Coordonator proiect:

Bartolomeu-Constantin Săvoiu 33° 98° Redactor Șef:

Mircea Bucin 33° 95° Echipă redacțională:

Victor Agapiescu 33° 96° Jacques Herman 33° 95°

Ion Vianu 33° Contribuții editoriale:

M.B. 3°, V.D.3°, D.N.3°, C.T.3°, D.D.3°. Revista Tradiția Masonică este o publicație lunară a Marii Loji Naționale Române fondată 1880. Viziunile exprimate în cadrul articolelor nu reflectă întotdeauna viziunile Obedienței, a Supremului Consiliu, a Suveranul Sanctuar sau o Ofițerilor acestor corpuri. Toate drepturile sunt rezervate MLNR fondată 1880 și nu pot fi duplicate decât cu acordul scris al persoanelor responsabile. Abonamente Abonamente se pot face pe adresa de e-mail: traditiamasonica@avvregalia.com trimițând datele personale și o adresă de contact, telefon, e-mail. Articole Cei care doresc să trimită materiale în vederea publicării o pot face pe adresa de e-mail: traditiamasonica@avvregalia.com Acestea vor fi supuse editării și vor intra în proprietatea revistei ”Tradiția Masonică”. De asemenea articolele trimise, fie publicate sau nu, nu vor fi recompensate în nici un fel. Articolele trimise trebuie să aibă între 700 și 1400 de cuvinte, să conțină imagini la o rezoluție mare care să fie reprezentative pentru articol. Autorii articolelor sunt singurii responsabili de acuratețea și corectitudinea informațiilor publicate și își asumă toată răspunderea asupra lor. Coperta 1. Design Mircea Bucin Coperta 2. Prezentare AVV Regalia Coperta 3. Prezentare colecția ”Lumina Masonică” Coperta 4. Design Mircea Bucin

© MLNR fondată 1880

Cuprins Mesajul PPSMCMM…………………..............pag.2 Bartolomeu-Constantin Săvoiu 33° 98°

pag.5………………................................Despre noi Mircea Bucin 33° 95°

pag.6……………………………..Rosturile Riturilor Ion Vianu 33°

Franc-masoneria………………………………pag.8 Jacques Herman 33° 95°

pag.10……….…….Dr. Alexandru Vaida-Voevod Victor Agapiescu 33° 96°

Justa și Perfecta Lojă………………………pag.14 ”Alexandru Vaida-Voevod” nr.13 Or Cluj-Napoca MV Mircea Bucin 33° 95°

pag.16………………………………Soarele și Luna M.B. 3°

Kabbalah………………………………………pag.18 D.N. 3°

pag.20……………………Cele 3 căutări interioare V.D. 3°

Profan, Inițiat, Stare de spirit……………...pag.21 C.T. 3°

pag.23………………………………Lanțul de Unire Mircea Bucin 33° 95°

Distincţii semantice în terminologia masonică……………………..pag.25 J.B. 3°

pag.26…………………………………EU – Gânduri V.D. 3°

Managementul timpului…………………….pag.28 D.N. 3°

pag.29……………………….Echerul Și Compasul la Gradul de Ucenic

Mircea Bucin 33° 95°

Cele Patru Nivele Ale Franc-Masonerie…pag.32 Jacques Herman 33° 95°

pag.35……………..Cuvânt la aprinderea Rugului de Sfântul Ioan de Vara

Victor Agapiescu 33° 96°

Templul lui Solomon…………………………….pag.37 D.D. 3° pag.44……………………………………..Program 6014

J∴P∴L∴ ”Alexandru vaida-Voevod” nr.13 MLNR fondată 1880

~ 2 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

După trei ani de la căderea

comunismului şi căutări, discuţii şi reuniuni

mai mult sau mai puţin discrete, în 1993,

Masoneria Română îşi redeschide porţile.

Marea Lojă Naţională Română,

reînfiinţată în exil, la Paris, şi primită frăţeşte

de Marea Lojă a Franţei (Grande Loge de

France, rue Puteaux) revine în ţară. Între timp,

Suveranul Mare Comandor Marcel Schapira

cedase funcţia de Mare Maestru lui Dan

Amedeo Lăzărescu în 1990, imediat după

Revoluţie.

Marea Lojă Naţională Română revine

deci la Bucureşti, după ce purtase drapelul

Masoneriei Române în exil timp de 45 de ani.

În paralel, Fraţii americani vor suscita,

folosindu-se de Marele Orient al Italiei, care în

acea vreme avea Tratat de Recunoaştere cu

Marea Lojă Unită a Angliei, crearea unei noi

Obedienţe – Marea Lojă Naţională din

România (M.L.N.D.R.), iar între cele două

Obedienţe va începe o concurenţă şi o luptă,

care, din păcate sunt atât de proprii naţiunii

noastre.

Marea Lojă Naţională din România va

fi condusă până în 1995 de Fratele Nicu Filip

şi apoi, pentru scurte perioade, de Fraţii

Dohotaru şi Frenţiu, până în momentul când,

în 1996, este ales Mare Maestru Fratele

Comănescu.

Marea Lojă Naţională Română, după

ce este condusă o perioadă de Fratele Boanţă

(ea îşi schimbă numele în Marea Lojă

Naţională Unită din România – M.L.N.U.R. -

prin alăturarea unui număr de Loji din

Transilvania), va fi cârmuită, începând cu

1996, de Gheorghe Nicoară. Din păcate,

acesta va servi mai degrabă de “om de paie”,

căci conducerea efectivă va fi acaparată de

un cuplu malefic: Anca Nicolescu, fostă

informatoare a Securităţii, revenită după 1990

din Franţa, şi un maghiar cu paşaport francez,

André Szakvary, care se va autoproclama

Suveran Mare Comandor al unui Suprem

~ 3 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Consiliu de Rit Scoţian Antic şi Acceptat,

compus numai din câteva persoane.

Fratele Bartolomeu Constantin Săvoiu,

iniţiat la Marea Lojă a Franţei în octombrie

1976, revenit definitiv în ţară în ianuarie 2006,

în momentul când este promovat General de

Brigadă (r) de către Preşedintele României şi

C.S.A.T., după ce avusese o carieră de 36 de

ani, economică, politică, socială, sindicală şi

în magistratură în Franţa, este ales în

februarie 2007 Mare Maestru Adjunct al Marii

Loji Naţionale Unite din România, iar în 29

martie 2008 Mare Maestru.

Se declanşează un conflict inevitabil

între Marele Maestru şi cuplul Anca

Nicolescu-André Szakvary, care dorea să

continue aceeaşi linie de conduită din trecut,

de acaparare a puterii şi conducere efectivă a

Obedienţei. În virtutea puterilor încredinţate,

Marele Maestru, G-ral (r) Bartolomeu

Constantin Săvoiu, va exclude micul grup

Mânecan-Trofin-Manu-Szakvary şi va fi

confirmat în unanimitate de Conventul din

octombrie 2008 şi ianuarie 2010.

Gruparea exclusă va ataca în justiţie

hotărârile Marelui Maestru Săvoiu, dar

Tribunalul sectorului 3 din Bucureşti va

confirma în luna iunie 2009 deciziile luate şi

după ce recursul grupului fracţionist va fi la

rândul lui respins, Tribunalul va reconfirma

definitiv deciziile Marelui Maestru Bartolomeu

Constantin Săvoiu. Aceştia vor continua, în

ciuda acestor fapte, cum, din nefericire, numai

justiţia română poate permite, un război juridic

contra Obedienţei noastre care continuă şi în

prezent.

Un al doilea act de ordine priveşte

excluderea lui Lucian Cornescu-Ring în

noiembrie 2010, devenit membru al

M.L.N.U.R. în 2008 şi care fusese numit

provizoriu Suveran Mare Comandor al

Supremului Consiliu al R.S.A.A. de Grad 33 şi

Ultim pentru România, în locul lui André

Szakvary, care fusese exclus în septembrie

2008. Demersurile erau urmarea unei

informări a Suveranului Mare Comandor Ad-

Vitam al Supremului Consiliu al R.S.A.A. de

Grad 33 şi Ultim pentru România, Fratele

Marcel Schapira, din care rezulta că Lucian

Cornescu-Ring fusese exclus din Masonerie

la Paris şi că gradul 18 îi fusese retras, iar

gradul 33 şi-l autoatribuise.

Pentru a pune căpat acestor

frământări, Marele Maestru, G-ral (r)

Bartolomeu Constantin Săvoiu, propune

Conventului Extraordinar din 5 noiembrie

2010 dizolvarea Marii Loji Naţionale Unite din

România (M.L.N.U.R.) în Marea Lojă

Naţională Română 1880 (M.L.N.R. 1880). Se

revine astfel la vechea denumire a Marii Loji

~ 4 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

de la constituirea acesteia la 8 septembrie

1880. Odată pusă ordine internă în Marea

Lojă Naţională Română 1880, Marele Maestru

şi-a îndreptat atenţia spre consolidarea

Obedienţei şi mărirea influenţei acesteia în

România şi peste hotare. În urma demersului

său, s-a semnat la 17 iunie 2011 o Declaraţie

de Principii Morale, călăuză în viaţa masonică

română. Declaraţia este semnată, în afară de

Marea Lojă Naţională Română 1880, de

Marele Orient al României, de Marele Ordin

Feminin Român, de Marea Lojă Regulară a

României şi de Dreptul Uman – Jurisdicţia

Română. Ulterior se vor alătura Marea Lojă

Naţională a României – Loja de Ritualistică

Comparată şi Cercetări Masonice şi Marea

Lojă Naţională Mixtă din România.

În 2012, va fi semnat Tratatul de

Înfrăţire cu Marea Lojă a Italiei. În septembrie

2012 Supremul Consiliu al R.S.A.A. de Grad

33 şi Ultim pentru România va alege în

unanimitate ca Suveran Mare Comandor pe

Marele Maestru, G-ral (r) Bartolomeu

Constantin Săvoiu, care va reuni cele două

înalte demnităţi. Acest lucru este de altfel în

spiritul Conventului R.S.A.A. de la Lausanne,

Elveţia, 1875, care preconiza, pentru unitatea

şi continuitatea Ritului, ca aceeaşi persoană

să reunească cele două funcţii, de Suveran

Mare Comandor şi Mare Maestru, aceasta

bineînţeles cu cele două organe distincte, un

Mare Consiliu pentru gradele 1-3 şi un

Suprem Consiliu pentru gradele 4-33.

Pe 22 iunie 2013 se semnează Actul

de Constituire al Uniunii Mondiale Masonice

Tradiţionale (U.M.M.T.) al cărui Co-Preşedinte

Executiv este Suveranul Mare Comandor

Mare Maestru G-ral (r) Bartolomeu Constantin

Săvoiu.

Ordo ab Chao!

Am zis!

G-ral(r) Bartolomeu Constantin SĂVOIU 33°98°

Suveran Mare Comandor Mare Maestru Marea

Lojă Naţională Română fondată 1880

~ 5 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Revista pe care tocmai o citiți, de interes pentru lumea fraternității universale formată de

Ordinul Inițiatic Tradițional și Universal al Franc-masonerie, a venit ca urmare a unei nevoi: nevoia de cultură și de educație masonică.

Urmărind modul în care se dezvoltă fenomenul ”Francmasonerie” atât în România, patria noastră, dar și la nivel mondial, patria universalității Ordinului, am constatat nevoia creării unei noi unelte, care să ajute adevărații căutători de Lumină pe calea lor. Nu este o noutate denaturarea sensului și scopului Ordinului, acaparat fiind de interese mai mult materiale decât inițiatice. Astfel am decis că este nevoie de un ”curier” prin care să se readucă Tradiția Ordinului în prim plan, așa cum a fost el gândit și conceput.

Prin informații corecte, materiale esențiale, analize precise, publicate în această revistă, dorim să facilităm răspândirea Cunoașterii în rândul Inițiaților, indiferent de Ordinul din care fac parte, dar și să facem uz la ”dreptul la replică” în fața profanilor, care cei mai mulți dintre ei au o imagine total greșită asupra Ordinului și scopului lui.

Întunericul înseamnă ignoranța, Lumina înseamnă Cunoaștere! … Să lăsăm Lumina să pătrundă inimile noastre! Așa să ne ajute Marele Arhitect al Universului!

Mircea Bucin 33° 95°

Maestru Venerabil J∴P∴L∴ ”Alexandru Vaida-Voevod” nr.13 Or Cluj-Napoca Mare Cancelar al Supremului Consiliu al R∴S∴A∴A∴

Mare Secretar General al Suveranului Sanctuar al R∴A∴P∴M∴M∴

Revista "Tradiția Masonică" privește Franc-Masoneria ca Ordin Inițiatic. Ca toate Ordinele Inițiatice, care au existat din vremuri străvechi, Franc-Masoneria se bazează

pe practica unor ritualuri specifice și pe un instrumentar simbolic particular a căror finalitate rezidă în ceea ce convine a fi numit "realizare spirituală" sau "schimbare a regimului ontologic".

"Tradiția Masonică" își propune să arate că Franc-Masoneria nu este nici un laborator de idei, nici o școala de gândire și, încă și mai puțin, un substitut al vreunei ideologii politice sau religioase. Ea este un Ordin Inițiatic Tradițional. Așadar, ea refuză orice învățământ dogmatic. Ea lucrează întru Gloria Marelui Arhitect al Universului.

O parte foarte importantă a simbolicii masonice se referă la simbolica masonilor cioplitori de piatră, constructori ai catedralelor medievale. Franc-Masonul este Franc pentru că este liber și Mason pentru că este constructor. În această calitate el lucrează pe șantierul mereu reînnoit al Templului ideal al umanitarii.

Jacques Herman 33° 95°

Mare Maestru de Onoare al Marii Loji Naționale Române fondată 1880 Prea Ilustru Mare Expert al Suveranului Sanctuar al R∴A∴P∴M∴M∴

Mare Maestru din Trecut al Marelui Orient Elvețian

~ 6 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Riturile au rosturile lor! În taina

botezului, spre pildă, eul nu este implicat (de

aceea botezul este administrat pruncilor):

Sfântul Duh se coboară asupra celui botezat

în necunoștința și fără voia lui. Este vorba de

o eficacitate obiectivă care nu are nimic de a

face cu voința sau cu conștiința celui care

suportă misterul (taina).

În Ordinele Inițiatice lucrurile se petrec

altfel. Și ele au un caracter misteric. Pentru a

nu mă referi decât la primul pas în Franc-

Masonerie, receptarea luminii este un șoc ce

posedă incontestabil o potență obiectivă. Dar

marea putere pe care ascensiunea în gradele

ordinului o presupune se face cu o participare

conștientă. Eficacitatea abia atunci devine

simbolică.

Ce înseamnă eficacitate simbolică? –

Pentru a ne mărgini la actul primirii luminii, în

lunile, în anii următori, ucenicul – care între

timp va fi înaintat în grad – va pătrunde din ce

în ce mai adânc sensul acestei treceri, de la

orbire la claritate. Și tot așa se va petrece cu

diferitele acte și proceduri inițiatice la care va

fi supus în cursul urcării pe treptele acestui

templu care este magnifica sinteză, Ritul. O

parte din progresul pe care îl realizează cel

urcând în grad se produce prin efectul unei

coaceri spirituale de care inițiatul nu este

responsabil, cu condiția să lase această

maturare să se producă. El trebuie numai să

ia aminte la ce se petrece în el și cu el.

