MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUIAL REPUBLICII MOLDOVA
INSTITUTUL DE STAT DE RELAŢII INTERNAŢIONALEDIN MOLDOVA
TEZĂ DE MASTERAT
1. „Dezvoltarea şi eficienţa comertului electronic pe piaţa internaţională”
A masterandului anului II, grupa 2MCI1 – Organ Nicolae – specialitatea Comerţ Internaţional
Conducătorul ştiinţific: Conferenţiar universitar, Doctor în ştiinţe economice Cazacu Vitalie
CHIŞINĂU – 2012 –
1
Cuprins
Introducere………..……………………………………………………………………………...3
Capitolul I. ” Comerțul electronic”…...……...........................................................................5
§1. Istoria Comerțului Electronic ..................................................................................................5
§2. Abordări teoretice privind Comerț Electronic.....................................................………….....8
§3. Categoriile și modelurile comertului electronic ……....………………………………..........14
Capitolul II. ”Experiența Mondială în Domeniul Comerțului Electronic”............................23
§1. Internaţionalizarea în spaţiul virtual al internetului. Comerţul electonic internaţional....……23
§2. Implementarea e-comerţului în Republica Moldova. Gradul de asigurare a
condiţiilor necesare.......................................................................................................................35
§3. Dezvoltarea comerţului electronic în cadrul ţărilor Uniunii Europene …………….............39
Capitolul III. ”Eficiența comerțului electronic pe piața internațională ”…..................…....54
§1. Forţele comerţului electronic …..….............................……................................................54
§2. Eficiența și fucționarea comerțului electronic …………...............……........................…...56
§3. E-business……………………..................................................…................................…...60
§4 E-Marketing……………………..................................................……..................................64
§5 Sisteme electronice de plăţi……………………..........................................................……....70
§6 Beneficiile integrării digitale pentru ţările în curs de dezvoltare …………………………….79
Concluzii și propuneri ……………………………………………….....................................87
Bibliografie…………………………………………………………………………………..….93
2
Introducere
RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE Progresul social-economic al oricârei târi
din lume la etapa contemporanâ depinde direct de gradul de integrare a ei în diviziunea internationalâ
a muncii, de caracterul schim-bului de bunuri materiale, tehnologiile existente, volumul de capital,
servicii etc. Astâzi nici una din cele mai dezvoltate târi de pe Pâmânt nu poate sâ se dezvolte izolat,
fârâ a întretine diverse relatii economice cu comunitatea statelor lumii. În industrie, de exemplu, au
apârut multe subramuri noi, dezvoltarea cârora numai într-o singurâ tarâ aparte, fie SUA sau Japonia,
ar fi fost imposibilâ fârâ colaborarea cu alte state. La etapa actualâ, pe lângâ schimbul simplu de
mârfuri, în relatiile economice internationale o importantâ deosebitâ o are cooperarea tehnicâ çi
çtiintificâ, comercializarea realizârilor çtiintifice çi tehnice (a licentelor, brevetelor), asistenta tehnicâ
çi schimbul de informatie, de tehnologii çi specialiçti, acordarea diferitor servicii etc. Una din
formele vechi traditionale de relatii economice externe este comertul exterior, care a apârut încâ în
timpurile strâvechi, cu mult înainte de aparitia capitalismu-lui. Însâ atunci productia de bunuri
materiale purta un caracter natural çi schimbul de mâr¬furi dintre târi era neînsemnat, cu un caracter
episodic, spontan çi limitat în spatiu. El de-servea necesitâtile în diferite obiecte de lux çi de consum
personal al pâturilor sociale avute. Înflorirea comertului exterior are loc abia în epoca capitalismului,
odatâ cu trecerea de la manufacturâ la productia industrialâ a mârfurilor. Çi în prezent comertul
exterior râmâne forma principalâ a relatiilor economice internationale. Volumul lui o constituie suma
de mârfuri exportate çi a celor importate exprimatâ în bani. Acest indice determinâ gradul de
participare a târii în diviziunea internationalâ a muncii. Raportul dintre import çi export este numit
balantâ de comert. Ea poate fi activa (pozitivâ) atunci când suma exportului întrece suma importului
çi pasivâ (negativâ) când importul întrece exportul. În cadrul economiei mondiale s-au conturat
câteva directii ale comertului exterior, fiecare având particularitâtile sale. Cel mai mare volum de
comert se înregistreazâ între tâ¬rile înalt industrializate, cârora le revine 40% din volumul
comertului mondial. Din ele se evidentiazâ SUA cu o pondere de 11%, Germania - cu 9%, Japonia -
cu 7%, Franta çi Marea Britanie - cu câte 5 %. În structura comertului dintre aceste state predominâ
produsele finite industriale. De exemplu, în structura importului SUA çi Germaniei, târi cu o
structurâ industrialâ foarte ramificatâ, produsele industriale finite prezintâ peste 1/3 din mârfurile
procurate. Este mare ponderea produselor industriale finite în structura schimbului de mârfuri dintre
târile Europei cu SUA çi Japonia. Ele predominâ çi în schimbul de mârfuri dintre Japonia çi SUA.
Altfel este caracterul schimbului de mârfuri dintre târile industrializate çi cele în curs de dezvoltare.
Târile dezvoltate exportâ în târile în curs de dezvoltare produse finite in¬dustriale (utilaje, mârfuri de
larg consum, produse alimentare industrializate) çi importâ materii prime çi combustibil. Comertul
dintre aceste douâ grupe de târi poartâ urmârile tre-cutului colonial. Preturile la materiile prime 3
exportate din târile în curs de dezvoltare cresc mai lent decât preturile la produsele industriale finite
importate de ele din târile industria¬lizate. Un astfel de schimb de mârfuri frâneazâ dezvoltarea
economicâ a târilor sub-dezvoltate, ele râmânând çi în perspectivâ furnizori de materii prime çi
produse agricole de origine tropicalâ pentru târile cu economia avansatâ. Lârgirea comertului dintre
însâçi târile în curs de dezvoltare deschid perspective largi de creçtere a economiei acestor state. O
altâ formâ importantâ a relatiilor economice este exportul de capital. Esenta constâ în deplasarea
capitalului din târile donatoare în alte târi cu scopul de a obtine profit, ori în scopuri politice. În
epoca colonialâ sfera principalâ de alocare a capitalului din metropole erau coloniile. Çi pânâ astâzi
investitiile principale de capital englez revin târilor din fostul imperiu colonial britanic. Totodatâ,
exportul de capital în perioada de fatâ este orientat spre târile dezvoltate, inclusiv în aça state ca:
SUA, Germania, Franta, Marea Britanic, Canada, Australia .
4
Capitolul I. ” Comerțul electronic”
Internetul reprezintă cel mai important evenimet tehnologic ce marchează graniţa dintre
mileniul doi şi trei. Se poate afirma că internetul schimbă istoria omenirii. Evoluţia comerţului
electronic este în prezent la nivel mondial extrem de dinamică. De la un an la altul apar modificări
substanţiale încât este greu de prevăzut ce ne va rezerva viitorul în acest domeniu.
De-a lungul istoriei omenirii,schimbul de produse şi servicii a cunoscut mai multe
forme.Dacă la început ,în condiţiile economiei naturale,schimbul lua forma trocului prin care
producătorii işi utilizau surplusul de producţie pentru a-şi satisface celelalte nevoi de consum,odată
cu adâncirea diviziunii muncii şi a apariţiei producţiei destinate schimbului,acesta ia amploare.Dar
comerţul propriu-zis se naşte cu adevărat doar odată cu aparitia banilor si a clasei sociale a
negustorilor,cei care intermediaza trecerea bunurilor de la producători la consumatori şi a cunoscut o
creştere continuă,înregistrând mai multe forme dealungul timpului.Evoluţia pe care a avut-o ulterior
societatea a permis îmbunătăţirea continuă a formelor de comerţ.
Dezvoltarea simultană a telecomunicaţiilor şi utilizării calculatoarelor a făcut posibilă
creşterea explozivă a Internet-ului şi crearea unor tehnologii specifice care vor influenţa esenţial
activităţile economico-sociale.În asemenea condiţii ,se va dezvolta extensiv comerţul electronic/ care
va revoluţiona conducerea afacerilor şi va dinamiza comerţul internaţional.Asemenea schimbări vor
oferi consumatorilor noi posibilităţi de alegere şi de căutare a celor mai competitive produse pe piata
mondială.
Comerţul electronic pe internet reprezintă o formă maturizată a comerţului electronic clasic
şi este in stransă legătură cu evoluţia Internet-ului şi gradul lui de penetrare în societate.
§1. Istoria Comerțului Electronic
Geneza comertului electronic Schimbarile survenite pe piata la rascrucea dintre milenii –
reconsiderarea economiei reale si globalizarea pietelor – au determinat cresterea cererii interne.
Acest lucru a fost posibil intrucat convergenta banilor cu comertul, cu informatizarea si reteaua de
calculatoare a pus bazele unui nou tip de piata, aflata in slujba consumatorului.
Astfel a luat nastere internetul si comertul electronic. In momentul in care internetul a devenit
cunoscut marelui public in 1994, numerosi jurnalisti au sustinut ca comertul electronic va deveni in
curand un sector economic de importanta majora. Totusi, a fost nevoie de patru ani pentru ca
5
protocoalele de securitate (asemeni HTTPS-ului) sa devina suficient de evoluate si permanent
accesibile.
Un numar mare de afaceri pe internet au dat faliment in 2000 si 2001 (“the dot com collapse”),
majoritatea datorita planurilor de afacere inadecvate si cheltuielilor exagerate pe publicitate si
marketing. Desi numeroase firme apartinand comertului electronic “pur” au disparut in acea criza,
acestea au avut un rol deosebit: au identificat noi piete de nisa.
In prezent, 67 dintre companiile prezente in clasamentul “Fortune 1000” au venituri provenite
din comert electronic mai mari de 10 milioane de dolari. Cele mai mari 5 companii din domeniul
comertului cu amanuntul sunt Amazon, Staples, Depot, Dell si Hewlett Packard.
Începând din 1990, comerţul electronic va include sistemele de Enterprise Resource Planning
(ERP), de data mining şi de depozitare de date.
În 1990, Tim Berners-Lee a inventat browser-ul web WorldWideWeb şi a transformat-o reţea
de telecomunicaţii academice, într-un sistem de comunicare la nivel mondial de zi cu zi numit
Internet / www. Societate comercială pe Internet a fost strict interzisă de către FSN până în 1995.
Deşi Internetul a devenit popular în toată lumea în anul 1994,după adoptarea a browser-ul web
mozaic, a fost nevoie de aproximativ cinci ani pentru a protocoalelor de securitate (de exemplu
criptarea SSL activat în browser Netscape 1.0 la sfârşitul anului 1994) şi DSL care a permis
conectarea permanentă la Internet. Până la sfârşitul anului 2000, multe companii europene şi
americane de afaceri au oferit serviciile lor prin intermediul World Wide Web. De atunci, oamenii au
început să se asocieze un cuvânt "comert electronic", cu capacitatea de cumpararea de diverse bunuri
prin Internet, utilizând protocoale sigure şi servicii electronice de plată.
Cronologie
1979: Michael Aldrich inventat de cumpărături on-line ;
1981: Thomson Holidays, Marea Britanie este primul shopping on-line B2B ;
1982: Minitel a fost introdus la nivel naţional în Franţa de către France Telecom şi folosite
pentru a comanda on-line;
1984: Gateshead SIS / Tesco este primul magazin online şi Mrs Snowball, 72, este primul
cumpărător on-line ;
1984: În aprilie 1984, CompuServe lansează Mall-ul electronic în Statele Unite ale Americii
şi Canada. Acesta este primul serviciu cuprinzător de comerţ electronic;
1985: Nissan UK vinde automobile, cu verificarea de credit pentru clientii online, de la
loturile dealerilor".
1987:. Swreg incepe sa ofere software-ul şi autorii shareware încep să-şi vândă produsele lor
online prin intermediul unui cont de comerciant electronic.
1992: Tim Berners-Lee scrie primul browser-ul web, WorldWideWeb, folosind un calculator
NeXT.
6
1992: Terry Brownell lansează primul complet grafic, iconic navigat cumpărături Buletinul
placa de sistem online, folosind RoboBOARD / FX.
1994: Netscape Navigator browser-ul de presă în octombrie sub numele de cod Mozilla.
Pizza Hut oferă comenzi online pe pagina sa web. Se deschide prima banca on-line. Încercările de a
oferi abonamente de livrare de flori şi reviste on-line. Materialelor pentru adulti, de asemenea, să
devină disponibile comercial, la fel ca masini si motociclete. Netscape 1.0 este introdus la sfârşitul
anului 1994 de criptare SSL, care a făcut tranzacţii sigure.
1995: Joi, 27 aprilie 1995, achiziţionarea unei cărţi de Paul Stanfield, Product Manager
pentru CompuServe Marea Britanie, de la magazinul WH Smith, în termen de CompuServe din
Marea Britanie Shopping Centre din Marea Britanie este primul serviciu online naţional de tranzacţie
cumpărături sigure. Serviciu de cumpărături de la lansarea prezentate WH Smith, Tesco, Virgin /
Pret, Magazine mari universale / GUS, Interflora, Dixons Retail, Times anterioare, PC World
(distribuitorului) şi inovaţii.
1995: Jeff Bezos Amazon.com lansează şi primul comercial-free de 24 de ore, internet-doar
posturi de radio, Radio HK şi NetRadio de pornire de radiodifuziune. Dell şi Cisco începe să utilizaţi
Internet agresiv pentru tranzacţiile comerciale. eBay este fondat de Pierre Omidyar programator ca
AuctionWeb.
1998: timbre poştale electronice pot fi cumparate si descarcate pentru imprimarea de pe Web.
1998: Alibaba Group este stabilit în China.
1999: Business.com vandut pentru US $ 7,5 milioane la eCompanies, care a fost achiziţionat
în 1997 pentru 149.000 dolari SUA. Peer-to-peer Napster lansează software-ul filesharing. Magazine
ATG lansează de a vinde obiecte decorative pentru casa on-line.
2001: Alibaba.com realizat profitabilitatea în decembrie 2001.
2002:,eBay dobândeşte PayPal cu 1.5 miliarde dolari nișa companiilor de retail şi Wayfair
NetShops sunt fondate cu conceptul de a vinde produse prin intermediul mai multor domenii
specifice,.
2003: Amazon.com postează primul profit anual.
2004: DHgate.com, China, prima platformă online de tranzacţii B2B, este stabilit, forţând alte
site-uri b2b să se mute departe de "galben pagini" model .
2005: Yuval Tal fonduri Payoneer - o sigură soluţie de plată online, de distribuţie
2007: Business.com achiziţionate de RH Donnelley pentru 345 milioane dolari.
2010: se pare Groupon respinge o oferta de 6 miliarde dolari de la Google. În schimb, grupul
de site-uri de cumpărare intenţionează să meargă mai departe cu o oferta publica initiala la mijlocul
anului 2011.
2011:. Quidsi.com, compania-mamă a Diapers.com, achiziţionată de Amazon.com pentru
500 milioane dolari în numerar plus $ 45 de milioane de datorii şi alte obligaţii GSI Commerce, o
7
companie specializata in crearea, dezvoltarea şi funcţionarea site-uri de cumpărături online pentru
întreprinderi cărămidă şi mortar, achiziţionate de către eBay pentru 2.4 miliarde dolari .
2012:. ECommerce SUA şi vânzările cu amănuntul online proiectate pentru a ajunge la 226
miliarde dolari, o crestere de 12 la sută faţă de 2011;
§2. Abordări teoretice privind Comerț Electronic
Comerţul electronic reprezintă multitudinea proceselor software şi comerciale necesare
proceselor de afaceri să funcţioneze, numai sau în primul rând, utilizând fluxuri digitale de date.
Comerţul electronic presupune utilizarea Internetului, a comunicaţiilor digitale şi a aplicaţii software
în cadrul proceselor de vânzare/cumpărare, el fiind o componentă a procesului de e-business.
În sens larg, comerţul electronic este un concept care desemnează procesul de cumpărare şi
vânzare sau schimb de produse, servicii, informaţii, utilizând o reţea de calculatoare, inclusiv
Internet-ul.
În sens restrâns, comerţul electronic poate fi analizat din patru puncte de vedere, şi anume:
- din punctul de vedere al comunicaţiilor – reprezintă furnizarea de informaţii, produse,
servicii, plăţi, utilizând linii telefonice, reţele de calculatoare sau alte mijloace electronice;
- din punctul de vedere al proceselor de afaceri – reprezintă o aplicaţie tehnologică îndreptată
spre automatizarea proceselor de afaceri şi a fluxului de lucru;
- din punctul de vedere al serviciilor – este un instrument care se adresează dorinţelor firmelor,
consumatorilor şi managementului în vederea reducerii costurilor şi creşterii calităţii
bunurilor şi a vitezei de servire.
- din punctul de vedere al accesibilităţii în timp real (online) – reprezintă capacitatea de a
cumpăra şi de a vinde produse, informaţii pe Internet sau utilizând alte servicii accesibile în
timp real.
O grupare a definiţiilor comerţului electronic,corespunzător lărgimii sensurilor ce le sunt
atribuite,este prezentat în figura următoare:
8
Fig.1 Gruparea definiţiilor comerţului electronic
Aşa cum se observă din figura comerţul electronic,în cel mai larg sens,include toate
activitătile economice bazate pe tranzacţii electronice şi infrastructura asociată.Într-un sens mai
restrâns,comerţul electronic cuprinde doar comerţul între organizaţii şi cel cu consumatorii
desfăşurat prin intermediul mediilor electronice.Cea mai îngustă acceptiune este aceea care limitează
comerţul electronic la tranzacţiile cu consumatorii finali şi care presupune un sistem electronic de
plăţi.
Fiecare dintre definiţiile prezentate este expansivă,incluzând nu numai tranzacţiile
comerciale dintre vânzător şi cumpărător,dar şi activităţile adiacente care fac posibile aceste
tranzactii.Necesitatea unor astfel de definiţii reflectă starea embrionară a comerţului electronic din
zilele noastre.Studiile efectuate relevă faptul că mai mult de jumătate din utilizatorii Internet-ului din
SUA si Canada l-au folosit pentru cumpărături on-line,dar,de fapt,doar 15% au achiziţionat efectiv
produsele sau serviciile,precum şi faptul că,în majoritatea cazurilor,plata s-a bazat pe transmiterea
prin fax sau prin telefon a numărului carţii de credit.
Comerţul electronic înseamnă mai mult decât existenta unui site Web,putând să includă home
banking,cumpărături on-line din magazine şi mall-uri virtuale,cumpărări de acţiuni,căutări de job-
uri,achiziţii prin licitaţii,colaborări electronice în cercetare,dezvoltare de proiecte etc.Toate acestea
reprezintă aplicaţii ale comerţului electronic,care necesită susţinere informaţională,sisteme şi
infrastructuri organizaţionale.O schemă sintetică a conţinutului şi componentelor sistemului de
comerţ electronic este prezentat în figura următoare:
Comerţ cu Consumatorii finali
coo
Comerţ cu consumatoriiComerţ între firme
Activităţi economice bazate pe tranzacţii electronice şi infrastructura asociată
9
APLICAŢII DE COMERŢ ELECTRONICStocuri,on-line banking,cumpărături si vânzări,mall-uri virtuale,home shopping,publicitate şi
marketing on line,anunţuri on-line,călătorii,cumpărări de acţiuni,căutări de job-uri,conducere de licitaţii,colaborări electronice în cercetare ,dezvoltare de proiecte
InfrastructuraInfrastructura Infrastructura distribu- Infrastructura Infrastructura de Infrastructuraserviciilor de ţiei informatiiilor şi publicării pe reţea şi reţea(telefonie, interfeţelorafaceri commune mesagerilor a conţinutului multi- cablul,TV,sateliţi, (ca bazele de (securitatea smart, (EDI,posta media radio,LAN,Intranet, date,cu clienţii card,autentificări, electronică, (HTML,JAVA, Internet,Extranet) cu aplicaţiile) plăţi electronice, HTTP) WWW.VRLM) cataloage electronice)
10
2.1 Avantajele comerțului electronic
Necesitatea comerţului electronic
Comerţul electronic este elementul de bază al noii economii, iar Internetul reprezintă principalul mediu
prin care acesta îşi face simţită prezenţa.
În ceea ce priveşte avantajele utilizării comerţului electronic, acestea pot fi analizate din trei puncte de
vedere: al companiei, al consumatorului şi al societăţii.
Avantajele companiei
- extinderea zonelor de activitate pentru pieţele naţionale şi internaţionale - cu un capital minim, o
companie poate rapid şi uşor să-şi localizeze clienţii, furnizorii potriviţi şi cei mai buni parteneri de
afaceri din lume;
- creşterea vitezei de comunicare;
- îmbunătăţirea eficienţei (datele sunt în format electronic, reducând astfel, de exemplu, erorile de
tastare);
- reducerea inventarului şi a managementului stocurilor;
- reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului şi primirea produselor/serviciilor;
- reducerea unor costuri de creare, procesare, distribuţie, stocare, regăsire a informaţiilor bazate pe hârtii
(prin e-mail se reduc costuri privind mesageria, iar Electronic Data Interchange determină reducerea
stocurilor şi costurilor legate de ciclul de cumpărare);
- întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii (site-ul Web conţine informaţii actualizate, utile tuturor
părţilor, iar Electronic Data Interchange implică o strânsă legătură a partenerilor pentru stabilirea
standardelor de comunicare);
- o cale rapidă şi modernă de furnizare a informaţiilor despre companie (prin paginile de Web);
- canale alternative de vânzare (prin Web).
Avantajele cumpărătorului
- efectuarea rapidă de cumpăraturi sau alte tranzacţii la orice oră, în orice zi;
- căutare rapidă de produse şi servicii, cu posibilităţi de comparare a preţurilor şi calităţilor potrivite;
- transport rapid a produselor, mai ales al celor digitale;
- permite participarea clienţilor la licitaţii virtuale, la reuniuni electronice din comunităţile virtuale, unde
au loc schimb de idei, de experienţe;
- comoditate sporită;
- facilitează competiţia, având ca rezultat reduceri substanţiale.
Avantajele comerciantului în urma introducerii comerţului electronic sunt:
- atragerea de noi clienţi prin intermediul unui nou canal de distribuţie;
- permite persoanelor angajate să lucreze de acasă, reducându-se astfel traficul şi poluarea;
11
- permite ca unele mărfuri să fie vândute la preţuri mai mici, astfel încât şi oamenii cu venituri mai mici
să poată cumpăra mai mult, ridicându-le standardul de viaţă;
- permite oamenilor din lumea a treia şi a celor din zonele rurale să aibă acces la produse şi servicii, care
altfel nu le-ar fi fost accesibile;
- facilitează furnizarea de servicii publice, cum ar fi sănătatea, educaţia, distribuirea serviciilor sociale
ale guvernelor la un cost redus şi cu o calitate îmbunătăţită.
Avantaje generale ale comerţului electronic:
- Internet-ul, mediul prin care comerţul electronic se realizează, este omniprezent, accesibil şi ieftin;
- accesul la resursele oferite de comerţul electronic se poate face printr-o gamă largă de tehnologii
(calculatoare, PDA-uri, telefoane mobile, televiziune digitală, cabine telefonice);
- este redus timpul dedicat cumpărăturilor;
- pot fi adaptate schemele de plăţi bazate pe card, deja existente;
- nu există limitări geografice;
- intermediarii pot fi eliminaţi din lanţul de aprovizionare;
- stocurile pot fi minimizate sau chiar eliminate prin procese de producţie „just-in-time”.
În ceea ce priveşte aspectele critice ale dezvoltării comerţului electronic putem să menţionăm:
- securitatea;
- acceptarea noilor modalităţi de plată (bani electronici/digitali);
- infrastructura adecvată de telecomunicaţii - insuficienţa lărgimii de bandă;
- costurile investiţiei;
- cadrul legal şi normativ: cadrul fiscal, drepturile asupra proprietăţii, protecţia datelor consumatorului;
- aspecte lingvistice şi culturale;
- dificultatea de integrare a Internet-ului şi a software-ului de comerţ electronic cu unele aplicaţii şi baze
de date;
- unele produse software de comerţ electronic nu se potrivesc cu unele sisteme hardware şi sisteme de
operare;
- imposibilitatea de a atinge obiectele sau de a „mirosi” online pentru clienţi;
- insuficienţa suportului de service – de exemplu, experţi pentru taxele de comerţ electronic sau
evaluatori de calitate sunt rari, centre de copyright pentru tranzacţiile de comerţ electronic nu există;
- accesul la Internet este încă scump pentru unii potenţiali clienţi;
- în multe domenii de activitate nu sunt suficienţi cumpărători şi ofertanţi pentru a avea operaţii
profitabile de comerţ electronic;
12
În practică, motivele pentru care o companie doreşte să se lanseze în comerţul electronic pe Internet
sunt următoarele:
posibilitatea de a-şi lărgi clientela: pe Internet, orice companie poate avea o prezenţă globală,
beneficiind de clienţi din toată lumea. De exemplu, oricine este conectat la Internet poate vizita
paginile Web ale unei companii, indiferent de localizarea geografică a utilizatorului.
reduceri drastice ale costurilor pentru distribuţie şi servicii pentru clienţi: utilizarea Internet-ului
duce la scăderea semnificativă costurilor, cu toate că prezenţa pe Internet implică unele costuri iniţiale,
care diferă în funcţie de serviciile dorite (e-mail, Web etc.), dar acestea se amortizează relativ repede.
De exemplu, trimiterea prin poştă a unei broşuri de prezentare a produselor implică un cost cu mult
mai mare decât cel al trimiterii broşurii în format electronic prin e-mail sau cel al plasării acesteia pe
un site Web. Un alt avantaj al costurilor mici de distribuţie este posibilitatea de a distribui mult mai
multă informaţie şi actualizarea rapidă a acesteia.
Avantajele menţionate mai sus decurg în principal din caracteristicile tehnice şi economice ale
Internetului (interoperabilitatea, caracterul global, WWW, costurile scăzute de conectare la Internet, uşurinţa
de utilizare a browser-elor Web).
2.2 Conceptul de comert electronic
Comertul electronic (E - Commerce), in conceptia Organizatiei Economice de Cooperare si Dezvoltare
(OECD), reprezinta desfasurarea unei afaceri prin intermediul retelei Internet, vanzarea de bunuri si servicii
avand loc offline sau online. Definit mai sugestiv, comerţul electronic reprezintă capacitatea de a realiza
tranzacţii care implică schimbul de bunuri şi servicii între două sau mai multe părţi, folosind instrumente şi
tehnici electronice. Astfel, comertul electronic reprezinta schimbul informatiilor de afaceri prin retele
informatice, fara documente materiale, utilizand EDI (Electronic Data Interchange), mail (posta electronica),
buletine electronice de informare, transferul electronic al fondurilor (Electronic Funds Transfer - EFT) si alte
tehnologii similare.
In anii 1990 compania IBM, printr-o campanie publicitara corespunzatoare, a facut popular si termenul
echivalent Electronic Business. Un termen inrudit este E-Trade, care se refera la tranzactiile bursiere
electronice.
Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comert electronic poarta
denumirea de tranzactie electronica. In cadrul comertului electronic pot fi tranzactionate bunuri si servicii
digitale, iar locul in care sunt tranzactionate aceste bunuri digitale poarta denumirea de piata electronica (e-
marketspace) – contextul virtual in care cumparatorii si vanzatorii se gasesc unii pe altii si tranzactioneaza
afaceri electronice.
13
Principiile de baza ale afacerilor online sunt aceleasi ca la orice afacere traditionala desfasurata in mediul
economic real. Marea diferenta cu un magazin virtual este ca se poate automatiza o mare parte din procesele
de vanzare si cumparare. Aceasta caracteristica se regaseste doar in comertul online.
In tranzactiile comerciale clasice se disting patru etape diferite:
- informarea comerciala referitoare la tranzactie: cercetarea de marketing;
- incheierea contractului comercial;
- vanzarea produsului sau a serviciului;
- plata produsului sau a serviciului.
Intr-un magazin normal exista angajati care sa ajute consumatorul sa cumpere.
Intr-un magazin virtual, angajatul este site-ul in sine. Cu singura diferenta ca acest nou tip de angajat nu se
imbolnaveste, nu isi ia concediu si munceste efectiv 7 zile din 7, 24 de ore pe zi pe parcursul intregului an. Si
mai mult de atat, salariul lui este unul foarte mic.
§3. Categoriile comertului electronic
Comerţul electronic permite participarea atât a persoanelor fizice şi juridice, cât şi a statului sau a
instituţiilor acestuia. În funcţie de relaţiile dintre aceşti participanţi au luat naştere mai multe categorii de
comerţ electronic.
B2B (business-to-business)
Este un model de comerţ electronic în care toţi participanţii sunt companii sau alte organizaţii. În
România domeniul B2B este o afacere foarte promiţătoare, datorită penetrării Internetului în firme la nivel
înalt. Studii recente arată că în România există mai mult de 1,1 milioane de utilizatori care intră pe Internet de
la locul lor de muncă (inclusiv şcoli şi universităţi), şi peste 42.000 de domenii de nivel înalt sunt înregistrate.
B2C (business-to-consumer)
Este un model de comerţ electronic în care companiile vând la cumpăratori individuali – persoane fizice.
În România, piaţa electronică B2C se află încă într-un stadiu de formare. Consumatorii încă experimentează
online, dar sunt încă multe obstacole ce trebuie să fie învinse înainte de a se schimba comportamentul
clienţilor; aceste probleme sunt legate de crearea securităţii tranzacţiilor, asigurarea protecţiei clienţilor,
mărirea vitezei de transfer în reţea sau chiar asigurarea accesului la Internet. Conform ITU (International
Telecommunication Union) in Romania erau 5,062,500 utilizatori Internet in August 2007, respectiv 23.9%
din populatie.
C2B (consumer-to-business)
Acest model de comerţ electronic se referă la persoanele fizice (consumatori) care utilizează Internetul
pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi pentru a căuta vânzători care să liciteze pentru produsele
sau serviciile de care au nevoie.
14
C2C (consumer-to-consumer)
Acest model se referă la consumatorii care vând direct la alţi consumatori. Un exemplu din acest domeniu
care are un succes enorm în întreaga lume este sistemul eBay.
E-government
Această formă de comerţ electronic este întâlnită în următoarele forme: B2G (business to government),
G2B (government to business), G2C (government to consumer). Aici prin "government" se înţelege
administraţia statului respectiv.
B2G (business-to-government)
Guvernele utilizează canale de comerţ electronic pentru creşterea eficienţei operaţiunilor şi îmbunătăţirea
serviciilor oferite cetăţenilor-clienţi. O arie de interes pentru guverne în domeniul afacerilor este intensificarea
utilizării Interentului şi a reţelelor VAN, pentru diseminarea informaţiei, a oportunităţilor, cotaţiilor primite de
la vânzători/furnizori de bunuri şi servicii.
Între anii 1980-1990 câteva guverne inovatoare au început să utilizeze B2G, folosind sistemul dial-up în
transmiterea "bulletin board services" (BBS), care asigură accesul online la cererile curente de informaţii,
oportunităţi, consultanţă. Acestă abordare a implicat din partea beneficiarului serviciilor BBS adaptarea la
aceeaşi tehnologie software pentru a putea utiliza informaţia.
