Cultura alunuluiCorylus avellana L.
STUDENT: Bîrsan Petronela LaviniaSPECIALIZAREA: CEPA
ANUL : III
Cuprins
Areal de răspândire
Caracterizarea botanică a fructului
Compoziţia chimică a fructului
Valoarea nutritivă
Utilizarea produsului
Soiuri
Boli specifice fructului
Areal de răspândireAlunul este răspândit în toată Europa, lipsind
în părţile nord-estice; este mult întâlnit în pădurile de stejar din Crimeea, Caucaz şi Asia Mică.
În România este considerat un însoţitor frecvent al stejarului şi gorunului, la câmpie şi deal.
Caracterizarea botanică a fructuluiFructul este o achenă monocarpică ce conţine două ovule din care se formează, de regulă, o singură sămînţă.
Mărimea, forma, culoarea, aspectul ṣi grosimea pericarpului, procentul de miez al fructului, culoarea tegumentului, gustul şi aroma seminţei constituie caractere de recunoaştere a soiurilor.
Compoziţia chimică a fructului
Alunul conţine polifenoli, acizi fenol carbonici, flavonoide, ulei volatil, zaharuri, săruri minerale. Fructele au un conţinut redus de apă si sunt foarte bogate în ulei gras.
Conţin proteine, hidraţi de carbon, săruri de potasiu, calciu, fosfor, fier, şi vitamine.
Valoarea nutritivă
Alunele au valoare nutritivă foarte mare. 100 g
alune conţin 690 kcal, din care se reabsoarbe 89%.
Utilizarea produsului
Din producţia mondială de alune, 90 % se comercializează sub formă de alune decorticate şi numai 10 % ca alune în coajă, iar sub aspectul modului de valorificare 97% sunt destinate industriei alimentare şi numai 3% consumului în stare proaspătă.
Corylus maxima
Principalele specii de alun
Arbustoid de vigoare supramijlocie, pretenţios la umiditate. A contribuit la formarea multor soiuri valoroase “ Sivri” ; “Palaz”.
Corylus avellana L. :alunul european, comun sau de pădure. Arbustoid de vigoare mijlocie (3-5 m); are cerinţe mici faţă de factorii de mediu; a participat la formarea majorităţii soiurilor.
Corylus heterophilla :alunul siberian. Arbustoid de vigoare redusă (sub 4m) ,precoce, productiv, foarte rustic, rezistent la ger.
Corylus colurna L. :alunul turcesc. Specie arborescenta (15- 20m), creste incet ,dar este longeviva (100 -200 ani), rezistenta la boli si daunatori. Se foloseste ca decorativa si are perspectiva ca portaltoi.
Arbustoid de vigoare redusa (1-3 m) rustic , rezistent la temperaturile scazute din timpul iernii. A contribuit la soiurile : “Potomac” ; “Carola”.
Soiuri
Soiuri pentru masă: Ennis, Vâlcea, Butler, Uriaş de Halle.Soiuri pentru industrializare: Romavel, Tonda gentille delle
Langhe.
Boli specifice fructului
Monilinia fructigena :este o boală care provoacă putrezirea alunelor; apare în iunie-iulie, pe fructe. Atacul pe fructe este mai puternic în anii cu umiditate atmosferică ridicată.
Sphaceloma coryli (Antracnoza alunului): boala atacă frunzele, florile şi fructele. Pe faţa externă a bracteelor de la fructe se observă pete mici de 1-5 mm în diametru, izolate sau confluente, cu centru alb şi cu marginile brune roşcate.
Bibliografie
•“Pomicultură generală şi specială”: N. Cepoiu , Gh. Drobotă, V. Cireaşă. Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982.
•www.jurnalul.ro
•www.ghidnutritie.ro
Top Related