Dar o foarte mare parte – cea mai

importantă – nu se produce spontan; ea este

rodul unui efort susținut, continuu și perfect

conștient de-a aprofunda ceea ce trăim în

cursul ceremoniilor, mai întâi asupra noastră

și apoi asupra celor care ne urmează pe

diferitele trepte, trăind și privind pe cei ce vin

în urmă. Nu există îndoială: este un drum

greu, plin de suișuri și de coborâșuri, epuizant

câteodată. Dar ce lucru prețios se obține fără

efort și fără suferință? Nici nu ar trebui să ne

treacă prin cap că ar putea fi ușor.

Aprofundarea treptelor inițierii este una din

șansele cele mai mari pe care le are un ins

de-a dobândi o experiență spirituală directă,

de-a se înălța cu adevărat deasupra condiției

profane.

In același timp, trecerea de la un grad

la altul poate să însemne foarte puțin dacă

suntem doar pasivi față de inițiere. Trebuie să

luăm aminte: sistemul de grade masonic ne

oferă un prilej spre progresul spiritual. El ne

dă ceea ce s-a filtrat mai bun în cursul

veacurilor în care s-a construit

francmasoneria. Dar ceea ce este

determinant, ceea ce face ca fiecare dintre noi

să fie la înălțimea demnității dobândite, nu

sunt decorurile ci acea înălțime a conștiinței

pe care, obișnuit, nu o știm decât noi singuri

sau care se manifestă în împrejurările grele

ale vieții individuale sau istorice.

~ 7 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Se spune și se repetă că «rămânem

toată viața ucenici». Este această expresie

doar o formă de modestie închipuită? –

Nicidecum! Vrea să spună că, pentru a

epuiza simbolismul gradului I, toată viața nu

ne este de ajuns. De aceea, pe măsură ce se

acumulează experiența rituală, umerii noștri

se încarcă din ce în ce cu povară spirituală…

efortul devine mai mare… dar și calitățile

intelectuale, dacă le exercităm, sunt din ce în

ce mai pe măsură. Numai cine se simte

capabil să sacrifice ceva, să-și sporească

efortul intelectual și posedă entuziasmul

pentru perfecționare reușește să extragă din

Franc-Masonerie măduva ei substanțială.

Ion Vianu 33° Membru de Onoare al J∴P∴L∴ ”Alexandru

Vaida-Voevod” nr.13 Or Cluj-Napoca Membru în Supremului Consiliu al R∴S∴A∴A∴

~ 8 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

2017: a 300-a aniversare a

Francmasoneriei. Ce va însemna această

aniversare? Pentru mulți cercetători

Francmasoneria a început în iunie 1717, când

patru Loji s-au întâlnit la Londra și au

constituit în urma acestei întâlniri, prima Mare

Lojă din lume. Așa a fost și faptul corespunde

evenimentului istoric. Așadar, într-un anumit

fel, cineva ar putea proclama ”nașterea

istorică” a Francmasoneriei șa data de 24

iunie 1717 (Sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul).

Antony Sayer (1672-1741) a fost ales primul

Mare Maestru.

Prima Mare Lojă nu a considerat

necesar să posede o Constituție. Dar numărul

Lojilor și al membrilor a crescut rapid în

Londra și în întreaga țară iar Ducele de

Montagu, care a fost ales Mare Maestru la 24

iunie 1721, a considerat necesar să

tipărească o constituție și un regulament.

Această sarcină a ajuns asupra unui preot

prezbiterian, James Anderson, în 1723.

Ce știm de fapt despre adevăratele

origini ale Ordinului Masonic? Cine a scris

ritualurile folosite în secolul 18? Nimeni nu are

nici cea mai vagă idee despre acestea.

Singurul lucru pe care îl putem afirma

este că Masonii ”speculativi” au amestecat

evident elemente împrumutate de la ”Masonii

operativi” (semne, cuvinte, atingeri, simboluri

și unelte), elemente religioase și filosofice

care au fost caracteristice ”Iluminismului” și

referințe la miturile și legendele universale.

Masoneria a fost împărțită în trei

Grade. După câțiva ani mai multe Grade –

des numite ”Grade laterale” – au fost

adăugate, până acum, noi Rituri (”stiluri”

numite în termeni britanici) regulare au apărut

în lumea masonică. Majoritatea lor au origini

britanice, franceze sau germane.

Ce este un ”Rit masonic”? Nimic

altceva decât un sistem masonic compus din

3, 7, 9, 33 sau chiar 95 de grade, cu un ritual

specific pentru fiecare Grad. Această

diversitate oferă Francmasonului

oportunitatea să se simtă în largul său în

cadrul unui Rit sau a altuia, dar toate sunt

ancorate în pământ comun: pasajul de la

întuneric la lumină. Și toate proclamă aceleași

valori etice: fraternitate, libertate de gândire,

universalitate, toleranță și respect reciproc.

Ceea ce este numit ”Inițiere” nu se

referă la pasajul de la un Grad la altul ci la

”primirea” profanului în gradul de Ucenic.

După ce a trecut la Gradul de Calfă și elevat

~ 9 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

la Gradul de Maestru, procesul inițiatic

continuă. Grad după Grad, pas cu pas, puțin

câte puțin, Francmasonul nu se oprește din a

descoperi noi aspecte ale Ordinului pe calea

masonică. El este presupus, conform lui Rene

Guenon, să treacă de la ”inițierea virtuală” la

”inițierea reală” iar moartea lui fizică va fi

indubitabil, adevăratul apogeu al acestui

proces.

Nu pot toți bărbații și femeile să

urmeze o cale reală inițiatică oricare ar fi

aceasta: Masoneria, Kabbalah, Sufismul, etc.

In fiecare din aceste căi, și subliniem acest

fapt, există o legătură între ”inițiator” și neofit:

consistă într-o relație între un ”Maestru” și un

”discipol”. Acest rol de ”Maestru” este jucat în

Masonerie de minim șapte persoane calificate

care formează legitim o Lojă. Specificitatea

”Maestrului” (a Lojii) este astfel clar definită. În

altă ordine de idei sunt necesare și anumite

calificări ale candidatului.

Conform ritualului, aceștia trebuie să

fie bărbați sau femei independenți financiar,

liberi și de bune moravuri, etc. Dar chiar dacă

aceste calificări se consideră ca fiind de

bază, ele nu pot fi considerate suficiente. Cea

mai importantă dintre toate calificările unui

candidat sunt de găsit în smerenie și dorință.

Un candidat trebuie să fie capabil să treacă pe

sub poarta joasă, poarta îngustă în termeni

biblici. Să fie capabil să se plece. Să fie

capabil să se considere ca fiind spiritual în cel

mai des întuneric. Un candidat incapabil să fie

așa nu va descoperi niciodată cea mai mică

lumină din sinele său sau al ei. Doar bărbați și

femei ”ai dorinței” (în sensul descris de

Louise-Claude de Saint-Martin) sunt capabili

să fie inițiați.

Saint-Martin zicea: ”Nu este nimic mai

comun precum pofta și nimic așa rar precum

dorința. Acela care realizează originea acestui

sentiment de melancolie, memoria efemeră a

unei măreții pierdute, care aspiră să

regăsească puritatea originală, este cunoscut

drept bărbat sau femeie ”a dorinței”. Dorința

lui sau a ei este precum cea a Divinului iar

dorința este rădăcina eternității. A deveni un

Bărbat sau o Femeie a Dorinței înseamnă să

practici reconstrucția Templului interior.”

Din acest punct de vedere,

Francmasoneria nu are nimic de a face cu o

”transformare” morală, culturală sau

intelectuală. Rădăcinile tuturor Ordinelor

Inițiatice – iar Francmasoneria este doar unul

din multe altele – consistă în conducerea

bărbatului sau a femeii ”a dorinței” pe calea

procesului alchimic de transmutare, iar acesta

înseamnă o reală schimbare a naturii umane.

Am zis!

Jacques Herman 33° 95° Mare Maestru de Onoare al Marii

Loji Naționale Române fondată 1880

Prea Ilustru Mare Expert al Suveranului Sanctuar al

R∴A∴P∴M∴M∴ Mare Maestru din Trecut al Marelui

Orient Elvețian

~ 10 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Despre Dr. Alexandru Vaida-Voevod s-

a scris și se va scrie mereu cu o venerație

profundă, cu o dragoste și o recunoștință

meritate cu prisosință dar și cu spirit critic.

Despre Alexandru Vaida-Voevod se va scrie

mereu cu un sentiment de smerenie și de

adâncă înțelegere.

Intrat în istoria României nu numai ca

o personalitate eminentă ci și ca unul dintre

făuritorii României moderne, ilustrul om de

cultură, medic, om politic, publicist, și nu în

cele din urma Francmason, Alexandru Vaida-

Voevod a servit, apărând cu abnegație și cu o

înaltă conștiință valorile și drepturile poporului

sau. El a vegheat, în angajamentul său politic,

ca destinul României să se împlinească fără a

mai putea fi aservit. Nu a fost să fie așa.

Cititorul va înțelege că această scurtă

prezentare a Fratelui Alexandru Vaida-

Voevod este doar o invitație la studiul vieții și

operei magistrale ale ilustrului nostru confrate.

Acest studiu este facilitat acum, după

dispariția dictaturii comuniste, prin apariția

lucrărilor care i-au fost consacrate dar și, mai

sumar, prin articolele publicate pe internet.

Nimeni nu va mai putea spune că nu are cum

să știe cine a fost Alexandru Vaida-Voevod.

Ne rezumăm, așadar, la a comunica

doar câteva elemente menite să atragă

atenția și să incite la aprofundarea biografiei și

acțiunii lui Alexandru Vaida-Voevod.

S-a născut la 27 februarie 1872 la

Olpreț, azi Bobâlna, într-o veche familie

românească înstărită și înrudită cu mari

personalități politice și clericale din istoria

Transilvaniei. Era rudă cu Episcopul Ioan Bob

și cu Ioan Leméni iar bunicul său, Alexandru

Bohățel fusese un participant activ la revoluția

din 1848. Descendent al familiei din Gîrbou,

înnobilată de Principele Transilvaniei Gabriel

Bethlen la 15 noiembrie 1627, fapt care a dus

la adăugarea numelui Voevod la numele

tatălui său Dionisie Vaida, participant și el la

lupta conaționalilor

români pentru

recunoașterea

drepturilor lor,

Alexandru Vaida-

Voevod este

înrudit cu marele om politic Corneliu Coposu

prin vărul său primar, preotul Gavril Vaida,

care era bunicul acestuia.

~ 11 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Elev strălucit la Cluj, la Bistrița și la

Brașov, poliglot, cu o aleasa educație și foarte

cultivat, Alexandru Vaida-Voevod și-a făcut

studiile de medicină la Universitatea din

Viena.

Activitatea politică a acestui titan al

națiunii române este greu de rezumat și

trebuie studiată cu multă atenție de generațiile

României de azi și de mâine. Reținem rolul

covârșitor, dar și foarte dificil, jucat în

organizarea politică a Transilvaniei și a

Vechiului Regat al României, ca și rolul

hotărâtor jucat pe scena internațională pentru

obținerea Unirii Transilvaniei cu România și

constituirea Regatului României, « liber de

orice înrâurire străină » și « așezat printre

națiunile libere ».

Iată ce

scria ziarul The

Times la data de

29 ianuarie

1920 : «Dr.

Alexandru

Vaida-Voevod, cu toate că este încă tânăr și

puțin cunoscut în Europa occidentală, a jucat

un rol important în Europa de Sud-Est și mai

ales în politica Ungariei. Atunci când Românii

din Transilvania suportau greutatea opresiunii

maghiare el a fost printre primii lideri politici

transilvăneni. Un bărbat demn și independent,

cu alese calități și cu o inteligență politică rară,

el a fost capabil să se opună tuturor eforturilor

autorităților maghiare de a-l intimida și de a-l

discredita».

Enumerăm succint activitatea politică a

lui Alexandru Vaida-Voevod și opera sa

publicistică.

- De trei ori Prim Ministru al României, între

1919 și 1920, în 1932, între 1932 și 1933;

- Ministru al Afacerilor Străine în 1919, 1920,

1932 și 1933;

- Ministru de Interne în 1928, 1930 și 1932;

- Ministru al Muncii, Sănătății și Ocrotirii

Sociale în 1932;

- Ministru al Industriei și Comerțului în 1933;

- Ministru Secretar de Stat în 1918-1919 în

guvernul lui I.C. Brătianu, în noiembrie 1919

în guvernul lui Arthur Vaitoianu, în 1938 în

guvernul lui Miron Cristea și în 1940 în

guvernul lui Gheorghe Tătărașcu.

Pentru cunoscătorii perioadelor

dramatice de criza politică și economică prin

care a trecut România în anii în care

Alexandru Vaida-Voevod a fost Prim Ministru,

Ministru, sau Secretar de Stat, acei ani sunt

ani de mare cumpănă.

Sunt evocatoare și titlurile scrierilor lui

Alexandru Vaida-Voevod :

- « În luptele noastre naționale » -1904

- « Mangra, Tisa și Tribuna » Brașov - 1911

- « Jos Austria perfidă » Viena - 1913

- « Déclaration ministerielle » Paris - 1920

- « Problema frontierelor românești » 1924

- « Cuvântare către națiunea română » 1937

- « Din vremuri grele » 1943

- « Memorii » 4 volume editate de Alexandru

Șerban între 1994 și 1997

Desigur, ca și în biografia altor oameni

de mare valoare, există și zone de umbră care

trebuie abordate în contextul lor istoric dacă

~ 12 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

dorim să le înțelegem corect. Exacerbarea

sentimentului național, ca și exasperarea

produsă de asuprirea românilor din

Transilvania sub ocupația austriacă și

maghiară, au condus la unele reacții și

declarații reprobabile și chiar lipsite de baze

reale, dacă sunt privite din perspectiva

umanismului și a toleranței care sunt proprii

eticii masonice. Este greu de crezut că

Alexandru Vaida-Voevod a fost un om politic

animat de resentimente josnice, de convingeri

rasiste sau antisemite, așa cum s-a spus.

Adevărul este ca el a trăit într-o epoca a urii și

a intoleranței care au condus lumea la

catastrofa războiului mondial, cel mai odios

din istorie, război care a distrus România și a

compromis evoluția sa istorică sub teroarea

fascismului nazist și a ocupației sovietice

urmată de dictatura comunistă.

Trebuie să evocăm aici, în același

context, și destinul tragic al altui mare om

politic, patriot, om de cultură vastă,

francmason și mare poet din Transilvania,

Octavian Goga, prietenul poetului maghiar

Ady Endre.

Dacă, așa cum spunea pe drept

cuvânt Tudor Arghezi, prieten cu Octavian

Goga «o laudă târâtă mă insultă», tot așa de

adevărat este faptul că un elogiu exaltat, fără

spirit critic, este mai degrabă înjositor pentru

autor și vexant pentru cel omagiat. Este dificil

astăzi să ne plasăm în condițiile psihologice

ale epocii interbelice dar nu este posibil să

afirmăm că nu a existat un derapaj ideologic

în societatea românească, derapaj

prejudiciabil intereselor țării și total

incompatibil cu etica masonică și cu

patriotismul autentic. Întreaga Europa a

suportat consecințele aventurii naziste și ale

delirului criminal al dictaturilor comuniste.

Alexandru Vaida-Voevod a fost și el o victimă

a acelor timpuri odată cu întreaga societate

românească.