Departamentul de Apărare al Statelor Unite, pentru a atinge o audienţă naţională şi internaţională largă,
şi-a proiectat reţeaua VAN proprie. Această soluţie a cerut ca furnizorii să se aboneze la serviciile reţelelor de
provideri Internet şi să utilizeze capacităţile de comunicare cum ar fi software-ul necesar transmisiilor EDI.
Implicarea administraţiilor statale în comerţul electronic are un efect catalitic pe plan local, în mediul de
afaceri dintr-o anumită ţară. Guvernele, chiar şi în cele mai mari economii de piaţă, constituie cumpărătorii cei
mai mari de bunuri şi servicii de la sectorul privat. Construirea unei mase critice de cumpărători online, în
vederea sprijinirii apariţiei unei comunităţi de afaceri prin comerţul electronic, solicită o implicare activă din
partea guvernelor, nu numai din punct de vedere legislativ, ci şi ca participant la comerţul electronic, ca o
sursă ideală de training şi asistenţă tehnică pentru noile firme de e-commerce.
G2B (government-to-business)
Este un model de comerţ electronic în care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii
sau informaţii de la persoanele juridice.
G2C (government-to-consumer)
Acoperă relaţii guvern-cetăţeni la nivel de informare şi prestare servicii publice (exemplu: plata taxelor
online).
3.1 Modele de comert electronic
Comerţul electronic se poate desfăşura graţie diferitelor aplicaţii dezvoltate pe internet. Pot fi identificate
8 tipuri semnificative de comerţ electronic:
• magazin electronic (e-shop);
15
• aprovizionare electronică (eprocurement);
• magazin universal electronic (emall);
• piaţa unui terţ (3rd party marketplace);
• comunităţi virtuale (virtual communities);
• furnizor de servicii cu valoare pentru canale de comerţ electronic;
• platforme de colaborare;
• brokeraj electronic.
3.2 Marile platforme de comert electronic
eBay este in momentul de fata cel mai mare mediu organizat in care utilizatori din toata lumea (persoane
fizice sau companii) pot publica anunturi in legatura cu produse, pot licita pentru alte produse, le pot vinde si
pot incasa banii. eBay are propriul serviciu de plata PayPal, unul din cele mai bune servicii de acest gen din
lume. PayPal este un cont virtual in care poti sa transferi bani (de la unitatile autorizate - banci, Western
Union, card, etc) si din care sa transferi bani. Avantajul mare este cea mai cuprinzatoare "lista neagra" din
lume, ceea ce duce la o foarte mica posibilitate de frauda. Dezavantajul este lipsa unui serviciu de "escrow" -
adica de garantare ca marfa cumparata e intr-adevar cea reala si ca plata se va face 100%. Pe eBay puteti
vinde si cumpara de la banale ace de cusut pana la avioane.
Craigslist este in momentul de fata cel mai mare mediu in care se poate schimba informatie cu scop
comercial. Pornit de un student ca un proiect, ca de altfel multe din marile proiecte web, acest site a ajuns sa
fie vizitat zilnic de zeci de milioane de oameni si a luat locul ziarului de anunturi. Pentru ca doar asta veti gasi
aici - anunturi (spre deosebire de eBay unde puteti viziona produsele). Categoriile principale sunt cele de
interes maxim pentru orice om : Vanzari diverse, Locuri de munca, Servicii, Imobiliare, Relatii personale.
Ordonate foarte bine si segmentate dupa orase si tari, anunturile din acest site ii dau un grad foarte mare de
uzabilitate.
3.3 Comertul electronic - o noua oportunitate de crestere a competitivitatii
Impactul extraordinar al tehnologiilor informaţionale, tot ceea ce este sau devine „e”, îşi pune amprenta
asupra întregii vieţi economice, sociale, culturale, a omenirii şi guvernează practic toată lumea modernă. Într-
o lume dominată de micul „e”, într-o lume care nu conteneşte a vorbii despre e-business (afaceri electronice),
e-commerce (comerţ electronic) este un concept care pune în evidenţă una dintre cele mai importante facilităţi
oferite de reţeaua de Internet: capacitatea de tranzacţionare dincolo de graniţe, de timp şi spaţiu.
Mulţi oameni consideră comerţul electronic ca fiind orice tranzacţie condusă electronic pentru
cumpărarea unor produse. Dar, comerţul electronic are, în sens mai larg, un impact mult mai profund asupra
evoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziţii comerciale ci şi totalitatea activităţilor care
susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi,
activităţi postvânzare, servicii către clienţi etc.
16
Principalele caracteristici ale comerţului electronic sunt:
● asigură o viteză ridicată de derulare a tranzacţiilor
● permite accesul la noi segmente de piaţă
● conferă o flexibilitate crescută politicilor comerciale
● determină reducerea costurilor de aprovizionare, de distribuţie, de promovare
● implică simplificarea procedurilor de tranzacţionare
● contribuie la creşterea competitivităţii la nivel de firmă şi implicit de ţară
● determină creşterea valorii tranzacţiilor prin stimularea cumpărătorilor
● oferă posibilitatea de a configura produse sau servicii şi de a vedea imediat preţurile reale ale acestora, în
comparaţie cu preţurile mai multor ofertanţi.
În prezent, comerţul electronic a devenit o componentă esenţială a politicilor de dezvoltare economică
promovată de către ţările dezvoltate, în special, dar şi de către cele în dezvoltare, devenind astfel şi o
componentă fundamentală a comerţului internaţional.
Comerţul electronic este cheia competitivităţii întreprinderilor în era informaţională, asigurând accesul la
noi segmente de piaţă, creşterea vitezei de derulare a afacerilor, flexibilitatea ridicată a politicilor comerciale,
reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere şi de publicitate, simplificarea procedurilor etc. Ca urmare
el devine o oportunitate de creştere a competitivităţii atât la nivel micro cât şi macroeconomic.
3.4 Internationalizarea in spatiul virtual al internetului. Comert electronic international
Conform studiului afisat de IBM, la nivelul anului 2006 exista deja un miliard de utilizatori de Internet.
Aceştia nu sunt împărţiţi corespunzător distribuţiei populaţiei pe zonele globului. Distribuţia lor prezintă chiar
o abatere semnificativă faţă de împărţirea populaţiei pe continente. Din această cauză oscilează semnificativ şi
pentru întreprinderi numărul clienţilor potenţiali în regiunile separate ale globului şi nu corespunde numărului
de consumatori de pe piaţa respectivă.
Internetul oferă posibilitatea legării de relaţii de afaceri rapid şi independent de distanţele geografice, a
obţinerii de informaţii şi a realizării de tranzacţii în cadrul economiei mondiale, începând de la comunicarea
mai simplă cu grupele ţintă internaţionale până la vânzarea către consumatori internaţionali. Mai mult,
disponibilitatea pe tot globul a bunurilor şi timpul scurt de acţiune şi reacţie sunt independente de distanţe, iar
costurile sunt relativ reduse. Prin noţiunea de comerţ electronic internaţional se inţelege iniţierea, negocierea
şi/sau încheierea de tranzacţii între subiecţi ai economiei mondiale. Internetul trebuie privit ca unica platformă
electronică a comerţului electronic. Aceasta înseamnă că întreprinderile îşi orientează permanent activităţile
de comerţ electronic susţinute de Internet, consecvent, către iniţierea, negocierea şi/sau încheierea de procese
de schimb a bunurilor.
O particularitate a Internetului o constituie virtualitatea, ceea ce are ca urmare inexistenţa, în sens clasic, a
sus-numitelor limite teritoriale care ar trebui depăşite. Cu atât mai mult în cazul Internetului, este vorba despre
un mediu global, constituit de toată suprafaţa globului. De aceea, depăşirea limitelor teritoriale implică
automat prezenţa pe Internet.
17
O pătrundere tehnică pe Internet nu este condiţia hotărâtoare pentru internaţionalitatea comerţului
electronic. Mai mult, trebuie remarcată diferenţa între comerţul electronic strict naţional, respectiv strict
internaţional în funcţie de scopurile şi forma măsurilor de marketing, precum şi de diversele grupuri ţintă.
Astfel, posibilitatea prezenţei globale pe Internet este un fapt pe jumătate adevărat şi este necesar ca pentru
realizarea unui marketing internaţional pe Internet să fie îndeplinite trei condiţii (pagina de web să fie
cunoscută clienţilor, aceştia să aibă încrederea necesară încheierii unei tranzacţii pe Internet şi în final să fie
luate în calcul şi variabilele ca limbă, valută, nivelul venitului, tendinţele de consum, drepturile şi condiţiile de
concurenţă).
O întreprindere care are în vedere intrarea pe Internet trebuie să aibă o anumită experienţă internaţională
câştigată în domeniu, un anumit know-how internaţional şi o infrastructură corespunzătoare mediului
internaţional. Prezenţa întâmplătoare a unei companii pe Internet nu presupune implicit că, în general,
cumpărătorii internaţionali vor cumpăra de la aceasta.
În altă ordine de idei, luarea în considerare a condiţiilor specifice fiecărei ţări şi a particularităţilor
grupurilor ţintă pare necesară în definirea comerţului electronic internaţional. Prin urmare, se vorbeşte de
comerţ electronic internaţional când se adresează consumatorilor de pe pieţele altor ţări, cu care întradevăr pot
fi încheiate tranzacţii. Forma comerţului electronic poate fi diferenţiată în funcţie de pieţele ţărilor respective
sau standardizată pentru mai multe dintre ele. De asemenea, se poate apela la forme mixte, anume pentru
unele pieţe să fie aplicate forme standardizate, iar pentru altele formele diferenţiate.
3.5 Comertul electronic si politica de reglementare. Beneficii si riscuri
Comerţul electronic este un domeniu relativ recent, dar cu un mare potenţial de creştere datorită
avantajelor pe care le oferă atât agenţilor economici, cât şi consumatorilor. Concomitent cu extinderea acestui
tip de faceri, apar anumite preocupări legate de reglementarea domeniului, inclusiv în ceea ce priveşte
respectarea regulilor de concurenţă.
Există şi încercări de soluţionare practică a chestiunii reglementarilor, aşa cum sunt liniile directoare
elaborate de OECD încă din 1998.
Beneficiile şi potenţialul de creştere al pieţelor virtuale depind în mare măsură de modul în care sunt
depăşite anumite limite şi bariere specifice. Apar astfel o serie de aspecte majore ale dezvoltării pieţelor
electronice, dintre care menţionăm:
• asigurarea unui mediu electronic sigur pentru desfăşurarea tranzacţiilor, cu protejarea confidenţialităţii
datelor personale;
• existenţa unui sistem de plăţi electronice simplu şi sigur, care să funcţioneze la scară internaţională sau chiar
globală;
• un sistem pentru livrarea în timp util şi în condiţii corespunzătoare a bunurilor (ceea ce pune probleme de
transport, certificare a calităţii şi vămuire, în cazul tranzacţiilor internaţionale) sau a serviciilor digitale (unde
este esenţial transmiterea la timp, în condiţiile unor reţele supraaglomerate).
3.6 Înselaciunea pe internet
18
O problemă majoră a pieţelor virtuale este posibilitatea mai mare decât în cazul pieţelor tradiţionale de
manifestare a unor comportamente frauduloase sau înşelătoare, dat fiind caracterul relativ anonim al
participanţilor. Ca urmare, alături de comercianţi oneşti este foarte posibil să opereze falşi vânzători care
înşeală cumpărătorii cu ajutorul unor site-uri atractive, a reclamei agresive, a promisiunii oferirii de produse
“minune” şi a unor reduceri incredibile de preţ, pentru ca în final să nu ofere nici pe departe ceea ce promit
sau să nu livreze nicio marfă. În plus, consumatorii se confruntă şi cu posibilitatea de furt a identităţii, prin
metode din ce în ce mai sofisticate (ex.: phishing). Seriozitatea problemei este indicată de creşterea numărului
de reclamaţiilor primite de la consumatorii înşelaţi. Astfel, în SUA s-au primit peste 685000 plângeri în 2005,
din care 63% au reprezentat fraudă şi 37% furt de identitate.
Înşelăciunea pe Internet este una din cauzele care pot împiedica comerţul electronic să-şi atingă
potenţialul deplin şi, în acelaşi timp, explică de ce tranzacţiile B2C continuă să rămână în urma celor B2B în
cele mai multe state.
Dezvoltarea comerţului electronic depinde şi de soluţionarea problemei mecanismelor de preţ sigure, care
să asigure protejarea datelor personale, siguranţa efectuării transferurilor de bani, costul în raport cu uşurinţa
efectuării operaţiunilor etc.
Un studiu din 2002, efectuat sub egida OECD, încă punea în evidenţă îngrijorarea şi reţinerea oamenilor
de a-şi lansa în spaţiul virtual datele personale şi ale instrumentelor de plată (OECD, 2002). În prezent,
mecanismele sunt mai sigure şi se înregistrează o diversificare a gamei instrumentelor de plată online: carduri
de debit (mecanism dominant în tranzacţiile online internaţionale), carduri de credit, e-banking, plăţi prin şi
din contul telefoanelor mobile, sisteme de mediere (ex.: PayPal), bani electronici, microplăţi (pentru transferul
sumelor foarte mici).
Ca urmare, se dezvoltă în prezent o adevărată “industrie” a plăţilor online, unde, alături de actorii
tradiţionali – băncile -, încep să opereze şi noi veniţi, cum sunt societăţile de telecomunicaţii sau firmele
specializate de servicii financiare online.
3.7 Conceptul de securitate
Unul din principalele impedimente care au temperat rata de crestere a activitatilor de comert electronic
este legat de securitate.
Eliberarea potenţialului de creştere a comerţului electronic, valorificarea avantajelor sale şi contracararea
barierelor menţionate impun un demers de reglementare din partea mediului de afaceri şi/sau guverne.
Direcţiile de acţiune pot fi de natură diferită:
socială, de pildă prin educarea consumatorilor;
tehnică, prin dezvoltarea unui instrumentar menit să asigure o protecţie mai mare a tranzacţiilor şi a
participanţilor (autentificare, filtre etc.) sau introducerea unor standarde de operare;
19
legislativă, de exemplu, prin instaurarea obligaţiei prezentării pe site de informaţii corecte şi complete,
actualizate permanent, incluzând toate detaliile relevante despre produse sau servicii şi referitoare la
preţ şi la eventualele costuri suplimentare.
Esenta problemei consta in faptul ca in mod normal mesajele de posta electronica sunt expediate
necriptate. Cu alte cuvinte oricine le intercepteaza, poate citi continutul fara probleme. Din acest motiv si
retinerea utilizatorilor in a-si trimite detaliile referitoare la propriul card de credit prin e-mail.
Cum sunt protejate atunci numerele de identificare ale cardurilor si tranzactiile? Tranzactiile dintre site-ul
web al comerciantului si cumparator sunt criptate folosind tehnologia SSL (Secure Socket Layer). Astfel se
elimina posibilitatea ca un intrus sa obtina numarul cardului, presupunand ca el intercepteaza datele astfel
criptate. Aceasta tehnologie prezinta insa si o deficienta si anume: SSL nu permite comerciantului sa se
asigure ca persoana care foloseste cardul intr-o tranzactie este chiar detinatorul acestuia. Similar, SSL nu ofera
nici o cale prin care clientul sa afle daca site-ul web al comerciantului este cu adevarat autorizat sa accepte
plata cu carduri si ca nu este doar un site pirat (fake) proiectat doar in scopul de a colectiona date despre astfel
de carduri.
Pentru a rezolva aceasta problema, MasterCard si Visa promoveaza SET (Secure Electronic Transaction),
o tehnologie mai sigura dezvoltata prin conjugarea eforturilor mai multor companii interesate. SET rezolva
problema autentificarii prin asignarea unor certificate digitale atat clientului cat si comerciantului. Mai mult,
SET ofera securitate sporita fata de cea existenta astazi pe piata comerciala traditionala. In loc de a-i oferi
comerciantului acces la numarul cardului, SET il encodeaza de o maniera care asigura faptul ca doar
consumatorul si institutiile financiare au acces la el.
Fiecare dintre actorii implicati intr-o tranzactie (comerciant, client sau institutie financiara) foloseste
certificatul SET privat, care joaca si rol de identificare. In practica, un tert ofera serviciul de a furniza
certificate digitale institutiilor financiare care emit carduri iar institutia financiara ofera certificate digitale
clientilor sai, detinatori de credit carduri. Cat priveste comerciantul, procesul este similar: in momentul
efectuarii unei cumparaturi on-line, inainte de a se face vreun schimb de date, softul care integreaza
tehnologia SET valideaza identitatea comerciantului si a detinatorului cardului; procesul de validare consta in
verificarea certificatelor digitale emise de furnizori de servicii autorizati (terti).
3.8 Politici Comerciale pentru Dezvoltarea Comertului Electronic
Atitudinea Uniunii Europene cu privire la comerţul electronic a fost întotdeauna consistentă şi
constructivă la nivel internaţional cu scopul dezvoltării şi sprijinirii acestuia în Europa.
Comerţul electronic, ca aplicaţie a Internetului s-a extins în ultimii 7 ani şi continuă să se dezvolte rapid pe
termen mediu. Această evoluţie a determinat un impact pozitiv asupra unor sectoare ale economiei - a
performanţelor economice, la nivel macroeconomic şi asupra politicilor economice. Standarde de securitate a
20
datelor mai bune, sisteme de plată şi furnizare mai flexibile şi un management al relaţiilor cu clienţii mai
inteleigent vor încuraja din ce în ce mai mult oamenii să cumpere online.
Comerţul electronic pune la dispoziţie un nou mod de conducere a tranzacţiilor comerciale. Potenţialul
acestuia atinge pe lângă implicaţiile economică şi socială multe faţete ale vieţii de zi-cu zi: mediu, munca,
rolul guvernelor. Modul clasic acceptat de a face comerţ va suferi schimbări profunde în viitor. Distanţele
economice dintre producători şi consumatori se contractă, tradiţionalii intermediari sunt inlocuiţi, creându-se
noi pieţe de desfacere şi produse, între oamenii de afaceri şi consumatori stabilindu-se o relaţie mai strânsă,
nouă, chiar şi între părţi diferite ale întreprinderilor globale. Din preocupările Comisiei Naţiunilor Unite
pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) face parte şi problematica Comerţului electronic şi a dezvoltării
acestuia. Astfel, raportul "Accesul la participarea în comerţul electronic" are două obiective: primul: stabilirea
actualului nivel de conectare al ţărilor şi grupelor de ţări implicate în comerţul electronic şi al doilea, de
identificare a principalelor arii de acţiune pentru a avea acces la participare la comerţul electronic.
Adevărata revoluţie în comerţul electronic s-a datorat internetului. Din punctul de vedere al jucătorilor
mici (întreprinderile mici şi mijlocii şi majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare), capacitatea de participare la
comerţul electronic mondial depinde direct de posibilitatea acestora de conectare la internet. Cu toate că
cifrele indica o creştere exponenţială a conectării în plan global, inegalităţi continua să existe, iîn ceea ce
priveşte capacitatea de a produce, disemina, stoca informaţie pe internet, care rămâne în continuare
concentrată în ţările puternic dezvoltate. Fenomenul nu poate fi inversat deoarece costurile de bază nu se
modifică: dacă accesul la internet rămâne mic şi destul de scump în ţările în curs de dezvoltare, participarea
lor în comerţul electronic va fi limitată la tradiţionalele relaţii de sub-contractori sau pre-contractori. Pentru a
imbunătăţi acest aspect guvernele trebuie să implementeze politici specifice, să identifice segmentele în care
e-commerce are şanse de a fi o sursă de profit în funcţie de specificul economiei naţionale, anume tranzacţii
B2B, B2C, B2G. Ultimii ani au relevat o explozie a utilizării Internetului, ca un canal pentru comerţul global,
care facilitează vânzarea de mărfuri virtuale şi tangibile, de către întreprinderi sau persoane individuale, din
ţări în curs de dezvoltare sau din economii în tranziţie care participă într-un anumit grad la comerţul
electronic.
Creşterea utilizării internetului a fost rezultatul creşterii dramatice a comerţului electronic în ţările
industrializate, ca efect al masei critice de utilizatori online. Creşteri importante s-au remarcat în numărul de
site-uri web, numărul de gazde Internet, precum şi veniturile din comerţul electronic. Ca evoluţie a veniturilor
din comerţul electronic se poate vorbi despre o crestere lentaă între anii 1980-1990, însă la mijlocul anilor 90
în aplicaţia Business to Business au intrat masiv fabricanţi din industrie (în industria producătoare de maşini
comenzile erau lansate prin furnizorii de automobile/distribuitori). Tot în această perioadă un număr mare de
firme de prestări servicii orientate către consumatori sau spre sectorul de afaceri, au îceput să-şi extindă
reţeaua internaţională sau de distribuţie, prin utilizarea reţelelor comerciale VAN.
De asemenea, apar noi provocaăi iî domenii cum ar fi taxele, unde rolul guvernelor va fi de continuare a
creşterii veniturilor fără a avea efecte negative asupra alegerilor economice şi tehnologice. Aceste schimbări
21
cer o reaşezare a politicilor comerciale guvernamentale, cât şi a practicilor şi procedurilor comerciale. În acest
sens se încadrează decizia OMC de a nu impune taxe vamale produselor livrate în variantă electronic, ceea ce
a stârnit o serie de controverse. În forma sa iniţială, acest angajament poate fi considerat drept temporar şi
politic, dar există premisele pentru a deveni durabil şi legal. Din momentul în care s-a stabilit ca acest tip de
comerţ să fie liber (exceptând protecţionismul creat de exemplu de standardele naţionale diferite), obiectivul
principal al susţinătorilor săi a devenit prevenirea introducerii unor restricţii în acest domeniu. Oricum
majoritatea încercărilor cu tentă protecţionistă şi care vizează acest sector, nu sunt din punct de vedere tehnic
fezabile deocamdată, dar probabil că dezvoltarea tehnologică va fae posibilă luarea unor astfel de decizii.
22
Capitolul II. ” EXPERIENŢA MONDIALĂ ÎN DOMENIUL COMERŢULUI
ELECTRONIC”
§1. Internaţionalizarea în spaţiul virtual al internetului. Comerţul electonic internaţional
La nivelul anului 2010 exista deja peste un miliard de utilizatori de Internet . Aceştia nu sunt împărţiţi
corespunzător distribuţiei populaţiei pe zonele globului. Distribuţia lor prezintă chiar o abatere semnificativă
faţă de împărţirea populaţiei pe continente. Din această cauză oscilează semnificativ şi pentru întreprinderi
numărul clienţilor potenţiali în regiunile separate ale globului şi nu corespunde numărului de consumatori de
pe piaţa respectivă.
Internetul oferă posibilitatea legării de relaţii de afaceri rapid şi independent de distanţele geografice, a
obţinerii de informaţii şi a realizării de tranzacţii în cadrul economiei mondiale, începând de la comunicarea
mai simplă cu grupele ţintă internaţionale până la vânzarea către consumatori internaţionali. Mai mult,
disponibilitatea pe tot globul a bunurilor şi timpul scurt de acţiune şi reacţie sunt independente de distanţe, iar
costurile sunt relativ reduse. Prin noţiunea de comerţ electronic internaţional se inţelege iniţierea, negocierea
şi/sau încheierea de tranzacţii între subiecţi ai economiei mondiale. Internetul trebuie privit ca unica platformă
electronică a comerţului electronic. Aceasta înseamnă că întreprinderile îşi orientează permanent activităţile
de comerţ electronic susţinute de Internet, consecvent, către iniţierea, negocierea şi/sau încheierea de procese
de schimb a bunurilor.
O particularitate a Internetului o constituie virtualitatea, ceea ce are ca urmare inexistenţa, în sens
clasic, a sus-numitelor limite teritoriale care ar trebui depăşite. Cu atât mai mult în cazul Internetului, este
vorba despre un mediu global, constituit de toată suprafaţa globului. De aceea, depăşirea limitelor teritoriale
implică automat prezenţa pe Internet.
O pătrundere tehnică pe Internet nu este condiţia hotărâtoare pentru internaţionalitatea comerţului
electronic. Mai mult, trebuie remarcată diferenţa între comerţul electronic strict naţional, respectiv strict
internaţional în funcţie de scopurile şi forma măsurilor de marketing, precum şi de diversele grupuri ţintă.
Astfel, posibilitatea prezenţei globale pe Internet este un fapt pe jumătate adevărat şi este necesar ca pentru
realizarea unui marketing internaţional pe Internet să fie îndeplinite trei condiţii (pagina de web să fie
cunoscută clienţilor, aceştia să aibă încrederea necesară încheierii unei tranzacţii pe Internet şi în final să fie
luate în calcul şi variabilele ca limbă, valută, nivelul venitului, tendinţele de consum, drepturile şi condiţiile de
concurenţă).
O întreprindere care are în vedere intrarea pe Internet trebuie să aibă o anumită experienţă
internaţională câştigată în domeniu, un anumit know-how internaţional şi o infrastructură corespunzătoare
mediului internaţional. Prezenţa întâmplătoare a unei companii pe Internet nu presupune implicit că, în
general, cumpărătorii internaţionali vor cumpăra de la aceasta.
23
În altă ordine de idei, luarea în considerare a condiţiilor specifice fiecărei ţări şi a particularităţilor
grupurilor ţintă pare necesară în definirea comerţului electronic internaţional. Prin urmare, se vorbeşte de
comerţ electronic internaţional când se adresează consumatorilor de pe pieţele altor ţări, cu care întradevăr pot
fi încheiate tranzacţii. Forma comerţului electronic poate fi diferenţiată în funcţie de pieţele ţărilor respective
sau standardizată pentru mai multe dintre ele. De asemenea, se poate apela la forme mixte, anume pentru
unele pieţe să fie aplicate forme standardizate, iar pentru altele formele diferenţiate.
1.1 Societatea informaţionlă – societatea viitorului
Cercetările din ultimele decenii au arătat că informaţia, având ca suport tehnologiile informatice
moderne, a devenit o resursă strategică în dezvoltarea societăţii, resursă deseori mai importantă chiar decât
materiile prime şi energia. Impactul implementării tehnologiilor informatice în diverse domenii ale activităţii
umane este atât de mare, încât se vorbeşte de o nouă fază în evoluţia societăţii – societatea informaţională.
Rezultatele cercetărilor savantului american Marc Porat arată [30, p.12-43] că ponderea forţei de
muncă în sectorul operării cu informaţiile în SUA a depăşit acest indice pentru industrie încă în 1956, care la
timpul său, în 1906, depăşise indicele respectiv pentru agricultură. În baza acestor date, M. Porat conchide că
în SUA până în 1906 a existat o economie agrară, în perioada 1906-1956 – industrială, iar începând cu 1956 –
informaţională.
Industria tehnologiilor informaţionale este una din cele mai mari în lume şi ponderea acesteia creşte în
continuare. Rata mondială de dezvoltare a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor (TIC) este de 8 %.
Tendinţa în cauză se datorează contribuţiei semnificative a sectorului TI la creşterea economică.
Conform cercetărilor Departamentului Comerţului SUA, industria TI având o pondere de 8,3 % din totalul
economiei SUA a contribuit, începând cu anul 1995, cu 30 % la creşterea economică a SUA. Studiul efectuat
de către Census Bureau al SUA privind impactul informaticii asupra economiei a condus la concluzia despre
evoluţia spre o nouă economie – economia digitală (electronică) [26, p.22-56].
Suportul de infrastructură pentru e-economie şi e-societate în ansamblu îl constituie
reţeleleinformatice. Gradul de dezvoltare şi folosire a acestora poate servi ca indicator important privindstarea
edificării e-societăţii. În ultimii 10-15 ani reţelele informatice se bucură de o folosire din ce în ce mai largă.
Semnificativă în acest sens este comunitatea de reţele Internet.
La 1 iunie 2003 în Internet erau interconectate cca. 250 mln calculatoare, se foloseau de serviciile Internet
peste 680 mln persoane. S-a preconizat că spre sfârşitul anului 2004 numărul „internauţilor” să fie de 940 mln,
ceea ce ar constitui aproape 15 % din populaţie.
Undeva prin 2010, cca. 30 % din populaţia Terei se va folosi de facilităţile Internet. Nu e prea îndepărtat
timpul, când Internet va fi accesibil tuturor cetăţenilor activi de pe Glob. Atunci se va putea afirma despre o
nouă calitate în accesibilitatea reciprocă a „cetăţenilor” planetei Pământ. Depăşirea barierelor lingvistice,
inclusiv prin implementarea unor e-translatoare automate, va amplifica efectul în cauză.
24
Realizarea acestor programe implică investirea în domeniu a unor resurse financiare considerabile. De
exemplu, investiţiile companiilor din SUA în mijloace informatice (din totalul investiţiilor în echipamente) au
crescut de la 3 % în 1960 la 45 % în 1996. Industriile TI în SUA constituie principala sursă de investiţii în
cercetare-dezvoltare. În 1998 investiţiile în cercetare-dezvoltare a acestor industrii au constituit 1/3 din totalul
investiţiilor în domeniu al firmelor din SUA.
Deosebit de importantă, pentru edificarea Societăţii Informaţionale, este şi pregătirea de specialişti-
informaticieni, instruirea elementară în informatică a populaţiei. De importanţă majoră pentru edificarea
Societăţii Informaţionale sunt şi asemenea aspecte ca: crearea suportului legislativ, motivarea specială (fie şi
temporară) a activităţilor în domeniu ş. a.
1.2 Opinii ale clienţilor privind comerţul electronic
În rezultatul unui sondaj efectuat în SUA, compania NPD a stabilit că circa 90 % din cumpărătorii
online sunt satisfăcuţi, iar 57% - foarte sau extrem de satisfăcuţi de serviciile în cauză. Principala problemă
constă în neîncrederea în siguranţa tranzacţiilor. Alte probleme constau în costurile suplimentare cu livrarea
produselor şi insuficienţa bazei legislative în domeniu.
Una din problemele cu dezvoltarea e-afacerilor constă în atragerea clienţilor. Vizitatorii Web preferă
accesarea locaţiilor Web deja cunoscute. Celor mai vizitate 10 locaţii Web din lume le revine 60 % din întreg
traficul de date al utilizatorilor Internet.În SUA primii (după volumul de afaceri) 10 din furnizorii de servicii
Internet au acoperit în 2000 circa 65 % din venitul sumar în domeniu.
De menţionat că metode, tehnologii şi produse program pentru asigurarea securităţii
informaţiilor, a tranzacţiilor de e-afaceri există suficient de bune şi cercetările continuă. Un exemplu elocvent
este folosirea standardului DES, aprobat în SUA în 1977. Dacă pentru spargerea versiunii DES cu chei de 56
biţi, a fost necesară folosirea concomitentă a circa 3000 de calculatoare din Internet timp de aproape 3 luni
(iunie 1997), atunci versiunea acceptată în 1999 cu chei de 128 biţi se caracterizează printr-o complexitate de
3,09·10 ori mai mare [8, pag.2-45]. Chiar dacă s-ar folosi concomitent toate calculatoarele din Internet (~250
mln), pentru spargerea DES cu chei de 128 biţi sunt necesari 3000calc.·3luni - 3,09·10/ (250·10calc.), 11·10
luni . 10 ani.
