuni datorate
tagetonei) si pentru stoparea hemoragiei nazale. Uleiul de craite este anti-infectios,
antibiotic, anti-parazitar, antifungic, anti-microbian, antiseptic, anti-spasmodic,
insecticid si sedativ. De asemenea, are proprieteti antioxidante si antimutagene
datorita xantofilelor si luteinei si ofera protectie contra radiatiilor UVA.
Indicatii terapeutice si utilizari
Uz extern: helenina: glaucom, cecitate (lipsa capacitatii de a distinge
obiectele prin vaz) nocturna (nictalopie) si diurna (hemeralopie), sau lipsa de
adaptare la lumina nocturna sau diurna, la trecerea de la intuneric la lumina si
invers, indicata persoanelor care lucreaza mult la calculator sau care suprasolicita
ochii prin natura profesiei, stimuleaza acuitatea vizuala, retinita pigmentara,
miopie; extract craite: pentru hiperkeratoza plantara; extracte/ulei volatil: calusuri
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
46
(bataturi), micoze cutanate, (Tinea pedis), candidoze, eczema, pitiriazis
(dermatoza), arsuri solare;
Uz intern:
Pentru imbunatatirea vederii, se mai poate consuma ceai de craite.
Extractele obtinute din flori au proprietati antioxidante, datorate continutului
de luteina. Infuzia se mai foloseste pentru viermi intestinali si ca purgativ. Extractul
alcoolic din radacina de craite este hipotensiv, antiinflamator si antiulceros.
Alte utilizari
Cosmetica:
Intra in compozitia produselor de prevenire a fotoimbatranirii (efect
antiaging, creme pentru ten matur, contur ochi, lotiune dupa soare) si ca agent de
intretinere a pielii.
Insecticid: aceasta planta emite mirosuri pe care tantarii nu le agreeaza si vor
reusi sa-i tina la distanta. Contine otravuri naturale pentru insectele daunatoare.
Extractul apos de craite nu are doar calitati insecticide, ci si fitocide si este
un excelent remediu atat impotriva insectelor, cat si a ciupercilor fitopatogene.
Contraindicatii, reactii adverse si/sau secundare, precautii
Uleiul trebuie folosit cu prudenta, deoarece poate produce fotosensibilizare si
dermatite de contact. Extractele si uleiurile volatile de Tagetes sunt fototoxice.
Produse
infuzie, extract - activitate insecticida si fungicida, antioxidanta, antispastica, antiseptica, antibiotica si diuretica;
Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie
______________________________________________________________________________
47
ulei volatil - proprietati antispastice, antibiotice, diuretice, vermifuge si insecticide (asupra larvelor de Aedes aegypti, Anopheles stephensi si Culex
quinquefaciatus), actiune antifungica asupra a doua ciuperci fitopatogene,
Botrytis cinerea si Penicillium digitatum;
tinctura - antispastica, hipotensiva, oculara, scade permeabilitatea capilara, amelioreaza viteza de adaptare oculara la schimbarea intensitatii luminii si
creste acuitatea vizuala.
IV.10. FENICUL (Foeniculum vulgare)
Foeniculum vulgare este o specie mediteraneana cultivata astazi in toata
lumea. In scop terapeutic se utilizeaza fructele mature, uscate (Foeniculi fructus) si
radacina (Foeniculi radix).
Compozitie chimica:
Fructe: ulei volatil (50 - 90% anetol, hidrocarburi monotepenice, alcooli
Top Related