Trecem peste detaliile istorice care

implică indirect Francmasoneria în viața

politică a Europei în anii primului Război

mondial, epoca la care ne referim cu

precădere, pentru a semnala aderarea elitelor

românești ale timpului la acest Ordin Inițiatic

Tradițional și Universal care este

Francmasoneria. Amintim doar faptul că prima

Mare Loja Masonică Românească a fost

fondată de Constantin Moroiu încă din 1880,

fără să uităm că prima Lojă din Principatele

Române a luat ființă încă din 1734, la Curtea

domnitorului Constantin Mavrocordat. Nu este

lipsit de interes să ne amintim că pe aceste

meleaguri românești s-a născut o capodoperă

literară numită « Meșterul Manole ».

În 1919 șase membrii ai delegației

române la Conferința de Pace de la Paris,

printre care Alexandru Vaida-Voevod, Traian

Vuia, Gheorghe Crișan, Voicu Nițescu, Ion

Pillat și Caius Brediceanu, cer să fie inițiați de

Loja Ernest Renan aparținând Marelui Orient

al Franței. La data de 25 mai 1919 Maestrul

Venerabil al lojii, Fratele Marcel Huart, cere

autorizația Marelui Consiliu al Marelui Orient

al Franței de a scurta procedurile de admisie

și de a conferi gradele de Ucenic, Calfă și

Maestru printr-o procedură urgentată.

~ 13 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

În cursul lunii iulie a anului 1919 au loc

audierile candidaților, toți membrii ai

Delegației Române la Conferința de Pace,

care sunt acceptați în unanimitate la data de

19 iulie 1919. Inițierea are loc la data de 4

august 1919 la sediul Marelui Orient al Franței

care se află și astăzi pe Rue Cadet Nr.16, la

Paris. La data de 20 septembrie 1920

Alexandru Vaida-Voevod, la acea epocă Prim

Ministru al Regatului României și Ministru al

Afacerilor Străine, este ridicat la gradele 2 și 3

iar pe data de 20 iunie 1923 este ales

membru Emerit al Suveranului Consiliu pentru

România având gradul 33°. Mai târziu Fratele

Alexandru Vaida-Voevod a trecut din

Obediența Marelui Orient al României în cea a

Marii Loji Naționale din România și a aparținut

Supremului Consiliu al Ritului Scoțian Antic și

Acceptat de gradul 33° și ultim din România.

Evenimentele tragice care au condus

la distrugerea Regatului României au avut

consecințe dramatice pentru țară, pentru

Masoneria românească și pentru Alexandru

Vaida-Voevod. La data de 24 martie 1945

eroul Unirii Transilvaniei cu România este

arestat de autoritățile comuniste și anchetat

de un sinistru torționar numit Gheorghe

Crăciun. Începând cu anul 1946 Alexandru

Vaida-Voevod a fost arestat la domiciliu, la

Sibiu, unde și-a petrecut restul vieții.

Alexandru Vaida-Voevod s-a stins din

viață în ziua de 19 martie 1950 și este

înmormântat lângă zidul Nord al Bisericii

dintre Brazi, din Sibiu.

Reproducem aici o bibliografie utilă

tuturor celor dornici să știe, cititorului

francmason și profanului doritor să ceară

admiterea sa unei Loji masonice.

- Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere și

Versailles - Liviu Maior, Cluj, 1993;

- Activitatea diplomatică a lui Alexandru

Vaida-Voevod la Paris (1918) - Vasile

Ciobanu;

- Mit și realitate. Alexandru Averescu - Ioan

Scurtu;

- Șefii de stat și de guvern ai României -

Nicolae C. Nicolescu, Editura Meronia,

București, 2003;

- Enciclopedia șefilor de guvern ai României

(1862-2006), Editura Meronia, București,

pp.328-333;

- Oameni politici români - Stelian Neagoe,

Editura Machiavelli, București, 2007, pp. 707-

712;

- Memorii, 4 volume, ediție Alexandru Șerban,

1994-1997;

- Arhivele Istorice Centrale, fond Casa

Regală, dosar 6/1935, f.35;

- Arhivele Istorice Centrale, fond M.P.N. dosar

279, f.74;

- Dictionar de Istoria Românilor – Georgeta

Smeu, Editura Trei, București, 1997;

- Monitorul oficial, nr. 173 din 26 iulie 1932;

Am zis!

Victor Agapiescu 33° 96° Mare Maestru de Onoare al Marii

Loji Naționale Române fondată 1880.

Ministru de Stat al Sfântului Imperiu.

Prea Ilustru Sublim Mare Administrator al Suveranului

Sanctuar al R∴A∴P∴M∴M∴

~ 14 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Justa și Perfecta Lojă ”Alexandru

Vaida-Voevod” a luat ființă la data

de 19 octombrie 2013 în urma

deciziei comune a mai multor

Frați din țară și din străinătate,

mai exact șase Frați Maeștrii

Masoni de la Orientul Cluj-

Napoca și doi Prea Iubiți Frați

din Elveția. În scurt timp numărul

nostru a crescut o datat cu primirea a

trei Frați. La data de 30 noiembrie 2013, în

urma cererii depuse, Loja a primit Patenta de

funcționare și autorizația de a lucra în Ritul

Scoțian Antic și Acceptat în cadrul Obedienței

Marea Lojă Națională Română fondată 1880, fiind înscrisă în registrul acesteia cu

numărul 13.

Scopul înființării acestei Loji a fost de a

aduce în orașul Cluj-Napoca Lumina

Francmasoneriei Tradiționale și de a fi un

garant al păstrării Tradiției inițiatice a

Ordinului. Prin funcționarea ei în conformitate

cu statutul și regulamentul propriu, în

conformitate cu Regulamentul General și cu

Constituția MLNR fondată 1880, Justa și

Perfecta Lojă ”Alexandru Vaida-Voevod” nr.13

se angajează să respecte legile și Constituția

țării, să fie fidelă Patriei și pentru totdeauna în

serviciul societății românești.

Activitatea Lojii este consacrată, la fel ca cea

a tuturor Lojilor Obedienței MLNR

fondată 1880, dezvoltării

societății prin dezvoltarea

fiecărui membru conform

Tradiției, a instrumentarului,

a obiceiurilor și a misterelor

Ordinului Inițiatic Universal și

Tradițional al Francmasoneriei.

Principiile asupra cărora

veghează Loja ”Alexandru Vaida-Voevod”

sunt : Toleranță, Credință, Speranță, Caritate, Libertate, Egalitate, Fraternitate, Cunoaștere, Înțelegere, Respect față de sine și față de semeni și nu în ultimul rând Educația, Etica și Morala corectă. Aceste

principii sunt virtuți care trebuie să

caracterizeze orice doritor să devină membru

așa încât, împreună, să le putem cultiva.

Astfel se creează un nou tip de societate, o

societate în care fiecărui individ îi sunt

respectate drepturile fără însă a încălca

drepturile celuilalt și în care fiecare individ își

respectă îndatoririle și obligațiile față de el,

față de umanitate și față de

M∴A∴A∴U∴ (Marele Arhitect al Universului,

Dumnezeu, indiferent de forma sau numele

dat de diferitele religi).

~ 15 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Loja, înainte de orice, are datoria de a

forma elite în sânul societății. Astfel, ea adună

în interiorul ei oameni maturi, liberi, de bune

moravuri, onești, indiferent de statutul sau

condiția socială și indiferent de credințele

religioase, dar care trebuie să își poată

asigura toate cele necesare traiului prin

propriile lor eforturi și competențe. Candidatul

trebuie să aibă smerenia și dorința de

autocunoaștere și autodepășire pentru a fi

capabil să facă progrese pe calea inițiatică și

să primească Lumină după capacitățile sale.

Astfel, în scurt timp, Lojii i s-au alăturat

alți trei membri, Maeștri Masoni, de la altă

Obediență, gest care confirmă încrederea în

calitatea Lucrării masonice și a principiilor

după care Atelierul nostru funcționează, dar și

încrederea în Obediența MLNR fondată 1880

ca păstrătoare a adevăratelor valori și a

prestigiului Ordinului Francmasonic. În scurt

timp au urmat și cereri de inițiere din partea

profanilor; ele au fost atent studiate iar

procesul de anchetare, minuțios și în amănunt

realizat, a dus la acceptarea unora dintre ele.

Loja, în dorința de a păstra un nivel

înalt al Ținutelor, de a asigura calitatea

Lucrării masonice și a respecta renumele

Obedienței, a adoptat deviza „calitate înainte de cantitate” în ceea ce îi privește numarul

membrilor ei. Doar astfel Ordinul își poate

duce la îndeplinire obiectivele și doar astfel

Loja poate să își îndeplinească datoria față de

societate și față de Frații care o compun.

Suntem mândri că putem avea lângă

noi Frați cu multa experimentă, atât masonică

cât și profană, cărora Loja noastră le oferă

titlul de ”Membru de Onoare”, așa cum este

cazul Fraților Claude Schmidt și Ion Vianu.

Credem cu tărie în capacitatea

fiecăruia dintre noi de a ne perfecționa și prin

aceasta de a îmbunătăți mediul nostru

înconjurător, de a readuce valorile reale în

societate și de a motiva schimbări benefice

vremurilor și generațiilor viitoare. Urmând

exemplul predecesorilor noștri, Frați demni și

juști, care și-au slujit țara și au asigurat prin

acțiunile lor condiții mai bune de dezvoltare și

de trai generațiilor următoare, la fel și scopul

nostru rămâne neschimbat: construirea

Templului Ideal și Universal al Umanității.

„calitate înainte de cantitate” Aici vreau să accentuez importanța și

datoria de onoare pe care o are România față

de Prea Iubitul Frate, ilustrul om politic, medic

și om de carte, Alexandru Vaida-Voevod a

cărui acțiuni, pornite la Conferința de Pace de

la Paris și continuate ulterior în țară, au așezat

România la loc de cinste în tabloul

internațional și au atras susținerea și

implicarea în demersurile de dezvoltare ale

acesteia.

~ 16 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

În semn de recunoștință față de acest

ilustru Francmason noi am decis să îi purtăm

numele, să-l veneram și să îi păstrăm vie

amintirea, să promovăm exemplul său atât în

țară cât și în străinătate.

Avem multe de făcut iar timpul este din

ce în ce mai scurt, dar avem încrederea că

împreună, uniți, sub auspiciile MLNR fondată

1880, vom reuși.

Așa să ne ajute Dumnezeu, Marele

Arhitect al Universului!

Soarele și Luna, sunt simboluri ce

domină conștiința

umana încă din

cele mai

îndepărtate

vremuri . Soarele

și Luna au fascinat

omul încă din

momentul în care i s-a format conștiința . Cu

timpul acesta a observat că cei doi aștrii sunt

în opoziție pe cer, că unul luminează ziua și

opusul său noaptea; aceasta mișcare

cerească a influențat în timp legendele despre

zei. Astfel principiile feminine au fost

identificate cu Luna în vreme ce principiile

masculine au fost

Mircea Bucin 33° 95° Maestru Venerabil ”Alexandru Vaida-Voevod” nr.13

Or∴ Cluj-Napoca

atribuite Soarelui.

Soarele este asociat cu o serie de

valențe simbolice, între care aceea a dinamicii

axiale; a corespondenței Soare-Spirit-Foc;

aceea a căldurii și adevărului; a purificării; a

vitejiei (Soarele este asociat în multe tradiții

antice cu Eroul, care coboară în fiecare seară

în tărâmul morților și iese în fiecare dimineață

victorios); a ghidului inimii umane. În sens mai

larg Soarele se identifică cu Masculinul, cu

principiul activ, fiind de aceea simbolul

Originii, al Începutului, al rațiunii care

luminează tenebrele și iluminează spiritele.

Luna simbolizează în schimb Femininul,

obscurul, intuiția, caracterul schimbător al

formelor. Caracterul său este feminin;

~ 17 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

semnifică de asemenea și privarea omului

care și-a pierdut demnitatea primordială. De

asemenea, mai reprezintă și imaginea

mediatorului între forțele celeste, pentru că

reflectă lumina soarelui și este doamna

Apelor. În sens masonic, Soarele și Luna

reprezintă alternanța și echilibrul între zi și

noapte, între alb și negru, între activitate și

repaos, dialectica contrariilor.

Când conchistadorii au ajuns în Mexic

și i-au întrebat pe mayaşi cine era Dumnezeul

lor, ei au răspuns desenând un cerc cu un

punct în centru și zicând: „Hunab-Ku”. Cercul

este feminin, receptiv, Punctul este masculin,

proiectiv. Universul întreg este un produs al

Energiei Creatoare.

Soarele, în

Astronomie

este centrul

Universului în

jurul căruia se

învârte totul,

de care depinde

totul şi din care totul

pleacă, totul se naşte. În Alchimie, Soarele reprezintă Aurul,

Lumina, Regele sau Fiinţa Reală Interioară

Profundă, de care de asemenea depindem şi

datorită căreia am luat fiinţă, şi la care trebuie

să ne întoarcem realizând-o în interiorul

nostru.

Templul este orientat cardinal iar această

orientare ține de apariția pe cer a celor doi

aștrii. Masoneria însă se bazează pe metafora

iluminării sau pe parcurgerea drumului “de la

întuneric la lumină”; avem aici opoziția noapte

(necunoaștere) – zi (cunoaștere, iluminare).

Loja își începe lucrările atunci când “Soarele

se afla în Zenit” și își încheie lucrările atunci

când “Soarele se afla în Nadir”. Latura

orientală a templului are ca simboluri

principale Soarele, Delta și Luna. Cele trei

simboluri: Soarele, Luna și Delta în totalitatea

lor reprezintă pe Marele Maestru (cele trei

lumini) în vreme ce, în parte, fiecare este

asociat cu Oratorul (Soarele) Maestrul

Venerabil (Delta) și Secretarul (Luna).

Una din reprezentările cele mai frecvent

întâlnite în care avem simbolurile Soarelui și a

Lunii este cea a lui Isus care are reprezentat

de o parte și alta a crucii, Soarele (în dreapta)

si Luna (în stânga); cumva am concluziona

aici că metaforic astral, Isus ar fi produsul

celor două iar crucea ar reprezenta în fapt

mișcarea pe cer a Soarelui așa cum o știm, în

Solstiții și Echinoxuri; ar putea reprezenta și

ideea că dreapta (în care frecvent este

reprezentat Soarele), aparține beneficului în

timp ce stânga ce aparține nopții, Lunii,

respectiv tenebrelor și maleficului. Desigur

cele două simboluri astrale mai reprezintă și

Occidentul (Soarele), prin urmare Biserica, în

vreme ce Orientul (Luna, Semiluna) reprezintă

Moscheea.

Am zis!

M.B. 3°

~ 18 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Înțelepciunea Cabalei este un

instrument științific cu care se studiază lumea

spirituală. Pentru a înțelege pe deplin lumea

în care trăim avem nevoie de un instrument

de cercetare care poate explora tărâmul

ascuns, ceea ce simțurile noastre nu pot

percepe. Acest instrument este înțelepciunea

Cabalei. Aceasta pune accent pe trăirea iubirii

universale, pe fraternitate, pentru că prin

percepția interconectării concluzionam că tot

ceea ce există în viața exterioară oglindește

de fapt interiorul.

În conformitate cu înțelegerea

tradițională, Kabbalah datează din Eden.

Primele apariții în Europa au fost

consemnate în anul 1270 în Spania, atunci

când după aproximativ 1000 de ani a fost

regăsită cartea Zohar-ului de către Rabbi

Moche de Leon. Aceasta a fost tipărită și

răspândită în toată Europa, în nordul Africii și

Orientul Mijlociu.