Însă implementarea metodelor, tehnologiilor şi produselor de asigurare a securităţii informaţiilor, a
tranzacţiilor de i-afaceri lasă încă de dorit. O asemenea stare de lucruri este cauzată de lipsa de informaţii şi
experienţă, iar uneori şi de costurile relativ înalte a produselor şi serviciilor respective.
Dezvoltarea rapidă a e-afacerilor este condiţionată de multitudinea de avantaje pe care acestea le oferă.
De rând cu avantajele comune ale informatizării pentru diverse activităţi şi domenii, i-afacerilor le sunt
caracteristice şi anumite particularităţi.
Deosebit de semnificative sunt avantajele e-comerţului, o bună parte din care interferează cu cele
referitoare la e-afaceri. Este recunoscut faptul că desfăşurarea operaţiunilor de comerţ prin intermediul
25
ciberspaţiului contribuie la reducerea costurilor aferente tranzacţiilor comerciale, sporeşte eficienţa şi implică
modificări importante în gestiunea afacerilor.
Conform rezultatelor cercetării, în SUA procentul reducerii costurilor aferente procurărilor în
industrie determinată de trecerea de la sistemele tradiţionale de procurări la e-comerţul B2B, variază de la 2 %
pentru cărbune şi 15-25 % pentru produsele din lemn până la 39 % pentru componentele electronice. Aceste
reduceri, se conchide în cercetarea în cauză, reprezintă efectul cumulativ al reducerii costurilor tranzacţiilor şi
sporirii competiţiei dintre furnizori.
În ce priveşte avantajele e-comerţului din punctul de vedere al consumatorilor de produse şi servicii,
se poate afirma că acestea au multe în comun cu cele ce se referă la producători.
Ţinând cont de caracterul bilateral al avantajelor cauzate de desfăşurarea tranzacţiilor comerciale prin
intermediul ciberspaţiului, se poate afirma că dezvoltarea e-comerţului este benefică pentru societate în
general.
Este cunoscut că începând cu anul 1995 SUA, ţară lider în aplicarea tehnologiilor informaţionale, a
înregistrat o creştere semnificativă a PIB, o accelerare a creşterii productivităţii în diverse sectoare ale
economiei, o rată mică a şomajului, o rată redusă a inflaţiei, precum şi o diminuare a deficitului fiscal.
Conform rezultatelor cercetării,aceasta se datorează implementării pe larg a mijloacelor informatice.
Rezultatele cercetării (2000) referitor la impactul macroeconomic al e-comerţului B2B în cinci din cele mai
dezvoltate state ale lumii (SUA, Japonia, Germania, Marea Britanie şi Franţa) au arătat că e-comerţul B2B va
contribui cu 50% la creşterea anuală de 5 % a PIB-ului acestor state până în 2010.
Pe lângă multiplele avantaje ale utilizării ciberspaţiului în desfăşurarea activităţilor de e-afaceri, există
şi un şir de constrângeri şi riscuri pe care aceasta le implică pentru producători: creşterea rapidă a
concurenţei pe piaţa de produse şi servicii şi, respectiv, majorarea cheltuielilor cu menţinerea competitivităţii
lor; riscul de apelare la un sistem de plăţi nesigur; riscul de aplicare a unei strategii nereuşite de utilizare a e-
comerţului etc. De asemenea, ca şi la orice tehnologie nouă, implementarea e-afacerilor se confruntă şi cu
anumite dificultăţi.
De menţionat că gravitatea dificultăţilor cu implementarea şi folosirea e-afacerilor este cu atât mai
mare cu cât este mai slabă economic ţara, firma etc. Deşi pot fi şi cazuri ieşite din comun. De asemenea, dacă
în ţările economic dezvoltate lucrurile se pot dezvolta relativ bine şi de la sine prin eforturile şi cooperarea
unităţilor economice prospere, atunci pentru ţările slabe economic se cere o susţinere orientată din partea
statului, determinarea priorităţilor, eşalonarea şi monitorizarea respectivă a lucrărilor.
Multe ţări, în primul rând cele dezvoltate economic, duc o politică de stat activă privind e-afacerile.
Au creat comisii sau grupuri de lucru şi centre de cercetare speciale privind e-afacerile nu numai aşa ţări ca
SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, dar şi ţări în curs de dezvoltare cum sunt: Peru (1998), Cuba (1999),
Philipines (1999) ş.a.
26
Infrastructura informatică şi utilizare Internet
Implementarea pe scară largă a e-afacerilor presupune existenţa unei infrastructuri informatice
dezvoltate. Unele informaţii privind infrastructura informatică şi utilizarea Internet în R. Moldova, în SUA,
România, Rusia şi în arie globală sunt prezentate în tabelul 2.1.2.
Tabelul 2.1 Infrastructura şi utilizare Internet către 1 iulie 2003
Denumire indicatori Global SUA R.Moldova Russia România
Calculatoare
personale
folosite
Total 650 mln 190 mln 80 mii 13 mln 1 mln
La 100 de
locuitori
10 util 66 util 1,8 unit 8,9 unit 4,1 unit
Utilizatori
Internet
Total 860 mln 170 mln 75 mii 16 mln 2 mln
La 100 de
locuitori
10 util 60 util 1,9 util 12 util 8,1 util
Fluxul
sumar de e-
date la
abonaţi
Total 1Tbps 22 Mbps 100 Mbps 80 Mbps
La 100 de
locuitori
300bps 500 bps 400 bps 450 bps
Conform datelor Global Reach în iulie 2003 numărul de utilizatori Internet în lume constituia 680 mln [37,
p.12-34]. Peste 1 bln de utilizatori Internet vor fi în 2010. Ponderea utilizatorilor Internet în lume constituie:
SUA – 34%, Europa – 29%, Asia-Pacific (inclusiv Japonia) – 16%, Japonia – 10%.
Compania Nielson NetRatings a stabilit [21, p.22-45] că în Coreea de Sud 95% (15,8 mln) din utilizatorii de
la domiciliu ai Internet folosesc conexiuni de bandă largă (ˇÝ384 Kbps), în Hong Kong – 53%, Taiwan - 35%,
Singapoore – 24% şi Australia - 5%. Rezultatele cercetărilor efectuate de către SBC Communications (SUA),
arată că utilizatorii consideră serviciul DSL (acces la reţele de transfer date) şi PC-urile cele mai importante
tehnologii la domiciliu: aproape toţi respondenţii (96 %) considera accesul de înaltă viteză (ˇÝ 384 Kbps) la
Internet o tehnologie importantă la domiciliu, mai importantă decât cuptoarele cu microunde (88%) şi TV prin
cablu (70%). Accesul de înaltă viteză este folosit pentru: cumpărături online (95 %), transmiterea de imagini
foto prin poşta electronică (76 %), accesarea video (64 %), accesarea MP3 (61 %), crearea paginilor Web (49
%) etc. [18, p.12-34].
În SUA în 2001 din cei circa 69 mln abonaţi Internet (150 mln utilizatori) au acces: prin reţelele telefonice
60 mln (36 %), prin reţele de modeme pentru cabluri – 5 mln (3 %), prin linii DSL – 2,4 mln (1,4 %) şi prin
serviciul Internet TV – 1,2 mln abonaţi (0,7 %) [19, p.22-46].
27
Au acces la Internet de la locul de muncă 66% din angajaţi [20, p.21-35]. Circa 60% din reţelele magistrale
liceale (K-12) şi 91 % din reţelele magistrale pentru instituţiile superioare de învăţământ din SUA sunt pe
bază de fibră optică.
În acelaşi timp, în SUA traficul sumar de date, generat de cererile utilizatorilor în orele de vârf, constituia 1
Tbps în 2000, şi se aşteaptă 4,6 Tbps în 2005 [23, p.13-34]. Pentru a face faţă necesităţilor, în SUA sunt
construite reţele magistrale de transfer date de mare capacitate, una din care cu canale magistrale de 10 Gbps
este Abilene (2002, din 2000 de 2,5 Gbps). O reţea similară în Canada este CA*Net4 (10 Gbps în 2002 şi 2,5
Gbps în 2000).
Unul din avantajele globalizării afacerilor, accelerate de facilităţile surprinzătoare ale Internet, constă în
distribuirea şi integrarea raţională a resurselor. Compania Hewlett-Packard, care are mai mult de 1500 locaţii
Web va reorganiza această reţea de locaţii astfel ca ea să funcţioneze pentru utilizatori ca o singură locaţie (un
sistem unic) [21, pag.23-34]. Doar trecând la elaborarea centralizată a conţinutului locaţiilor Web, Hewlett-
Packard preconizează să reducă cheltuielile respective cu circa 25%.
Capacităţile de procesare a datelor de către un procesor cresc cu mai mult de un ordin la fiecare 5 ani. Cel
mai puternic supercalculator din lume la 1 iunie 2003 este X1 lansat de Cray Research în octombrie 2002 (52
Tflops). În anul 2007 au fost construite hipercalculatoare cuantice cu viteza de lucru de circa 1 Pflops.
Folosirea eficientă a facilităţilor Internet, a e-afacerilor necesită anumite cunoştinţe privind tehnologiile
informatice moderne. În această privinţă sunt utile informaţiile referitoare la specialiştii cu studii superioare în
diverse ţări (în descreştere, %): Australia – 34, SUA – 32, Canada – 31, Marea Britanie – 31,..., Japonia –
23,..., Germania – 16,..., R.Moldova – 11,2 .
Baza legislativă a e-afacerilor.
Folosirea e-afacerilor implică noi condiţii, aspecte, care necesită dezvoltarea considerabilă a suportului
legislativ respectiv. În ţările economic avansate cadrul legislativ este completat cu noi legi şi alte documente
legislative aferente.
Comisia de Drept în Comerţul Internaţional a Naţiunilor Unite (UNICITRAL – United
Nations Commission on International Trade Law) a aprobat în 1996 „Legea Model privindComerţul
Electronic” („A Model Law on Electronic Commerce”).
Bineînţeles şi în SUA sunt aprobate mai multe documente legislative în domeniul e-afacerilor, inclusiv legea
„Tranzacţii Electronice” (Uniform Electronic Transactions) aprobată în iulie 1999.
Este foarte semnificativ faptul că documente legislative similare sunt aprobate nu doar în ţările economic
dezvoltate ci şi în asemenea ţări ca: Rusia, România, Georgia, Kyrgyzstan, Azerbaidjan, Mongolia, Peru,
Chile, Cuba, etc.
28
Se poate concluziona că vânzările directe prin e-comerţ au crescut de la an, la an, trecând peste pedimentele
create de practicarea unui nou tip de comerţ.
§2. Implementarea e-comerţului în Republica Moldova. Gradul de asigurare a
condiţiilor necesare
Infrastructura informatică şi folosire Internet. Unele informaţii privind infrastructura informatică şi
utilizarea Internet în R. Moldova sunt prezentate în Anexa 5. Datele din acest tabel arată că dotarea cu
calculatoare personale în R. Moldova (10,3 PC la 100 locuitori) este de 7,38 de ori mai joasă decât în SUA
(76,2 PC la 100 locuitori), de 4,74 ori mai joasă decât în Estonia (48,9 PC la 100 locuitori), de 1,09 ori mai
joasă decât în România (11,3 PC la 100 locuitori) şi de 5,6 ori mai joasă decât în mediu în plan global (10 PC
la 100 locuitori).
Folosirea Internet în RM este practicată de 21,2 % din populaţie (pentru comparaţie: în România –
20,8 %, în Rusia – 15,2%, în Estonia – 51,9 %, în SUA - 63 %). Şi mai slabă este starea de lucruri dacă de luat
în consideraţie durata de lucru a utilizatorilor în Internet.
Conform rezultatelor UIT, în anul 2006 după nivelul de utilizare a Internetului Republica Moldova se
plasează pe locul 74 (79 in 2005) din 211 (2006 in 2005) ţări ale lumii, deţinînd în Europa locul 34 (38 in
2005)
29
Figura 2.2.1 Utilizatori Internet la 100 de locuitori în comparaţie cu alte ţări
Traficul sumar de date, generat în republică de către cererile utilizatorilor Internet în orele de vârf, constituia
aproape 22 Mbps în 2000, şi se aşteaptă 15 Mbps în 2009, adică de cca. 600 ori mai mic la 100 locuitori
decât în SUA.
În reţelele de transfer date în funcţiune din R. Moldova capacitatea maximă a canalelor este de până la 16
Mbps. Mai mult ca atât, în R. Moldova există reţele speciale pentru transfer de date ce ar acoperi întreaga arie
a republicii. Serviciile de acces la Internet oferite de Moldtelecom S.A. şi alte câteva companii au deficienţe
substanţiale. Conectarea prin canale comutate telefonice, acceptabilă financiar unei părţi semnificative a
populaţiei, lasă mult de dorit în ce priveşte calitatea. Accesul sigur de calitate relativ bună (există unele
rezerve şi aici), chiar la trafic de date foarte jos, este posibil doar la folosirea unor canale dedicate sau canale
ISDN, ceea ce în cadrul R. Moldova încă este îndreptăţit, de regulă, din punct de vedere financiar.
2.2 Pregătirea informatică a populaţiei. Implementarea şi folosirea eficientă a e-comerţului
necesită anumite cunoştinţe privind tehnologiile informatice moderne. În această privinţă estes emnificativ că
specialiştii cu studii superioare constituie în R. Moldova – 11,2 %, iar în Germania– 16 % conform sitului
oficial al biroului de statistica a RM .
30
Prin eforturile de mai mulţi ani ale Ministerului Educaţiei şi, parţial, cele ale Ministerului Muncii şi
Protecţiei Sociale la susţinerea Guvernului sunt întreprinse unele măsuri de instruire în informatică a elevilor,
studenţilor şi, în unele cazuri, ale altor pături ale populaţiei. Un aport considerabil în această privinţă l-a adus
dotarea cu clase de calculatoare pentru instruire a 821 instituţii preuniversitare (şcoli primare, şcoli medii,
gimnazii, licee, şcoli normale, şcoli polivalente, colegii) din republică în anii 1997-1998.
Dar ulterior upgradarea acestora nu a mai avut, practic, loc, ceea ce nu permite, nu că creşterea, ci doar
menţinerea nivelului deja atins de asigurare informatică a instruirii în şcoli şi licee. O parte din aceste 821
instituţii sunt conectate la Internet. Puţin mai bună este starea de lucruri în învăţământul universitar, suportul
informatic necesar al instruirii în cadrul acestora fiind asigurat, în mare parte, din contul mijloacelor financiare
proprii. O impulsionare a accesibilităţii serviciilor Internet a avut loc prin proiectul Fundaţiei Soros Moldova
de creare a reţelei interuniversitare Moldnet. Aceasta interconecta reţelele locale ale Universităţii de Stat din
Moldova, Universităţii Tehnice a Moldovei, Academiei de Studii Economice şi Academiei de Ştiinţe a
Moldovei cu acces la Internet printr-un nod al Fundaţiei Soros Moldova, ulterior reorganizat în Asociaţia
DNT.
Deosebit de important în susţinerea pregătirii informatice a salariaţilor este rolul unităţilor economice
private. Conducătorii acestora, conştientizând rolul strategic al folosirii tehnologiilor şi mijloacelor
informatice ca suport strategic al activităţilor cotidiene, au susţinut reciclarea şi perfecţionarea personalului în
domeniu. Mai mult ca atât, ei au motivat dezvoltarea cunoştinţelor informatice la potenţialii angajaţi,
orientând la instruirea suficientă în informatică a tinerilor specialişti.
Cu toate acestea majoritatea populaţiei nu stăpâneşte cunoştinţele în informatică necesare pentru folosirea
elementară a facilităţilor calculatoarelor personale şi Internet.
2.3Practicarea e-comerţului. În formele de date statistice primare domeniul nu este evidenţiat aparte, ceea
ce face dificilă analiza stării de lucruri privind practicarea i-afacerilor în R. Moldova. Analiza poate fi
efectuată doar în baza unor cercetări speciale şi, indirect, folosind unele date statistice oficiale tangenţiale. O
asemenea analiză necesită eforturi considerabile şi în condiţiile existente nu va îmbunătăţi considerabil
rezultatele unei analize de ordin mai general, deoarece din start este clar că starea de lucruri în domeniu este,
practic, în faza de evoluţie.
De aceea în această secţiune sunt prezentate unele informaţii de ordin relativ general. La activităţile de e-
comerţ practicate în RM se referă:
• transferurile financiare electronice interbancare;
• plăţile electronice - achitarea de plăţi pentru produse şi servicii folosind cartelele bancare (cardurile) şi
terminale electronice de comerţ - POS (point of sales) instalate în magazinele mari şi la unele unităţi
economice de alte genuri;
• eliberarea automată de bani în numerar folosind cartelele bancare şi bancomatele -
31
automate de eliberare a numerarului (ATM);
• informarea online privind starea conturilor bancare ale clienţilor;
• transferul de pe un cont pe altul prin intermediul accountuluio utilizatorului;
• cardurile cu microcipuri;
• reclamă online de produse şi servicii folosind tehnologiile Web ş.a.;
• accesul utilizatorilor din republică la locaţiile Web ce practică e-comerţul din Internet-ul global;
• posibilitatea de e-comerţ pentru utilizatorii din R. Moldova, folosind accesul telefonic implementat în acest
scop în unele ţări (de exemplu, SUA, Japonia, Marea Britanie). Această cale este folosită, de obicei pentru
procurarea de produse program, cărţi, echipamente electronice ş. a.
Folosirea reţelelor informatice pentru medierea afacerilor în R. Moldova a demarat, mai întâi, în sistemul
bancar. Este ceva şi firesc, deoarece efectuarea activităţilor de e-comerţ necesită, de regulă, şi achitarea de
plăţi online. Asemenea plăţi se efectuează prin intermediul sistemelor de plăţi electronice, gestionate, de
regulă, în cadrul sistemului bancar.
De asemenea, starea economică a sistemului bancar din republică este mai bună, decât a multor alte domenii.
Sistemul bancar este şi astăzi cel care deţine o pondere mai mare în e-comerţ în republică.Integrarea în
sistemul bancar internaţional impunea şi folosirea instrumentelor de plată moderne – a sistemelor de plăţi
electronice. În lume o mare parte din activităţile de e-comerţ se efectuează prin intermediul cartelelor
bancare.
În scopul asigurării condiţiilor normative pentru folosirea sistemelor de plăţi electronice, Banca Naţională a
Moldovei a aprobat Regulamentul nr. 58/11-02 din 25 mai 1997 privind organizarea de către bănci a plăţilor
cu cartele bancare pe teritoriul Republicii Moldova şi Regulamentul nr. 404 în 25 decembrie 1998 privind
numerotarea cartelelor emise de băncile autorizate de Banca Naţională a Moldovei. Dezvoltarea ulterioară a
serviciilor de plată cu cartele bancare a demonstrat ctualitatea actelor normative nominalizate.Aceasta lege a
fost implementată la 24.02.2005 în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.36-38/124 din04.03.2005.
BNM este proprietarul şi gestionarul unui sistem interbancar de plăţi, care realizează şi transferul de
credit electronic de fonduri atât în numele băncilor participante, cât şi în numeleclienţilor lor. Referitor la
sistemele de plăţi cu cartele, BNM şi-a asumat rolul de reglementaregenerală a dezvoltării şi supraveghere a
respectării drepturilor consumatorilor prin elaborarearegulamentelor, analiza riscurilor şi tendinţelor şi prin
efectuarea controalelor tematice privindaplicarea prevederilor actelor normative. O funcţie importantă a BNM
este decontarea finală prinintermediul sistemului interbancar de plăţi al BNM a poziţiilor zilnice ale băncilor
comercialeînregistrate ca rezultat al tranzacţiilor cu cartele efectuate pe teritoriul Republicii Moldova de către
rezidenţi .
32
În sistemul bancar din republică plăţile fără numerar efectuate de către persoanele juridice au loc, de
regulă, prin transfer de credit iniţiat pe suport de hârtie de către plătitor.Majoritatea plăţilor fără numerar
efectuate de către persoanele fizice au loc prin intermediul cartelelor bancare de debit.Cartelele bancare
completează nomenclatura instrumentelor de plată fără numerar cu amănuntul.
Dezvoltarea şi administrarea sistemelor de plăţi cu amănuntul este prerogativa băncilor comerciale.
Emiterea cartelelor bancare în republică a început în 1997, când banca comercială Victoriabank a devenit
membră a sistemului internaţional de plăţi cu cartele Visa International.
În Republica Moldova funcţionează sisteme de plăţi cu cartele atât cu câte o singură bancă emitentă
(sistemele internaţionale de plăţi cu cartele Visa International şi Union Cartelă precum şi sistemul local de
plăţi cu cartele “Decartmediapay”), cât şi două sisteme de plăţi cu cartele cu mulţi emitenţi [41, p.22-34].
Colectarea tranzacţiilor în sistemul “Moldcartelăsystem” este efectuată de către fiecare bancă emitentă
de la comercianţii săi. Fiecare bancă separă tranzacţiile efectuate cu cartelele proprii, întocmeşte şi face
schimb de fişiere de tranzacţii cu celelalte bănci participante în sistem. În baza totalelor fişierelor de tranzacţii
recepţionate de la celelalte bănci, fiecare din băncile participante iniţiază pe suport de hârtie transferuri de
credit pe care le transmite spre decontare finală şi irevocabilă la BNM prin sistemul interbancar electronic
de transfer de credit.
În ce priveşte sistemul internaţional de plăţi cu cartele Europay International, la acesta în 2000 au
aderat opt bănci din republică. În acest sistem colectarea tranzacţiilor în moneda naţională efectuate cu
cartelele emise de băncile rezidente are loc la Centrul de procesare European central prin intermediul centrelor
de procesare locale.
Câteva bănci gestionează reţele proprii de automate bancare de numerar (Moldova
Agroindbank, Banca de Economii, Victoriabank, Banca Socială, Mobiasbanca ş.a.) şi terminale POS. Către 1
martie 2001 la unităţile economice de comercializare erau instalate aproape 200 de terminale POS; funcţiona,
de asemenea, o reţea din 14 bancomate.
După introducerea iniţială a sistemelor de plăţi electronice, au fost operate şi anumite dezvoltări. În
scopul facilitării procesului de comunicare financiară cu clientela un şir de bănci a implementat sistemele
electronice “Client-Bancă”. În cadrul proiectului “Două cartele la un cont bancar” deţinătorii cartelelor VISA
au primit şi cartele Europay, ambele cartele fiind legate de un singur cont de cartelă al deţinătorului.
2.3 Rolul deosebit al e-comerţului pentru R. Moldova. Una din cauzele principale ale
decăderii economiei naţionale a republicii în ultimul deceniu constă în ruperea relaţiilor de realizare a
produselor industriale şi agricole. Aceasta se referă nu numai la relaţiile internaţionale, dar şi la cele din
interiorul ţării, deşi în mai mică măsură. În foarte multe cazuri s-au înrăutăţit condiţiile de întâlnire a cererii şi
ofertei de produse şi servicii cauzate şi de deficitul de informaţii. Prin diminuarea influenţei factorului
33
geografic, asigurarea publicităţii produselor şi serviciilor (cu cheltuieli mult mai joase decât prin modalităţi
tradiţionale), folosirea i-afacerilor ar accelera restabilirea şi dezvoltarea relaţiilor de realizare a produselor
industriale şi agricole.
E-comerţul ar putea constitui unul din factorii principali de promovare a comerţului exterior şi
dezvoltare a formelor moderne de comerţ în cadrul republicii, diminuând astfel decăderea, iar apoi şi
susţinând semnificativ creşterea economiei naţionale.
R. Moldova ar putea profita de pe urma utilizării posibilităţilor oferite de i-afaceri prin valorificarea
avantajelor comparative, inutilizabile în cadrul „vechii economii”. E-comerţul oferăîntreprinderilor mici şi
mijlocii oportunitatea de a accesa pieţele internaţionale, anterior dificil depenetrat din cauza costurilor
tranzacţionale sporite, deseori a distanţelor relativ mari şi multitudiniide bariere tarifare şi netarifare.
Acum serviciile laborioase pot fi prestate online, oferind astfel noi oportunităţi de creştere economică
îndeosebi statelor cu braţe de muncă ieftine cum este Republica Moldova.
Datorită e-comerţului, întreprinzătorii din ţările în curs de dezvoltare pot beneficia de servicii
asociate comerţului (spre exemplu informaţii financiare sau de afaceri) de calitate mai înaltă şi la preţuri
reduse, evitând astfel necesitatea apelării la monopolurile locale. În sfârşit, e-comerţul poate stimula creşterea
economică a acestor ţări prin sporirea transparenţei operării pieţelor şi agenţiilor publice.
Bineînţeles, comerţul exterior deţine un loc important în dezvoltarea economică a fiecărei ţări, însă
rolul acestuia este deosebit de important în dezvoltarea economică a ţărilor mici. La asemenea ţări, cota
volumului comerţului exterior în volumul total al comerţului este mai mare decât la ţările relativ mari.
Totodată dezvoltarea comerţului internaţional poate fi accelerată anume prin intermediul intensificării e-
comerţului.
Deosebit de semnificative în acest sens sunt datele referitoare la comerţul internaţional
prezentate în tabelul 2.2 Din acest tabel se poate observa ritmul mai înalt de creştere a comerţului
internaţional la ţările în curs de dezvoltare comparativ cu ţările economic dezvoltate. În baza unor cercetări
suplimentare [31,pag.56-78] s-a stabilit că în ţările în curs de dezvoltare în perioada 1990-2006 exporturile de
servicii au înregistrat o rată de creştere mai înaltă comparativ cu exporturile de produse, pe când în ţările
dezvoltate situaţia este inversă.
Tabelul 2.2.1 Exportul şi importul global de mărfuri şi servicii
Global Ţările dezvoltate Ţările în curs de
dezvoltare
Export Import Export Import Export Import
Total în anul 7,69 7,65 5,65 5,65 1,94 2,00
34
2006(trln USD)
Cota în volumul
global(%)
100 100 74,4 73,9 25,6 26,1
Total în anul
2005(trln USD)
3,90 4,16 3,12 3,28 0,784 0,875
Cota în volumul
global (%)
100 100 80 79 20 21
Creşterea anuală în
perioada 2005-2006
6,8 6,8 5,7 5,8 9,9 8,3
Acest fapt se poate explica, prin contribuţia categoriilor de servicii ce pot fi livrate online. Dacă
livrarea online a produselor este mai dificilă, atunci livrarea e- serviciilor este mult mai uşor de desfăşurat
(atât cercetarea şi penetrarea pieţei, cât şi livrarea propriu zisă).
O altă particularitate, de o rezonanţă foarte puternică negativă, constă în aceea că R.Moldova este şi
una din ţările cu cea mai mare corupţie din lume (locul 100-105, în ordinea creşterii corupţiei, pe când
Slovenia pe locul 29, Estonia pe locul 33-34, iar România pe locul 83-85 din 133 ţări cercetate [44, p.23-45].
Folosirea e-comerţului ar permite diminuarea acestui fenomen printr-o transparenţă mult mai largă a
activităţilor , eliminarea sau reducerea rolului intermediarilor în afaceri ( e- licitaţii, e- marketing, e-
negocieri, e-contracte, inclusiv directe între producători şi cumpărători, etc.).Alternative edificării societăţii
informaţionale nu există. Iar prioritare, în avangarda edificării e-societăţii în Republica Moldova trebuie să fie
e-afacerile. Aceasta va asigura treptat creşterea economică şi respectiv suportul financiar pentru avansarea şi a
altor domenii.
Intr-o lume fără hotare geografice semnificative economic, se vor modifica şi regulile de efectuare a
afacerilor. Companiile vor avea acces la cele mai bune resurse: braţe de muncă talentate, tehnologii avansate,
pieţe largi de desfacere, bunuri şi servicii mai ieftine şi bune. Totodată vor fi foarte înalte competiţia şi,
respectiv, riscurile în afaceri. În final va avea de câştigat populaţia, care va avea posibilitatea să procure
produsele şi serviciile anume necesare de calitate adecvată, ieftine şi în termeni reduşi.
2.4 Existenţa site-urilor web cu posibilităţi de comandă şi procurare a bunurilor şi serviciilor online
Evoluţia tehnologiilor informaţionale, în calitate de proces strâns legat de conţinutul necesităţilor
economico-sociale ale întregii comunităţii, a determinat apariţia unui nou tip de servicii în spaţiul web, şi
anume, cel legat de efectuarea de tranzacţii online. În viaţa cotidiană componenta tranzacţională este întâlnită
în majoritate domeniilor de activitate fapt ce a contribuit în mare măsură la transpunerea acesteia pe Internet.
Având la bază principiile orientate spre maximizarea nivelului de satisfacere a consumatorilor de servicii şi
35
minimizarea costurilor implicate în prestarea acestor servicii, dar şi un cadrul legal benefic, procurare de
bunuri şi servicii în regim online a căpătat într-o perioadă relativ scurtă o răspândire destul de largă.
Conţinutul unei tranzacţii online include câteva elemente, realizarea cărora poate fi efectuată fie parţial, fie
în totalitate prin intermediul Internetului. În cadrul prezentului studiu vom analiza următoarele elemente ale
unei tranzacţii online:
1. Formarea
2. Comanda
3. Procurarea
4. Livrarea
Astfel, putem identifica 2 tipuri de tranzacţii legate de achiziţia de bunuri şi servicii online:
1) Complete – care presupun parcurgerea în regim online a etapelor 1-3, în cazul procurării de bunuri, şi
1-4, în cazul achiziţiei serviciilor.
2) Parţiale – care prevăd ca prin Internet vor fi efectuate doar etapele 1-2, iar etapele 3-4 vor fi realizate
prin mijloace tradiţionale.
Existenţa tranzacţiilor parţiale este determinată, în mare parte, de insuficienţa utilizării card-urilor ca
instrument de plată. Privite în dinamică, acestea reprezintă o etapă premergătoare a tranzacţiilor complete.
Situaţia generală pentru site-urile instituţiilor analizate denotă nivelul destul de slab al implementării
mecanismelor de efectuare a tranzacţiilor online. Există, totuşi, câteva site-uri din categoria pieţei virtuale care
fac excepţie.
Din rândul instituţiilor pieţei virtuale au fost identificate 6 care efectuează tranzacţii online parţiale.
Acestea sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 2.2.5 Instituţii care efectuează tranzacţii online
Nr. Denumirea instituţiei Adresa în Internet
1 CD Riscom http://cd.riscom.com
2 Ergolemn http://www.mobila.md/
3 Hotels.md http://www.hotels.md/
4 Online Shopping http://www.shoponline.md/
5 Multievo http://www.multievo.md/
6 AcasaShop http://www.acasashop.md/
Utilizarea Internetului ca metodă de interacţiune pentru site-urile sus menţionate presupune că utilizatorii îşi
creează online profilul şi formează coşul de cumpărături. Plata pentru aceste bunuri şi servicii este efectuată la
livrarea serviciului, utilizând datele furnizate prin Internet.
36
O altă categorie de site-uri oferă vizitatorilor posibilitatea de a efectuat tranzacţii online complete.
Tabelul 2.3.6 Lista siturilor care oferă tranzacţii online complete.
Nr. Denumirea instituţiei Adresa în Internet
1 Flowers delivery in Chisinau, Moldova http://www.flowerstomd.com
2 Benefis http://www.benefisshop.com
3 Lumea ceasurilor http://www.watch.md
4 Produse on-line http://www.produse.com
5 Flowers2moldova.com http://www.flowers2moldova.com
Prin intermediul acestor site-uri pot fi efectuate cumpărături de produse, inclusiv şi plata pentru aceste
cumpărături, folosind card-urile bancare acceptate pentru plăţi online. Deşi, la ora actuală, nomenclatorul de
produse comercializate prin intermediul acestor site-uri nu este suficient de larg caracterizându-se printr-un
grad înalt de specializare, funcţionarea acestor site-uri a creat premise pentru lansarea de site-uri noi prin
intermediul cărora, la ora actuală, pot fi efectuate tranzacţii online parţiale.
Încă o categorie de site-uri ce funcţionează după principiul tranzacţiilor online complete include site-urile
băncilor comerciale.
Tabelul 2.3.7 Lista bancilor comerciale ce oferă tranzacţii online
Nr. Denumirea instituţiei Adresa în internet
1 Euro Credit Bank http://www.telebank.md
2 Banca Sociala http://www.socbank.md/
3 Bank Ipotechnyi http://www.ipotekabank.com
4 Econom http://www.econom.md/
5 Energbank http://www.energbank.com/
6 Fincombank http://www.fincombank.com/
7 Mobiasbanca http://www.mobiasbank.com/
8 Moldincombanc http://www.moldindconbank.com/
9 Moldova Agroindbank http://www.maib.md/
10 Unibank http://www.unibank.md/
11 Universalbank http://www.universalbank.md/
12 VictoriaBank http://www.victoriabank.md/
13 PayPal Moldova http://mcc.md/zeppelinaus/index.html
În concluzie instituţiile bancare oferă clienţilor săi posibilitatea de a gestiona online contul său, inclusiv
efectuarea plăţilor. Totodată, pentru a efectua astfel de operaţiuni utilizatorii site-ului trebuie să fie clienţi ai
37
băncii respective. Până a fi transpus pe web, mecanismul de gestiune a conturilor deschise la bancă era
înfăptuit prin intermediul programelor de tip „Client-Bank”. Ulterior ele au evoluat până la cele pe care le
găsim astăzi pe site-urile instituţiilor bancare sub denumirea „Internet banking”, „Telebanking”. Pentru
accesarea acestor servicii clientul băncii trebuie să dispună doar de conexiune la Internet.
38
§3. Dezvoltarea comerţului electronic în cadrul ţărilor Uniunii Europene
E-procesele interne ale companiilor. Studii recente arată ca cel mai mare impact al e-commerce-
ului are loc în modul în care este perceput în interiorul firmelor. În fapt, cele mai multe companii beneficiază
de facilităţile oferite de IT&C pentru îmbunătăţirea comunicaţiilor între diferite departamente. Eficienţa se
bazează pe implementarea unor procese şi aplicaţii simple, care nu necesită software specializat.
Aceste aplicaţii sunt folositoare pentru companii mici şi mijlocii, în timp ce întreprinderile mari, vor
folosi aceste mijloace tot mai puţin, odată ce suportul pentru alte aplicaţii oferit de departamentele de IT ale
acestora este în creştere. Partajarea documentelor în reţea, pentru un randament crescut la muncii în echipă a
devenit o obişnuinţă în cadrul întreprinderilor, cu excepţia celor mici. 40% dintre angajaţi lucrează în
companii unde partajarea documentelor este posibilă.
Tabel 2.4.1. Folosirea de aplicaţii online pentru îmbunătăţirea comunicării interne a firmelor(%)
Dupa sectoare de activitate Partajar
ea de
docume
nte
Automatizarea
activităţilor
legate de
călătoriile
personalului
Verificarea
productivităţii
şi orelor de
muncă ale
angajaţilor
Managmentul
activităţii de
resurse
umane
Învăţare
online
Ind.Alimentară şi tutunului 34 6 17 13 6
Industria chimică 55 18 34 29 8
Industria produselor electrice şi
electronice
54 26 36 36 26
Transportul 50 17 41 33 18
Comerţul cu amănuntul 27 7 9 11 9
Turism 32 5 9 13 11
Servicii IT&C 72 36 52 47 37
Dupa mărimea companiilor
Mici (0-29 angajaţi) 18 3 6 6 6
Mijlocii(30-149 angajaţi) 45 11 27 21 12
Mari peste 250 angajaţi 61 22 34 34 19
Pe ţări
Germania 39 19 28 19 19
Spania 37 11 14 18 10
Franţa 36 1 14 17 7
Italia 34 12 20 18 10
UK 47 14 23 28 17
39
Răspândirea altor soluţii IT pentru aplicaţii mai speciale este mai puţin cunoscută. În proporţie de
22% companiile folosesc aplicaţii bazate pe Internet pentru verificarea productivităţii şi orelor de muncă ale
angajaţilor, 21% dintre firme folosesc Internet-ul pentru management-ul activităţii de resurse umane, 31% -
pentru automatizarea activităţilor care ţin de călătoriile personalului în interesul companiei iar 14% pentru
procesul de învăţare on-line (e-learning). Există şi alte soluţii software e-business care urmăresc
îmbunătăţirea procesului de muncă în interiorul companiilor (de exemplu, software tip CRM sau unelte
“Knowledge Management”), însă acestea nu sunt încă larg
răspândite.
E-procesele externe ale companiilor. Ideea principală din spatele conceptului de
“întreprindere extinsă” este aceea că o întreprindere nu este reprezentată doar prin managementul pe care îl
practică, angajaţi şi mijloace de producţie, dar şi printr-o reţea solidă de parteneri de afaceri. Coordonarea şi
managementul unei asemenea reţele include adesea relaţii cu terţi menţinute în numele clineţilor.
Într-o economie bazată pe cunoaştere, întreprinderea nu trebuie sa îşi îmbunătăţească numai procesele
interne dar trebuie să conducă aceasta reţea în mod eficient, furnizand membrilor acesteia exact informaţia de
care aceştia au nevoie. Aplicaţiile IT&C-ul joacă un rol esenţial în managementul relaţiilor cu terţii. În 1990 e-
mail-ul a fost o revoluţie în ceea ce priveşte viteza comunicaţiilor.
Pornind de la aceasta, noile aplicaţii trebuie construite şi dezvoltate pentru a facilita şi mai mult
cooperarea şi comunicarea dintre diferite afaceri şi coordonarea proiectelor ce implică mai multi parteneri.
Câteva soluţii de e-commerce destul de complicate şi concepte precum reţele EDI, managementul legăturilor
între furnizori (“supply chain management (SCM)”) precum şi multiple platforme de schimb pe care ele oferă
internet-ul, sunt considerate unelte necesare ‘întreprinderii extinse”. O cerinţă necesară pentru colaborarea
on-line cu partenerii de afaceri externi o constituie transformarea informaţiei pe structură digitală pentru o
uşoară operabilitate şi procesare automată.
Tabel 2.4.2. Folosirea de aplicaţii on-line pentru îmbunătăţirea comunicării cu exteriorul a firmelor
Dupa sectoare de activitate Proiectarea
anumitor
produse şi
servicii
Colaborarea
online pentru
previzionarea
cererii pentru
un produs
Managmentul
online a
capacităţii de
producţie
Operabilitate
documente
electronice în
relaţia cu
furnizorii
Operabilitate
documente
electronice în
relaţia cu
clienţii
Ind.Alimentară şi tutunului 11 12 12 44 41
Industria chimică 15 14 21 43 44
Industria produselor
electrice şi electronice
21 17 17 47 43
40
Transportul 44 20 19 55 59
Comerţul cu amănuntul 12 11 13 41 32
Turism 13 11 20 37 31
Servicii IT&C 44 26 21 50 61
Dupa mărimea companiilor
Mici (0-29 angajaţi) 12 10 9 37 28
Mijlocii(30-149 angajaţi) 18 13 16 42 39
Mari peste 250 angajaţi 22 18 22 49 44
Pe ţări
Germania 20 10 12 38 34
Spania 12 16 16 51 42
Franţa 21 18 13 45 42
Italia 18 12 19 34 28
UK 24 19 20 53 43
Statistic vorbind, 42% dintre angajaţii UE lucrează în companii care operează cu documente în formă
electronică (în anul 2003). 12% dintre companii (ce au angajat 21% din forţa de muncă) folosesc sisteme
online pentru îmbunătăţirea procesului de proiectare al produselor, iar 10% din totalul firmelor folosesc aceste
sisteme pentru a ţine evidenţa produselor fabricate şi vândute într-o anumită perioadă.
Comparativ cu anul 2002, procentul companiilor care folosesc sisteme online pentru
operabilitatea documentelor în format digital (în schimbul cu furnizorii şi clienţii) se pare că este în scădere.
Totodată însă, numărul de companii care raportează activităţi prin procurare de materii prime prin metode
online este în creştere, ceea ce pare în neconcordanţă cu statisticile UE.
Aceasta indică faptul că instrumentele pentru monitorizarea activităţii de e-commerce şi legăturile
acestea cu lanţul de furnizori, în mod particular cu alte activităţi, în afară de cele de vânzări şi cumpărări
directe online, trebuie examinate cu mai multă atenţie
şi, la nevoie, ajustate după noile cerinţe.
Numărul de companii care susţine că a achiziţionat cel puţin o parte a materiilor prime pentru
producţie prin mijloace online, au crescut de asemenea numărul de angajări de la 43% (iunie 2002) la aproape
50% în martie 2003. Aceasta confirmă faptul că revoluţia în comerţul electronic se desfăşoară de fapt în
sectorul de business to business (B2B).
Figura 2.4.1. Adoptarea tranzacţiilor online de către companii pe sectoare de activitate.
41
Creşterea observată în intervalul 2002/2003 se raportează în special în cadrul firmelor de dimensiuni
medii şi mari. Deşi, şi în cadrul firmelor de dimensiuni mai mici se observă o creştere uşoară, diferenţa între
aceastea şi clasa superioară este mult mai pronunţată la capitolul B2B decât în cazul altor indicatori de e-
business. Comerţul on-line folosit în mod uzual nu este un teren cu prea mulţi jucători.
Figura 2.4.2. Adoptarea tranzacţiilor online de către companii după mărimea acestora.
Creşterea tranzacţiilor încheiate on-line a avut loc în cadrul majorităţii sectoarelor industriei, cu excepţia
domeniului IT&C care a atins de mult un nivel de la care creşteri ulterioare vor avea loc la rate de creştere
mult mai mici.
Procentul de firme care fac tranzacţii online au crescut în special în domeniul industriei
chimice (de la 30% la 38%) precum şi în industria de transporturi (de la 33% la 37%).
În orice caz, creşterea numărului de companii care fac tranzacţii online nu este proporţională cu creşterea
volumului de bunuri şi produse tranzacţionate prin aceste mijloace.
Tabel 2.4.3. Adoptarea tranzacţiilor online de către companii (%)
Dupa sectoare de activitate Fac tranzacţii Tranzacţii şi Tranzacţii cu Au în vedere
42
online bunuri folosite
indirect în
producţie
materii prime
folosite direct
în producţie
începerea
tranzacţiilor
online
Ind.Alimentară şi tutunului 36 67 41 6
Industria chimică 51 58 50 5
Industria produselor electrice
şi electronice
59 72 61 3
Transportul 63 66 55 5
Comerţul cu amănuntul 37 53 55 6
Turism 44 62 51 6
Servicii IT&C 76 70 59 5
Dupa mărimea companiilor
Mici (0-29 angajaţi) 33 59 60 4
Mijlocii(30-149 angajaţi) 50 73 47 7
Mari peste 250 angajaţi 58 63 50 5
Pe ţări
Germania 63 69 57 6
Spania 27 42 45 3
Franţa 30 65 58 6
Italia 35 61 58 6
UK 59 58 49 6
Larga abordare şi sofisticarea continuă a activităţilor de procurare online de bunuri ridică întrebări legate de
individualitatea întreprinderilor şi a lanţurilor de valori ale sectoarelor de activitate. Avantajele pe care
companiile încearcă să le atragă includ reducerea costurilor legate de tranzacţiile online, relaţii mai bune cu
furnizorii,îmbunătăţirea proceselor interne, precum şi creşterea varietăţii furnizorilor. De fapt, acestea
reprezintă ariile în care companiile ce fac afaceri legate de e-commerce observă un impact pozitiv. Aproape
60% dintre companii au raportat efecte pozitive cu respectarea costurilor de achiziţionare şi a eficienţei
proceselor interne.
Tabel 2.4.5. Impactul tranzacţiilor online (martie 2004)
43
Aria de impact Foarte apreciat Apreciat Neapreciat
Costurile de
achiziţionare
16 43 4
Relaţiile cu furnizorii 12 38 6
Procesele interne ale
firmei
16 41 2
Costurile legate de
logistică şi inventar
12 28 3
Există o anumită controversitate cu privire la tranzacţiile online care vor conduce la
concentrarea marilor jucători ai pieţei în jurul câtorva furnizori, odată cu intenţia companiilor multinaţionale
de a scădea drastic numărul de furnizori odată cu folosirea tranzacţiilor online.
După cum s-a observat în studiile întreprinse în 2004, această statistică nu este susţinută de faptele reale.
Starea de fapt este diferită în funcţie de sectoarele de activitate. Astfel, în industria produselor electrice şi
electronice, sunt angajaţi mai mulţi oameni în companii care raportează o scădere a numărului de furnizori
datorită tranzacţiilor online decât în cadrul companiilor care şi-au lărgit numărul de furnizori.
3.1 Activitatea de marketing electronic şi vânzări online. Marketingul şi vânzările online nu au cunoscut o
creştere la fel de spectaculoasă în ultimul an (la fel ca activitatea de aprovizionare cu materii prime şi
materiale). În două linii majore situaţia în UE se prezintă astfel:
- Procentul de companii din cele 7 sectoare de activitate studiate aici care sunt prezente într-o
formă sau alta pe internet aveau 71% din numărul total de angajaţi ai UE în 2002 şi 69% în
2003.
- 16% din totalul companiilor (cu 21% din forta de muncă angajată) au raportat vânzări online în
2002 în creştere cu 1% în anul 2003 (cu 19% din forţa de muncă angajată)
Acest fapt confirmă că numărul de companii care fac vânzări online nu este într-o creştere rapidă şi
constantă. Aceasta poate fi privită cu surprindere având în vedere că marea majoritate a corporaţiilor (cu
excepţia micro-întreprinderilor) sunt prezente pe internet. Era de aşteptat ca prezenţa lor pe internet să fie
folosită pentru creerea de noi canale de vânzare, însă se pare că nu se urmează întotdeauna calea cea mai
simplă.
Tabel 2.4.6 Marketing online: companii cu website.
44
Dupa sectoare de activitate Companiile
care au deja
web-site
Companiile
care planuiesc
un web-site
Folosesc un
sistem de
management
online
Ind.Alimentară şi tutunului 56 13 8
Industria chimică 84 5 21
Industria produselor electrice şi electronice 87 6 34
Transportul 88 3 26
Comerţul cu amănuntul 78 12 32
Turism 44 10 33
Servicii IT&C 90 3 43
Dupa mărimea companiilor
Mici (0-29 angajaţi) 44 13 29
Mijlocii(30-149 angajaţi) 80 9 25
Mari peste 250 angajaţi 89 4 29
Pe ţări
Germania 78 8 22
Spania 56 14 43
Franţa 62 8 40
Italia 62 8 40
UK 70 11 34
În concluzie, comerţul electronic de tip bussines-to-consumer (B2C) nu va avea un impact
semnificativ în sectoare şi companii, care, în viitor, nu vor adera la aceste trenduri importane. Având în
vedere că locul de vânzare cu amănuntul devine un factor tot mai puţin important (cu excepţia industriei
alimentare şi a utilităţilor zilnice), ceea ce este un pas cu adevarat important pentru comercianţii locali.
Recente studii de piaţă arată că cumpărăturile online de către utilizatorii casnici este într-o creştere rapidă,
chiar dacă această creştere este relativ mică măsurată la nivelul creşterii totale a vânzărilor şi are loc numai pe
anumite pieţe ale UE.
Pentru a înţelege cu adevărat impactul pe care Internet-ul îl are asupra vânzărilor către
consumatori finali prin acest mediu, va trebui să ne focalizăm nu atât asupra volumului de vânzări cât mai ales
asupra conceptului de vânzări “influenţate de prezenţa pe net a companiilor”. Aceasta abordare consideră că
rolul important al Internet-ului rezidă în capacitatea de informare în faza de preachiziţie, prin căutări de oferte
şi comparaţii de preţuri.
45
Un exemplu pozitiv pentru studiul trendelor şi impactelor în e-commerce sunt platformele de licitaţii
pe Internet, având site-ul eBay ca promotor. Aceste platforme tind să evolueze din foste conexiuni de tip
peer-to-peer (existând doar două părţi implicate într-o tranzacţie) în adevarate pieţe electronice cu funcţii
duale: în timp ce vânzările de tip peer-to-peer şi licitaţiile continuă să se dezvolte, anumite companii cu forţa
comercială continuă cu succes să îşi desfacă produsele şi serviciile pe aceste tipuri de platforme (fie la preţuri
fixe sau prin licitaţie).
Tabel 2.4.7. Vânzările online de servicii şi produse în cazul B2B.
Dupa sectoare de activitate Vînzări online Folosesc servere
securizate (SSL) pentru
vînzări online
Permit
plata
online
Furnizează
servicii
postvînzare
online
Ind.Alimentară şi tutunului 6 25 13 19
Industria chimică 9 63 39 58
Industria produselor electrice
şi electronice
14 59 51 83
Transportul 16 48 24 4
Comerţul cu amănuntul 16 52 29 48
Turism 36 47 42 33
Servicii IT&C 28 51 46 62
Dupa mărimea companiilor
Mici (0-29 angajaţi) 16 42 36 47
Mijlocii(30-149 angajaţi) 22 55 28 39
Mari peste 250 angajaţi 18 61 36 45
Pe ţări
Germania 26 50 19 40
Spania 16 65 53 60
Franţa 12 42 42 36
Italia 14 54 38 43
UK 19 57 54 44
În anumite segmente, în special în domeniul bunurilor electronice de larg consum, vânzările online au
deja o cotă foarte importantă din totalul acestei pieţe, iar pieţe electronice de vânzare precum eBay au o cotă
importantă din această piaţă. Renumitul domeniu amazon.com, a început de curând să imite modelul eBay
46
oferindu-se să vândă cărţile folosite ale consumatorilor prin intermediul propriului website, colectând în acest
mod comisioane din tranzacţiile reuşite.
Acesta se ocupă de întregul proces de la plasarea ofertei şi până la aranjarea modalităţilor de plată şi
plata efectivă ca un intermediar de încredere.
Aceste dezvoltări se aplică şi în cazul tranzacţiilor de tip business-to-business. În domeniul afacerilor
se foloseşte aceeaşi platformă ca şi în cazul B2C, însă există diferente semnificative între structura B2B şi
B2C în ceea ce priveşte relaţia vânzător-cumpărător.
Factorul critic care stă la baza succesul online, este acela că sistemele create trebuie să
îndeplinească o listă de cerinţe minime. Aceste cerinţe includ aspecte legate de conţinut (interfaţăcât mai uşor
de folosit şi de accesat, informaţii structurate după importanţă, etc) precum şi cerinţetehnice (un proces de
comandă trebuie să fie securizat de către un server specializat).
Sisteme de e-commerce avansate permit plată online (în cele mai multe cazuri prin cărti de credit sau
carduri de debit) precum şi confirmarea automată a ordinului şi a plăţii via e-mail. La nivel de companie
acest sistem va fi integrat cu sistemele electronice ale companiei precum şi cu toate procesele automatizate
care ţin de bunul mers al firmei (contabilitate, furnizare directă, etc).
Studii realizate în 2004 au arătat ca 16% din companiile UE realizeară tranzacţii online, 7% folosesc
servere securizate, 6% permit plata online, dar numai 1% dintre toate companiile au sisteme de e-commerce
integrate cu structura de intranet a companiei.
Deoarece sistemele de e-commerce sunt încă la începuturile existenţei lor, acestea sunt
în multe cazuri rudimentare şi nu sunt compatibile cu cerinţele sporite de securitate
în ceea ce priveşte tranzacţiile încheiate on-line.
Din acest punct de vedere nu este o surpriză faptul că mai mult de 40% dinre firmele cu
activitate on-line au declarat că au înregistrat vânzări online de sub 5% din totalul încasărilor. Într-o mare
măsură e-commerce-ul este în faza de testare, deşi peste 25% din totalul firmelor cu vânzări online au raportat
încasări de aproape 10 % din total volum de vânzări.
Figura 2.4.4. Companii cu activitate de tranzacţii online
47
3.2 Semnificaţia şi impactul noţiunii de e-commerce. Ca concluzie generală, aproape 60%
dintre companii au declarat (în 2003) că prezenţa lor în categoria de e-business a avut o anumită importanţă
din punct de vedere operaţional, ceea ce reprezintă o creştere procentuală de aproximativ 5% comparativ cu
anul 2002. Aproape 11% dintre firmele care au activitate în UE au declarat că e-commerce-ul reprezintă o
parte importantă a activităţii desfăşurate.
Figura 2.4.5. Importanta e-commerce-ului în cadrul sectoarelor
Procentual, numărul de companii care atribuie o oarecare importanţă activităţii de e-commerce în cadrul
activităţii desfăşurate fac parte din toate cele 3 categorii de mărime, însă cele mai multe fac parte din clasa
superioară (cu peste 250 de angajaţi).
Figura 2.4.6. Companii care susţin că e-commerce-ul are o oarecare importanţă din punct de vedere
operaţional
48
Pe sectoare de activitate, percepţia asupra e-business este eterogenă. În mod deloc surprinzător, serviciile de
tip IT&C precum şi industria produselor electronice fac parte dintre sectoarele unde activitatea de e-business
este considerată mult mai importantă
decât în alte sectoare ( ex: ind. alimentară).
Figura 2.4.7. Companii cu acces la Internet (pe ţări în 2002)
Tabel 2.4.8. Semnificaţia e-commerce aşa cum este percepută de către companii.
Dupa sectoare de activitate Are un rol Are un Nu Nu influenţează
49
important in
operabilitatea
companiei
oarecare rol in
cadrul
companiei
influenţează
acrivitatea
companiei
acrivitatea
companiei în
momentul de
faţă şi nici nu o
va face în viitor
Ind.Alimentară şi tutunului 7 36 55 61
Industria chimică 7 52 40 51
Industria produselor electrice şi
electronice
14 53 32 46
Transportul 5 73 21 58
Comerţul cu amănuntul 7 39 52 55
Turism 18 43 38 40
Servicii IT&C 33 51 15 38
Dupa mărimea companiilor
Mici (0-29 angajaţi) 14 35 49 48
Mijlocii(30-149 angajaţi) 15 48 36 49
Mari peste 250 angajaţi 11 55 33 52
Pe ţări
Germania 14 58 28 61
Spania 17 30 57 70
Franţa 4 37 48 80
Italia 23 38 38 40
UK 8 49 42 40
În total, conform studiilor întreprinse, companiile sunt satisfăcute sau foarte satisfăcute de activitatea de e-
business întreprinsă (aprox 90 % din total). Rămâne o companie din 10 care este (foarte) dezamăgită de
efectele de activităţii de e-business întreprinse. Aceasta situaţie nu diferă în funcţie de mărimea companiei sau
de sectoare de activitate, aşa cum se poate observa şi în tabelul următor:
Tabel 2.4.9. Satisfacţia companiilor cu privire la e-commerce în 2003
Dupa sectoare Foarte Satisfacut Dezamăgit Foarte
50
de activitate satisfacut dezamăgit
Ind.Alimentar
ă şi tutunului
9 85 6 0
Industria
chimică
10 79 11 0
Industria
produselor
electrice şi
electronice
13 76 11 0
Transportul 10 81 9
Comerţul cu
amănuntul
16 75 9 1
Turism 22 70 8 1
Servicii IT&C 19 69 12 0
Dupa mărimea companiilor
Mici (0-29
angajaţi)
20 70 9 1
Mijlocii(30-
149 angajaţi)
10 81 8 0
Mari peste 250
angajaţi
14 79 8 0
Pe ţări
Germania 13 75 11 1
Spania 25 71 4 0
Franţa 10 80 10 1
Italia 21 69 10 0
UK 15 77 8 0
3.3 Infrastructura ITC ca factor determinant. Fără ajutorul unei infrastructuri de reţea
adecvate, atât la nivel macro (reţele regionale, externe întreprinderii) cât şi la nivel micro (conectivitatea la
nivelul întreprinderii), acţiunile de acest gen nu pot culege roadele tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor.
De realizarea acestei infrastructuri şi de calitatea ei la nivel regional depinde în bună măsură o creştere
economică riguroasă. Cu toate acestea, dezvoltarea unei asemenea infrastructuri diferă între ţări care au
acelaşi PIB, în funcţie de moştenirile acestor reţele, diferitele politici adoptate precum şi de factori geografici.
Aceasta reprezintă o sarcină şi o provocare pentru politica economică de a promova şi de a permite crearea
51
unei pieţe competitive şi susţinute pentru crearea infrastructurii reţelei necesare afacerilor electronice şi, în
acelaşi timp, de promovare în vederea creării cererii necesare pentru folosirea reţelelor create. Se ştie deja că
domeniul ITC nu poate promova singur creşterea economică prin aceste mijloace, dar un
multiple sectoare el reprezintă o unealtă indispensabilă pentru creşterea productivităţii.
În toate economiile informaţionale avansate, accesul la Internet a devenit indispensabil în lumea
afacerilor şi a atins deja punctul de saturaţie, neexistând nici o diferenţă
între EU, SUA sau Japonia la acest nivel. Există în schimb diferenţe în ceea ce priveşte tipul conexiunii
folosite, după cum se poate observa din graficele următoare. Per total, există o migrare masivă către conexiuni
permanente (nu dial-up) cu acces mai rapid şi cu bandă de transfer mult mai mare.
Figura 2.4. 8. Tipuri de conexiuni la Internet (pe ţări în 2002)
Răspândirea de reţele locale (LAN-uri), Intranet-uri şi Extranet-uri este de asemenea destul de omogenă între
cele 3 arii geografice (UE, SUA şi Japonia).
Figura 2.4. 9. Răspândirea LAN-urilor intranet-urilor şi extranet-urilor
52
Ca o concluzie generală a acestor observaţii se poate spune că răspândirea infrastructurii ITC, cel
puţin la nivelele de bază, nu prezintă diferenţe importante la nivel regional. Diferenţele (dacă sunt) se pot
observa la nivel de natură a aplicaţiei precum şi ca volum de activităţi întreprinse online. Chiar şi regiunile
precum şi sectoarele avansate din acest punct de vedere, diferă în intensitatea şi complexitatea cu care
folosesc departamentele ITC pentru susţinerea proceselor de e- business.
Cerere de e-commerce pentru tranzacţii de tip B2C în ţările UE. Din punct de vedere a cererii în
particular în categoria de business-to-consumer, e-commerce-
ul este mult mai popular în SUA decât în Europa. Conform studiilor “SIBIS” în 2002, aprope 20% din totalul
populaţiei au cumpărat produse sau servicii online, în timp ce în Europa, doar Danemarca, Suedia şi UK se
apropie de statisticile înregistrate în SUA. În particular, numărul de utilizatori frecvenţi de e-commerce este
mult mai ridicat în America de Nord decât în majoritatea ţărilor europene.
Existenţa factorilor de natură culturală care duc la aceste diferenţe este de necontestat, iar acest fapt se
poate observa în special în diferenţa dintre majoritatea statelor membre ale UE şi cele 10 state care doresc
aderarea în cadrul Uniunii Europene (printre care şi România). Dintre acestea din urma se remarca în mod
deosebit Estonia. Aici e-commerce-ul este la fel de răspândit că şi în majoritatea ţărilor membre ale UE. În
celelalte ţări aderante la UE nivelul de e-commerce în categoria B2C este scăzut (în cele mai multe cazuri
sub 5% din populaţie folosesc aceste servicii).
Aceasta reflectă răspândirea redusă a accesului la internet în locuinţe. Acest fapt limitează la rândul
sau potenţialii clienţi. Cererea scăzută pentru e-commerce are implicaţii mai mari la nivelul companiilor în
special datorită faptului că acestea comercializează de obicei către consumatori
finali. De aceea motivaţia acestora de a se implica în e-commerce este mai scăzută decât în ţările membre ale
UE, în care cererea de e-commerce din partea utilizatorului final a atins în multe cazuri nivele critice.
Capitolul III. ”Eficiența comerțului electronic pe piața internațională ”
53
§1. Forţele comerţului electronic Comerţul electronic este alimentat de cel puţin trei forţe
conducătoare: forţele economice, forţele de interacţiune dintre marketing şi clienţi şi tehnologia, în
particular multimedia.
Forţele economice: unul din cele mai evidente avantaje ale comerţului electronic este eficienţa
economică ce rezultă din reducerea costurilor de comunicare, costuri scăzute în ceea ce priveşte infrastructura
tehnologică, tranzacţii electronice mai rapide şi mai ieftine cu fur nizorii, costuri mai scăzute în privinţa
partajării globale a informaţiei şi alternative ieftine pentr u ser viciile oferite clienţilor. Integrarea economică
este fie internă, fie externă. Integr area externă se referă la reţeaua electronică creată între corporaţii, furnizori,
clienţi/potenţiali clienţi şi contractori independenţi, toţi aceştia comunicând într -un mediu virtual, pe baza
Internetului. Integr area internă, pe de cealaltă parte, presupune legarea atât a diferitelor departamente dintr-o
organizaţie, cât şi a operaţiilor şi proceselor de afaceri, permiţând astfel stocarea informaţiei într-o formă
digitală care po ate fi obţinută şi transmisă în mod cvasi-instantaneu. Integrarea internă este cel mai bine
exemplificată prin
intraneturi la nivel de organizaţie.
Forţele de piaţă: organizaţiile sunt încur ajate să utilize ze comerţul electronic în marketing şi promo
vare cu scopul obţinerii de pieţe internaţionale, mari şi mici. Internetul este utilizat ca mediu pe ntru
îmbunătăţirea relaţiilor şi suportului oferit
Forţele tehnologie: dezvoltarea ICT este unul din factorii cheie de dezvoltare a comerţului electronic.
De exemplu, avans area tehnologică în digitizarea conţinutului, compresia şi promo vare a sistemelor deschise
au pavat drumul pe ntru converge nţa serviciilor de comunicaţie într-o singur ă platformă. Aceasta a f ăcut
comunic aţiile mai eficiente, mai rapide şi mai ieftine, fiind eliminată ne voia de a instala reţele separate de
telefonie, televiziune sau acces Internet. Atât din punctul de vedere al firmelor, cât şi al consumatorilor,
existenţa unui singur furnizor de informaţii înseamnă costuri de
comunicare mai reduse. Mai mult, principiul accesului universal poate fi atins prin convergenţă: în pre zent,
instalarea de linii în arii rurale rar sau slab po pulate este descurajantă pentru companiile de telecomunicaţii în
privinţa instalării liniilor telefonice clasice. Totuşi, instalarea acestor linii poate fi atractivă do ar în cazul în
care avantajele cuprind şi tele viziunea prin cablu şi conexiunea la Internet. Această dezvoltare asigur ă acces
egal şi ieftin la informaţii. Tre buie să avem în ve dere faptul că e-commerce nu înseamnă numai existenţa
unei firme şi a unui site web al c ărui scop este vânzarea de produse prin Internet. Pentru ca e-commerce să fie
o alternativă competitivă f aţă de comerţul tradiţional şi pentru ca firmele să maximizeze beneficiile obţinute
din comerţul electronic, trebuie
avute în ve dere un număr de considerente. Astfel, o tranzacţie tipică de comerţ electronic presupune următorii
jucători majori şi necesităţile corespunzătoare acestora:
54
1. vânzătorul ar trebui s ă deţină următoarele:
a) un site web cu facilităţi de comerţ electronic (un ser ver care permite
b) tranzacţii securizate);
c) un intranet la nivel de organizaţie, astfel încât ordinele sunt procesate
d) într-o manieră eficientă;
e) angajaţi IT, care să gestioneze fluxul informaţional şi care să menţină
f) sistemul de comerţ electronic.