Epoca de aur a Cabalei este

considerată în jurul anului 1500 atunci când

cabaliștii expulzați din Spania au dat ființare

școlii “New Kabbalah” în Israel.

În jurul anilor 1700 s-a făcut remarcat

Rabbi Moche Haim Luzzato care a fost un

scriitor prolific al Torei și al Kabbalei. Acesta a

trăit în Italia și Amsterdam și a reușit să învețe

în secret toate practicile Kabbalei pana la

vârsta de 14 ani.

Abia în anul 1900, Israelul a reușit să

își dobândească numele de Centru principal

în studiul Kabbalah.

O zicală talmudică spune “Dacă scapi

pe jos aur și cărți, adună mai întâi cărțile”,

astfel Tora s-a consacrat ca fiind cartea

reprezentativă pentru cabaliști. Tora i-a fost

dată lui Moise pe Muntele Sinai de către

Dumnezeu. Ea este împărțită în Tora scrisă

(Mikra) și Tora orală (Misna, Talmud, Agada).

Grație Torei scrise, Tora orală accede la divin.

Grație Torei orale, Tora scrisă devine mai

apropiată omului.

Învățăturile din Tora spun că omul trebuie să trăiască în Tora, să viețuiască în Dumnezeu, să refuze orice oprire din studiu pentru a realiza un progres infinit. El este învățat să își caute un îndrumător spiritual pe care să îl cunoască bine pentru ca gândurile lui să capete o valoare.

~ 19 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Se spune că soarele unui înțelept nu apune

înainte de a răsări soarele urmașului său. în

felul acesta se stabilește o filiație de

personalități reprezentative pentru timpul lor,

care, toate împreună formează Kabbalah.

Kabbalah practică ne învață nu că

putem să ne mutăm pe tărâmuri mai înalte, ci

că folosind tărâmurile înalte putem influența

această lume. Aceasta se folosește de

credințe în îngeri și demoni, metode pentru

influențarea influxul Divin, mijloace de ghicit,

accesarea informațiilor despre încarnări

trecute. Magia, incantațiile, visele induse,

meta-scopia și posesia spiritelor fiind câteva

dintre metodele prin care se pot accesa

informații la care nu avem acces în mod

normal.

Prin Sephirot-uri, omul este învățat că

trebuie să urmeze niște procese etice

reprezentând diferite nivele de moralitate

pentru a atinge din nou starea de Rai pe care

a pierdut-o în urma păcatului strămoșesc.

Începând din starea de Malkuth trebuie să

trecem pas cu pas prin Yesod, Hod, Netzach,

Tiphareth, Geburah, Chesed, Binah,

Chokmah pentru a atinge starea de Kether

care este denumită în Zohar “cel mai ascuns

dintre lucrurile ascunse”.

Acest arbore al vieții are o asociere

puternică și în aranjamentul Templului

masonic - fiecare Sephirot, prin localizarea lui,

este reprezentat de câte unul dintre Ofițerii

Lojii.

Din punctul meu de vedere, prin

Kabbalah aprofundăm unul dintre cele mai

importante noțiuni pe care le întâlnim și le

studiem în masonerie și anume transformarea

noastră în persoana pe care ne-o dorim. Acea

persoană pentru care primează starea de Rai

în defavoarea elementelor fizice. Un exemplu

concret este chiar întrebarea pe care o

adresăm fiecărui candidat atunci când îl

primim la interviul sub bandou: “Ce ai alege

dintre a avea tot ce iți dorești sau a fi tot ce iți

dorești?”

Am zis! D.N. 3°

~ 20 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Lumea pare împărțită în două tabere:

una, destul de mică (dar în creștere) din

oameni inițiați, care s-au trezit, care au înțeles

realitatea interioara, care învață să își

îndrepte privirea și pașii spre lumină, care au

înțeles că Spiritul este o coloană care ne

unește cu Marele Arhitect al Universului, că

nimic nu se distruge, ci totul se transformă. A

doua, formată din „adormiți”, care îi reprezintă

pe cei care se raportează și sunt orbiți de

formele „tradiționale” de putere: privilegii

sociale, financiare, oligarhii politice sau

financiare. În diferitele perioade de timp,

oamenii se inițiau, în școli ale Misteriilor, în

diferite ordine Cavalerești, în Francmasonerie,

sau alte metode orientale. Acum timpul a

devenit tot mai scurt și este foarte greu a

transforma „omul de lut, în om de foc” și din

păcate omul este tot mai puțin dispus să

investească în calea lui spre Lumină, spre a-și

găsi armonia. Dar atunci când vor veni

vremuri grele și vom ajunge la disperare,

nimeni nu ne va putea opri a zice: „Doamne

Isuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu,

miluiește-mă pe mine păcătosul!”

Așa cum soarele răsare în fiecare zi,

deopotrivă și pentru inițiat și pentru profan, și

pentru creștini, și pentru atei, tot astfel am

primit de la Marele Arhitect al Universului o

bucată de pământ din care să ne hrănim. Cu

toții! Fiecare are responsabilitatea să păstreze

acest Pământ așa cum ni l-a dat Dumnezeu,

și fiecare acțiune/decizie pe care o făptuim să

fie luată cu această responsabilitate! Din

păcate însă, lăcomia îi face pe unii să

consume mai mult decât au nevoie, stricând

astfel echilibrul universal. Unii îi exploatează

pe alții, doar în interes personal sau de grup.

Se întâmplă asta peste tot, în afaceri, politică,

religie. Dar totul este de fapt o iluzie: venim

goi și plecăm cu mâna goală. Atunci mă

întreb, de ce consumam atâta energie

acumulând în neștire bunuri care îi

îmbogățesc pe profitori, iar nouă ne ocupă

timpul? Să nu uităm o profeție amazoniană

care spune: „când rasa albă va fi pustiită de

toate resursele, abia atunci va realiza că banii

nu sunt de mâncare!”

Banii nu pot cumpăra fericirea, sănătatea, iubirea sau viața. Sunt alte forțe naturale, vitale care ni le oferă Dumnezeu gratuit: valoarea în domeniul spiritual, prin care putem oferi atât de multe semenilor noștri, sau nouă, doar de dragul Binelui și al Armoniei.

Cu atâta trudă și voință se străduiesc

Maeștri/Învățătorii noștri să ne arate Calea

spre Lumină și noi, de multe ori preferăm să

întoarcem capul într-o parte, exclamând cu

dispreț: „ce nebunie, ce prostie...”. Această

atitudine însă, durează până în apropierea

Morții, și atunci omul păcălit de falsele valori:

~ 21 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

avere, putere, rasă superioara, etc. se uită

speriat spre cer întrebându-se îngrozit: „și

dacă totuși Marele Arhitect al Universului este

acolo și știe totul despre mine?”. De aceea

unora le este teama de moarte. Cred că mai

potrivit ar fii să înlocuim teama cu RUȘINEA!

Judecata de apoi, poate fii văzută ca

pe două filme: cel cu tot ceea ce ai fii putut

face bine pentru tine, pentru semenii tăi și

pentru acest Pământ, prin talentele și calitățile

cu care ai fost înzestrat de Creator, practic,

cel cu misiunea pe care o aveai în această

viață. Al doilea film este cu ceea ce ai gândit,

vorbit și făcut în această viață. Rușinea care

te cuprinde prin comparație se numește Iad,

iar bucuria, împlinirea pe care o simți prin

asemănarea cu Tatăl Ceresc, se numește

Rai. In concluzie ne judecăm singuri, în

deplină Conștiință, eliberată de patimi și vicii.

Până în Evul Mediu, moartea făcea

parte din tainele sfinte, botez, cununie,

înmormântare, lucru păstrat și acum cu

sfințenie în toate religiile, dar mai ales în ritul

catolic și cel ortodox. Așa și în masonerie

inițierea, constă în trecerea de la viața profană

plină de materialism, vicii, ispite, la cea

masonică, eliberată de toate metale și plină

de virtute, ezoterism, adevăr, etc.

Teama de moarte se cristalizează

odată cu apariția naturalismului, ateismului și

materialismului.

După secolul al XVIII-lea, științele, dar

mai ales doctrinele sociale, l-au îndepărtat pe

om de spiritualitate. Astfel, bunicii noștri nu se

temeau de moarte, părinții noștri cam da, iar

nouă începe să ne cam fie frică și de viață. De

aceea, este foarte important sa conștientizăm

cât mai curând posibil și să medităm la tripla

întrebare esențiala în viață, pe care cu toții o

vom înțelege într-un final, când ne va sosi

sorocul: cine suntem, de unde venim și

încotro ne îndreptam?

Am zis! V.D. 3°

Din punct de vedere terminologic,

profan se referă la un neștiutor, ignorant într-

un domeniu oarecare, nepriceput, care nu ține

de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă

un punct de vedere religios. În latină, ”fanum” se referă la templu,

iar ”pro”, face aluzie la termenul ”înaintea”, în

cazul de față în ”afara templului”; această

definiție creează imaginea omului aflat în

afara templului, respectiv în afara Masoneriei,

căruia nu i se permite intrarea.

~ 22 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Pentru mine profanul reprezintă omul, lipsit de ideal, lipsit de un sens anume, și doar înconjurat de întrebări, fără răspuns.

Câți dintre noi nu am pus următoarele

întrebări și înainte de inițiere: cine suntem, de

unde venim și încotro ne îndreptăm?

Ritualul de inițiere, presupune trecerea

profanului prin moarte iar apoi prin renaștere,

având loc astfel purificarea sufletului.

Individul trebuie să moară ca profan pentru a

renaște inițiat. A renaște inițiat, înseamnă a

dobândi iluminarea. Lumina pentru inițiat

reprezintă calea, modul prin care se

realizează accesul către cunoaștere, către

adevărul atât de mult râvnit; am tendința de a

compara această Lumină, cu lumina atât de

necesară vieții pe Pământ emisă de Maestrul

Soare - în lipsă, suntem sortiți pierzanie.

Prin renaștere, deopotrivă ca inițiat și

ucenic, am căpătat adevărata libertate de

conștiință, căci Masoneria ridică un edificiu

universal al Fraternității, și în credința mea

este o stare de spirit care înseamnă în final a

primi și a dărui. Inițierea nu te îndepărtează

de profan, așa cum s-ar înțelege, și s-ar

crede, ea te apropie și mai mult, din dorința de

a ajuta, de a-ți sprijini aproapele. Prin inițiere

te apropii mai mult de oameni, dar în același

timp și de Divinitate, se realizează acea

conexiune între profan și sacru. In aceasta Planșă fac referire și la

lucrarea marelui Mircea Eliade, Sacrul și

Profanul.

În viziunea autorului, sacrul și profanul

reprezintă două stări de existentă asumate de

către om pe parcursul vieții, sacrul fiind “realul

prin excelență”, pentru manifestarea căruia

autorul propune termenul de ”hierofanie”,

anume “manifestare […] a unei realități ce nu

aparține lumii noastre în obiecte ce fac parte

integrantă din lumea noastră”, iar profanul

fiind opusul sacrului, desemnează realitatea

cotidiană, dimensiunea materială a existentei.

Pentru a evidenția această relație, Mircea

Eliade prezintă următoarele concepte aflate în

opoziție: spaţiul sacru-spaţiul profan, timp

sacru-timp profan, dar şi om religios-om

areligios.

Fără să-şi dea seama, omenirea se afundă tot mai mult în ceea ce unii dintre noi numim profan, însă zi de zi, nevoia de sacru în vieţile oamenilor este tot mai evidentă.

Profanul este de fapt lipsa de

actualizare a sacrului, aşa cum întunericul

este lipsa luminii sau moartea este lipsa de

actualizare a vieţii.

Voi încheia cu un gând al aceluiaşi

scriitor pe care l-am citat şi mai sus, Mircea

Eliade. Acesta afirmă că “Omul ia cunoştinţă

de sacru pentru că acesta se manifestă, se

prezintă ca fiind ceva cu totul diferit de

profan”.

Am zis! C.T. 3°

~ 23 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

”Armonia invizibilă este mai puternică

decât cea vizibilă” spune Heraclit în De Natura

Rerum. Așa sunt și legăturile care se

formează între Frați și Surori, în cadrul Lojii, a

Obedienței și a Ordinului Inițiatic Tradițional și

Universal al Francmasoneriei.

Loja, Atelierul, în care Francmasonii

lucrează este un Atelier în sensul cel mia

exact al cuvântului dar cu implicații foarte

îndepărtate de forma materială a Lojii. În

acest Atelier se concep și se nasc idei-forță,

în viziunea lui Stanislas de Guaita, care pe

urmă sunt transmise prin anumite canale

asupra omenirii, cu scopul de a ilumina mințile

oamenilor și a aduce avansa progresul

umanității. Cele mai vizibile și mai cunoscute

dintre aceste idei-forță sunt regăsite în deviza

Francmasoneriei Universale, și anume

Libertate, Egalitate, Fraternitate, invocate atât

la deschiderea cât și la închiderea Lucrărilor

Lojii.

Canalul prin care se transmit aceste

idei-forță, atât de benefice și necesare

progresului pe calea luminii, în aceste vremuri

în care întunericul ignoranței acoperă tot mai

multe dintre sufletele oamenilor, este Lanțul

de Unire practicat în Lojă.

Originile Lanțului de Unire se pierd

undeva în secolul XII în inima breslelor de

zidari, care nu își închideau lucrările din ziua

respectivă, fără a forma acest lanț și a invoca

gloria Marelui Arhitect al Universului. Pe

atunci Lanțul se numea Lanțul Alianței sau a

Legământului.

Lanțul se formează încrucișând brațele

pe piept, dreptul peste stângul, bărbia plecată

pe piept; mâna dreaptă prinde mâna stângă a

Fratelui de lângă, fiind totdeauna orientată cu

palma în jos, astfel încât palma stângă a

celuilalt să fie orientată în sus. Prin acest

mod, Maestrul Venerabil, transmite ideea-forță

creată în acea Ținută, iar aceasta prinde forță

și vigoare trecând pe la toți membrii

Atelierului. Din această cauză, Lanțul de unire

nu trebuie privit ca un simplu ceremonial lipsit

de orice valoare ezoterică și cei care îl

formează, trebuie să își canalizeze atenția

către ideea enunțată de Maestrul Venerabil

prin invocarea făcută în Lanț.

Anumite Rituri indică practica Lanțului

de Unire, în deschiderea Lucrărilor, altele în

afara lor, iar altele îl includ ca parte integrată

în Lucrări. Nu este important să acordăm prea

multă atenție acestui detaliu, important este

ca fiecare Lojă care lucrează un anumit Rit, să

îl respecte întocmai.

Lanțul de Unire este singura

manifestare care este permisă și în afara Lojii.

La înmormântări, în capelă sau la mormânt,

Frații pot forma Lanțul de Unire în jurul

Masonului trecut la Orientul Etern.