2. partenerii de afaceri cuprind:
a) instituţii banc are ce oferă servicii de clearing pentru tranzacţii
b) (procesarea plăţilor prin carduri de debit/credit, transferul electronic
c) al fondurilor);
d) companii naţionale şi internaţionale de transport, care să permită
e) transferul fizic al bunurilor în ţară şi în afara acesteia. Pentru
f) tranzacţiile de tip business-to-consumer, sistemul trebuie să ofere un
g) mijloc eficient de transfer al pachetelor de dimensiuni mici (de
h) exemplu, c umpărarea de c ărţi din Internet nu ar trebui să fie cu mult
i) mai scumpă decât ac hiziţia de la o libr ărie locală) ;
j) autoritate de autentificare, ce serveşte ca o terţă parte pentru
k) asigurarea integrităţii şi securităţii tranzacţiilor;
3. Consumatorii (pentru tranzacţii business-to-consumer):
a) Formează o mas ă critică de populaţie cu acces la Internet şi care au
b) ve nituri c are permit utilizare a pe scară lar gă a cărţilor de credit;
Posedă o atitudine în favoare a ac hiziţiei de bunuri prin Internet şi nu
a inspectării fizice a acestora înainte de achiziţie;
4. Organizaţiile/afacerile (pentru tranzacţii business-to-business), care
a) formează împreună o masă critică de companii (mai ales în lanţul de
b) apro vizionare) cu acces la Internet şi cu facilităţi pe ntru plas area şi execuţia
c) ordinelor prin Internet.
5. Guvernul, pentru stabilirea:
a) unui c adr u legal c are să guver neze tranzacţiile de comerţ electronic
b) (inclusiv documente electronice, semnături electronice etc.);
c) instituţii legale care s ă gestioneze cadrul le gal şi care să protejeze
d) consumatorii şi afacerile de fraudă, de e xemplu;
6. Internetul, de utilizarea cu s ucces a căr uia de pind următoarele:
a) o infrastructură Internet robustă şi eficientă;
55
b) o structură de preţuri care nu pe nalizează consumatorii pe ntrupetrecerea timpului şi cumpăr area
bunurilor prin Internet (de exemplu tarife atât pentru accesul la ISP, cât şi pentru convorbirile
telefonice locale necesare conectării la Internet). Pentru creşterea comerţului electronic sunt necesari
toţi factorii şi necesităţile asociate acestora. Cel mai puţin dezvoltat f actor sau „veriga cea mai slabă”
va de veni un impe diment pentr u creşterea comerţului electronic ca întreg. De exemplu, o ţar ă cu o
excelentă infrastructur ă Internet nu va ave a cifre mari în ceea ce priveşte comerţul
electronic dacă băncile nu oferă suport şi execuţie pentru tranzacţiile e -commerce. În ţările care au cifre
semnificative de utilizare a comerţului electronic se va crea, î n schimb, un feed-back po zitiv, care va
îmbunătăţii fiecare din factorii implicaţi, descrişi mai sus.
§2. Eficiența și fucționarea comerțului electronic
Comerţul electronic serveşte ca un „egalizator”, permiţând întreprinderilor noi, întreprinderilor mici
sau mijlocii să ajungă în piaţă globală. Cu toate acestea, trebuie avut în ve dere faptul că fără ostrategie adec
vată de e-business, comerţul electronic poate face discriminare împotriva întreprinderilor mici şi mijlocii,
deoarece va scoate în evidenţă informaţii proprietare/secrete referitoare la structura preţului. Un plan de e -
business bun nu va ignora valorile vechii economii, nefuncţionare a „dotcom”-ului fiind dovada acesteia.
Comerţul electronic face posibilă „personalizare a de masă”. Aplicaţiile de comerţ electronic din această arie
cuprind sisteme de comenzi uşor de utilizat c are permit clienţilor să aleagă şi să cumpere produse în f uncţie
de specificaţii personale şi unice. De e xemplu, o companie producătoare de auto vehicule cu o strategie e -
ommerce va permite ca prin ordinele online să se construiască o maşină conform specificaţiilor
consumatorilor. Acest lucru po ate fi mai eficient dac ă procesul de fabricaţie este avansat şi integrat în
sistemul de come nzi date de clienţi. Comerţul electronic permite „producţia de reţea” – acest lucru se referă la
împărţirea procesului de producţie către contractori care sunt dis persaţi din punct de vedere geogr afic, dar
care sunt conectaţi unii cu alţii prin reţele de calculato are. Printre beneficiile producţiei în reţea se număr ă:
reducerea costurilor, marketing direct şi facilitarea vânzărilor de produse şi ser vicii adiţionale la mome ntul la
c are e nevoie de acestea. Tot prin pro ducţia în reţea, o companie po ate distribui anumite sarcini care nu fac
parte din competenţele sale de bază către fabrici din întreaga lume, care suntspecializate în asemenea produse
(exemplu: asamblarea de componente specifice).
Din punct de ve dere al cons umatorilor, aceştia au o mai mare influe nţă în alegerea mo dalităţii de
creare a produselor şi de efectuare a serviciilor, mai ales în tranzacţiile C2B, lărgind astfel aria de ale gerea a
cons umatorilor. Comerţul electronic permite de asemene a aflarea informaţiilor despre produse şi des pre
piaţă ca întreg, crescând în acelaşi timp transparenţa preţului, permiţând astfel clienţilor să ia cea mai bună
decizie în c unoştinţă de cauză. Pentru organizaţii, comerţul electronic leagă clienţii, muncitorii, furnizorii,
distribuitorii şi competitorii în reţele, în care firmele mici depind de firmele partenere pentru f urnizarea de
bunuri şi servicii pentr u îndeplinirea mai eficientă a cererilorconsumatorilor. Pentru gestiunea acestui lanţ de
reţele care leagă clienţi, furnizori, distribuitori etc., este nevoie de o soluţie integrată şi extinsă de tip Supply
Chain Management (SCM) . SCM este definit ca şi procesul de super vizare al materialelor, informaţiilor şi
56
finanţelor în drumul acestora de la furnizor, la pro duc ător, la angrosist, la detailist şi la consumator,
presupunând coordonarea şi integrarea acestor fluxuri atât în interiorul organizaţiei, cât şi între organizaţii.
Scopul oricărui sistem eficient de gestiune a lanţului de apro vizionare este apro vizionarea din timp cu bunuri
şi ser vicii a următoarei legături din lanţ, reducând astfel nivelul stocurilor la fiecare nivel.
În manageme ntul lanţului de apro vizionare există trei fluxuri principale:
- fluxul produsului, care cuprinde mutarea bunurilor de la furnizor către client,
ca şi toate retur urile de la clienţi, precum şi to ate serviciile necesare;
- fluxul informaţiei, care presupune transmiterea comenzilor şi
actualizarea stării transferurilor;
- fluxul financiar, care constă în termene de creditare, planificări de plăţi şi
aranjamentele privind transferul şi proprietatea titlurilor de valoare. Unele aplicaţii SCM sunt bazate pe
modele deschise de date, care suportă partajarea datelor atât în interiorul cât şi în exteriorul organizaţiei; în
acest caz, organizaţia mai este numită organizaţie extinsă şi cuprinde furnizorii cheie, produc ători şi
consumatorii finali ai unei anumite organizaţii. Datele partajate rezidă în diverse sisteme de baze de date sau
în depozite de date aflate în diverse site-uri şi companii. Partajarea datelor „în sus ”, cu furnizorii, şi „în jos”,
cu clienţii, permite aplicaţiilor SCM să îmbunătăţească timpul de ieşire pe piaţă al produselor şi reducerea
costurilor. Permite de asemenea tuturor părţilor din lanţul de apro vizionare să gestioneze mai bine resursele
curente şi să f acă planificări pentru viitor.
Figura 100: Re laţiile între producător ş i cons umatori în vechea ş i noua economie .
E-Business
E-business este un alt termen utilizat uneori pentru a defini acelaşi proces. Totuşi, între cele două
există anumite diferenţe. Astfel, în comerţul electronic, tehnologia i nformaţiei şi comunicării (ICT) este
utilizată între afaceri sau în tranzacţiile inter-organizaţii şi în tranzacţiile de tip business-to-consumer. În
ebusiness, pe de altă parte, ICT este utilizată pentru a îmbunătăţi propria af acere, cuprinzând aici orice proces
pe care organizaţia (cu sau non-profit, guvern etc.) îl creează printr-o reţea gestionată de un c alculator. O altă
definiţie a e -business este „transformarea proceselor organizaţiei pentru creare de valoare adăugată prin
aplicarea tehnologiilor, filosofiei şi paradigmelor calculatoarelor din no ua economie”.
În e-business sunt îmbunătăţite în principal trei procese primare:
57
- Procesele de producţie, procese care cuprind procur area, ordinul şi actualizarea stocurilor, procesarea
plăţilor, legături elec tronice cu furnizorii, procesele de control ale producţiei etc.;
-Procese orientate-client, care cuprind eforturile promoţionale şi de mar keting, vânzare a prin Internet,
procesarea ordinelor de vânzare şi plată ale clienţilor, suportul clienţilor;
-Procesele interne de management, care presupun serviciile destinate angajaţilor, training, schimbul intern de
informaţii, video -conferinţe şi recrutare. Aplicaţiile electronice îmbunătăţesc fluxul informaţional între
producţie şi forţele de vânzare, cu scopul de a creşte productivitatea forţelor de vânzare. Comunic area în gr
up şi publicarea electronică a informaţiilor interne de afaceri sunt astfel mai eficiente.
Reţelele sunt fundaţia economiei digitale şi a „erei inteligente de reţea”. În ve hea economie, fluxul
informaţional era fizic: bani, cecuri, facturi, rapoarte, întâlniri faţă-în-faţă, apeluri prin telefonie analogă, hărţi,
fotografii etc. Strategiile pentru vec hea economie au scos în evidenţă probleme ale bunurilor fizice. Industria
vec hii economii este caracterizată prin intensitatea capitalului, structuri industrial oligopolistice şi
imperfecţiuni ale pieţei, datorate în mare parte barierelor de schimb. Firmele din aceste industrii au urmărit
creşterea în mărime şi eficientizarea prin restructurări, consorţii şi outsourcing-ul proceselor mai puţin
importante. În noua economie, informaţia în toate formele ei se reduce la biţii stocaţi în calculatoare şi la conc
ursurile ţinute cu viteza luminii în reţele. Noua economie este o economie a cunoştinţelor bazată pe aplicarea
know-how-ului la tot ceea ce se produce. În no ua economie, din ce în ce mai multă valo are adăugată va fi
creată de mintea omenească şi nu de forţă fizică.
58
Noua economie poate fi caracterizată prin următoarele teme:
- Cunoaştere: noua economie este o economie a cunoaşterii, în care bunurile cheie ale organizaţiei sunt
bunurile intelectuale, care se concentrează pe knowledge-wor ker. După cum a spus Peter Drucker,
„gestionarul de cunoştinţe este unicul şi cel mai mare bun al organizaţiei”;
- Digitizare: noua economie este o economie digitală. În vec hea economie, informaţia era fizic ă sau analo gă.
În no ua economie, informaţia e xistă sub formă digitală, putând fi compresată şi transmis ă extrem de r apid;
-- Virtualizare a: pe măsur ă ce informaţia se transformă din informaţie analogă
în cea digitală, lucrurile fizice devin virtuale, schimbând metabolismul economiei, tipurile instituţiilor şi
relaţiilor posibile şi chiar însăşi natura economiei. Printre exemple putem număra magazinele virtuale sau
corporaţiile virtuale;
-Molecularizare a: no ua economie este o economie moleculară. Vec hea corporaţie este dezagregată, înlocuită
cu molecule dinamice şi clustere ale indivizilor şi entităţilor care formează baza activităţii economice. Ea
înlocuieşte mass media, producţia de mas ă prin producţia media moleculară
etc.;
-Inte grare/intercooperare: noua economie este o economie de reţea, integrand moleculele în clustere care se
leagă unele de altele pentru crearea bunăstării. Noua economie are interconexiuni bo gate în interiorul
organizaţiei şi între organizaţii;
-Dezinterme diere: funcţiile de mijlocitori între producători şi consumatori sunt eliminate prin creare reţelelor
digitale. Totuşi, pot apărea noi forme de intermediere;
-Conver genţă: în noua economie, sectorul economic dominant este creat de convergenţa a trei industrii:
calculatoarele, comunicaţiile şi conţinutul, care oferă la rândul lor infrastructura pe ntru creare bunăstării în
toate sectoarele;
-Ino vaţia: noua economie este bazată pe ino vaţie, care este cheia activităţii neconomice şi a succesului de af
aceri;
-Timp-real: no ua economie este în timp real, comerţul de ve nind electronic, în timp ce tranzacţiile de afaceri
şi comunic aţiile se desfăşoară c vazi - instantaneu;
-Globalizare a: noua economie este una globală, deoarece „c unoştinţele nu cunosc gr aniţe”, iar tehnologia
elimină „locul” din „locul de muncă”;
Transformarea digitală
Transformarea digitală este procesul prin care o companie de vine o afacere electronică. Af acerea
electronică şi e-business în general sunt legate, făr ă putinţă de tăgadă, de web şi de distribuirea informaţiilor
în format digital. Transformarea digital se referă la conversia tuturor informaţiilor – text, imagini, audio, video
– în format digital pentru partajare, stocare, indexare/căutare. Odată cu această transformare vor apărea şi mo
dificări ale proceselor asociate ele de exemplu, informaţiile partajate pe hârtie (factură s au comandă de c
umpăr are) vor fi schimbate sau partajate în format digital şi distribuite către mai mulţi „abo naţi” în acelaşi
timp, făr ă a fi necesară copierea prealabilă. La nivelul întregii afaceri, transformare a digitală va include cei
59
patru „C”: comerţ, conţinut, comunitate şi colaborare. Transformarea în digital va transforma felul în care tr
anzacţionăm (facemcomerţ), informaţia pe c are o utilizăm (conţinutul), o ame nii cu care
interacţionăm(comunitate a) şi mijloacele prin c are interacţio năm c u aceştia (colaborarea).
Figura 102: Vite za ş i valoare a în trans formare a digitală.
Strategiile de s ucces pentru afaceri electronice presupun măsur area transformării digitale pe do uă
axe: valoare şi viteză, între care va t rebui să apar ă o anumită balansare: dac ă transformăm pre a repede
oricare dintre cei patr u „C” f ără o contramăsură în creşterea valorii, riscăm confuzionarea clientului. Dacă ne
concentr ăm prea mult pe valoare şi nu destul pe viteză, se riscă o erodare a lo ialităţii consumatorului.
„Costul” şi „Cultur a” s unt alte două as pecte ale transformării digitale, care sunt deseori mai puţin luate în
calcul. Cu to ate acestea, costurile presupun şi schimbările culturale necesare, iar acestea pot avea ca efect o
perioadă de incubaţie în exteriorul firmei. Tehnologia este un alt factor care poate fi avut în vedere, după
rezolvarea problemelor de vite ză şi valoare. Pentru prima dată în istoria afacerilor moderne, tehnologia a
încetat să mai fie o unealtă şi a de venit un de terminant al strategiei de afaceri.
§3. E-business
Există şase categorii de trenduri conducătoare ale e -business: consumatorul, eservice,organizaţionale,
angajaţi, tehnologia la nivel de organizaţie, tehnologia generală.
Tre ndurile orientate către consumatori sunt:
- Ser vicii mai rapide: consumatorii ţin cont de viteza serviciului ca motiv de a face af aceri cu o
anumită companie. Companiile de succes trebuie s ă asigurefaptul că aplicaţiile e-business
elimină timpul în care consumatorii aşteaptă un ser viciu. Procesele de afaceri, indiferent de
aplicaţiile care le suportă, trebuie să fie reorientate către servicii rapide oferite clienţilor;
60
- Self-service: consumatorii sunt capabile să facă cumpăr ături în orice moment, oriunde şi cât
timp s unt conectaţi la Internet, acest lucru însemnând faptul că e-business ar trebui să fie
orientat-utilizator şi nu orientattehnologic;
- O mai mare posibilitate de alegere: utilizarea portalurilor online oferite de companii pune la
dispoziţia consumatorilor o mulţime de i nformaţii. În momentul în care serviciile de bandă lar
gă vor fi disponibile la preţuri acceptabile, va fi dispo nibil conţinut video pentru multe produse
şi ser vicii. Iar prin influenţarea cons umatorilor în a-şi lăs a informaţii legate de profilul lor şi
urmărirea mişcărilor în site-uri, pot conduce la personalizarea experienţei consumatorilor;
- Soluţii integrate: consumatorii doresc servicii de afaceri integrate, c are să le rezolve toate
nevoile într-o singur ă oprire.
Trenduri e-service:
- Vânzări şi service integrate: relaţiile cu clienţii sunt cheia creşterii afacerii. Cele mai multe
companii văd în vânzări şi în servicii două f uncţii separate, dar firmele trebuie să îşi asume
responsabilitate satisfacţiei consumatorilor printr-o experienţă de tip „vrei-cumperi-utilize zi”.
În acest scop trebuie dezvoltate noi modele organizaţionale pentru îngustarea spaţiului dintre
vânzări şi ser vice;
- Suport: unul dintre cele mai importante trenduri din economia actuală este existenţa unui
service consumator uşor şi orientat c ătre soluţii. Companiile trebuie să adopte aplicaţii de ser
vice integrate care rezolvă întreaga relaţie cu clientul şi nu concentr area pe soluţii departame
ntale, care adresează numai o parte din relaţia dezvoltată c u clientul;
- Distribuirea flexibilă a ser viciilor: dezvoltare a lanţului de apro vizionare integrat este, de
departe, cel mai important trend e-business. Supply Chain Manageme nt este o combinaţie de
trenduri în de zvoltare în producţie şi distribuţie: apropierea de cons umatori, reducerea risipei
din lanţul de apro vizionare; asigurarea accesului în timp real la informaţiile disponibile între
pentru consumatori şi furnizori, construirea de parteneriate cu coordonare virtuală;
- Creşterea vizibilităţii procesului: vizibilitatea procesului oferă consumatorilor afacerii cu
informaţii precise şi la timpul potrivit, c u privire la starea comenzilor, preţuri şi dis ponibilitate
a produselor;
Trendurile organizaţionale:
- Outsourcing: externalizarea aşează f undaţia pentr u întreprinderea virtuală, inima conceptului
e-business;
- Contracte de pro ducţie: pentru o bţinerea unei mai bune utilizări a bunurilor, companiile
utilizează tehnologia pentru a separa marketingul de producţie prin dezvoltarea rapidă de
contracte şi parteneriate globale ;
- Distribuţia virtuală: noii intermediari, numiţi distribuitori virtuali, apar în pieţe multi-
cumpărător/multi-vînzător. Tre nduri la nivel de angajaţi
61
- Angajarea celor mai buni: comerţul electronic presupune c ă organizaţiile vor creşte, vor oferi
servicii mai bune s au preţuri mai reduse. Companiile trebuie să utilizeze mai bine tehnologia
pentr u a atrage şi selecta cei mai buni candidaţi în ve derea angajării;
- Reţinerea angajaţilor talentaţi: suportul şi susţinerea unei culturi de succes şi ino vatoare nu
este numai o cerinţă ci şi o necesitate pentru e-business; Trenduri tehnologice la nivel de
întreprindere:
- Inte grarea aplicaţiilor de întreprindere: aplicaţii precum SAP s au PeopleSoft ajută companiile
să conecteze sisteme separate, oferind un acces mai bun la informaţii şi în acelaşi timp o mai
bună legătură c u angajaţii, partenerii şi clienţii;
- Integrarea multi-canal: aceasta este mai mult o problemă de management, fiind
responsabilitatea acestui departament de revizuire a întregului canal de servicii oferite de firmă;
Trenduri tehnologice generale:
- Aplicaţii wireless pentru we b, comerţ mobil: afacerile viitorului vor fi realizate prin
dispozitive mo bile, integrate şi personale. Companiile vor face afaceri printr-o infr astructură
wireless;
- Conver genţa infrastructurii: un trend major în infrastructura pentru ebusiness este convergenţa
diferitelor tipuri de reţele de date şi voce, în reţele globale bazate pe IP;
- Software Application Ser vices Providers (ASP) ca şi ser vicii „de înc hiriat”: decizia de a face
sau de a cumpăra a de ve nit decizia de a f ace vs. a cumpăra vs. a închiria.
To ate trendurile de mai sus au patru puncte comune: conv nienţă, eficienţă, eficacitate şi integare.
3.2 Riscurile şi obstacolele e-business
E-Business nu înseamnă afaceri fără riscuri. Presa de afaceri de specialitate esteplină de studii de caz
cu „dot-com”-uri falimentare atât în dome niul B2B, cât şi în domeniul B2 C. Mult dintre acestea reprezintă
rezultatele lipsei de bani, a c heltuielilor ieşite de sub control sau a modelului de afaceri adoptat, total greşit.
Ultima pro blemă este de o importanţă deosebită, deo arece sugerează c ă multe cazuri au intrat în aria e -
business fără să dezvolte mai întâi o strategie de integrare a activităţilor de comerţ electronic cu strategie
generală de af aceri a firmei, planificarea strategic ă fiind de o importanţă co vârşitoare în acest caz. Cele mai
importante riscuri e-business sunt: direcţia strategică, me diul competitiv, depe nde nţa de alţii, securitatea,
reputaţia, cultur a, tehnologia, guvernarea, manageme ntul proiectului, oper aţiile, legislaţia, resursele umane,
controalele procesului de afaceri, taxele. Aceste riscuri pot fi mapate într -o hartă triunghiulară cu trei
categorii majore: riscurile strategice, financiare şi operaţionale ocupă cele trei colţuri (figura următoare). Fiind
dat obiectivul strategic al firmei, un anumit risc poate fi caracterizat în unul din următoarele moduri:
periculos, nesiguranţă sau oportunitate. Pe măsură ce aplicaţiile şi tehnologiile e-business se dezvoltă, există
puţine obstacole care să stea în calea impleme ntării unei strategii de succes. Acestea sunt: infrastructure
62
variate în diferite ţări, probleme legate de incompatibilitatea sistemelor, limba, standar de comune, bariere
culturale, bariere individuale, bariere organizaţionale şibariere legale.
Cele mai semnificative obstacole în implementarea unei strategii de e-business de succes sunt
reprezentate de necesitatea refacerii procesului de afaceri, combinată cu lipsa abilităţilor e-business şi
integrarea sistemelor front-end cu cele back-end. Deoarece economia globală de vine norma acceptată, e-
business-ul global nu este numai o oportunitate ci şi o necesitate. Problemele legate de infrastructura de reţea,
managementul conţinutului, le gislative, f actorii culturali şi sociali sunt f actorii cheie pe care organizaţiile
trebuie să-i ia în considerare pentru aşezarea cu succes a fundaţiei pentru o strategie e-business globală.
Figura 103: Riscurile E-Business.
Pentru a crea valori acceptate de consumatori în secolul XXI şi pe ntru a creşte compania şi veniturile
acesteia, o companie trebuie să-şi schimbe modelul de afaceri şi să se angajeze în e-business. Fără angajarea
anumitor riscuri, companiile nu pot profita de oportunităţi şi nu se vor de zvolta în e-lume a actuală.
3.3 Modele E-Business
Modelul comerciantului reprezintă vânzarea pe we b de bunuri şi servicii de către angrosiştilor sau
detailiştilor. Bunurile şi serviciile ar putea fi unice pe web sau magazinul ar putea fi o extensie a unui magazin
fizic tradiţional. Acest model cuprinde şi afacerile care au decis să-şi completeze catalogul de preze ntare al
firmei cu un site we b sau au decis să migreze în totalitate către web. Printre beneficiile acestui model se
numără cererea în creştere de bunuri şi ser vicii printr-o intr are pe piaţă globală, un cost potenţial mai mic al
promo vărilor şi vânzărilor, servicii clienţi şi comenzi 24/7 şi marketing personalizat unul-la-unul. Modelul
licitaţie reprezintă implementarea unui mecanism de publicitate prin intermediul prezentării media a bunurilor
şi serviciilor. Veniturile sunt obţinute din licenţierea platfomelor, taxe de tranzacţii şi publicitate. Modelul
producătorului utilizează we b-ul pe ntru a micşora canalul de distribuţie, astfel încât, în locul utilizării
intermediarilor pentr u distribuirea produselor şi serviciilor pe piaţă, clienţii ajung direct la produc ător, prin
63
intermediul Internetului. De exemplu, Dell Computer Corporation utilizează acest model pentru a vinde direct
consumatorilor prin intermediul site-ului web (aproximativ 50% din vânzările Dell se fac prin web).
Modelul de afiliere este un model de tip „plată pentr u performanţă”, în c are veniturile sunt obţinute în
momentul în care consumatorii utilizează link-urile şi banner-ele pentru a cumpăr a bunuri şi servicii.
Marketingul afiliat are loc în momentul în care un site web (afiliatul) promo vează produsele şi serviciile altui
site web (comerciantul), în schimbul unui comision. Afiliatul câştigă un comision (de e xemplu 10% din
valoare a vânzărilor), în timp ce comercianţii o bţin o vânzare de la un site web partener (afiliatul). Prin mar
ketingul de afiliere, comercianţii îşi pot plas a banner –ele publicitare şi legăturile pe diverse site-uri din
întreaga lume, plătind comisionul numai în momentul în care acele link-uri generează o vânzare sau a
„direcţionare” c alificată. Site-urile de conţinut afiliate îşi pot converti conţinutul în comerţ electronic prin
popularea acestuia cu legături generatoare de ve nit. Modelul de publicitate: ca şi în modelele de afaceri
tradiţionale de publici tate, modelul de publicitate web oferă conţinut şi servicii (e -mail, chat, forumuri,
licitaţii etc.) care sunt suportate prin intermediul publicităţii prin banner -e şi alte forme de publicitate online.
Unele modele de publicitate sunt numite şi portaluri (precum AOL, Yahoo! şi AltaVista) în timp ce altele sunt
numite „modele libere” (precum Blue Mountain Arts – www.bluemountain.com), în timp ce cadourile ieftine
(precum felicitările electronice sau invitaţiile) ajută în crearea unui volum mare. Modelul infome diar este un
model we b în care „infomediarii” colectează date de la utilizatori, date pe c are le vând altor af aceri.
Utilizatorii sunt aduşi în site –ul infomediarilor de oferte gratuite, precum acces la Internet gratuit sau
hardware gratuit. Modelul de subscriere este cel în care utilizatorii plătesc accesul la un site şi la conţinutul cu
valoare mare pentru ei pe care doresc să-l acceseze. Unele modele oferă conţinut gratuit, pe lângă acest
existând şi conţinut „special” (premium) , dis ponibil numai abonaţilor. Modelul de publicitate poate aduce de
asemene a o parte din ve nituri. Modelul de brokeraj reprezintă un creator de piaţă we b care aduce împreună
cumpăr ătorii şi vânzătorii. Aceste model variază de la mall-urile online la intermediarii de acţiuni şi bonuri de
valoare, putând cuprinde B2B, B2C şi C2 C. Ve niturile sunt generate de taxe pe tranzacţii sau comisioane.
Modelul comunităţii virtuale – facilitează interacţiune a online între membrii unei comunităţi de utilizatori
(membrii, clienţi, parteneri, studenţi etc.). Acest model are ca scop uşurare a adăugării de conţinut în
comunitatea online de c ătre membrii acesteia. Veniturile sunt generate de taxele de abonare şi de cele
obţinute prin publicitate.
Modelul logistic: o afacere care utilizează Internetul pentr u a ajuta alte afaceri
să gestioneze f uncţiile logistice precum plăţile electronice, sistemele de comenzi sau
serviciile de distribuţie. Veniturile sunt o bţinute pe baza taxelor.
§4 E-Marketing
Marketingul este o operaţiune critică şi în acelaşi timp complexă a afacerii, care are ca simplu scop
maximizarea ve niturilor şi susţinerea operaţiunilor. Cu un asemenea scop lar g, marketingul integrează o
mulţime de procese, tehnologii şi strategii de afaceri. Internetul este unul din multele instrumente care pot fi
aplicate în mar keting, iar afacerile în creştere încorporează această mare reţea în strategiile de marketing
64
business-to-business. Utilizarea Internetului ca un instrument de marketing orientat c ătre consummator este
din ce în ce mai utilizată şi a fost acceptată ca instrument standard de marketing de către cea mai mare parte a
comunităţii de afaceri. În acelaşi timp, web-ul, e-mail-ul,
grupurile de dialog etc. sunt instrumente larg utilizate de programele de afaceri business-to-business. Dacă
este înţeles în mod corespunzător, Internetul po ate fi utilizat ca şi un complement al pr acticilor de marketing
existente, extinzând operaţiunile şi creând în acelaşi timp noi o portunităţi. Cheia mar ketingului de succes pe
Internet este aplicarea în modalităţi ino vative a puterilor acestui mediu în combinaţie cu practicile tradiţionale
de mar keting.
În mod tradiţional, cei patru „P ” ai marketingului (preţ, produs , piaţă şi promo vare) au fost
consideraţi ca fiind baza marketingului firmei. Utilizarea web-ului ca instrument de mar keting B2B sau B2C
aduce, pe lângă aceşti patru piloni, un al cincilea, persoanele.
Cea mai mare parte a marketingului pe Internet este similară marketingului tradiţional. Fie c ă este
bazat pe Internet, fie că este tradiţional, fiecare operaţiune de mar keting adresează cele cinci constante de mar
keting:
- Persoanele: cine sunt consumatorii ţintă? Companii precum Neilson, Forrester şi alţii, fac
numeroase studii în privinţa constantelor demografice pe Internet;
- Preţul: ce politici de preţ şi de plată acceptă consumatorii cu venituri suficiente? Dezvoltare a
tehnologiilor Internet ajută companiile să-şi reducă o parte din costuri, rezultând de aici preţuri
mai mici. În timp cenumărul de fur nizori ai unei firme a scăzut în gener al în ultimii ani,
deoarece companiile se angaje ază în marketingul relaţiilor care conduce la contracte pe termen
lung c u un număr mic e f urnizori, e xistă un trend între companiile care utilizează we b-ul în
creşterea număr ului de furnizori, mai ales în externalizarea unui număr de ser vicii
neproductive ;
- Produsul: Care sunt produsele care întâlnesc aşteptările consumatorilor? În timp ce service-ul
este o componentă importantă a produs ului unei companii, web-ul permite firmei să ofere
informaţii mai bune, ser vicii mai bune şi, deci, un produs mai bun. Există de asemene a
companii al căror produs este îns uşi site-ul web al companiei;
- Piaţa: unde va opera af acerea (locaţie fizică/geografică sau virtuală). Internetul poate fi utilizat
de către af aceri sub forma unui c anal de distribuţie, permiţând vânzări directe către
consumatori. Lanţul de apro vizionare este scurtat deoarece firmele pot să conduc ă tranzacţii
directe între furnizori şi utilizatorii finale, fără amestecul intermediarilor, la ora actuală toate
companiile mari având site -uri care permit acest lucru;
- Promovarea: ce formă de promo vare va ajunge la cons umatori (publicitate, broşuri, agenţi de
vânzare, suport-clienţi etc.)? Cele mai multe companii care deţin un site we b îl utilizează
pentru simpla promo varea a produselor. Aceste companii ar pute a achiziţiona „publicitate prin
banner-e” pe alte site-uri we b pentru a atr age tr afic către propriul site. Utilizarea
65
promoţională a we b-ului cuprinde de asemenea atragerea atenţiei media as upr a unei utilizări
no vatoare a Internet-ului de către o companie. Planul de mar keting este strategia de bază care
defineşte cele cinci constante de mai sus şi scoate în e videnţă cu se integrează diferitele
procese, tehnologii şi strategii. Mixul de marketing este configur aţia actuală a acestor
componente. Mar ketingul este în mod normal o operaţiune ino vativă care amestecă în mixul
de mar keting atât tehnologiile de comunicaţie deja clasice, cât şi pe cele mai noi. Internetul
este una din componentele „interesante”, adăugate de multe afaceri la mixul lor de marketing,
prezentând mijloace viabile de a extinde tacticile tradiţionale ale planului de marketing şi de a
întări şi mai mult puterile tehnologiilor care stau la bazalui. Cunoaşterea pieţei ţintă este
crucială, iar revizuirea bazei de consumatori existente este un bun punct de plecare pentru
dezvoltarea unui profil a tipului clientelei. Totuşi, revizuirea trebuie să ia în considerare şi alte
grupuri de potenţiali consumatori. Chiar şi cu o iniţiativă de cercetare concertată, mult firme
ide ntifică pieţele ţintă numai după testarea pieţei.
4.1 Mar ketingul pe Internet necesită ca analiza de mar keting să fie împărţită în două arii:
- Profilul de acces la Internet;
- Analiza pieţei ţintă.
Prin identificarea celor mai probabile gr upuri ţintă, riscul unei „reparări” aplanului de marketing este
redus. Cercetarea ar putea cuprinde studii demografice, conduse intern prin studii online şi campanii e-mail,
sau externe, prin consultanţi de piaţă specializaţi. Cercetarea preliminară ar trebui să cuprindă:
- Profilul de acces la Internet:
- Capacităţile tehnologice: care sunt facilităţile/capacităţile hardware şi software de acces la
Internet ale grupului ţintă? Strategia de mar keting ar trebui creată în jur ul acestor capacităţi;
- Mijloace de acces: cum şi unde accesează Internet gr upul ţină (acas ă, la ser viciu, la
bibliotecă, etc)? Desingul planului de mar keting ar trebui să reflecte aceste punct de acces.
Cum se compar ă acestea cu media tradiţională? Poate fi necesară utilizarea unei combinaţii de
media pe ntru a c âştiga acces la audienţa dorită;
- Utilizare: care sunt motivaţiile consumatorilor ţintă pentr u utilizarea Internetului? Adunarea de
informaţii, cumpărături, interacţiuni? Există şabloane de utilizare? Aceşti utilizatori sunt
utilizatori frecvenţi de Internet, ocazionali etc.?
- Capacităţile de comerţ electronic: există prejudecăţi împotriva comerţului electronic? Dac ă da,
c analele media alternative ar putea să le contra-atace etc.
- Atitudini şi psiho-grafice: care sunt sistemele de valori şi credinţe ale audienţei ţintă?
- Restricţii guvernamentale: există restricţii privitoare la vânzarea anumitor bunuri şi servicii?
- Media şi recreere: ce tip de media utilizează gr upul ţintă? Acest tip ar putea fi utilizat atât
pentru a ajuta prezenţa pe Internet, c ât şi în campaniile publicitare directe.
Analiza pieţei ţintă:
66
1. analiza pieţei ţintă: cine are nevoie sau doreşte produsele şi serviciile companiei? Întrebări
adiţionale: cine sunt clienţii companiei? Care sunt ne voile clienţilor? Ce fac din aceste organizaţii
potenţiali clienţi? Care sunt scopurile şi obiectivele companiei? Care sunt resursele companiei? Cine sunt
competitori şi cum se poate face diferenţa de aceştia? Care sunt riscurile şi veniturile identificabile? Care sunt
problemele financiare?
2. care este cea mai bună nişă de piaţă: care sunt forţele şi slăbiciunile competitorilor? Există
oportunităţi de niş ă pe ntru afacere? Există avantaje faţă de competiţie? Cum se poate diferenţia preţul de cel
al competiţiei? Care s unt forţe le şi slăbiciunile produselor? Care sunt ariile industriale în care se doreşte
vânzareaproduselor/seviciilor? Care este poziţia companiei pe piaţă? Ce fac
competitorii pe Internet?
3. generaţia pilot şi atragerea celor care prospectează: identificarea generaţiei pilot şi a activităţilor
de mar keting, asignare de responsabilităţi de mar keting celor care au interesul şi posibilităţile, implementarea
de sisteme administrative pentr u execuţia activităţilor de marketing, dezvoltarea unui program al campaniei
de marketing;
4. construirea relaţiilor prin convertirea celor care prospectează piaţa în clienţi pe termen lung:
ce activităţi şi paşi se pot adăuga la planul de marketing pentru a face tranziţia de la client potenţial (în
prospectare) la client „stabil”? Care sunt materialele necesare suportului procesului de construire a relaţiilor?
5. imagine: Ce imagine au clienţii despre companie ? Ce imagine sedoreşte a fi avută de c ătre clienţi
despre companie (Compania,Produsul companiei, Ser viciul clienţi din companie, Încrederea în companie,
Costul serviciilor etc. – toate parte a procesului online debranding);
6. procesul de vânzare: Ce tipuri de c umpăr ători vor fi atrase de produsele şi serviciile oferite? Ce
ne voi s unt s atisfăcute de produsele/serviciile oferite? Cu se poate prezenta soluţia companiei în faţa
clienţilor? Ce se formează o propunere care să reflecte imagine a si produsele companiei? Cum se pot
îmbunătăţi abilităţile de ne gociere şi „apro piere” de clienţi?
7. perspectiva clienţilor: Ce informaţii caută clienţii? Clienţii caută informaţii despre produse, ser
vicii, servicii-suport, alte modalităţi de utilizare ale produsului, detalii tehnice? Cum utilize ază Internetul
clienţii companiei? Internetul oferă un mediu unic pentr u mar keting, combinând cele mai dezirabile aspecte
ale mediilor conveţionale cu c apacităţile de acţiune instantanee ale consumatorilor potenţiali. Deoarece
utilizatorii Internet trebuie să găse ască compania pe Net, aceştia pot fi atraşi şi identificaţi într-o piaţă mai
îngustă decât în mediile tradiţionale. Co nsiderându-i potenţialul, Internetul este un mediu irezistibil.
4.2 Utilizarea serviciilor Internet în marketing
Cea mai frec ventă utilizare a mar ketingului tr adiţional pe web este crearea de magazine virtuale. Un
marketer on-line poate crea o pagină we b care să includă imagini spectac uloase despre produs (caracteristici,
detalii, utilizare, preţ) aşa c um sunt acestea în vitrinele reale pentr u a atrage ate nţia cons umatorilor. Un cons
umator interesat de un anumit produs prezentat pe pagina Web poate comanda direct prin WWW. Totuşi
securitatea pe Web nu este garantată. De aceea multe companii îşi onorează comenzile prin metodele clasice
67
de plată. O altă utilizare frecve ntă a web-ului este crearea unor “afişe” s au spoturi publicitare. Acestea sunt
exact ca cele văzute în mass media, deosebindu-se doar prin faptul că ele apar pe monitor. De exemplu, când
motorul de căutare NetSearch este lans at apar o mulţime de afişe si/sau spoturi împreună cu rezultatele
căutării. Aceste afişe conţin legături către site-urile Web de care aparţin.
4.3 Marketingul social pe Internet
Internet-ul are o istorie proprie faţă de cea a ser viciilor comerciale. În primul rând Internetul asigur ă
comunic are rapidă şi ieftină. Probabil astfel se explică faptul că aproximativ 90% din site-uri sunt
necomerciale. Tocmai această trăs ătur ă vine în susţinerea marketingului din domeniile nelucr ative. Kotler
propune următoarea de finiţie a mar ketingului social: „elaborarea, punerea în aplicare şi controlul
programelor urmărind creşterea adezi unii la o idee, cauză sau la un comportament social, în cadrul unui sau
mai multor grupuri vizate ”. Astfel, faţă de marketingul economic, în marketingul social obiectul schimbului
nu-l constituie neapărat un produs material, iar „răs plata” acţiunilor nu se e valuează ne apăr at în bani. Mar
ketingul social, prin gene za s a, îşi propune rezolvarea unor problem sociale globale (mondiale). Spre
deosebire de marketingul bunurilor de larg consum care este în primul rând o abordare microeconomică,
marketingul social este o abordare macroeconomică. De aici rezultă, într-o anumită măsur ă, trăsăturile şi
problemele specifice acestui domeniu. Principalul obstacol în realizarea acestui obiectiv îl constituie lipsa
unor fonduri financiare substanţiale. Aceste obstacole de vi n mai mari cu cât aria geogr afică a acţiunilor de
marketing social creşte, deoarece costul comunicaţiilor sporeşte proporţional cu distanţa. Pe Internet însă
distanţa nu contează, costul comunicaţiilor este acelaşi, este mic. Iată de ce marketingul din domeniile
nelucrative îşi găseşte o largă aplicabilitate, dar şi justificare pe Internet. Do vada o constituie raportul
superior al site-urilor necomerciale faţă de cele comerciale.
4.5 Marketingul serviciilor pe Internet
Marketingul serviciilor s-a dezvoltat puternic în ultimul deceniu şi pare că se buc ură de un s ucces
nemaipomenit şi pe Internet. În marketingul ser viciilor, personalul în contact (comunicaţiile pe care le
realizează) are cel mai important rol, urmat de ambianţă. Web-ul se do vedeşte a fi un s ubstituent excelent
atât pentru personal - datorită interactivităţii sale, cât şi pentru ambianţă - datorită posibilităţilor multimedia. O
firmă de servicii poate comunica cu clientul (prezenta şi oferi servicii) în timp real într-o ambianţă încântăto
are (multimedia) , indiferent de distanţă. Pe Internet se observă îndeosebi o proliferare a site-urilor agenţiilor
de turism şi de trans port internaţional, datorită oportunităţilor oferite de acest nou me dia.
4.6 Marketingul bunurilor de larg consum pe Internet
Marketerii şi-au impus preze nţa pe Web prin site-uri comerciale când corporaţiile, în special cele
produc ătoare de hardware şi software, au realizat că Webul este populat de oameni care au influe nţă
deosebită în luarea deciziilor de cumpăr are în firmele în care lucrează. Companiile au publicat informaţii on-
line despre produselelor în speranţa că profesioniştii, în mome ntul în c are se vor pregăti s ă f acă cumpăr
aturi, se vor gândi şi la produsele văzute pe Web.
68
4.7 Marketingul relaţiilor publice
Afacerile de succes recunosc valo are mar ketingului relaţiilor. Internetul este utilizat cu succes pentru
acest tip, prin utilizarea e-mail-ului şi a formularelor bazate pe we b. Clienţii pot să se înregistreze în cadrul
firmei, construindu-se astfel o bază de date care va fi utilizată pentr u colectarea şi calificarea relaţiilor cu
clienţii. Utilizarea Internetului pentru comunicaţia cu clienţii costă mult mai puţin decât utilizarea telefoanelor
în acelaşi scop.
Serviciul clienţi . Internetul permite companiilor să efectueze servicii pentru client în mod direct, la
costuri mult scăzute şi cu o conve nienţă mult mai mare decât la telefon. Fe dEx pretinde c ă a redus mult c
heltuielile prin faptul c ă permite clienţilor să verifice starea pachetelor prin site-ul web, făr ă a vorbi la telefon
cu un reprezentant al firmei.
Construirea încrederii . Încrederea este un factor semnificativ în marketing. Companiile pot utiliza
Internetul pentr u a încur aja clienţii să transmită mes aje în forum-urile de discuţii în chat, ceea ce presupune
comunicare deschisă şi construire încrederii.
Îmbunătăţirea imaginii . O companie mică poate acţiona pe Internet nu într-o manieră care să conduc
ă la suspiciune ci într-una care săi îmbunătăţe ască imagine a, mărime a percepută a firmei fiind un factor
important de influenţă pentru cumpărătorii din domeniul de afaceri.
4.7 Publicitatea on-line
Cu promisiunea unui viitor mai strălucit, firmele stau la pândă să atace utilizatorii Internet şi s ă-i
inunde c u informaţii despre pro dusele-la-cerere. Viitorul ne pregăteşte o nouă piaţă digitală, o lume unde
fiecare serviciu nu este prestat de un „c ăr ăuş ”, ci prin mo dem şi mo use. Cumpărături, plata comenzilor,
consultarea conturilor bancare, recreere - toate sunt gata s ă intre în cas a fiecăruia printr-un canal mult mai
eficient, la un cost redus. Interesant pare faptul că toţi vorbesc despre acest viitor, dar nimeni nu precizează cât
de curând vor ave a loc toate aceste schimbări pe
Internet. Unele schimbări au avut loc şi promit să redefinească stilul de viaţă al fiecărui bărbat,
femeie, copil de pe planetă. Publicitatea4, variabilă importantă a politicii promoţionale a întreprinderii
moderne, reprezintă unul din mijloacele cele mai utilizate în activităţile de piaţă – unii specialişti considerând-
o nervul politicii de comunicaţie a întreprinderii. Ea constituieunul din mijloacele prin care întreprinderea se
implică şi se raportează la e voluţia pieţei, îmbrăţişând o întreagă paletă de tehnici, proprii mai multor
discipline (sociologie, grafică, psihologie etc.). In esenţă, publicitatea cuprinde toate acţiunile care au drept
scop prezentarea indirectă - orală s au vizuală - a unui mesaj în le gătură c u un produs , serviciu, marcă sau
firmă de către orice susţinător. Car acteristic publicităţii este faptul ca e a reprezintă un mijloc de comunicaţie
de masă. In forma lor moderna mecanismele publicităţii corespund criteriilorcomunicaţiilor de mas ă, întruc
ât: mesajele publicităţii nu sunt transmise unui singur individ, ci unui întreg grup, mai mult sau mai puţin
numeros, de persoane ; rapo rtul între emiţătorul mesajului şi destinatar ul acestuia nu s unt directe, ci se
stabilesc prin intermediul unui anal de comunicaţie de masa (presa, radio, tele viziune, Internet).
69
Publicitatea online reprezintă, probabil, cea mai frec vent me nţionată mo dali tate de a f ace
marketing pe Internet. Dac ă, din punct de ve dere al mar ketingului „tradiţional”, există o confuzie regretabilă
între publicitate şi marketing, termenul generic de „publicitate” acoperind inclusiv concepte distincte ca
„promo varea vânzărilor” s au „relaţii publice”, şi în marketingul on-line această conf uzie s-a păstrat.
Conceptul de publicitate on-line are în vedere îns ă doar acţiunile prin c are organizaţia tr ansmite unei
audienţe generale s au specificate informaţii privind produsele şi ser viciile sale, despre mărcile sale sau
despre sine îns ăşi. Ca şi în marketingul „tr adiţional”, este necesară operarea diferenţei dintre publicitatea
plătită, denumită în continuare „publicitate on-line” şi publicitatea gratuită, oferită fără nici un fel de pretenţii
financiare organizaţiilor de către alte organizaţii (ponderea acesteia este, datorită gratuităţii mult mai
pronunţate a Internetului, mult mai mare prin comparaţie cu marketingul tradiţional). Succesul publicităţii on-
line depinde în mod semnificati v de buna cunoaştere a domeniului (publicitatea) în ge neral cât şi de
cunoaşterea Internetului ca mediu de comunicare. Spre deosebire de publicitatea „tr adiţională”, în publicitatea
on-line nu există o separare foarte clar ă între beneficiarul de ser vicii de publicitate şi furnizorul acestora,
putând exista situaţia în care un beneficiar poate de veni fur nizor de servicii de publicitate (de exemplu,
atunci când închiriază spaţii de publicitate pe propriul site we b altor firme, la r ândul s ău fiind preze nt cu
banner-e publicitare pe alte site-uri). Spre deosebire de publicitatea „tradiţională” şi modul în care decurge
comunicaţia de mar keting tradiţională prin interme diul acesteia, în publicitatea on-line elementul perturbator
are un efect mult mai semnificativ. Există un nivel destul de ridicat de conf uzie şi chiar de de zinformare în
reţea pentr u ca banner -ele publicitare ale diferitelor organizaţii să nu fie văzute sau diferenţiate de cele ale
competitorilor.
Publicitatea on-line este văzută de către specialişti ca fiind mai eficientă decâtpublicitatea "tr
adiţională". Principalele argume nte ale acestora se referă la:
- calitatea mai bună a audienţei vizate (din punct de ve dere al ve niturilor, nivelului de instruire,
preocupării pentru problemele de ordin tehnic şi tehnologie);
- selectivitate a mai bună (număr ul şi rata de creştere a site -urilor web foarte specializate
depăşeşte semnificativ aceleaşi referinţe pentru mediile de comunicare tr adiţionale - presa,
radioul sau televiziunea);
§5 Sisteme electronice de plăţi
Acest nou tip de comerţ a stimulat însă cererea pentru noi metode adec vate de plată. În c adr ul noului
concept de „sat global”, dezvoltarea unor activităţi comerciale între participanţi situaţi la mari distanţe
geografice unii de alţii nu poate fi concepută fără folosirea unor sisteme electronice de plăţi. Aceste noi
mijloace de plată permit transferarea comodă, sigură şi foarte rapidă a banilor între partenerii de af aceri. De
asemenea, înlocuirea monedelor şi bancnotelor (actualele forme tradiţionale de numerar) prin ceea ce
denumim bani electronici conduce, pe lângă reducerea posturilorde emitere şi menţinere în circulaţie a
numerar ului, şi la o sporire a flexibilităţii şi securităţii sistemelor de plăţii.
70
În dome niul mijloacelor electronice de plată, cercetările sunt în plină desfăşurare. Există numeroase
sisteme în curs de cheie ale acestor demersuri. Câte va sisteme de plăţi electronice mai cunoscute, grupate în
patr u cate gorii sunt:
1. sisteme cu carduri bancare;
2. sisteme on-line;
3. microplăţi;
4. cecuri electronice.
5.1 Sisteme de plăţi în Internet bazate pe carduri bancare (SET)
Multe cumpărări de bunuri şi servicii prin Internet se fac plătindu-se cu carduri bancare obişnuite
(Visa, MasterCar d etc.). Însă tranzacţiile cu carduri conţin informaţii confidenţiale privind car dul şi
informaţiile personale ale clienţilor, informaţii ce pot fiinterceptate în timpul transmisiei prin Internet. Fără o
aplicaţie specială, orice persoană care monitorizează traficul pe reţea poate citi conţinutul acestor date
confidenţiale şi le poate folosi ulterior. Este necesară elaborarea unor standarde s pecifice sistemelor de plăţi,
c are să permită coordonarea părţilor legitime implicate în transfer şi folosirea corectă a metodelor de
securitate. În 1996, MasterCard şi Vis a au convenit s ă consolideze standardele lor de plăţi electronice într-
unul singur, numit SET (Secure Electronic Transaction). Protocolul
5.2 SET îşi propune şapte obiective de securitate în e-commerce:
1. să asigure confidenţialitate a instrucţiunilor de plată şi a informaţiilor de comandă, c are sunt transmise
odată c u informaţiile de plată;
2. să gar ante ze integritate a tuturor datelor transmise;
3. să asigure autentificarea cumpărătorului precum şi faptul că acesta este utilizatorul le gitim al unei mărci de
card;
4. să asigure autentificarea vânzătorului precum şi faptul că acesta accept tranzacţii cu card-uri prin relaţia sa
cu o instituţie financiar ă achizitoare ;
5. să folosească cele mai bune metode de securitate pe ntru a proteja părţile antrenate în comerţ;
6. să fie un protocol care să nu de pindă de mecanismele de securitate ale transportului şi care s ă nu împie
dice folosirea acestora;
7. să faciliteze şi să încurajeze interoperabilitatea dintre furnizorii de soft şi cei de reţea.
Aceste cerinţe sunt satisfăc ute de următo arele caracteristici ale acestei specificaţii:
1. Confidenţialitatea informaţiei – pentru a facilita şi încuraja comerţul electronic folosind cărţile de credit,
este necesară asigurarea deţinătorilor de cartele ca informaţiile de plată să fie în sigur anţă. De aceea, contul
cumpăr ătorului şi informaţiile de plată trebuie să fie securizate atunci când traversează reţeaua, împiedic ând
interceptarea numerelor de cont şi datele de expirare de către persoane ne autorizate. Criptarea mesajelor SET
asigură confidenţialitatea informaţiei;
2. Integritatea datelor – aceste specificaţii garantează că nu se alterează conţinutul mesajelor în timpul
transmisiei acestora prin reţea. Informaţiile de plată trimise de cumpărător la vânzător conţin informaţii de
71
cerere, date personale şi instrucţiuni de plată. Dacă una din aceste informaţii este modificată, tr anzacţia nu se
va face corect. Protocolul SET foloseşte semnătura digitală pentru integritate a datelor;
3. Autentificarea cumpăr ătorului – vânzătorul are ne voie de un mijloc de verificare a clientului sau, a
faptului c ă acesta este utilizatorul legitim al unui număr de cont valid. Un mecanism care face legătura dintre
posesorul cărţii de credit şi un număr de cont specific va reduce apariţia fraudei şi, prin urmare, costul total al
procesului de plată. SET utilizează semnătura digital şi certificatele cumpăr ătorului pentr u aute ntificarea
acestuia;
4. Autentificarea vânzătorului – această specificaţie furnizează un mijloc de asigurare a clientului c ă fur
nizorul are o relaţie cu o instituţie financiar ă, permiţându-i acestuia s ă accepte cărţile de credit. SET
utilizează semnătura digitală şi certificatele vânzătorului pentru autentificarea acestuia
5. Interoperabilitate – protocolul SET trebuie să fie aplicabil pe o varietate de platforme har dware şi soft.
Orice cumpăr ător trebuie să poată să comunice, cu softul său, sau orice vânzător. Pentru interoperabilitate,
SET foloseşte formate de mes aje şi protocoale specifice;
6. Cumpărarea electronică – într-un scenariu tipic de e-commerce, etapele procesului de c umpărare sunt
următoarele:
- Cumpăr ătorul po ate căuta bunuri şi ser vicii având mai multe posibilităţi:
- Foloseşte un browser pentru a consulta cataloage online din
pagina de Web a vânzătorului;
-consultă un catalog s uplime ntar aflat pe un CD-rom;
-consultă un catalog pe hârtie.
-Cumpăr ătorul ale ge bunurile pe c are doreşte să le cumpere;
-Cumpăr ătorului îi este prezentată o listă a bunurilor, incluzând preţul acestora şi preţul total, cu tot cu taxe.
Ace astă listă trebuie furnizată electronic de serverul vânzătorului sau de softul de cumpăr are electronică din
calculatorul clientului. Uneori se acceptă negocierea preţului;
-Cumpăr ătorul alege mijloacele de plată. De exemplu po ate fi aleasă ca mijloc de plată cartela de credit
(cardul) ;
-Cumpăr ătorul trimite vânzătorului o cerere împreună cu instrucţiunile de plată. În această specificaţie,
cererea şi instrucţiunile de plată sunt semnate digital de c ătre cumpărătorii care posedă certificate;
-Vânzătorul solicită autorizaţia de plată a clientului sau de la instituţia financiară a acestuia;
-Vânzătorul trimite confirmarea cererii;
-Vânzătorul trimite bunurile sau înde plineşte serviciile solicitate în cerere;
-Vânzătorul solicită plata bunurilor şi serviciilor de la instituţia financiară a cumpărătorului
5.3 Elementele şi participanţii cei mai des întâlniţi în procesarea online a plăţilor sunt următorii:
Acquiring Bank: în procesarea onli ne a plăţilor, o „Acquiring Bank” oferă conturi de comerciant
Internet. Un comerciant trebuie să deschidă un „Internet Merchant Account” cu o astfel de bancă pentr u a
72
activa autorizarea şi procesarea online a plătilor prin car d de credit. Intre exemplele de Ac quiring Bank se
număr ă „Merchant eSolutions”, precum şi cele mai mari bănci;
Autorizarea: procesul prin care cardul de credit al clientului este verificat ca fiind activ şi că e xistă
credit dis ponibil pentr u a efectua o tranzacţie. Pentru plăţile online este verificată de asemenea potrivirea
între informaţiile de facturare oferite de client şi informaţiile deţinute de compania emitentă a cardului de
credit;
Credit Car d Association: o instituţie financiar ă care oferă servicii pentru carduri de credit, ser vicii
recunoscute şi distribuite de banca emitentă a clientului (Customer Issuing Bank). Între exemple se numără
Vis a şi MasterCard;
Clientul: deţinătorul instrume ntului de plată (car d de credit, de de bit sau cec electronic);
Banca emitentă a clientului: o instituţie financiară care oferă clientului un card de credit sau un alt
instrument de plată. In timpul procesului de achiziţie, banca emitentă a clientului verifică f aptul că informaţia
transmisă comerciantului este validă iar clientul are fonduri s au o limită de creditare
suficientă pe ntru a se putea efectua ac hiziţia propusă;
Mechant Account: un cont special dintr-o „Ac quiring Bank” c are permite comercianţilor să accepte
carduri de credit prin Internet. Comerciantul plăteşte de obicei o taxă de procesare pentru fiecare tranzacţie
încheiată, cunoscută sub numele de „discount rate”. Procesul prin care un comerciant îşi crează un cont de
acest tip este similar procesului efectuat pentru luarea unui împr umut de la o bancă;
Comerciantul: o persoană juridică ce vinde produse sau ser vicii;
Ser viciul de procesare a plăţilor (PPS): un serviciu c are oferă conectivitate între comerciant, client şi
reţelele financiare, în vederea procesării autorizărilor şi plăţilor. Acest serviciu este operat de obicei de o terţă
parte, precum VeriSign;
Procesorul: un centru de date care procesează tr anzacţii de cărţi de credit şi transferă fondurile către
comercianţi. Procesorul este conectat la site –ul comerciantului în numele „Acquiring Bank”, prin intermediul
serviciului de procesare a plăţilor;
Transferul (încheierea): procesul prin care tranzacţiile cu coduri de autorizare sunt transmise
procesorului pentr u plata c ătre comerciant. Prin acest proces electronic sunt transferate toate fondurile
obţinute din tranzacţie către „Ac quiring Bank”, pentr u depozitare. Procesarea plăţilor online este similară
procesării plăţilor în „lume a offline”, cu câte va excepţii. Astfel, în lume a online, magazinul şi tranzacţia
sunt virtuale, însemnând f aptul că nu este preze nt cardul de credit, iar informaţiile despre tranzacţie sunt tr
ansmise şi procesate prin intermediul reţelei comerciantului. Din această cauză, comercianţii sunt consideraţi,
de către asociaţiile de carduri de credit, responsabili legal pentru tranzacţii fraudulente. Pentru e vitarea
acestui lucr u, comercianţii trebuie să fac ă paşi adiţionali pe ntru protejarea de frauda online, paşi care
cuprind verificarea faptului c ă informaţiile despre car d s unt transmise de c ătre ade văratul proprietar şi
protecţie împotriva încercărilor de pătr underi ne autorizate în infrastructura reţelelor şi aplicaţiilor acestora.
Procesarea plăţii po ate fi divizată în două faze majore: autorizarea şi înc heierea (transferul). Autorizare a
73
verifică atât disponibilitatea şi activarea cardului de credit, cât şi disponibilitatea unui credit suficient pentru
efectuarea tranzacţiei. Transferul presupune transferul banilor din contul clientului în contul comerciantului.
Paşii sunt următorii:
1. Clientul decide să facă achiziţii pe site-ul comerciantului, face verificarea finală şi introduce informaţiile
despre car dul de credit;
2. Site-ul web al comerciantului recepţionează informaţiile de la client şi le transmite către serviciul de
procesare a plăţilor (Payme nt Processing Service);
Figura 104: Autorizare a plăţii de pe un card de cre dit pe ntru e fectuare a de cumpărături online .
3. Ser viciul de procesare al plăţilor transmite informaţia c ătre Procesor;
4. Procesorul transmite informaţia către banc a emitentă a car dului de credit al clientului;
5. Banca emitentă transmite rezultatul tranzacţiei (autorizare sau negare) către Procesor;
6. Procesorul transmite rezultatul tranzacţiei către serviciul de procesare a plăţilor;
7. Ser viciul de procesare a plăţilor transmite rezultatele către comerciant;
8. Comerciantul acceptă s au respinge tranzacţia şi transferă bunurile, dacă e necesar. Comerciantul trebuie să
aibă în vedere precauţii adiţionale pentru a asigura faptul că clientul este ade văr atul posesor al cardului sau
că acesta (c ardul) nu a fost fur at
Figura 105: Transferul fondurilor din contul de card al clientului în contul comerciantului.
74
Procesul de înc heiere/transfer transferă fondurile către banca comerciantului din contul de card al clientului.
Procesul este acelaşi ca şi în cazul în care tranzacţia este offline, după cum se poate obser va şi în figura de
mai sus.
5.6 CyberCash
Fondată în august 1994, firma CyberCas h Inc. din SUA pro pune în aprilie 1995 un mecanism sigur
de tranzacţii de plată cu c arduri bazat pe un ser ver propriu şi oferind servicii client pentru vânzători.
Folosirea serverului CyberCas h asigură posibilitatea de urmărire şi control imediat a tranzacţiilor. Pe de altă
parte, trecerea prin ser ver face sistemul mai lent şi dependent de timpii de răspuns ai acestuia. Acest e lucruri
fac CyberCas h mai puţin confortabil şi mai costisitor, în special pentru tranzacţiile de plată c u sume mici. Îns
ă criptarea c u chei publice asigură un nivel înalt de securitate. CyberCash implementează un sistem care
realizează protecţia cardurilor de credit folosite în Internet. Compania, care furnizează soft atât pentru
vânzători, cât şi pentru cumpărători, o perează un gateway între Internet şi reţelele de autorizare ale
principalelor firme ofertante de carduri. Cumpăr ătorul începe prin a descărca softul specific de portofel, cel
care accept criptarea şi prelucr area tranzacţiilor. La fel ca un portofel fizic care poate conţine mai multe car
duri banc are diferite, portofelul soft al cumpărătorului poate fi folosit de către client pentru a înregistra mai
multe carduri, c u c are va f ace ulterior plaţiile. Un soft similar furnizează ser vicii la vânzător.