Ca orice simbol în Francmasonerie,

Lanțul are pe lângă aspectul ezoteric, și un

aspect mintal. Fratele sau Sora nou inițiați văd

după ce primesc Lumina că ei sunt parte a

Lanțului de Unire format de Lojă. Momentul

primirii Luminii coincide cu conștientizarea

faptului că de acum înainte, fiecare din noi

~ 24 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

este o verigă a unui lanț de fraternitate și

primim explicația acestui simbol: ”Dragul meu,

în jurul tău s-a format un Lanț de Unire, ce

constituie o verigă a Lanțului Francmasoneriei

Universale și care îți arată că Francmasonii nu

te vor părăsi atâta timp cât Adevărul,

Dreptatea, Fidelitatea și Dragostea frățească

vor rămâne sacre pentru tine…”. Această

explicație nu necesită o detaliere

suplimentară, caracterul moral și armonia în

cadrul Ordinului fiind foarte clar enunțate. Dar

ce este de remarcat este faptul că Lanțul

format în cadrul Lojii este doar o verigă a

Lanțului format de Ordinul Universal al

Francmasoneriei. Din nou întâlnim un aspect

de natură spirituală a acestui simbol, și anume

faptul că odată introduși în Lanț, ne unim in

spirit cu toți Frații și Surorile din întreg

universul, fie că au trecut la Orientul Etern, fie

că sunt răspândiți pe suprafața pământului.

Astfel, Lanțul de Unire este simbolul care

sparge barierele timpului și a spațiului,

revelând natura spiritului, esența divină în

fiecare dintre noi: nemurirea sufletului, ca

rezultat al sursei Marelui Arhitect al

Universului, din care el a răsărit.

După ce Frații au format Lanțul de

Unire, Maestrul Venerabil rostește o invocație

a ideii-forță după care Frații balansează

energic de 3 ori brațele și desfac Lanțul,

lăsând libere mâinile. Dacă Lucrările continuă,

fiecare merge la locul său.

În zilele noastre, observă Marius

Lepage, sunt puține Ateliere care dau naștere

acestor idei-forță, și din păcate și mai puțini

Maeștrii Venerabili care să le conceapă. Unica

cerință pentru a putea genera aceste energii

este să avem sufletul liniștit, gândul curat, și

disciplina corpului fizici în timpul Lucrărilor.

Momentul cheie este invocarea dată de

Maestrul Venerabil și atunci toți Frații și

Surorile din Atelier trebuie să se dedice într-u

totul acestei idei.

La desfacerea Lanțului, energiile sunt

preluate în alte planuri, de unde ele se întorc

și materializează schimbările propuse prin

invocație. Nu este vorba de magie, sau

vrăjitorie! Totul în jurul nostru este vibrație, iar

odată ce un întreg rezonează și vibrează la

aceeași intensitate, și mediul înconjurător

începe să rezoneze cu generatorul și preia

nivelul de vibrație de la acesta. Acest lucru

era cunoscut de constructorii piramidelor și

altor edificii antice de unde s-a transmis

Zidarilor Liberi, constructori de Catedrale, și

de la ei, nouă, Francmasoni care ridicăm

temple simbolice.

Am zis! Mircea Bucin 33° 95°

~ 25 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

O serie de cuvinte, precum obedienţă, ordin, regim, rit pot genera confuzii, în vorbirea curentă, neavând fiecare o accepţie bine precizată.

În realitate, această serie de termeni reprezintă un continuum semantic, în care cei extremi constituie doi poli, iar ceilalţi doi sunt intermediari.

Obedienţa desemnează forma, iar ritul, conţinutul. Regimul şi ordinul reprezintă dozajul, în diferite proporţii, al semnificaţiei termenilor extremi.

Din păcate, uzul lor, deseori superficial, nesocotind sensul lor exact, sporeşte confuzia. Deşi ordin şi regim sunt noţiuni apropiate, se poate constata că, de obicei, ordin de foloseşte pentru obedienţă, în timp ce regim pentru rit.

Obedienţa se referă la structura administrativă în care se inserează ritul, care reprezintă sistemul masonic în privinţa scării sale de grade (inclusiv, ritualurile acestora).

Acelaşi rit poate fi practicat de obedienţe diferite, dar şi o singură obedienţă poate practica mai multe rituri.

De pildă, Marea Lojă a Franţei practică şi alte rituri decât cel principal, Ritul scoţian vechi şi acceptat. La rândul său, acesta e practicat de mai multe obedienţe (Marea Lojă a Franţei, dar şi Marea Lojă Naţională a Franţei).

Ordin este folosit adesea ca sinonim pentru obedienţă, deşi conotaţiile sunt diferite:

- Ordinul sugerează unitatea elementelor componente ale unei

asociaţii masonice (membri, rituri etc.);

- obedienţa sugerează diviziunea creată prin existenţa diferitelor ordine. Atunci când se vizează situaţia ideală

în care un ordin ar trebui să practice un singur rit, numeroşi autori recurg la termenul ordin pentru a desemna ansamblul Masoneriei şi a-i sublinia astfel unitatea.

Regimul era în secolul al XVIII-lea sinonim cu rit. Totuşi, regimul implică un sistem ierarhic bine organizat şi structurat. Un rit poate să nu fie practicat, pe când un regim nepracticat nu e posibil, fiind un nonsens.

Termenul de regim e mai puţin uzual astăzi. Cel mai frecvent, se aplică doar Regimului scoţian rectificat.

Se mai foloseşte legat de sistemele aşazisei Masonerii egiptene, unde se confundă adesea, ritul cu ierarhia administrativă.

În concluzie, noţiunile obedienţă – ordin – regim – rit nu se ierarhizează, ci formează o serie orizontală continuă, în care nuanţele referitoare la formă şi la conţinut se dozează în diferite proporţii.

Din păcate, nu se poate şti care autor este conştient de aceste distinţii semantice, folosind de fiecare dată aceşti termeni cu rigoarea cuvenită, spre deosebire de alţii care-i substituie la întâmplare, fără a avea proprietatea termenilor.

De pildă, când se vorbeşte de Ritul scoţian, în mod corect, trebuie să se înţeleagă Ritul scoţian vechi şi acceptat şi nu ansamblul Masoneriei scoţiene (ecosismul).

Am zis!

J.B. 3°

~ 26 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

”EU” – Gânduri

EU sunt cea mai importantă persoană

pentru existenta mea! Totul începe cu MINE, totul începe cu

EU! Orice, oricând, oriunde, oricum, începe cu

MINE! In drumul meu pentru a găsi Lumina

încep cu MINE, pentru a fii fericit încep cu

MINE, pentru a ne realiza scopul/misiunea în

viață încep cu MINE. Permiteți-mi să explic:

Am să încep cu una dintre cele 3 întrebări pe

care trebuie să le avem în minte în fiecare

clipă a vieții:

„Care este misiunea noastră pe acest

Pământ?”

Pentru asta am să recurg la o serie de

întrebări la care vă invit să cugetăm.

Majoritatea credem că dorințele pe

care le avem în viață, ne vor ajuta să ne

îndeplinim misiunea, sau ne fac să credem că

vom deveni mai buni, că vom ajunge în Rai,

că ne vom simți mai bine. De exemplu: 1. Să avem grijă de părinți! Cum pot eu să

am grijă de părinții mei, care au nevoie de

mine, dar eu sunt bolnav, am cancer în urma

stresului acumulat la serviciu?

2. Să îmi iubesc persoana dragă! Cum pot

eu să îmi iubesc persoana dragă, dacă eu nu

o văd cu zilele și nu îmi petrec timp cu ea?

3. Să îmi cresc copilul sănătos! Cum pot eu

să îmi cresc copilul sănătos, dacă eu nu știu

cum să cresc și nu sunt sănătos?

4. Să îi educ pe alții! Cum pot eu să educ pe

alții și să schimb mentalități dacă eu nu sunt

educat și am prejudecăți?

5. Să îmi respect colegii! Cum pot eu să îmi

respect colegii dacă nu mă respect pe mine?

6. Să fac bine! Cum pot eu să fac bine în

lume, dacă nu știu cum e să îmi fac bine mie,

sau nu mi-am făcut niciodată un bine?

Pentru a realiza toate acestea, primul

pas este să fiu EU prioritatea mea în această

viață! Totul începe cu MINE, totul începe cu

EU. Astfel:

1. Nu mă stresez să îmi provoc cancer și nu

sunt bolnav, deci am grijă de mine, deci pot

avea grijă de părinții mei!

2. Petrec timp cu mine, deci mă iubesc pe

mine, deci știu ce înseamnă și cum să iubesc

persoana dragă mie!

3. Cresc sănătos, deci sunt sănătos, deci

știu cum să îmi cresc și copilul sănătos!

4. Citesc, studiez, meditez, deci sunt educat,

deci știu și pot să educ la rândul meu pe alții!

5. Mă respect pe mine, deci știu cum să îmi

respect colegii!

6. Îmi fac bine, simt ce înseamnă să îmi fac

bine, deci știu cum pot să fac bine altora!

Să vă mai dau un alt punct de vedere:

Murim și stăm așteptând la rând la ”judecata

de apoi”, la poarta Raiului, la „analiza vieții”

sau cum vreți să îi spuneți, iar atunci apare

întrebarea: „Oare o să ajung în Rai?”, sau

„Oare ce o să ajung în viața viitoare, criminal,

sau înțelept?”, „Voi fii pedepsit să aleg de

exemplu să îmi moară prematur o

persoană dragă ca să mi se ispășească

păcatele din această viață, sau mi se va da o

misiune precum cea a lui Solomon?”, „Voi

urca pe scara spirituală, sau voi cobori?”, „Mă

~ 27 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

voi apropia de Lumină, sau mă voi depărta?”,

„Oare mi-am dus la capăt misiunea din

această viață?”

Acestea bănuiesc că ne vor fii

gândurile în acel moment. Și bineînțeles

pentru a afla răspunsurile, trebuie să trecem

prin “analiza vieții”. Și atunci oare care

sunt întrebările pe care Dumnezeu ni le va

adresa?

„Ce mașină ai? Câte case? Ce au realizat

cunoscuții tai? Câți prieteni ai pe Facebook?

La câte meciuri ai fost cu prietenii? La câte

petreceri ai fost cu colegii?”

„Ce grad/funcție ai avut în Masonerie? Sau

Cum ai folosit gradele/funcțiile tale în

Masonerie pentru a face bine?”

„Au respectat Frații tăi din Lojă cutumele

masonice? Sau ai respectat și aplicat TU

cutumele masonice pentru a face bine?”

Dar noi fiind oameni inteligenți, vom

răspunde acestor întrebări:

- Știi Doamne, mi-a dat șefa de lucru, a

trebuit să stau peste program…

- M-au invitat prietenii la meci…

- A trebuit să îmi pun businessul pe

picioare...

- A trebuit să îmi fac cariera să îmi asigur un

viitor, nu știam că am să mor la 30 de ani, nu

m-am pregătit…pentru acest moment....

- A trebuit să îmi recuperez averea care mi

se cuvenea...

- A trebuit să mă lupt cu dușmanii că nu îmi

dădeau pace…

Cui îi pasă? Oare putem să-l păcălim

pe Dumnezeu? Oare putem să păcălim acest

“sistem”?

Și atunci întrebarea fireasca este: Cine

ne deschide porțile Raiului? Cine îmi face

”analiza vieții”? Cine hotărăște unde și ce vom

fi în viața următoare? Șefa? Prietenii?

Dușmanii? Eu cred că Dumnezeu! Cine este

responsabil de viața mea? Șefa? Prietenii?

Familia? Dușmanii? Eu cred ca răspunsul

este EU!

Și atunci stau și mă întreb: „De ce sunt

alții mai importanți decât mine? De ce le dedic

mai mult timp, de ce depun mai mult efort

pentru ei decât pentru mine, de ce mă

interesează atât de mult de ei, mai mult decât

de mine?”

Dacă ajungem la concluzia că EU și

Dumnezeu suntem cei mai importanți în

existența noastră universală, atunci

următoarea întrebare curge firesc: Cât timp

dedic șefei? Cât timp dedic prietenilor și

dușmanilor? Cât timp îmi dedic mie, cât timp îi

dedic lui Dumnezeu care ne hotărăște practic

existența?

După ce am făcut ceva în acest sens,

atunci pot trece la pasul următor și anume de

a respecta porunca: Iubește-ți aproapele ca

pe tine însuți!

Am zis! V.D. 3°

~ 28 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Timpul este unul din conceptele

fundamentale ale fizicii și filosofiei. Este o

măsură a duratei evenimentelor și are diferite

înțelesuri în funcție de contextul în care este

definit. În filosofie, timpul este definit ca un

flux neîntrerupt, ireversibil, care nu poate

curge decât într-o singură direcție. Este deci

un continuu în care evenimentele se succed

de la trecut, prin prezent spre viitor și în cadrul

căruia se desfășoară toate procesele din

natură. Definirea cu exactitate a timpului este

o sarcină dificilă, atât în filozofie cât și în

știință. Timpul este o noțiune primară (care nu

se definește, ci este percepută prin simțuri) și

corelată cu cea de eveniment. Percepția

umană sesizează ordinea în timp a

evenimentelor.

Managementul timpului este o gamă

de instrumente şi abordări, folosirea acestora

conducând la o viaţă mult mai echilibrată şi

plăcută şi la o utilizare mult mai eficientă a

timpului.

Einstein a demonstrat că timpul care

se scurge pentru un observator aflat pe un

corp în mișcare este mai scurt decât timpul

scurs pentru un corp în repaus. Așa sa fie

oare?

Îmi imaginez timpul ca un sistem de

gradație, o măsurătoare cu ajutorul căruia se

pot cuantifica informațiile pe care corpul activ

le dobândește pentru ca apoi sa le pună în

aplicare.

Managementul timpului ne învață să

calculăm și să acționăm eficient pentru a

valorifica la maxim acest fenomen ireversibil.

Tindem să stăpânim la standarde înalte

această artă pentru a ne atinge scopul inițial,

anume transformarea noastră în acea

persoană absolută.

Se spune că timpul este ireversibil,

însă, în funcție de capacitatea cu care știm să

îl fructificăm, reversibilitatea lui este

manifestată prin reacțiune, adică prin beneficii

sau consecințe, care se răsfrâng asupra

timpului nostru viitor, influențând propria

persoană care ne definește. Printr-un

management calitativ al timpului prezent, ne

pregătim etapele următoare pentru a ne

apropia pas cu pas de acea stare de Rai spre

care tindem necondiționat.

Kabbalah ne învață că avem nevoie de

cel puțin 3 ore de studiu zilnic pentru a ne

întoarce la starea de Kether de unde am căzut

în urma păcatului strămoșesc. Oare câți dintre

noi ne mai atribuim atâtea resurse temporale

pentru studiu unui astfel de subiect? Probabil

~ 29 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

ni se pare ieșit din comun să reducem din

timpul petrecut la job, cu prietenii sau

vizionând talkshow-uri și să ni-l dedicăm

studiului.

În cadrul Masoneriei, întâlnim termenul

temporal chiar în deschiderea Lucrărilor,

atunci când Maestrul Venerabil ne anunță una

dintre condițiile esențiale pentru a putea

deschide Lucrările „Pentru că este ora și

pentru că avem vârsta”. „Pentru ca este ora”,

semnifică momentul prielnic pentru ca masonii

să își înceapă Lucrările în Lojă. Aceste

cuvinte ne anunță că este miezul zilei. „Pentru

ca avem vârsta”, ne dovedește că fiecare

dintre noi a parcurs deja niște pași elementari,

că fiecare a știut să își valorifice timpul într-un

mod util, reversibilitatea reprezentând acum

privilegiul de a participa la aceste Lucrări.

Un alt element reprezentativ al timpului

este funia care înconjoară pereții în interiorul

Lojii. Această funie este împărțită în 12

elemente, fiecare reprezentând câte o lună a

anului, amintindu-ne că pentru a performa nu

trebuie sa ne oprim din lucru indiferent de câte

obstacole întâlnim în cale.