5.7 Sistem on-line de plată cu moneda electronică ECash
Ecash reprezintă un exemplu de sistem electronic de plăţi, care foloseşte poşta electronică sau Web-ul
pentru implementarea unui concept de portofel virtual. A fost dezvoltat de către firma DigiCas h Co . din
Olanda, firmă fondată de David Chaum. Prima demonstraţie a fost făcută în 1994 la prima conferinţă WWW,
printr -o legătură Web între Ge ne va şi Amsterdam. Ulterior a fost implementată de bănci din SUA (Mark
Twain Bank of Missouri), Finlanda şi din alte ţări. Este prima soluţie totalme nte soft pentru plăţile
electronice. ECash reprezintă un sistem de plăţi complet anonim, ce foloseşte conturi numerice în bănci şi
tehnica semnăturilor oarbe. Tranzacţiile se desfăşoară între cumpăr ător şi vânzător, care trebuie s ă aibă
conturi la aceiaşi banc ă. Cumpăr ătorii trebuie să înştiinţeze banca cu privire la f aptul că doresc să transfere
bani din conturile lor obişnuite in aşa numitul cont eCash Mint. In orice moment, cumpărătorul poate
interacţiona de la distanţă, prin calc ulatorul s ău, cu contul Mint şi, folosind un client soft, poate retrage de
aici fonduri pe discul calculatorului său. Acestor fonduri sunt protejate criptografic. Ca urmare, discul cumpăr
ătorului de vine un veritabil, „portofel electronic”. Apoi, se pot executa plăţi între personae individuale sau
către firme, prin intermediul acestor eCash. Principiul funcţionării lui ECash - ECash are un caracter privat:
deşi banca ţine o evide nţă a fiecărei retrageri eCash şi a fiecărui de pozit Mint, este imposibil ca banca să
stabile ască utilizarea ulterioară a lui eCas h. Ace astă proprietate se datorează folosirii unor criptosisteme cu
chei publice RSA, cu o lungime a cheii de 768 biţi. Pe lângă anonimitatea plăţilor, eCash asigură şi no
nrepudierea, adică rezolvarea oricăror dispute între cumpărător şi vânzător privind recunoaşterea plăţilor. De
asemene a, prin verificare în baza de date a băncii, este împiedicată orice dublă cheltuială din e Cash.La fel ca
75
şi banii reali (banc note, monede), banii electronici eCash pot fi retraşi sau depozitaţi pe ntru a fi
tranzacţionaţi. De asemenea, ca şi în c azul banilor fizici, o persoană po ate transfera posesia unui cont eCash
unei alte pers oane. Insă, s pre deosebire de banii conve nţionali, atunci când un client plăteşte unui alt client,
banca electronică joacă un rol aparent modest, dar esenţial, după cum se va o bserva şi în continuare.
ECash reprezintă o soluţie de plăţi soft on-line, care constă în interacţiunile dintre 3 entităţi:
- Banca - emite monede, validează mone dele existente şi schimbă monede reale pentru eCash;
- Cumpăr ătorii - au cont în bancă, în care pot încărca mone de reale pentru utilizare cu eCash;
- Vânzătorii - acceptă mo nede eCash în schimbul unor bunuri sau servicii; eCash este
implementat folosind criptografia cu chei publice RSA. Fiecare utilizator are propria-i pereche
de c hei (publică-E şi privată-D). De aceea, este nevoie de un soft special pentru gestiunea
eCash:
- La nivel de client - un program numit portofel electronic (cyberwallet);
- La nivel de vânzător - un program special eCash
5.7 Retragerea de mo nede eCash de la bancă
Software-ul cyberwallet al clientului calculează câte mone de digitale şi de ce valori sunt necesare pe
ntru a satisface cererea de plată. Apoi, programul generează în mod aleator numere de serie pentru aceste
monede. Aceste numere sunt suficient de mari (100 de cifre zecimale) pentru c a să fie foarte mică
probabilitatea c a altcineva să genereze aceleaşi valori. Aceste numere de serie sunt apoi făcute „ano nime”, cu
ajutorul tehnicii semnăturilor oarbe. Acest lucru se realizează prin multiplicare a lor cu factor aleator. Aceşti
bani „anonimi” sunt apoi împachetaţi într -un mesaj, semnaţi digital cu cheia pri vată a clientului, cifraţi cu
cheia publică a băncii şi apoi trimişi electronic la bancă. Când banca recepţionează mesajul, ea verifică
semnătur a. Apoi s uma retrasă poate fi debitată din contul clientului care a semnat cererea. Banc a semnează
moneedle electronice cu cheia sa privată şi le returnează la client, criptate cu cheia publică a
acestuia. Prin folosirea semnăturii oarbe, se previne ca banc a să po ată recuno aşte monedele ca
venind dintr-un anumit cont. În loc ca banc a să creeze monede electronice „al be”, calculatorul unui utilizator
este cel care creează în mo d aleator aceste monede. Apoi ascunde aceste monede, fiecare într-o anvelopă
digitală specială, şi le trimite pe rând către banc ă. Banca retrage, la fiecare recepţie, moneda din cont şi
verifică validarea digitală a monedei.
5.8 NetCash
NetCas h reprezintă un alt exemplu de sistem electronic de plăţi de tip on-line, fiind elaborat la Information
Science Institute de la University of Southern California. Cu toate că sistemul nu asigur ă anonimitatea totală
a plăţilor, la fel ca eCash (banii pot fi identificaţi), NetCas h oferă alte mijloace prin care să se asigure plăţilor
un anumit grad de anonimitate şi securitate. Sistemul se baze ază pe mai multe servere de monede distribuite,
la care se poate face schimbul unor cecuri electronice (inclusiv NetCheque) în mo neda electronică. Sistemul
76
NetCas h constă din următoarele entităţi:
- Cumpăr ători;
- Vânzători;
- Ser vere de mo nedă ( SM).
O organizaţie care doreşte să administreze un se rver de monedă va trebui să obţină o aprobare de la o
autoritate centrală de certificare. Ser verul de mone dă va genera o pereche de chei RSA, publică şi privată.
Cheia publică este apoi certificată prin semnătura autorităţii centrale de certificare. Acest certificat conţine
identificator (id), numele serverului de mone dă, cheia publică a ser verului de mone dă, datele de eliberare şi
expirare, to ate semnate de autoritatea centrală.
Monedele electronice eliberate de ser verul SM constau în următoarele:
1. Nume SM;
2. Adresa de reţea a SM;
3. Data expirării;
4. Număr ul de serie;
5. Valoarea.
Banii sunt apoi semnaţi cu cheia privată a ser verului SM. SM ţine e vide nţa
tuturor seriilor de bani emişi de el. În acest caz, validitatea şi o dublă cheltuire pot fi verificate de fiecare dată
când se face o cumpărare sau un schimb de cec. Atunci când se face verificarea unor bani ce se cheltuiesc,
seriile lor sunt şterse din baza de date a SM iar banii sunt înlocuiţii cu alte serii. Un cec electronic poate fi
schimbat la un SM cu bani electronic.
Pentru asigur area anonimităţii plăţilor, SM nu este autorizat să memorize persoanele şi adresele lor.
Destinatorii unor astfel de mone de pot naviga apoi la orice alt SM, pentru a schimba modele obţinute anterior
cu altele, obţinându-se în acest fel o mai mare anonimitate.
Tr anzacţia de c umpăr are folosind NetCas h se face în 4 paşi:
1. Cumpăr ătorul trimite monedele electronice, în cadrul mesajului de plată existând şi ide ntificatorul
serviciului de c umpărare, o cheie secretă generată doar pentru acea tranzacţie şi o cheie publică de sesiune,
toate criptate cu cheia publică a vânzătorului. Cheia secretă va fi folosită de vânzător pe ntru a stabili un canal
criptat cu cumpărătorul. Cheia publică este folosită ulterior pentru verificarea cererilor de plată ve nite de la
acel cumpărător;
2. Vânzătorul trebuie să verifice validitate a mo nedelor electronice primite. Pentru aceasta, le va trimite către
un SM pe ntru a le schimba cu alte monede electronice sau cu un cec. Vânzătorul ge nerează o nouă c heie
secretă simetrică de sesiune pe care o va trimite împreună cu banii la SM. Întreg mesajul este criptat c u cheia
publică a ser verului;
3. Ser verul SM verifică faptul că banii s unt valizi, consultând baza s a de date. Un ban este valid dac ă număr
ul său de serie apare în baza de date. SM va returna vânzătorului noi mone de electronice sau un cec, criptate
cu c heia secretă de sesiune a vânzătorului;
77
4. Primind noii bani (sau cecul), vânzătorul se convinge că a fost corect plătit de cumpărător. Acum el va
returna acestuia o confirmare, semnată cu c heia sa privată şi cifrată cu c heia secretă de sesiune a cumpăr
ătorului. Avantajele folosirii NetCash sunt scalabilitatea sistemului şi securitatea. El este scalabil, întruc ât se
pot instala SM multiple. Securitatea este asigurată de protocoalele sale criptografice. Spre deosebire de eCash
îns ă, sistemul NetCas h nu este complet ano nim. Este dificil, dar nu imposibil, pe ntru un SM s ă păstreze
înregistrări despre persoanele cărora li se emit monede şi de la care se primesc aceşti bani înapoi.
Abilitatea cu care se folosesc mai multe ser vere SM creşte gradul de anonimitate al
plăţilor.
5.8 Sisteme de micro-plăţi
Există deja, aşa c um s-a văzut până ac um, un număr de protocoale de plată în comerţul electronic
destinate unor tranzacţii „mari”, de 5 USD, 10 USD şi mai mult. Costul per tranzacţie este, de obicei, de
câţiva cenţi plus un procent din suma vehiculată. Atunci când aceste costuri sunt aplicate la tranzacţii cu valori
mici (50 de cenţi sau mai puţin), costul de vine semnificativ în preţul total al tranzacţiei. Ca urmare, pentru a
obţine efectiv un preţ minim pe ntru anumite bunuri şi servicii „ieftine” ce urmează a fi cumpăr ate, vor fi
utilizate noi protocoale. Există o serie de servicii on-line, care promo vează ziare, magazine, referinţe de
muncă şi altele, toate oferind articole individuale care sunt ieftine dacă s unt vândute separat. Avantajul de a
cumpăra articole individuale ieftine poate face aceste servicii mai atractive utilizatorilor ocazionali ai
Internetului. Un utilizator care nu agreeaz ă idea de a deschide un cont de 10 dolari cu un e ditor de public aţii
necunoscut, po ate fi dispus să cheltuiasc ă câţiva cenţi pe ntru a cumpăra un articol interesant la prima
ve dere. O aplicaţie „ieftină” frecve ntă o reprezintă plata vizitării situ-rilor în Internet. Sub forma de concept
şi proiecte experimentale, micro -plăţile se adresează ne voii existenţei unei scheme simple, ieftine, care să
poată suporta economic plăţi foarte mici, câţiva dolari, cenţi şi chiar fracţiuni de cenţi.
5.9 Interacţiunea dintre Client, Broker şi Vânzător
Paşii pentru o sesiune completă MilliCent, incluzând cumpăr area de către broker a scrip-ului
vânzătorului:
1. pas ul iniţial se petrece doar o singur ă dată pe sesiune. Clientul face o conexiune sigur ă cu broker-
ul pentru a o bţine un scrip de la broker. Clientul cere un scrip de la broker, de exemplu la începutul zilei.
Brokerul returne ază scrip-ul broker iniţial şi secretul asociat;
2. al doilea pas se petrece de fiecare dată când clientul nu mai are scrip pentru un vânzător. El
contactează broker-ul, folosind scrip-ul brokerului pe care îl deţine din pasul 1, cerând s ă cumpere un scrip
vânzător;
3. al treilea pas apare doar dacă broker-ul trebuie să contacteze vânzătorul pentru a cumpăr a scrip.
Dacă broker-ul nu are deja scrip de la vânzător, îl cumpără. Va cere un scrip de la vânzător iar acesta i-l va
returna
împreună cu secretul asociat;
78
4. în al patrulea pas, broker-ul fur nize ază scrip-ul vânzătorului c ătre client. Broker-ul returne ază la
client scrip-ul vânzătorului şi restul (în scrip broker).
5. în al cincilea pas clientul, utilizând scrip-ul, face o c umpărare de la vânzător. Acesta returne ază
restul (în scrip-ul vânzătorului) la client. Într-o tranzăcţie tipică MilliCe nt, atunci când clientul are deja scrip-
ul vânzătorului, îl utilizează direct pentru a face o cumpărătură. Aici nu există vreun mesaj suplimentar sau
interacţiune cu broker-ul.
5.10 CyberCoin
Sistemul de micro-plăţi CyberCoin poate realiza în Internet plăţi de la sume mici de câţiva cenţi, până
la zece dolari, acoperind astfel o zo nă în c are sistemul ce utilizează cărţile de credit nu este economic.
Vânzătorii de pe Web care oferă ser vicii şi produse la preţuri foarte mici şi doresc să livreze ime diat
respectiva marfă, au ne voie de o metodă de plată diferită de cartelele cu microprocesor, dar asemănătoare cu
plata cash ce se efectuează şi în magazine. Ser viciul CyberCoin de la CyberCash a fost lansat în septembrie
1996, ca un prim sistem de micro-plăţi în Internet. Consumatorii pot folosii conturile existente deja în bănci
pentr u a tr ansfera valori în softul portofel electronic propriu. Altă posibilitate este de a înc ărca fonduri
directe de pe o carte de credit, printr-o tranzacţie obişnuită cu astfel de mijloace. În ambele cazuri, banii reali
rămân în custodia băncilor. Odată portofelul „umplut” cu fonduri, consumatorul poate începe să efectueze
micro-plăţi pe site-uri web ce sunt înregistrate de CyberCoin şi deţin un progr am numit CashRegister. Acest
soft suportă, de asemene a, şi plăţi cu c ărţi de credit (Vis a, MasterCar d, American Express şi Discover) şi
cecuri electronice PayNow. Din perspectiva utilizatorului, comerciantul pre zintă în pagina s a web o adresă
de plată (payment URL), împreună cu preţul afişat, adresă la care utilizatorul final trebuie să navighe ze.
Utilizatorului nu-i r ămâne decât s ă selecteze adresa URL respectivă pe ntru a achiziţiona bunul sau ser viciul
ales. Serviciul CyberCoin este implementat utilizând un concept cunoscut sub numele de CyberCoin. O
sesiune îndeplineşte o singură f uncţie primar ă: iniţierea unui sub-cont tranzitoriu, sub contul portofelului,
pentru fiecare sumă c are este cheltuită sau colectată. O sesiune poate semăna cu un car net de cecuri ce
conţine n cecuri. Fiecare „cec” poate fi utilizat do ar o singur ă dată. Sesiunea se termină atunci când s -au
consumat toate cecurile sau acestea au expirat. Un cec poate fi folosit doar pentru o singură plată s au depozit.
§6 Beneficiile integrării digitale pentru ţările în curs de dezvoltare
Succesul în Era Informaţiei depinde de răspândirea cât mai amplă a tehnologiilor IT societate. Noi
valori apar pe măsură ce oamenii acceptă şi înţeleg utilitatea ICT. Această schimbare în atitudine şi
comportament duce la soluţii creatoare şi la noi modele care pot reformula radical felul în care lucrează
firmele, spitalele, şcolile şi chiar administraţia publică. În societăţile avansate, nu numai o infrastructură mai
solidă vine în sprijinul tehnologiilor IT, cât mai ales ceea ce stă la fundamentul societăţii - educaţia şi
sănătatea. Spre deosebire de ţările avansate, lumea în curs de dezvoltare încă suferă în aceste domenii din
cauza bugetelor publice deficitare şi a distribuţiei inegale de resurse.
79
Puterea din ce în ce mai mare a răspândirii computerului ca mod de lucru, preţurile din ce în ce mai
scăzute pentru cip-urile de silicon sau electronice, precum şi avansul rapid al telefoniei mobile au făcut toate
aceste tehnologii accesibile către părţi ale lumii care de-a lungul istoriei au fost în urmă în adoptarea noilor
tehnologii. Dintr-o dată, această accesibilitate îngăduie ţărilor aflate în curs de dezvoltare să dobândească prin
Integrarea Digitală beneficii comune semnificative, mai ales dacă obiectivele de dezvoltare se sincronizează la
nivel local cu dorinţa comunităţilor de a se auto-evalua.
Noile ICT sunt un instrument puternic dar în acelaşi timp neutru, care poate fi folosit pentru rezolvarea
mai multor probleme comunitare. Totuşi, puterea lui reală constă în abilitatea de a susţine procese de
dezvoltare holistice care promovează beneficii sociale şi economice pe termen-lung. Mai precis, dacă
tehnologiile informaţiei şi comunicării sunt folosite eficient, ele pot ajuta la crearea unei forţe de muncă
instruite şi pot construi o economie de succes.
Valoarea unei reţele se măreşte pe măsură ce numărul membrilor care o formează creşte. Prin
participarea la reţeaua globală de informaţie, ţările în curs de dezvoltare nu numai că adaugă valoare, dar
profită în acelaşi timp de beneficiile reţelei pe care o folosesc pentru a comunica şi a face comerţ cu ceilalţi
clienţi. Iată încă un motiv în plus pentru ca ţările în curs de dezvoltare să se auto-evalueze şi să se lanseze în
lumea conectată digital.
Integrarea digitală creează noi oportunităţi de piaţă pentru companii şi indivizi, elimină barierele care
suprimă în mod tradiţional circuitul informaţiei şi lasă să circule bunurile către şi dinspre ţările în curs de
dezvoltare, promovând eficienţa ca scop final. Studenţii pot învăţa mai multe despre lume şi despre ei înşişi
prin folosirea reţelei globale. Oamenii de afaceri pot afla despre noi oportunităţi de desfacere pe piaţă şi
despre tehnici de management care să îmbunătăţească mersul firmei. Oficiile guvernamentale centrale şi
locale pot furniza mai eficient servicii publice. Persoane individuale pot comunica cu prietenii şi familia lor şi
se pot informa virtual despre orice se află în aria interesului lor.
Integrarea digitală poate oferi ţărilor în curs de dezvoltare metode noi de îmbunătăţire a vieţii sociale,
economice şi politice. Ideile şi oportunităţile pentru o viată mai bună sunt din ce în ce mai uşor de accesat pe
măsură ce tehnologiile informaţiei şi comunicării devin din ce în ce mai ieftine.
După automatizările de tip “back office” (sisteme de susţinere a infrastructurii) şi “front office”
(sisteme de acces la infrastructură) făcute de marile companii şi de organizaţiile guvernamentale în perioada
mainframe-urilor (calculatoare industriale) şi cea a PC-urilor(calculatoare personale), Internetul a adus o
schimbare mult mai radicală. El asigură accesul la economia electronică globală, în cadrul căreia
întreprinderile mici şi mijlocii pot concura la acelaşi nivel cu competitori mult mai mari, atâta timp cât posedă
o infrastructură capabilă să le susţină afacerea. Iar faptul că Internetul reprezintă o bună parte din această
infrastructură înlătură multe dintre barierele tehnice şi financiare ale acelor pieţe care, chiar cu cinci ani în
urmă, erau de neabordat. Mai mult, dezvoltarea accelerată a tehnologiilor mobile, în special a aplicaţiilor
WAP (Wireless Application Protocol), precum şi creşterea vitezei de transmitere prin dispozitive fără fir face
ca Internetul şi tranzacţiile bazate pe Internet să devină accesibile unui număr tot mai mare de oameni,
80
indiferent de localizare. Aceasta este o veste încurajatoare pentru economiile în curs de dezvoltare care sunt
formate, în majoritate, din întreprinderi mici şi mijlocii.
1.4. Factorii de success ai economiei digitale.
La începutul mileniului al doilea în care abia am păşit, una din cele mai importante schimbări la care
lumea trebuie să facă faţă este trecerea către o societate bazată pe Internet.
Aşa cum am mai menţionat într-unul din paragrafele anterioare, pe facilităţilor de comunicare dincolo de
graniţe, spaţiu şi timp oferite de Internet, economia „ortodoxă” (2) s-a transformat într-una „digitală”,
noua economie fiind dominată de micul „e”
Pe măsură ce economia digitală devine o caracteristică tot mai largă şi mai importantă a economiilor
naţionale, analizele comparative la nivel internaţional vor deveni esenţiale pentru înţelegerea diferenţierilor
între naţiuni şi pentru începerea unui dialog internaţional privitor la aspectele tehnologice, economice şi
politice implicate de construcţia comună a economiei digitale.
Câtele aspecte centrale (5) care trebuie luate în considerare de către guvernele lumii în cadrul noii
etape a construcţiei economiei digitale sunt:
arhitectura Internet şi a tehnologiilor legate de reţele;
legislaţia cu privire la conţinutul informaţional al InternetuluiThe regulation of informational
content on the Internet;
stabilirea cadrului legal necesar pentru crearea şi susţinerea noilor pieţe electronice şi a
noului mediu virtual de derulare a afacerilor electronice;
politicile guvernamentale cu privire la aspectele sociale cu implicaţii profunde ridicate de
importanţa tot mai mare a comunicaţiilor digitale..
Obiectivul major al politicilor guvernamentale este acela de a asigura o conexiune pe scară largă a
unui numar cât mai mare de oameni cu costuri cât mai reduse.
81
Politica privitoare la economia digitală nu e doar o problemă de programe guvernamentale, ci ea presupune
un dialog continuu cu firmele şi organizaţiile în ceea ce priveşte politicile şi legile care sunt necesare şi
dezirabile..
Competiţia pe piaţa electronică virtuală diferă faţă de competiţia pe piţele tradiţionale. În noul context
digital, specialiştii au sesizat câteva aspecte cu impact major asupra competiţiei:
pieţele electronice reduc costurile pentru producerea informaţiilor;
vânzătorii sunt forţaţi să reducă preţurile şi/sau să-şi îmbunătăţească serviciile către clienţi,
facilitându-le acestora găsirea de produse mai ieftine şi mai bune;
comparaţiile rapide permit clienţilor sau consumatorilor să obţină produsele şi serviciile
dorite într-un timp mult mai scurt;
comerţul electronic permite o mai facilă diferenţiere a produselor şi serviciilor, precum şi o
mai mare adaptare a acestora la nevoile clienţilor;
vânzătorii oferă produse şi servicii la preţuri mai mici datorită posibilităţilor de producere a
acestora cu costuri mai reduse.
Alţi factori competitivi care pot fi de asemenea luaţi în considerare sunt
mărimea firmei poate să nu mai reprezinte un avantaj competitiv semnificativ;
distanţa geografică faţă de consumator va putea avea un rol insignifiant;
barierele lingvistice vor putea fi uşor înlăturate.
Pentru a obţine o competiţie perfectă este necesar să se asigure următoarele condiţii:
să nu existe bariere pentru pătrunderea pe piaţă atât a cumpărătorilor, cât şi a vânzătorilor;
să nu existe influenţe individuale de nici un fel în cadrul pieţei;
să nu se practice diferenţieri între produse similare;
să se asugure o informare perfectă, atât a cumpărătorilor, cât şi a vânzătorilor, cu privire la
produsele şi participanţii de pe piaţă.
Într-o economie digitală asemenea condiţii pot fi realizate.
Competiţia pe piaţa virtuală este în creştere. Tot mai mulţi vânzători pătrund pe piaţă şi tot mai multe
informaţii devin disponibile atât pentru cumpărători, cât şi pentru vânzători. Micii comercianţi străini, care
anterior participau doar la competiţia pe piţele lor locale, . Small an foreign vendors, who previously
competed in their local markets, pot opera acum la nivel global. Companiile oferă o tot mai largă
diferenţiere şi costumizare a produselor oferite. În fine, aceste pieţe virtuale devin tot mai eficiente.
Unii autori (4)¤ au identificat câţiva factori de succes în economia bazată pe Internet. În Tabelul nr. 1.4 se
prezintă patru contributori principali la succesul pe piaţa electronică, împreună cu caracteristicile acestora.
82
Tabelul nr. 6.1
Contributorii la succesul pe piaţa electronică
Contributori Caracteristici
Produsele
digitizarea produselor şi a distribuţiei
acestora;
preţuri scăzute
adaptarea la dorinţele consumatorilor;
mai multe standarde şi informaţii
privind produsul;
folosirea multimediei la prezentarea
produselor
Industriile
diminuarea canalelor de distribuţie;
diminuarea inventarierilor;
rolul schimbat al partenerilor în
cadrul canalelor de
aprovizionare;
intermedierea electronică în locul
celei fizice;
rolul intermediarilor este de a potrivi cerinţele
speciale ale consumatorilor cu capabilităţile
vânzătorilor
Vânzătorii
reducerea costurilor şi a timpului de căutare pentru
consumator
preţuri mai mici datorate costurilor mai mici (lipsa
serviciilor fizice, inventarieri minime, ş.am.d.);
chiar şi companiile mici au o şansă
mare;
servicii superioare pentru
consumatori
83
CONSUMATORII
pieţele electronice afectează procesul de achiziţie al
consumatorului;
digitizarea mecanismelor de piaţă reduc costurile de
căutare (bani, timp şi efort cheltuit pentru obţinerea
preţului produsului, a informaţiilor legate de calitate
şi caracteristici ale produsului);
modalităţile de plăţi electronice vor deveni tot mai
larg folosite;
satisfacţie mărită pentru consumatori;
Un studiu asupra afacerilor în cadrul erei informaţion relevă următorii factori de influenţă asupra cererii
în cadrul economiei digitale (vezi Fig. 1.7):
1. o cultură care înţelege şi acceptă tehnologiile digitale
2. preţurile
3. nivelurile de îndemânare a utilizatorilor
4. infrastructura
5. macroeconomia
Pe de altă parte, parteneriatul în cadrul erei informaţionale pune în evidenţă următorii patru factori de
influenţă asupra aprovizionării în cadrul economiei digitală:
6. competitivitatea industriilor furnizoare
7. dorinţa şi abilitatea de a investi
8. accesul la forţa de muncă calificată
9. legislaţia
84
Figura 6.2 – Impactul celor 9 factori asupra economiei digitale
(situaţie comparativă: lider mondial vs. medie)
Dintre toţi aceşti factori care au un impact mai mare sau mai mic asupra economiei digitale (vezi scala de
la 1 la 10), evidenţiem doi dintre ei:
cultura ar putea fi cel mai semnificativ factor de succes. Într-o cultură pot pot exista câteva din
barierele cheie pentru o folosire mai mare a tehnologiilor digitale. În acest sens, populaţia, la toate
nivelurile (la domiciliu, la nivel de afaceri mici sau consilii de administraţie) ar trebui să realizeze
beneficiile şi să nu fie indiferentă sau ezitantă în ceea ce priveşte tehnologia informaţiei şi a
comunicaţiilor.
îndemânarea (aptitudinile) utilizatorilor în folosirea echipamentelor TI în mod eficace este de
asemenea foarte importantă, deoarece aceasta influenţează potenţialul crescut al pieţei.
În concluzie, reţelele digitale şi strategiile legate de comerţul electronic contribuie la transformarea
organizaţiilor şi a practicării activităţilor economice. Productivitatea crescută şi valurile scucesive ale
inovaţiilor vor genera avantaje economice durabile măsurabile pe scala e-economiei şi a reţelelor care o
definesc.
85
Mediile de afaceri de pretutindeni sunt din ce în ce mai încrezătoare în capacitatea şi performanţa
reţelelor informatice pentru a se integra în economia digitală globală. Lipsa de specialişti în domeniul reţelelor
rămâne punctul cel mai slab privind capacitatea acestor ţări de a face parte din economia bazată pe Internet.
Nici o ţară nu a descoperit încă strategia cea mai eficientă pentru combaterea lipsei cronice de astfel de
specialişti.
Oportunitatea de a obţine o astfel de eficienţă este aproape egală atât pentru ţările în curs de
dezvoltare, cât şi pentru concurentele lor de pe piaţa Europei occidentale. Există câteva soluţii pentru această
problemă care devine din ce în ce mai acută în fiecare an:
Promovarea unui sistem pertinent de calificare academic, instruirea cât mai multor specialişti sau
aducerea acestora din altă parte;
Reinstruirea profesioniştilor din industria non-IT este o opţiune viabilă, dar necesită o planificare
atentă şi investiţii considerabile în cursuri. Aceşti profesionişti trebuie mai apoi asistaţi şi susţinuţi
pentru a nu considera această perfecţionare profesională ca fiind o cale rapidă de obţinere a unor locuri
de muncă mai favorabile în străinătate ;
În mare măsură, experţii în reţele îşi pot stabili propriul lor preţ iar dinamica acestora este doar una
dintre consecinţele creşterii salariilor în domeniu. Costul activităţilor constante de recrutare şi instruire
reprezintă o cheltuială pe care nici o companie nu şi-o doreşte. Acest fapt afectează taxele locale,
inhibă crearea de noi locuri de muncă şi are impact negativ asupra economiilor locale.
Pe termen lung, lipsa competenţelor în domeniul reţelelor poate inhiba creşterea economiei în ţările în
care explozia Internetului reprezintă o oportunitate mult aşteptată pentru aderarea la economia digitală
globală, pe o bază cu adevărat competitivă.
Este deosebit de important ca fiecare ţară să vină în întâmpinarea aspiraţiilor de globalizare ale
întreprinderilor lor mici şi mijlocii pentru care Internetul reprezintă un adevărat imbold în atingerea
obiectivelor la scară mare.
Acţiuni efective adoptate cât mai curând pot să îmbunătăţească radical şansele de succes ale acestor
ţări, într-o perioadă de timp relativ scurtă
86
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
În baza cercetărilor efectuate se menţionează că lucrarea tratează o problemă de mare actualitate, şi
anume, ea reflectă analiza evoluţiei, implementării şi dezvoltării comerţului electronic în întreaga lume,
dar mai ales în România. Ca rezultat se pot trage următoarele concluzii:
1. Se constată creşterea rolului furnizorului pentru asigurarea aplicaţiilor şi a infrastructurii necesare,
clientul concentrându-se asupra activităţilor specifice specializării sale. Există posibilitatea ca astfel să se
obţină o reducere a costului, ca un efect de scară, prin utilizarea în comun a aceleiaşi resurse. Furnizorul
devine furnizor de aplicaţii (ASP –“Application Service Provider”).
2. Noile metode de comerţ vor deschide noi pieţe pentru ele. Schimburile interactive de informaţii pe cale
electronică între societăţi şi administraţii vor simplifica procedurile. Datorită creări de documente
electronice în formate standard, birocraţia impusă întreprinderilor de către administraţie (în sectorul fiscal,
al formularelor etc.) va fi eliminată.
87
3. Tehnologiile informaţiei permit reducerea la minimum a costurilor de distribuţie, de exemplu, vânzarea
şi distribuţia programelor informatice într-o reţea de comunicaţii. Va putea fi posibilă, deci, reducerea
costurilor de distribuţie de la un capăt la altul al lanţului de distribuţie. Legăturile electronice între
producători şi detailişti permit diminuarea costurilor, reducând tranzacţiile pe hârtie şi/sau înlocuindu-le
în întregime prin tranzacţii electronice.
4. Se evidenţiază nevoia de securitate în sistemele informatice, aceasta reieşind din următoarele: fraudele
financiare cunosc o scădere considerabilă, în mare parte datorită implementărilor de tehnologii moderne
de securitate; atacurile de refuz al serviciului (DoS) care au ca principală ţintă site-urile firmelor ce fac
vânzări on-line cunosc o creştere alarmantă; furtul de informaţie (proprietate intelectuală) se menţine la
cote ridicate, similar cu anul anterior, ca urmare avem o rată a pirateriei ridicată.