De asemenea una din Uneltele

Ucenicului este rigla cu 24 de diviziuni, care

nu este altceva decât un simbol al orelor zilei.

Ucenicul învață să folosească această

unealtă, adică învață să folosească cele 24 de

ore ale zile într-un mod optim.

Am zis! D.N. 3°

Simbolul este un concept, nu un semn. El poate, și trebuie să fie privit din perspectiva

a trei planuri: material, mental și spiritual. La

nivel material, simbolul, este reprezentarea

grafică, cea pe care o vedem când luăm

contactul cu simbolul. Această primă

conștientizare a simbolului necesită cele mai

puține facultăți și cel mai puțin efort activ din

partea privitorului. Planul mental, putem

înlocui aici cu intelectual, sunt cunoștințele pe

care le avem legate de acest simbol, și care în

urma contactului în primul plan, grafic, ne sunt

amintite. Interpretarea simbolului prin prisma

acestui plan depinde exclusiv de cât de multe

cunoștințe avem, legate de ideea reprezentată

grafic. Ce-a de-a treia, și pentru un inițiat, cel

mai important dintre aspectele unui simbol,

este planul spiritual. Lucrul cu simbolul la

acest nivel este cel mai greu, și dacă până

acuma am abordat simbolul pasiv, acum

necesită o abordare activă. Când vedem un

semn, și cunoaștem ceva despre ceea ce

reprezintă, atunci acesta devine un simbol

care afectează sinele nostru. Meditația,

introspecția, psihanaliza, rugăciunea, chiar și

visarea conștientă, planul astral sau yoga,

sunt medii și tehnici de lucru, la un nivel subtil,

cu simbolul.

Simbolul pe care îl voi aborda acum,

este cel mai cunoscut și cel mai reprezentativ

pentru Ordinul nostru. Este un simbol

~ 30 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

universal, pentru că prin el se identifică

Ordinul Inițiatic Universal și Tradițional al

Franc-masoneriei, la nivel global. Oriunde în

lume, oricine a auzit de franc-masonerie, știe

să recunoască Echerul și Compasul, ca fiind

simbol cu care noi, franc-masonii ne

identificăm. El apare pe publicații, pagini web,

insigne, inele, diverse accesorii, sculptat în

diverse monumente, sau expus pe diverse

clădiri. Echerul și Compasul însă, luate

separat, scoase din contextul Ordinului, nu au

nici o valoare inițiatică. Echere și compasuri

găsim la orice papetărie sau magazin de

unelte, nu este nimic special, dar când le

asociem, ele vor reprezenta totdeauna Franc-

masoneria. Aceasta este prima fază în lucrul

cu simbolul, sesizarea lui vizuală, și este

comună atât profanilor cât și inițiaților.

Echerul ca instrument, ne ajută să

trasăm unghiuri drepte iar compasul să

descriem cercuri. Aici se oprește cunoașterea

mentală a profanilor. Dar noi, inițiați în Ordinul

Franc-masonic, mai înțelegem în urma

ritualului, că Echerul și Compasul, alături de

Cartea Legii Sacre, reprezintă cele Trei Mari

Lumini ale Franc-masoneriei. Noi aflăm că

Echerul este emblema rectitudinii, că ne

inspiră calea cea dreaptă în gândurile și

acțiunile noastre și că în cadrul Lojii, este

semnul distinctiv, de autoritate, al Maestrului

Venerabil. Compasul, aflăm tot din ritual, este

un instrument de măsură, cu ajutorul cărui

măsurăm raza acțiunilor noastre și

consecințele lor, și că trebuie să avem o

atitudine frățească față de toți semenii noștri,

în special față de franc-masoni. Și mai aflăm

din ritual, că la gradul de Ucenic, Echerul este

așezat peste brațele Compasului, iar tot

ansamblul este așezat pe Cartea Legii Sacre.

Așezarea Echerului peste Compas, la

gradul de Ucenic, reprezintă influențele

materiale asupra celor spirituale, pentru că

pătratul, figura geometrică formată din laturi

egale, și unghiuri drepte, desenată cu ajutorul

Echerului, reprezintă materialul, iar cercul,

forma geometrică formată din toate punctele

aflate la aceeași distanță egală față de un alt

punct, realizat cu ajutorul Compasului,

reprezintă planul spiritual. Ucenicul, așadar,

lucrează în planul material, dar conștient de

existența celui spiritual. Aici se termină și

abordarea mea a simbolului în planul mental,

intelectual, atât profan cât și din punct de

vedere inițiatic.

Planul spiritual, emoțional pentru a fi

mai ușor de abordat, dacă primele două au

putut fi văzute ca niște generalități, acesta din

urmă este strict personal, fiecăruia dintre noi.

Regula de bază în lucrul cu simbolul, este că

nimeni nu poate interpreta un simbol în locul

altcuiva, și este foarte adevărat, din cauza

acestei a treia faze. Planul spiritual, chiar

dacă formează un întreg, nu ne este tuturor

accesibil, în aceeași măsură. Lucrul în planul

spiritual, depinde de experiențele pe care le-

am avut, în această viață, dar și în cele

anterioare, pentru că noi, franc-masonii, știm

că sufletul este nemuritor, și nu murim, ci

trecem la Orientul Etern. Sensibilitatea

noastră în ceea ce privește acest plan

depinde de facultățile și simțurile noastre

native, dar și de modul și felul în care noi le

~ 31 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

folosim. Prin acțiunile noastre putem să le

ascuțim, sau să le tocim. Ar fi inoportun din

partea mea, să dau o interpretare spirituală

acestui simbol, și nici nu ar fi posibilă o

materializare, doar am să vă împărtășesc

niște trăiri personale, cu care toți putem

rezona.

Emoțional vorbind, simbolul Echerul și

Compasul la gradul de Ucenic, reprezintă

moralitatea. Dacă avem o conduită decentă,

suntem atenți ce facem, înțelegem că fiecare

gest sau gând, are o consecință, vizibilă pe

moment sau nu, dacă înțelegem că suntem

verigi ale unui Lanț de Unire fratern, universal,

și că acțiunile noastre trebuie să fie la unison

cu ale fiecărei verigi din acest Lanț, atunci

simbolul de față a transmis inițiatului, ceea ce

avea de transmis. Cheia este să

conștientizăm și să simțim aceste aspecte.

Demagogia, impostura și superficialitatea, de

natură umană fiind, încă mai zac și printre noi,

și trebuie să le înlăturăm. Nu din simplu

dogmatism - binele și răul trebuie să se

neutralizeze - ci pentru că efectele lor sunt

nocive, și ne pun obstacole în Calea devenirii

noastre spirituale, de la Ucenic la Maestru.

Legat de așezarea lor, Ucenicul trebuie să învețe să cunoască și să controleze mediul material, pentru a putea avea acces la mediul spiritual, și acest fapt este mai clar reprezentat de ”lepădarea metalelor” la intrarea în Templu, la inițiere; metale pe care le primește înapoi la finalul inițierii. Nu avem voie să ducem cu noi murdăria profană în spațiul sacru al inițiaților tuturor timpurilor.

Am zis!Mircea Bucin 33° 95°

Imagine de pe un certificat de Maestru Mason din USA, cca. 1890

~ 32 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

La început toate Lojile erau

independente. În timpul unei întâlniri la

Londra, în iunie 1717, patru Loji au decis să

formeze o Uniune: ”Marea Lojă Unită a

Angliei” a fost înființată, devenind astfel prima

Obediență masonică din lume. Primul Mare

Maestru a fost Antony Sayer.

După evenimentul londonez Lojile au

început să adere împreună cu alte Loji din

Insulele Britanice, Statele Unite ale Americii și

de pe Continentul European, fenomenul

ajungând să se extindă la nivel mondial.

Ce semnifică aceasta?

O Lojă liberă, mă refer la o totala

independentă, nu rezistă secole de-a rândul.

Istoria masoneriei explică foarte clar

acest lucru. De ce? Din cauza lipsei

controlului. Oricine ar putea crea un ritual

ciudat, care să reflecte gândirea și valorile

sale, să schimbe Gradele, Uneltele și

Simbolurile, astfel Loja devenind foarte

repede un străin în familia masonică. Un

Franc-mason liber, într-o Lojă liberă, este un

deziderat cunoscut dar care aparține, ca să

fim cinstiți, unei utopii.

Prin urmare, avem absolut nevoie de

prezența Obediențelor. Afirmația sună destul

de clar dar sa vedem cum funcționează

aceste Obediente. Este relativ simplu de

înțeles. Vom începe în cele ce urmează cu

~ 33 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

cele ”patru nivele” menționate în titlul primei

părți a broșurii de față.

PRIMUL NIVEL

Fiecare dintre noi știe pe de rost

celebra întrebare: ”Ești Ucenic Franc-Mason?”

și răspunsul: ”Frații mei, Maeștrii și Calfe, mă

recunosc ca atare”. Acest lucru înseamnă că

nimeni nu ar putea răspunde simplu prin ”Da,

sunt Mason” si ca nu s-ar putea declara singur

Franc-Mason. Franc-Masonul trebuie

recunoscut ca atare de autoritatea formată din

toți Frații din Loja sa. Acesta este primul nivel

de recunoaștere dar se referă, evident, la

calitatea de Franc-Mason luând în

considerare statutul personal al acestuia în

raport cu autoritatea Lojii.

AL DOILEA NIVEL

Acum, ca pas următor, putem

considera Loja ca ”autoritate supremă”. Dar

are Loja, mai mult ca Franc-Masonul, dreptul

de a pretinde prin propria-i autoritate că este

Lojă? Dacă Maeștrii pun pe Saturn în locul

Soarelui pe perete, dacă nu folosesc uneltele

masonice ci uneltele brutarului sau ale

mecanicului, dacă decid că numele celor două

Coloane sunt, Mona pentru una și Lisa pentru

cealaltă, dacă schimbă Pavajul mozaicat cu o

carpetă turcească, poate fi numită această

fantezie ”Lojă masonică”?

Evident ca nu! La fel ca și Franc-Masonul în

primul nivel al recunoașterii, Loja trebuie să fie

recunoscută ca o Lojă masonică reală de un

al treilea nivel, Obediența.

AL TRILEA NIVEL

Cum ar putea regularitatea inițiatică să

se manifeste dacă nu prin recunoașterea de

către o autoritate mai înaltă. Acest lucru

înseamnă că Obediența, care este un gen de

”regulator”, are multe lucruri de făcut: nu doar

stabilirea de legături cu alte Obediențe dar și

controlul calității ritualurilor și asigurând astfel,

regularitatea inițiatică a Lojilor din Obediență.

AL PATRULEA NIVEL

Ultimul, dar nu și cel din urmă, este

Obediența în sine care reunește și conduce

Lojile ce îi aparțin. Dar este o Obediență

masonică reală? Da, va fi, dacă, și doar dacă,

alte Obediențe, prin relațiile dintre ele, își

recunosc reciproc regularitatea masonică.

Acest nivel constituie ceea ce se numește un

”grup de recunoaștere”. Spre exemplu, UGLE,

CLIPSAS, CLIMAF, SIMPA și multe altele.

UMMT (Uniunea Mondiala Masonica

Tradițională), a fost creată la București în

2013 la inițiativa MLNR - 1880.

Pentru a concluziona, Franc-Masonul

este recunoscut de Loja de care aparține, Loja

este recunoscută de Obediența căreia îi

aparține iar Obediența de un ”grup de

recunoaștere”. Orice Franc-Mason, indiferent

de Loja, de Obediența sau de ”grupul de

recunoaștere” de care aparține, trebuie să fie

conștient de aceasta realitate fundamentală.

CONCEPTUL DE REGULARITATE

Conceptul de ”regularitate” nu este atât

de evident precum ar părea la prima vedere și

este de o importanță deosebită așa încât vom

~ 34 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

sublinia acest termen specific folosit în cadrul

Ordinului nostru.

Toate Lojile masonice și Obediențele

reale, pretind a fi ”regulare”. Aceasta

semnifică că ele lucrează în conformitate cu

”regulile” de bază ale Franc-masoneriei.

Inițiatice, ele admit procesul masonic,

care înseamnă trecerea de la întuneric la

lumină, jurământul masonic, sacralizarea

timpului și a spațiului, utilizarea simbolurilor și

uneltelor, împărțirea ”Masoneriei Albastre” în

trei grade, Ucenic, Calfă și Maestru, etc. Ele

respectă principiul de prezență a trei Maeștrii

pentru a lucra în Triunghi, cinci ca o Lojă să

fie Justă și șapte pentru a forma o Lojă Justă

și Perfectă.

Conceptul de ”regularitate” se referă,

în Europa, la conformitatea masonică a

ritualurilor și Riturilor. Pentru Marea Loja Unita

a Angliei și pentru Obediențele care au

legături cu aceasta Obediență, ”regularitatea”

înseamnă ”recunoaștere”. Aceasta înseamnă

că, pe de o parte, Lojile ”regulare” trebuie să

aparțină unei Obediențe ”regulare” și pe de

altă parte că Obediențele trebuie să fie în

conformitate cu ”landmark-urile” sau

”principiile masonice”.

Marele Orient al Franței este exclus de

la ”regularitatea” britanică pentru că Lojile nu

au obligația să lucreze ”Întru Gloria Marelui

Arhitect al Universului”. Între timp, cealaltă

mare Obediență franceză, Marea Lojă a

Franței, unde se respectă toate landmark-

urile, nu este recunoscută ca fiind ”regulară”

pentru simplul motiv că Lojile Marii Loji a

Franței primesc vizitele Fraților Obediențelor

”iregulare”.

Din punctul de vedere britanic al

recunoașterii, o femeie nu va putea fi Franc-

Mason și orice membru, chiar și bărbat, care

aparține unei Obediențe nerecunoscute nu

este considerat Franc-Mason autentic.

Prin urmare, Obediențele

nerecunoscute sunt de cele mai multe ori

numite ”iregulare și nemasonice” de către

Marea Loja Unita a Angliei și se

autointitulează ”Obediențe liberale” sau,

uneori, ”adogmatice”. Obediențele

autointitulate ”regulare” (însemnând ca sunt

recunoscute de englezi) sunt mai puțin

numeroase și mai puțin prestigioase față de

cum erau în trecut. Masoneria ”regulară” din

Statele Unite, Marea Britanie și țările fostului

Commonwealth, a pierdut aproximativ 50%

din membrii în ultimii douăzeci de ani.

O CALE CĂTRE TREZIRE

Este greu de explicat scopul Franc-

masoneriei celor care nu au o idee despre ea

sau care cred că Franc-masoneria este legată

de afaceri, satanism sau vrăjitorie.

Cum să explici gustul unei portocale

cuiva care nu a gustat acest fruct? Poți să îi

arați fotografii, să îi descri fructul, chiar să îi

prezinți o analiză chimică a acestuia; atâta

timp cât nu a gustat-o, adevăratul gust

rămâne un mister. Sunt multe cărți care

descriu Franc-masoneria, istoria ei,

simbolurile, și chiar ritualurile. Multe site-uri

web oferă toate informațiile de care un profan

însetat de cunoaștere are nevoie. Dar la fel ca

~ 35 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

și cu portocala, cunoașterea Franc-

masoneriei, ”gustul” ei într-un cuvânt,trebuie

trăită.

Când uneori, în timpul unei conferințe,

profanii mă roagă să le dau o definiție precisă

și concisă a Franc-masoneriei, le spun, de

obicei, în câteva cuvinte, astfel: Franc-

masoneria este unul dintre Ordinele inițiatice

(astfel ezoterice), care adună oameni, bărbați

și femei, separat sau împreună, cu singurul

scop de a se dezvolta spiritual în conformitate

cu Tradiția primordială. Aceasta înseamnă că

este doar o cale către trezire, prin simboluri,

unelte și ritualuri. Singura condiție ca să devi

inițiat ca Franc-mason, sau în orice alt Ordin

ezoteric, este să înlocuieși conceptul ”a avea”

cu conceptul ”a fi”.

Shakespeare concluziona spunând ”A fi sau a

nu fi, aceasta-i întrebarea!”

Uneori, cineva ar putea fi uimit de cât

de greu este să preferi ”a fi” în loc de ”a avea”,

chiar și printre Franc-masoni. Dar aceasta va

rămâne, pentru totdeauna, singura condiție

pentru a fi capabil să pornești pe drumul lung

și dificil al trezirii pentru un bărbat sau o

femeie care caută un țel mai înalt decât

poziția socială sau financiară.

Franc-masoneria, precum și alte

organizații inițiatice, nu are nimic de a face cu

afacerile, puterea, politica, cunoașterea

culturală. Ea se preocupă, conform definiției

lui Mircea Eliade, de transmutarea și nu de

transformarea regimului ontologic al ființei

umane.

Am zis! Jacques Herman 33° 95°

Cuvânt la aprinderea Rugului de Sfântul

Ioan de Vara

Ziua Solstițiului de Vară este fastă și

exaltantă pentru Franc-Masonii de Tradiție

care celebrează, cu sufletul plin de bucurie,

lumina strălucitoare a zilei celei mai lungi a

ciclului anual. Este Miază-zi, «Miezul plin al

zilei», momentul care anunță împlinirea

promisiunii desăvârșirii Creației și premizele

adevăratei Lumini în Masoneria Tradițională

Ioanită.

Baruch Spinoza afirmă, în capitolul III

al «Eticii» sale, citez, că «bucuria este

trecerea omului de la un nivel mai mic la un

nivel superior de perfecțiune» («Laetitia est

hominis transitio a minore ad majorem

perfectionem»).

Care este motivul acestei exaltări a

bucuriei Masonilor în ziua Sfântului Ioan

Botezătorul, la apogeul ciclului solar, și care

este motivul pentru care ei l-au declarat pe

Sfântul Ioan Patronul Franc-Masoneriei

Tradiționale?

~ 36 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

În Biblie, «Carte Sacră» și Mare

Lumină a Franc-Masoneriei, Sfântul Ioan

Botezătorul este cel care

și-a consacrat și sacrificat viața pentru a

aduce Fraților săi mărturie, speranță,

încredere și înțelegere, afirmând că Lumina

va să vină asupra lumii, că Lumina strălucește

etern în Întunecimi. Prin Botezul mântuirii și

prin Botezul Mântuitorului, Sfântul Ioan

anticipează și consfințește perfecțiunea

Dumnezeiasca a Omului, fiu al lui Dumnezeu,

Mare Arhitect al Universului.

Sfântul Ioan Evanghelistul, la perigeul

ciclului solar afirmă, la rândul său, că «Lumina

luminează în întuneric și întunericul nu a

cuprins-o». Utopic și ucronic, Ordinul Inițiatic

Tradițional al Franc-Masoneriei este

eminamente esperantist.

Este bine să amintim mereu, Fraților

Masoni care practică Ritul Scoțian Antic și

Acceptat, caracterul ciclic al Lucrării noastre

inițiatice manifestat prin aceasta împărțire a

ciclului solar al Anului prin ritualuri care

marchează perioadele cosmice divizate în

echinocții și solstiții ale căror consecințe sunt

cele patru anotimpuri și durata Anului gestației

masonice de nouă luni, acoperind timpul scurs

între echinocțiul de toamnă și solstițiul de

vară.

Citez pentru memorie o parte a

superbului text poetic și profetic al Prologului

Evangheliei după Ioan care se citește

obligatoriu la deschiderea Lucrărilor Lojilor

care practică Ritul Scoțian:

«La început era Cuvântul și Cuvântul era la

Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul».

Si mai apoi :

«Fost-a Om trimis de la Dumnezeu, numele

lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca

să mărturisească despre Lumină, ca toți să

creadă prin el. Nu era Lumina ci ca să

mărturisească despre Lumină. Cuvântul era

Lumina cea adevărată care luminează pe tot

omul, care vine în lume. În lume era si lumea

prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut».

Rugul aprins la Sfântul Ioan este

simbol de Lumină dar și simbol al Cuvântului

pierdut, obiect de perpetuă căutare al

inițiatului în Franc-masonerie, sursă de viață

spirituală. În căutarea Cuvântului pierdut

«Verbum demisum», Franc- Masoneria

Tradițională este printre puținele Ordine

inițiatice, împreuna cu Companionajul

corporațiilor meșteșugărești, care a

supraviețuit în Occidentul modern.

Pentru a omagia această Lumină

divină, Masonii fac ofrandă de grâu, simbol al

vieții materiale și de vin, simbol al vieții

spirituale, și ard apoi simbolic Cartea

Memoriei naturii. Citez textul ritual : «Fie ca

acest act să simbolizeze eliberarea noastră de

tot ce se opune eforturilor noastre spre

iluminare și să fie, de asemeni, simbol al

uniunii indefectabile a tuturor Fraților, Masoni

ai Sfântului Ioan, răspândiți pe cele două

emisfere și reuniți astăzi pentru a celebra

aceeași ceremonie».

Pentru a termina trebuie să adăugăm

că există un acord unanim ale diferitelor

doctrine tradiționale asupra raportului timpului

cu eternitatea. Timpul, care conține trecutul și

viitorul este, în ansamblul sau, absolut

~ 37 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

continuu și nu poate fi divizat în părți decât

logic dar nu și realmente. Prin această

continuitate, care constituie durata, el

contrastează cu eternitatea care este, din

potrivă, «clipa» atemporală și fără durată,

adevăratul prezent, asupra căruia nici o

experiență nu este posibilă. Eternitatea, care

se reflectă sau se exprimă în «acum» fiind

realmente fără durată este, în consecință,

invariabilă și imuabilă în pofida iluziei

«mișcării», iluzie datorată unei conștiințe

supuse condițiilor de timp și spațiu, și nu se

distinge realmente de eternitatea însăși căreia

ansamblul timpului îi este mereu prezent în

totalitatea extensiei sale.

Așadar, ritualul nostru ține cont de

partițiunea contingentă a timpului fiindcă viața

noastră biologica depinde integral de ciclul

anual al anotimpurilor. Viața noastră spirituală

se degajă progresiv de condiționările

contingente pentru a se înalța la libertate prin

Calea Inițiatică. Pasajul de la Întunecimi la

Lumină este astfel prezumat și uneori, poate,

consumat.

Citez sfârșitul textului ritual:

«singură continuă să ardă torța Luminii de la

Orient. Vom lua cu noi Lumina acestei torțe

atunci când vom părăsi acest Templu. Ea va

continua să strălucească, în Templul care

suntem, ca o prezență permanentă. Nimic nu

poate stinge această Lumină pentru că este

sursă de viață și foc sacru al Iubirii Fraterne».

Am zis! Victor Agapiescu 33° 96°

În afară de sanctuarele Patriarhilor şi

de Chivotul Legii din perioada mozaică,

Templul lui Solomon a oferit lumii iudaice

sfinţenia şi măreţia sa, iar lui Jahve loc de

găzduire. Înaintea construirii lui de către

Solomon existau în ţara lui Israel numeroase

sanctuare canaaniene, care constau din altare

de piatră adesea aflate pe locuri înalte.

Arheologia biblică a scos la iveală ruinele

multor temple, în special în localitatea

Megiddo şi Ierihon, iar în ţinutul Galileii în

localitatea Bethşean.

Detalii asupra unui sanctuar local mai

mic de tip canaaneian, găsim în descrierea

altarului pe care Mica 1-a ridicat în ţara Efraim

(Judecătorii 17,18). Acesta se baza pe un

vechi sanctuar canaaneian, dar nu ştim nimic

despre construcţia sa, în afară de faptul că

pare să aibe un altar permanent, care era

numit templul Domnului , casa lui Iahve (I

Samuel 1,3). Un alt sanctuar ar fi fost chiar în

Ierusalim, pe Muntele Moria, aparţinând

poporului iebusit, pe care David 1-a menţinut

ca loc principal de rugăciune şi slujbă, după

ce Ierusalimul a fost cucerit. În acest sanctuar

David a intrat şi s-a rugat după moartea

copilului său cu Batşeba (II Regi 12,20).

~ 38 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Solomon şi-a construit templul pe un

pinten stâncos al muntelui Sion. Acesta era

deja un loc sacru în tradiţia iebusită, având

aceeaşi semnificaţie cosmică ca şi misteriosul

munte Ţafon din nord, din mitologia

canaaneiană, care era casa lui El-Elyon.

El a început să zidească templul, în cel

de-al patrulea an al domniei sale, în luna a

doua, numită de macedoneni Artemision , iar

de evrei Iyar, după cinci sute nouăzeci şi trei

de ani de la ieşirea israeliţilor din Egipt, după

o mie şi douăzeci de ani de la strămutarea lui

Abraham din Mesopotamia în Canaan şi după

o mie patru sute şi patruzeci de ani de la

potop. De la crearea lui Adam şi până în

epoca în care Solomon şi-a construit templul

s-au perindat, în total trei mii o sută şi doi ani.

Atunci când Solomon s-a apucat să-şi înalţe

templul, Hiram se afla în al unsprezecelea an

al domniei sale asupra Tyr-ului. De la

întemeierea Tyr-ului şi până la clădirea

templului trecuseră deja patru sute şi

douăzeci de ani.

A zidit unul dintre cele mai rezistente

structuri de la vremea respectivă, el a urmat

întru totul planul dat lui de Dumnezeu (unii

susțin că acest plan i-a fost dat în vis tatălui

său, David) și urma modelul Cortului Sfânt.

Scrisoarea către Regele Hiram

Când a urcat pe tron Solomon, așa

cum am mai amintit a vrut să continue planul

tatălui său de a construi Templul lui

Dumnezeu, însă pentru acest lucru avea

nevoie de ajutor din partea mai multor meșteri

care știau cum să lucreze cu diferite

materiale, așa că a apelat la vecini lui, cea

mai strânsă colaborare a avut-o cu regele

Hiram (el a fost cel mai bun prieten cu David)

care l-a ajutat cu tot ce a avut nevoie și putea

el să ofere. Iată ce a spus regele Solomon

către regele Hiram într-o scrisoare care o

avem păstrată până în ziua de azi:

„Cum ştii şi tu, tatăl meu avea de gând

să înalţe un templu închinat Domnului, dar

războaiele şi repetatele sale expediţii l-au

împiedicat să-şi îndeplinească planul. Căci el

n-a încetat să se lupte cu duşmanii săi până

ce nu i-a constrâns pe toţi să-i plătească

tribut. În schimb, eu îi mulţumesc Domnului

pentru pacea de care mă bucur acum şi,

întrucât am destul răgaz pentru aşa ceva,

vreau să-i construiesc lăcaşul lui Dumnezeu:

eu îi voi fi făuritorul, aşa cum mi-a prezis tatăl

meu. De aceea, te rog ca, împreună cu solii

mei, să trimiţi câţiva lucrători în Munţii Liban,

ca să doboare trunchiuri de cedri. La tăierea

copacilor, sidonienii se pricep mult mai bine

decât oamenii mei. Sunt gata să plătesc

fiecărui lemnar simbria pe care o hotărăşti

singur!"

Cum a citit această scrisoare, Hiram,

încântat de sarcina pe care o primise, i-a

trimis lui Solomon următorul răspuns:

„Domnului i se cuvin laude pentru

faptul că tatăl tău ţi-a încredinţat domnia ţie,

un bărbat înţelept şi înzestrat cu toate

virtuţile. Cu dragă inimă voi transpune în faptă

tot ce mi-ai cerut să fac prin scrisoarea ta. Voi

pune să se doboare o puzderie de copaci, atât

de cedru cu trunchi înalt, cât şi de chiparos, şi

voi avea grijă ca oamenii mei să-i ducă până

~ 39 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

la mare, dându-le porunca să-i poarte cu

plutele până la un loc de pe ţărmul tău şi să-i

descarce. Apoi oamenii tăi vor putea să-i ducă

la Hierosolyma. Ia seamă că în schimbul lor

să-mi trimiţi grâne, de care ducem lipsă, noi,

locuitorii unei insule."

Nu după mult timp regele Solomon s-a

apucat de construcția templului, a numit câte

un conducător pentru fiecare domeniu de

lucru, a împărțit sarcinile, acest lucru ne arată

înțelepciunea cu care era înzestrat Solomon.

Iosif Flaviu ne spune: ” Regele a poruncit să

se recruteze din întregul popor treizeci de mii

de lucrători, a căror corvoadă a căutat s-o

facă mai uşoară printr-o înţeleaptă împărţire a

lor. A stabilit, aşadar, ca zece mii dintre ei să

doboare copacii din Munţii Liban timp de o

lună, apoi să se întoarcă acasă şi să se

întremeze în următoarele două luni, până

când ceilalţi douăzeci de mii şi-au dus la capăt

munca lor. La încheierea acestui răgaz, primii

zece mii se vor întoarce, în a patra lună, la

treabă. Adoram a fost numit să conducă

întreaga corvoadă. Dintre locuitorii de obârşie

străină, lăsaţi de David pentru muncile grele,

şaptezeci de mii au fost puşi să care pietre şi

alte materiale de construcţie, iar optzeci de mii

erau tăietori de pietre. Supraveghetorii ce

urmăreau munca lor erau în număr de trei mii

şi cinci sute. Ei au primit mai întâi sarcina să

taie mari stane de piatră pentru temelia

templului, să le îmbine sus în munţi şi abia

după aceea să le aducă în oraş”

Construcția Templului

De la bază şi până la acoperiş, edificiul

era făurit din marmură albă. Înălţimea lui

atingea şaizeci de coţi , tot atât cât măsura şi

lungimea, lăţimea fiind de douăzeci de coţi.

Deasupra se afla o zidire cu dimensiuni

identice, astfel că întreaga înălţime a templului

însuma o sută şi douăzeci de coţi. El era

orientat spre răsărit. Pridvorul de dinainte

avea, potrivit lăţimii edificiului, douăzeci de

coţi în lungime, zece coţi în lăţime şi o sută şi

douăzeci de coţi în înălţime. De jurul

împrejurul templului se înălţau treizeci de case

mai mici, care îl împrejmuiau pe dinafară şi,

prin numărul şi strânsa lor alăturare, aveau

menirea să ţină laolaltă construcţia. Ele erau

făcute să dea din una în alta prin nişte uşi.

Fiecare căsuţă avea cinci coţi în lăţime şi tot

atâţia în lungime, atingând înălţimea de zece

coţi. Deasupra lor s-a mai construit un rând,

apoi încă un alt rând de încăperi, egale ca

dimensiune şi număr, astfel încât toate,

împreună cu catul de jos, să atingă înălţimea

părţii inferioare a templului, fără ca zona lui

superioară să fie înconjurată de vreun fel de

încăperi. Acoperişul lor era făcut din lemn de

cedru. Fiecare căsuţă avea propriul ei

acoperiş, care nu se unea cu acoperişurile

învecinate şi, în afara lor, întregul era ocrotit

de un acoperiş comun, sprijinit de bârne

deosebit de lungi, întinzându-se dintr-o parte

în alta, astfel încât pereţii despărţitori se

îmbinau strâns prin aceste lemne şi aveau o

susţinere mai bună. Acoperişurile situate

dedesubtul bârnelor erau făcute tot din lemn,

~ 40 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

fiind cioplite cu barda şi ferecate cu aur

cizelat. în schimb, pereţii erau acoperiţi cu

plăci din lemn de cedru cu pojghiţă aurită,

astfel că interiorul templului revărsa o

strălucire vie, privirile celor ce intrau

rămânând orbite de splendoarea aurului,

venită de pretutindeni. Templul era construit

cu atâta meşteşug din pietre cioplite strâns şi

armonios îmbinate între ele încât ochiul nu

putea distinge urma maiului sau a unei alte

unelte, ci îngemănările păreau a fi făcute

dintr-o singură bucată, dând impresia că s-ar

fi unit parcă de la sine prin folosirea sculelor.

Pentru urcarea la caturile de sus, regele a

născocit o scară spirală, împlântată în

grosimea peretelui. Nu exista o poartă mare,

orientată spre răsărit, ca la catul de jos,

intrarea făcându-se doar prin uşiţe laterale.

Nu numai înăuntru, ci şi în afară, templul avea

bârne de cedru, legate între ele cu lanţuri

grele, ca să dea întregului mai multă trăinicie

şi putere.

Regele a împărţit Templul în două

părţi: despărţitura din fund, măsurând

douăzeci de coţi, a izolat-o ca pe un sanctuar;

despărţitura din faţă, de patruzeci de coţi, a

hărăzit-o cultului. În peretele care separa cele

două despărţituri a făcut o uşă din lemn de

cedru, împodobită cu mult aur şi gravuri în

relief. Înaintea ei a întins o draperie de pânză

din inul cel mai fin şi mai moale, împodobită

cu felurite flori de culoare purpurie, albastră ca

stânjenelul şi stacojie. Pentru sanctuar a făcut

doi heruvimi din aur curat, care măsurau

douăzeci de coţi în lungime şi tot atâţia în

lăţime, înălţimea amândurora fiind de cinci

coţi. Aripile fiecăruia aveau o întindere de

cinci coţi. Heruvimii erau aşezaţi aproape unul

de altul, deoarece câte o aripă a lor,

desfăşurată, atingea peretele de miazăzi,

respectiv peretele de miazănoapte al

sanctuarului, cealaltă pereche de aripi strânse

acoperea Chivotul sfânt, pus la mijloc. Dar

cum arătau aceşti heruvimi, nimeni nu poate

s-o spună sau să şi-o închipuie. Pardoseala

templului era acoperită cu foiţă de aur. Poarta

templului era astfel făcută încât să se

potrivească cu înălţimea pereţilor şi atingea

lăţimea de douăzeci de coţi, ea fiind aşijderea

împodobită cu aur. Ca să scurtăm vorba,

Solomon n-a lăsat nici o parte a templului, atât

în exterior cât şi în interior, care să nu fie

căptuşită cu aur. În afară de asta, poarta era

ocrotită de o draperie, la fel ca partea

dinăuntru. Poarta pridvorului nu era prevăzută

cu aşa ceva . ”Cuvintele nu se arătau în stare

să descrie şi ochilor nu le venea să creadă cât

de minunat era exteriorul acestui templu.”

Regele a înzestrat templul şi cu cădelniţe de

aur pentru buna răspândire a miresmelor.

Aidoma lor, erau alte cincisprezece mii de

cădelniţe care aduceau focul de la jertfelnicul

mare la jertfelnicul mic, în interiorul templului.

Solomon a dăruit o mie de veşminte pentru

~ 41 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

Marii Preoţi şi o mie de mantii lungi până la

glezne, pieptare şi pietre preţioase. Dar

diadema pe care Moise scrisese cândva

numele lui Dumnezeu era una singură şi ea s-

a păstrat până în zilele noastre. A făcut

veşminte preoţeşti din cea mai fină pânză de

in, împreună cu brâie de purpură pentru

fiecare, în număr de zece mii, precum şi două

sute de mii de trâmbiţe, făurite la porunca lui

Moise; două sute de mii era şi numărul

veşmintelor din pânză fină de in pentru coriştii

din rândul leviţilor; în sfârşit, a mai înjghebat şi

patruzeci de mii de instrumente muzicale din

electrum, pentru acompaniamentul cântărilor,

numele acestora fiind Nabla şi Cinyra. Toate

acestea le-a înfăptuit Solomon, care nu şi-a

drămuit cheltuielile, ci a arătat o mare dărnicie

în înfrumuseţarea templului, împodobindu-l cu

fast şi strălucire, ca un depunător în tezaurul

lui Dumnezeu. De jur împrejurul templului a

ridicat un zid numit în limba localnicilor

geision, iar în cea a grecilor thrinkos, care

avea înălţimea de trei coţi, pentru a împiedica

mulţimea să pătrundă în el, devenind limpede

că numai pentru preoţi intrarea era liberă. în

afara acestui zid a construit un templu aparte

de forma unui pătrat cu porticuri mari şi late şi

porţi înalte larg deschise spre cele patru

vânturi şi aurite pe dinafară. Acolo puteau să

intre toţi oamenii care nu erau pângăriţi şi se

supuneau legilor.

Sfințirea Templului s-a făcut în

sărbătoarea numită ”Sărbătoarea Corturilor”, a

fost făcută cu mare fast și au fost invitați

oameni din tot regatul lui Solomon și din afara

lui încât ”a înjunghiat, astfel, douăzeci de mii

de viţei şi o sută douăzeci de mii de oi” ,

regele a petrecut împreună cu întregul popor

în ospeţe strălucite şi minunate de două ori

câte şapte zile.

Simbolismul Templului

Templul, în viziunea iudaică, cultivată

mai târziu de Filon şi Iosif Flaviu, capătă o

interpretare simbolică, cosmică. Structura

Templului face parte din descoperirea făcută

de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai,

unde primeşte tablele legii.

Coloanele de la intrarea în Templu,

simbolizau puterea lui Dumnezeu, forţa Lui

creatoare şi acceptul Lui de a locui în casa

făcută de mâini omeneşti. În viziunea lui

Solomon şi a poporului evreu, Templul

închipuia şi prefigura cosmosul. Cele trei părţi

constitutive ale lui, debinil - Sfânta Sfintelor,

hekalul - Sfânta şi ulamul - pridvorul, aveau un

simbolism profund în cosmologia iudaică, ele

reprezentând cele trei elemente fundamentale

ale creaţiei; cerul, pământul şi apa. Iosif

Flaviu, vorbind despre semnificaţia cosmică a

Templului spune: "chivotul legii, cu elementele

lui sacre, simboliza natura universului. Partea

a treia a Templului - Sfânta Sfintelor, unde

preoţii şi poporul nu aveau voie să intre ci

numai arhiereul odată pe an, era cerul, care

se deschidea numai lui Dumnezeu, iar cele

două părţi, sfânta şi pridvorul, accesibile

preoţilor, este pământul şi marea, accesibile

oamenilor". Această cosmologie a Templului a

fost preluată mai târziu în literatura rabinică.

Filon din Alexandria dezvolta în operele sale

acest simbolism, descriind templul cosmic, el

~ 42 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

compară cerul cu Sfânta Sfintelor şi obiectele

din Templu cu astrele.

Chivotul Legii, care se afla în Sfânta

Sfintelor şi era împodobit cu ghirlande de aur,

simbolizează astrele, stelele şi planetele; cele

două laturi ale lui sunt cele două echinocţii, iar

cele patru inele de aur, cu care era prins la

capete, sunt cele patru anotimpuri. Cei doi

heruvimi, sunt cele două emisfere "căci lumea

întreagă este înaripată". Este o viziune

dualistă a lumii inteligibile.

Este o lume în care Moise a fost iniţiat

pe muntele Sinai şi de acolo el a exprimat

simbolismul prin chivot, care, în obscuritatea

Sfintei Sfintelor, a păstrat simbolul

Dumnezeului ascuns al lui Israel. Chivotul

este arhetipul sau modelul. Heruvimii sunt

cele două puteri primordiale, cea creatoare,

prin care sunt toate şi cea conducătoare care

stăpâneşte lumea.

Masa de aur din Templu este puterea

binefăcătoare, cele două table ale legii

simbolizează cârmuirea şi judecata. Cuvântul

care se face auzit în mijlocul heruvimilor este

Logosul, care stă pe scaunul puterii, se poate

vedea aici o concepţie platonică, care se

opune simbolicii cosmice a stoicismului. Jahve

este, în concepţia iudaică, un Dumnezeu

ascuns, care rămâne în obscuritate, El exista

înainte de lumea vizibilă, care este opera sa.

Marele preot este iniţiatorul şi numai el are

acces în lumea misterului ascuns, Filon are o

concepţie originală, în raport cu simbolica

cosmică a Templului, va relua în schimb

simbolica tradiţională, în interpretarea celor

două părţi ale Templului - Sfânta şi Pridvorul,

obiectelor din Sfânta le dă o interpretare

anagogică, el vede în candelabrul cu şapte

braţe (menorah) Logosul înconjurat de cele

şapte puteri.

Simbolismul cosmic al Templului se

referă în mod special la trei obiecte care erau

în Sfânta; candelabrul cu 7 braţe (menorah),

masa punerii pâinilor şi altarul tămâierii.

Aceste trei obiecte simbolizează acţiunea

harului, graţiei în lume; masa punerii pâinilor

vieţuitoarelor terestre, candelabrul-astrele, iar

locul central în cosmos îl ocupă altarul

tămâierii, simbolul acţionării graţiei în apă şi

pământ. Masa punerii pâinilor, cu cele 12

pâini evocă, pentru Iosif Flaviu, cele 12 luni

ale anului, la Filon, ele mai au şi semnificaţia

lumii sensibile, de unde provine hrana, spre

deosebire de chivot, simbolul lumii inteligibile.

Masa, este situată în partea nordică a Sfintei

Sfintelor iar pe ea sunt două elemente: pâine

şi sare, pentru că vânturile din nord sunt cele

mai fecunde (Viaţa lui Moise,III,10). Filon vede

în tija centrală a candelabrului soarele în

mijlocul celor şapte planete. Simbolismul său

se întinde la toate părţile componente ale

candelabrului: aurul-ciclul periodic al

planetelor (aurul fiind un material ductil). Cele

trei sfeşnice din mijlocul candelabrului care îşi

are tija sa proprie, sunt cele trei semne ale

zodiacului care corespunde fiecărui sezon.

În anumite sinagogi din primele secole

creştine, se poate vedea soarele deasupra

celor patru puncte cardinale, înconjurat de

şapte raze, acestea sunt înconjurate de 12

semne ale zodiacului şi flancate de figuri de

îngeri, aceste semne zodiacale apar frecvent

~ 43 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

şi-n unele biserici creştine, cât şi pe unele

obiecte de cult creştin, transmise fiind de

cosmologia iudaică. Uşile din lemn de măslin,

cu heruvimi, flori, finici îmbrăcaţi în aur, care

separau Sfânta de Sfânta Sfintelor, în

viziunea lui Filon este catapeteasma, cele

patru culori care se întâlnesc frecvent pe ea,

simbolizează cele patru elemente: byssus -

pământul; purpura (roşu închis, demnitatea

regală) simbolizează marea; roşu aprins -

focul, iar hiacintul (albastru violet) - aerul.

Acest simbolism comun îl găsim şi la Iosif

Flaviu care va fi preluat şi de părinţii Bisericii

Creştine.

Veşmintele preoţilor şi arhiereilor

simbolizează universul, iar culorile vii şi

multiple ale lor, lumea alcătuită din mai multe

elemente. Intrarea în Sfânta Sfintelor se face

prin catapeteasmă, adică prin Trupul său, prin

Sângele Său (Evrei X,20-21), prin elementele

vieţii, catapeteasma separă Sfânta Sfintelor,

care este lumea inteligibilă, de hekal şi ulam -

pământul şi apa.

Lămpile aprinse, noaptea în Sfânta

sunt stelele cerului care strălucesc de seara

până dimineaţa, iar altarul de jertfa din

pridvor, cu cele patru coarne ale sale - cele

patru direcţii (puncte cardinale-vânturi).

După interpretarea Talmudului, tronul

lui Dumnezeu stă în ceruri exact în faţa

tronului din Templu, porţile cerului stau

deasupra porţilor Templului din Ierusalim,

aşezarea porţilor cerului deasupra locului

sfânt pământesc, apare aici ca o legătură între

cer şi pământ.

Comentatorii Talmudului socotesc

Israelul, ţara din mijlocul pământului,

Ierusalimul în mijlocul Israelului, Templul, în

mijlocul Ierusalimului, Hekalul, în mijlocul

Templului, iar chivotul, în mijlocul Sfintei

Sfintelor şi în spatele chivotului se află piatra

de temelie a lumii, din care a fost făcută

lumea.

Această tradiţie se întemeiază pe

textul din Iezechiel V,5: "Acesta este

Ierusalimul, pe care eu l-am pus în mijlocul

neamurilor şi al ţărilor dimprejur".

Atât textul din Iezechiel, cât şi prorociile lui Isaia despre Ierusalim, nu se referă în speţă la templul pământesc din Ierusalim, aşa cum le-au interpretat talmudiştii, ci are viziunea templului ceresc, a Ierusalimului ceresc pe care trebuie să-l clădim în sufletele noastre.

Toate aceste simboluri le găsim și în

templul Masonic, le-am enumerate în această

lucrare și întrucât sunt multe informații, vă voi

lăsa pe voi în funcție de gradele voastre să

descoperiți aceste semne și simboluri

deoarece conform tradiției Templul lui

Solomon a fost construit de Maeștri, Calfe și

Ucenici Masoni. Numele unor Maeștri le veți

descoperi odată cu avansarea în gradele

respective.

Am zis! D.D. 4°

~ 44 ~ Tradiția Masonică vol.1 nr.1 – mai 6014 A∴L∴

16 Aprilie

”Impactul învățăturilor Masoneriei in viața de

business” - F∴ C ”Sisteme ezoterice orientale”

- F∴ M

Gr.1

7 Mai

”Marele Arhitect al Universului” F∴ F

”Biserica și Franc-masoneria” - F∴ M

Gr.1

14 Mai

Ceremonie de Inițiere Gr.1

21 Mai

”Delta luminos” - F∴ G ”Tradiția masonică” - F∴ M

Gr.1

4 Iunie

”Metode de repunere în formă” - F∴ V

”Transmutarea alchimică” - F∴ M

Gr.1

18 Iunie

”Sf Ioan de iarnă, Sf Ioan de vară” - F∴ M

”Rit și ritual înMmasonerie” - F∴ D

Gr.1

20,21 Iunie

Congres:

Ceremonia de Înălțare a Coloanelor

(Aprinderea Luminilor)

J∴P∴L∴ ”AlexandruVvaida-Voevod” nr.13

Or∴ Cluj-Napoca

Gr.1

Pentru Informații suplimentare:

venerabil@loja-napoca.eu

secretar@loja-napoca.eu

28 – 29 Iunie

al

București

Pentru Informații suplimentare:

MLNR.1880@yahoo.com

maresecretar@gmail.com