5. Comerţul electronic este un astfel de mijloc care facilitează şi susţine asemenea schimbări pe scară
globală. El ajută companiile să fie mai eficiente şi flexibile în operaţiile interne, să conlucreze mai strâns
cu furnizorii şi să fie mai receptive la nevoile şi aşteptările clienţilor. În acelaşi timp, el permite
companiilor să selecteze cei mai buni furnizori indiferent de localizarea geografică a acestora şi să se
adreseze unei pieţe globale.
6. Comerţul electronic reprezintă tehnologia schimbării. Companiile care îl vor considera numai ca un
mijloc adiacent modului prezent de a-şi desfăşura afacerile vor obţine un beneficiu limitat. Beneficiile
majore vor reveni acelora care sunt dispuse să-şi schimbe modul de organizare şi desfăşurare a afacerilor
astfel încât să exploateze la maximum oportunităţile oferite de comerţul electronic.
7. Comerţul electronic oferă oportunităţi furnizorilor, precum şi avantaje comensurabile clienţilor:
prezenţa globală/alegere globală; competitivitate mărită/calitatea serviciilor; producţie pe scară largă
individualizată/produse şi servicii personalizate; scurtarea sau înlăturarea lanţului de aprovizionare /
răspuns rapid la cerinţele beneficiarilor; reducerea costurilor/preţuri mai mici; oportunităţi pentru noi
afaceri/produse şi servicii noi.
8. Comerţul electronic este într-o permanentă creştere, dar există numeroase aspecte ce trebuie clarificate
şi rezolvate înainte ca întregul potenţial al acestuia să fie atins: globalizarea, probleme contractuale şi
financiare, proprietatea, dreptul la intimitate şi securitate, interconectivitatea şi interoperabilitatea,
implementarea.
9. Dezvoltarea comerţului electronic, asociată creării de centre comerciale „virtuale”, ar putea conduce la
apariţia noilor operatori de distribuţie. Vor exista şi noi tipuri de distribuitori care utilizează sisteme
destinate distribuirii fizice a bunurilor, adaptate pentru livrarea directă de la producător la consumator sau
în cooperare cu un negociator electronic sau un „market maker”.
88
10. Comerţul electronic de tip bussines-to-consumer (B2C) nu va avea un impact semnificativ în sectoare
şi companii care, în viitor, nu vor adera la aceste trenduri importante. Răspândirea infrastructurii ITC, cel
puţin la nivelurile de bază, nu prezintă diferenţe importante la nivel regional. Diferenţele (dacă sunt) se pot
observa la nivel de natură a aplicaţiei, precum şi ca volum de activităţi întreprinse on-line. Chiar şi
regiunile, precum şi sectoarele avansate din acest punct de vedere, diferă în intensitatea şi complexitatea
cu care folosesc departamentele ITC pentru susţinerea proceselor de e-commerce.
11. Prin e-commerce se elimină prelucrările manuale ale datelor comerciale şi se permite aplicaţiilor
interne ale diferitelor companii să schimbe direct informaţiile faţă de comerţul tradiţional în care atât
sistemul informatic al cumpărătorului, cât şi al vânzătorului pot fi automatizate intern, dar ele rămân
izolate între ele.
12. Mutaţiile pe care societăţile vor trebui să le opereze pentru a se adapta la noile tehnologii vor avea
repercusiuni asupra ocupării în comerţ. Natura exactă a acestor repercusiuni va depinde de partea de piaţă
care va reveni vânzărilor „virtuale”. Comerţul electronic pare să fie în măsură a acapara o parte importantă
a pieţei şi, în această ipostază, o nouă diviziune a pieţei se va opera, probabil, în detrimentul formelor de
vânzare tradiţionale cum ar fi micile magazine, cu riscul de supraefective pe scară mare, în special în
magazinele cu suprafaţă mare. Este totuşi prematur de a
ignora posibilitatea ca elanul participării la o piaţă planetară lărgită să poată lăsa un spaţiu suficient
formelor de comerţ tradiţionale pentru a-şi păstra volumul în noua infrastructură, chiar dacă ar deţine o
parte redusă.
13. E-comerţul se înscrie într-un proces vast de evoluţie economică, socială şi culturală care se
caracterizează prin modelarea pieţei şi prin trecerea la o economie fondată pe învăţătură şi informaţie.
El poate să fie o formidabilă sursă de dezvoltare şi creştere şi un important agent social prin aceea că ajută
la crearea de instituţii sociale puternice.
14. Comerţul electronic pune la încercare utilitatea lanţurilor de aprovizionare lungi şi complexe. E-
comerţul oferă firmelor posibilitatea de a reacţiona mai rapid la oportunităţi şi de a se orienta după cerere.
15. Comerţul electronic reprezintă un canal de distribuţie alternativ faţă de cele clasice. Distribuţia prin
mai multe canale este utilizată de firmele comerciale cu scopul de a satisface mai bine sau mai multe
categorii de consumatori. Apelând la mai multe canale de distribuţie, firmele obţin avantaje importante: o
mai bună acoperire a pieţei, costuri de distribuţie mai mici, o “personalizare” mai accentuată a procesului
de vânzare.
89
16. Comerţul electronic poate fi privit şi ca un tip aparte de serviciu comercial, oferit în cadrul unei forme
de comerţ “în afara magazinelor”, care realizează tranzacţii comerciale on-line în care nu există vânzător
şi nici magazin fizic.
17. Din punctul de vedere al resurselor mobilizate pentru acest tip de afacere, comerţul electronic
înglobează elemente metodologice, tehnologice şi practice de ultimă oră: cele mai noi concepte de
dezvoltare a politicii de marketing a firmei de comerţ, tehnologii în domeniul tehnicii de calcul şi
telecomunicaţiilor, metode şi instrumente de plată, metode şi instrumente de proiectare a aplicaţiilor
informatice bazate pe cel mai nou instrument de comunicare la scară planetară: Internetul.
18. Implicarea Guvernului în dezvoltarea comerţului electronic din România se poate face în trei direcţii:
elaborarea reglementărilor şi ajustărilor legislative necesare creării unui climat propice afacerilor
electronice; susţinerea părţii de educaţie şi, nu în ultimul rând, poziţia de beneficiar direct al activităţilor
de comerţ electronic, odată cu trecerea la e-government, ceea ce va presupune ca majoritatea fluxurilor
informaţionale şi financiare ale administraţiei publice să folosească mijloacele electronice şi Internetul.
19. Deşi Internetul reprezintă forţa de schimbare a multor companii care desfăşoară activităţi tradiţionale,
avansul în tehnologie este dificil de prezis. Aşadar, există o limită în considerarea Internetului ca mediu
perfect de schimbare. Multe companii tradiţionale implementează acum serviciile de Internet, dar pentru a
putea avea succes nu este suficient numai acest lucru, ci îmbunătăţirea permanentă a acestora în funcţie de
cerinţele noului consumator.
20. Optarea pentru implementarea unei soluţii integrate de e-commerce implică unele riscuri pentru
întreprindere legate de volumul mare al investiţiilor iniţiale, costuri ascunse semnificative, incertitudini
privind adaptabilitatea ei şi responsabilităţile sporite încredinţate personalului.
21. Estimarea costurilor aplicaţiilor de e-commerce conduce la constituirea bugetelor pentru proiectele
care au drept scop realizarea unor astfel de aplicaţii. Dimensionarea corectă a bugetelor proiectelor
conduce la o mai mare şansă de reuşită a acestora, precum şi realizarea lor la timp în condiţiile de calitate
şi funcţionalitate dorite. Modelele pentru estimarea costurilor dezvoltate în cadrul acestui proiect au drept
scop atingerea acestor obiective.
1. Aplicarea noilor tehnologii informaţionale în domeniul comerţului este o cerinţă în mediul de afaceri
din zilele noastre. O securitate excesivă poate fi însă la fel de dăunătoare, precum lipsa acesteia.
Securitatea presupune implementarea unor măsuri adecvate, dar mai ales menţinerea acelor măsuri la
condiţiile impuse de atacurile tot mai complexe. În aceste condiţii, securitatea trebuie să fie o stare
90
permanentă. În condiţiile actuale date, sursa principală de atac o constituie hackerii şi (paradoxal) propriii
angajaţi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne ferim de atacurile din exteriorul firmei, dar şi de atacurile din partea
propriilor angajaţi. Pentru a avea o securitate sporită la nivelul firmei, trebuie să fim conştienţi de
aceasta.
2. Internetul ca mod de comunicare modern, folosit şi de reţeaua globală TIPS, trebuie să găsească un
ecou imediat în rândul întreprinderilor, pentru a deveni un mijloc de utilizare în masă nu doar un
instrument de elită.
3. Întreprinderile de comerţ trebuie să-şi reexamineze strategia şi organizarea, activitate care va avea
repercusiuni în ceea ce priveşte formarea conducătorilor de întreprinderi şi a salariaţilor din perspectiva
de a-i pregăti şi motiva în vederea mutaţiilor permanente care se impun. Întregul lanţ de distribuţie de la
producător la consumator va trebui să se reorganizeze şi să-şi adapteze structurile şi strategiile în
consecinţă. De asemenea, se vor modifica relaţiile cu consumatorul. Este esenţial să sensibilizăm cetăţenii,
consumatorii şi conducătorii de întreprindere şi să analizăm nu numai efectele pozitive şi noile
perspective oferite comerţului şi consumatorilor, ci şi să studiem riscurile şi efectele colaterale negative pe
care le-ar putea provoca societatea informaţiei.
4. În afara vânzărilor directe consumatorilor finali, întreprinderile trebuie să fie interesate să
studieze şi perspectivele „întreprindere-întreprindere”. Poate fi vorba aici de cataloage sau de broşuri de
societăţi, permiţând întreprinderilor comerciale să-şi extindă gama de furnizori şi parteneri potenţiali, de
informaţii financiare şi de solvabilitate privind concurenţii sau furnizorii, precum şi de informaţii asupra
pieţelor şi asupra problemelor de reglementare, vizând în special pieţele locale.
5. Dezvoltarea comerţului electronic trebuie să fie în principal lăsată sectorului privat ca răspuns la forţele
pieţei, iar participarea la comerţul electronic trebuie să se realizeze printr-o piaţă competitivă, deschisă şi
corectă.
6. Intervenţia guvernului atunci când este necesară, trebuie să promoveze un mediu legal internaţional stabil,
să permită o alocare corectă a resurselor deficitare şi să protejeze interesul public. Asemenea intervenţii nu
trebuie să depăşească strictul necesar şi trebuie să fie clare, transparente, obiective, nediscriminatorii,
proporţionale, flexibile şi neutre din punct de vedere tehnologic.
7. Trebuie avut în vedere promovarea şi folosirea pe scară largă în toate ţările a mecanismelor care să asigure
input-ul sectorului privat precum şi implicarea acestuia în luarea deciziilor.
91
8. Pentru sporirea încrederii consumatorilor în utilizarea comerţului electronic trebuie acţionatastfel, încât
printr-un efort comun instituţionalizat firmele comerciale, vânzătorii de sisteme decalcul, asociaţiile
comerciale, organele şi organismele statului să coinştientizeze responsabilităţilece le revin.
9. Este necesară dezvoltarea infrastructurii informaţionale şi câştigarea încrederii în economiadigitală; o
structură informaţională solidă este atuul creşterii şi dezvoltării e-commerce.Funcţionalitatea stabilă şi
eficace a reţelelor are o importanţă fundamentală pentru viitorulcomerţului electronic.
10. Pentru a adera la e-commerce din lumea întreagă, sunt necesare norme comune în materie deoperabilitate:
accesul facil şi neîngrădit la infrastructura informaţională; protecţia consumatorului;promovarea unor politici
în domeniul financiar contabile/impozitare adaptate la comerţul electronic; protecţia proprietăţii intelectuale.
11. Pentru realizarea potenţialului e-comerţului este necesară o infrastructură informaţională globală
echitabilă. În plus, e-comerţul implică abordarea şi rezolvarea a o serie întreagă de alte probleme tehnice şi
juridice legate de criptarea şi monitorizarea fluxurilor informaţionale, crima transfrontalieră, tranzacţiile
financiare transfrontaliere, protecţia consumatorilor, frauda globalizată.
12. Elaborarea, de către specialişti în probleme bancare, a unui studiu privind modul cum se poate dezvolta în
sistemul bancar moldovenesc o soluţie de plată pe Internet acceptată de majoritatea băncilor, precum şi rolul
pe care TransFond poate (trebuie) să-l joace în acest sens. O colaborare între asociaţiile din domeniul IT&C,
Banca Naţionala a Moldovei şi Asociaţia Naţionala a Băncilor ar trebui să fie dezvoltată pentru a se putea
implementa un sistem funcţional de comerţ electronic.
13. Trebuie avute în vedere susţinerea unor programe pentru informarea IMM în privinţa avantajelor
comerţului electronic.
14. Se impune promovarea unor programe prin care să se mărească numărul de utilizatori Internet, în special
prin accesul de la domiciliu şi să se determine creşterea numărului de calculatoare destinat utilizării
personale. Ar putea fi utilă în acest sens experienţa altor ţări care au utilizat diverse metode cum ar fi
deducerea din impozitul pe venitul global a costurilor legate de achiziţionarea unui calculator. Proiectul RITI,
prin cele 2 componente ale sale RITI dot-Gov şi RITI – Acces, va încerca să încurajeze crearea Telecentrelor
Comunitare în zonele rurale. O altă soluţie ar putea fi crearea diverselor stimulente pentru cetăţeni în a utiliza
Internetul, cu acelaşi efect ca şi extinderea sistemului electronic de achiziţii publice în promovarea comerţului
B2B. Posibile acţiuni în acest sens ar fi plata pe Internet a utilităţilor publice sau obligarea administraţiilor
publice locale şi naţionale de a utiliza poşta electronică ca o metodă oficială de comunicare cu persoanele
fizice şi juridice.
92
15. Este necesară susţinerea şi crearea metodelor alternative de rezolvare a disputelor şi a codurilor de
conduită în domeniul comerţului electronic.
16. Trebuie iniţiate măsuri diverse pentru crearea încrederii utilizatorilor în economia digitală – de tipul
iniţierii unui sistem de mărci de încredere pentru site-urile de comerţ electronic. Aceste măsuri ar trebui
corelate cu ceea ce se întâmplă la nivelul Uniunii Europene.
17. Întărirea, de către Banca Naţionala a Moldovei, a reglementărilor privind protecţia consumatorului în ceea
ce priveşte utilizarea cardurilor de debit/credit pe Internet.
18. Trebuie efectuate îmbunătăţiri sau adăugiri cu privire la acest domeniu sau altele considerate adiacente
(ca reglementarea criptografiei, notarul electronic, marca temporală).
19. Este necesară integrarea aplicaţiilor de orice tip din cadrul unei firme cu Web. Sintagma "nu eşti pe
Internet, deci nu exişti", afectează sistemul informaţional al unei firme sub toate aspectele de comunicare cu,
spre, şi dinspre acesta.
20. Se impun o serie de modalităţi necesare scăderii costurilor realizării aplicaţiilor de e-commerce cum ar fi:
alegerea personalului calificat; automatizarea proceselor şi activităţilor de dezvoltare; documentarea
corespunzătoare a tuturor activităţilor; începerea verificării şi validării încă din fazele iniţiale ale ciclului de
dezvoltare software; alegerea unui criteriu bun de oprire a testării.
Bibliografie
1. Afaceri electronice: teorie si practica. ASEM, 2002-431p. (Sub red. I.Bolun s.a., lucrarile
conferinteitehnico-stinntifice din 18-19 octombrie 2001).
2. Anderton,A., Economics, Causeway Press, Oxford, 1991.
3. Andrew Tanenbaum Retele de calculatoare. Agora, 1997, pag.780.
4. Art. 2, Proiect de lege privind comerţul electronic
5. AOL/Roper Starch Cyberstudy, 1999, Internet Research.
93
6. Apreutesei, Paula – Modele de estimare a costurilor aplicaţiilor de reţea, Academia de
StudiiEconomice, Bucureşti, 2000.
7. Assadi, Djamchid - „Intelligence economique sur Internet”, Publi-Union Editions, Paris,
1998.
8. Baciu, Achim T.– Costurile – organizare, planificare, contabilitate, calculaţie, control şi
analiză Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
9. Baum, D; Dessaux, C ; Taluktar, N:: e - Business Integration Oracle Magazine Sept-Oct
2000.
10. Bălăceanu Stolnici, C., Cunoaştere şi ştiinţă, Editura Fundaţiei “Andrei Şaguna”,
Constanţa, 1997.
11. Becker, S.G., Economic Theory, Alfred a Knapf Inc., New York, 1971.
12. Bibere, C.C., Vătuiu, T., „Payment Systems Ysing Electronic Checks”, Simpozionul
Internaţional multidisciplinar „Universitaria Ropet 2004”, Universitatea din Petrosani, Stiinte
economice şi management, 15-16 octombrie 2004.
13. Bibere,C.C., „C-Commerce – The Future of B2B”, Conferinta Stiintifica Internationala,
„Romania-Exigente in procesul dezvoltarii din perspectiva integrarii in anul
2007”,Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Stiinte Economice, 6-7 mai 2004.
14. Bibere,C.C., „Comertul electronic-provocarea mileniului III”, „Scentia”, nr.7/2004,
Fundaţia Naţionala pentru copii si tineret „Ecaterina Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea „Jiul
de Sus”.
15. Bibere,C.C., „Comerţul electronic”, Congresul al 28-lea ARA, Universitatea „Constantin
Brâncuşi”, Tg-Jiu, 3 – 8 iunie 2003.
16. Bibere,C.C., „Comerţul electronic-provocarea mileniului III”, Simpozionul Internaţional
„Impactul relaţiilor economice internaţionale asupra economiilor naţionale”, Societatea
Internaţională de Management, ULIM, Chişinău, 28 februarie 2004.
94
17. Bibere,C.C., „Globalizarea afaceriilor faţă în faţă cu pirateria tehnologică”, revista
„Economie şi Sociologie”, nr. 2, Chişinău, 2005.
18. Bibere,C.C., „ISDN – reţeaua digitală cu servicii inteligente”; Sesiune de comunicări
ştiinţifice cu participare internaţională – Universitatea „C-tin Brâncuşi”, Tg-Jiu – 24 – 26 mai
2002.
19. Bibere,C.C., „Plăţile electronice”, Congresul al 28-lea ARA, Universitatea „Constantin
Brâncuşi”, Tg-Jiu, 3 – 8 iunie 2003.
20. Bibere,C.C., „Proiectele EDI”, „Scentia”, nr.8/2004, Fundatia Nationala pentru copii si
tineret „Ecaterina Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea „Jiul de Sus”.
21. Bibere,C.C., „Protocoale de cumparare in comertul electronic”, Proceedings of the 1st
International Scientific Conference, Economy an Gobalisation, „C-tin Brincusi” University of
Tg-Jiu, Faculty of Economics, Romania, 4-5 iunie 2004.
22. Bibere,C.C., „Semnătura digitală”; Sesiune de comunicări ştiinţifice cu participare
internaţională – Universitatea „C-tin Brâncuşi” Tg-Jiu – 24 – 26 mai 2002.
23. Bibere,C.C., „Sisteme informatice pentru managementul comertului electronic si al
comunicarii”, „Scentia”, nr.9/2004, Fundatia Nationala pentru copii si tineret „Ecaterina
Teodoroiu”, Tg-Jiu, Universitatea „Jiul de Sus”.
24. Bibere,C.C., „Transferuri bancare prin Internet”; Sesiunea de comunicări ştiinţifice 26-
27 aprilie 2002,„Symposia Professorum”, Seria Economie, Chişinău, 2002.
25. Bibere,C.C., Popescu M.M., „Implementarea tehnologiilor de securitate a informaţiei”,
Conferinţa Ştiinţifică cu participare internaţională, Universitatea „Constantin Brâncuşi”,
Facultatea de Inginerie, Tg-Jiu, 4-5 noiembrie 2005.
26. Bibere,C.C., Popescu, M. M., „The advantages and the risks of the electronic trade”,
Conferinta Stiintifica Internationala ECOTREND 2005, Universitatea „C-tin Brâncusi”, Tg-
Jiu, Facultatea de Stiinte Economice, iunie 2005.
95
27. Bibere,C.C., Popescu, M.M.„Confidenţialitatea poştei electronice”, Conferinţa Ştiinţifică
cu participare internaţională, Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Facultatea de Inginerie, Tg-
Jiu, 4-5 noiembrie 2005.
28. Bibere,C.C., Popescu, M.M., „Tipologia pieţelor electronice globale şi problemele
acestora”, Conferinta Stiintifica Internationala ECOTREND 2005, Universitatea „C-tin
Brâncusi”,Tg-Jiu, 2005.
29. http://www.statistica.md
30.http:// www.bnm.md
31.http:// www.lex.md
32. http:// www.molddata.md
33. http:// www.infocom.md
34. http:// www.mdi.gov.md
35. http:// www.abm.md
36. http://www.arraydev.com/commerce/JIBC
37. http://www.cc.gatech.edu/gvu/user_surveys.htm
38. http://www.cisco.com/warp/public/750/johnchambers/internet_economy/white_pape
39. http://www.corp.aol.com/press/study/cyberstudy.pdf
40. http://www.dc.com
41. http://www.e.trade.btinternet.co.uk/questionnaire.htm
42. http://www.ecommerce.gov/framework.htm
96
43. http://www.economist.com/editorial/justforyou/current/index-surveys.html
44. http://www.economist.com/editorial/justforyou/library/index_foci.html
45. http:// www.economist.com/editorial/justforyou/library/index-surveys.html
46. http:// www.forrester.com/ER/Press/Release/01769114FF.html
47. http:// www.kpmg.co.uk/services/manage/pubs
48. „Securing the Cloud. A Survey of Digital Security”, in The Economist, October 26th-
November 1st, 2002, Volume 365, Number 8296
49. The National Strategy to SECURE CYBERSPACE, February 2003, The White House,
Washington, whitehouse. gov/ pcipb /cyberspace_strategy
50. W. Schwartan, Information Warfare, 2nd edition, Thunder’s Mouth Press, New York,
1996
51. W. Schwartan, Information Warfare, 2nd edition, Thunder’s Mouth Press, New York,
1996
52. Revista Informatica Economica, nr. 3(23)/2002
53. Conferinţa de presă de la sediul Asociatiei pentru Integrare din America Latina - The
Latin American Integration Association (LAIA) - Montevideo, Uruguay care a fost prezidată
de către Directorul Centrului Regional pentru America Latina - dl. Esteban Valenti si de
Directorul Biroului TIPS - Uruguay - dl. Daniel Barios, 7 iulie 2001.
54. http:// www.icann.org
55. http:// www.mdi.gov.md/news_mdi_2007_md/132193/
56. http:// www.itu.int/wsis/index.html
57. http:// www.businessnfinance.net/
58. http:// www.indiana.edu/~tisj/
59. http:// www.dirkw.com/
60. D. Fotache, L. Hurubean - Soluţii informatice integrate pentru gestiunea afacerilor –
ERP, Ed. Economică, Bucureşti, 2004
61. M. Ursăcescu - Sisteme informatice. O abordare între clasic şi modern, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003
97
62. M. Sabău - Soluţii pentru probleme economice, Net Report nr.125, februarie 2003
Anexe
Anexa 1 pag 1
Indicii activităţii în cadrul sistemului de plăţi cu carduri bancare din Republica Moldova pe anul 2008
98
Anexa 2
100
Transferuri de mijloace băneşti
din străinătate efectuate de persoane fizice (rezidente şi nerezidente)
prin băncile din Republica Moldova pentru perioada (ianuarie – decembrie 2008)
Remarcă: Persoanele fizice care transferă banii pot avea cetăţenia oricăror state. Provenienţa şi
destinaţia banilor transferaţi pot fi diferite.
Sisteme de transfer internaţional de bani (STIB) utilizate in Republica Moldova:
Blizko,Caspian Money Transfer,Contact,Inter Expres,Migom,Leader,Money Gram,Privat
Money,Anelik,Strada Italia,Travelex,Western Union,Xpress Money,Poşta rapidă,Unistream,Uno Money
Transfers etc.
Anexa 3
101
Modelul conceptual al comerţului electronic
Modelul conceptual al CE este construit pe baza a patru coordonate esentiale:
Modelul economic - defineste entiatile structural economice ale sistemului
Modelul proceselor - descrie procesele economice fundamentale care au loc in cadrul sistemului.
Modelul obiectelor - traduce domeniului aplicatie intr-o specificatie cvasi-tehnica pe baza unor metode specifice analizei obiectuale. Rezultatul consta intr-o serie de obiecte economice descrise intr-un vocabular comun analistilor economici si informaticienilor.
102
Modelul serviciilor - defineste la nivel tehnologic elementele constituente ale sistemului, formând alaturi de modelul obiectelor documentul initial utilizat in proiectarea si implementarea aplicatiei sof
Anexa 4 pag 2
Diagrama de desfăşurare surprinde imaginea statică a configuraţiei hardware şi a componentelor software necesare pentru rularea aplicaţiei.
ClientVanzariDirecte<<Standard EXE>>
ServiciiVanzariDirecte
<<COM>>
_IScannerCoduriBare
_ISertarCasaMarcat
_IScannerCartiCredit
__ICreditCardScanner
ServiciiCasaMarcat
<<COM>>
ServiciiUtilizatori
<<COM>>
ServiciiCartiCredit
<<COM>>
_IAutorizareUtilizator
_IClerk
_IAutorizareCartiCredit
_IManagementCasaMarcat
_ICasaMarcat
ServiciiStoc
IProdus
IStocProdus
ServiciiVanzari
<<COM>>
_ILinieVanzare
_ITranzactieVanzare
__IBarCodeScanner
Anexa 4 pag 3
103
S-au considerat a fi necesare următoarele resurse reprezentate în diagrama de mai jos:
- pentru întreg sistemul dezvoltat:
1. Server de baze de date
2. Server de aplicaţii
3. Reţea de tip WAN
4. Server Depozit
- pentru sistemul Vânzări Directe (cerinţe pentru fiecare magazin)
1. Server VD
2. Client VD (zero sau mai mulţi pentru fiecare magazin)
3. Cititor de coduri de bare, Cititor de cărţi de credit, Imprimantă chitanţe pentru fiecare Client
VD
- pentru sistemul Comert Electronic
1. server de Web
2. Reţea Internet
3. Client Browser (zero sau mai mulţi)
Anexa 4 pag 4
Modelul structural-funcţional a unui obicet de afecere electronică
104
Client VD
Cititor Coduri Bare
CititorCartiCredit
Server WebClient Browser
Corp. Application Server
Corp. Database Server
Server VD
Internet<<network>>
WAN<<network>>
0..n clienti internet
0..n magazine StatieLucruAnja
gat 0..n satii de lucru angajati
Server Depozit
Imprimanta Chitante
0..n clienti pe magazin
Anexa 5
Computere personale la 100 de locuitori în Republica Moldova comparativ cu alte ţări
105
Conform rezultatelor UIT, în anul 2005 după numărul de computere personale la 100 de locuitori, Republica Moldova se plasează pe locul 71 din 206 ţări ale lumii, deţinînd în Europa locul 32.
Sursa: Uniunea Internaţională a telecomunicaţiilor, 2006
INSTITUŢII ALE PIEŢEI VIRTUALE anexa 6
n/o Denumirea Site Acces1. Anunturi on-line http://www.999.md da
106
2. Anunturi on-line http://www.555.md da3. Makler on-line http://www.makler.md da4. Locuri de munca on-line http://www.joblist.md da5. Locuri de munca on-line http://moldovajob.ournet.md da
6.Camib. Suport Informational si Servicii Marketing
http//www.camib.com da
7. Federaţia Naţională Agroinform www.agravista.md da8. Banca de Economii www.bem.md da9. Euro Credit Bank http://www.telebank.md da10. Studioul on-line http: //ournet. md/~studio da11. Comercializare automobile şi servicii auto http://www.drive.md da
12.MDinto.biz - Portalul Businessului in Moldova
http://www.mdinto.biz da
13. PCMarket.MD http://pcmarket.md/gift.phpnu se
acceseează
14. CD Riscom http://cd.riscom.com da15. CD.from.md http://cd.from.md da16. Benefis http://www.benefisshop.com da17. Lumea ceasurilor http://www.watch.md da18. Produse on-line http://www.produse.com da19. Flowers2moldova.com http://www.flowers2moldova.com da20. Banca Sociala http://www.socbank.md/ da21. Bank Ipotechnyi http://www.ipotekabank.com da22. Banca Nationala a Moldovei http://www.bnm.org/ da23. Econom http://www.econom.md/ da24. Energbank http://www.energbank.com/ da25. Eximbank http://www.eximbank.com da26. Fincombank http://www.fincombank.com/ da27. Mobiasbanca http://www.mobiasbank.com/ da28. Moldincombanc http://www.moldindconbank.com/ da29. Moldova Agroindbank http://www.maib.md/ da30. Trans-Dniester Republican Bank http://www.cbpmr.net/ da31. Unibank http://www.unibank.md/ da32. Universalbank http://www.universalbank.md/ da33. VictoriaBank http://www.victoriabank.md/ da
34. Valerie http://www.valerie.moldsat.mdnu se
acceseează
35. PayPal Moldova http://mcc.md/zeppelinaus/index.html da36. AutoDatabase http://www.automarket.md da37. imobiliare.md http://www.imobiliare.md/ da38. Ergolemn http://www.mobila.md/ da39. Hotels.md http://www.hotels.md/ da40. Flowers delivery in Chisinau, Moldova http://www.flowerstomd.com da41. Online Shopping http://www.shoponline.md/ da42. Multievo http://www.multievo.md/ da43. AcasaShop http://www.acasashop.md/ da
Anexa 7
107
Comerţul electronic: creştere pe fondul crizei
Cît priveşte, insă, creşterea procentuala, observam că, în 2008, in timp ce numarul de site-uri active din
categoria Afaceri/Comerţ a crescut cu doar 21,35%, cel din categoria Comerţ electronic a crescut cu 40,25%.
Evoluţia numarului de vizitatori pentru cele doua categorii ofera cateva informaţii interesante:
- in primele luni din 2008, numarul de vizitatori inregistraţi de ambele categorii a avut o tendinta
descendenta;
- categoria Afaceri/Comert a cunoscut o descreştere abrupta şi, in perioada aprilie 2008 - august 2008,
numarul de vizitatori ai celor doua categorii a fost aproximativ egal;
- la finalul lunii august, cînd mass-media au inceput sa vorbeasca despre criza financiara mondiala, ambele
categorii au cunoscut o tendinţa ascendenta in prvinţa numarului de vizitatori. Cresterea categoriei Comerţ
electronic a fost mai susţinuta, aceasta depăsind, pentru prima data, categoria Afaceri/Comerţ;
- în octombrie, luna in care criza financiară a devenit subiectul predilect în mass-media, in timp ce numarul de
vizitatori al categoriei Comerţ electronic a continuat să crească, cel din categoria Afaceri/Comerş a intrat din
nou intr-o curba descendentă;
- deşi evoluţia din luna decembrie poate fi explicată prin comportamentul pe care utilizatorii îl au de obicei în
această perioadă a anului, evoluţia celor doua categorii în ultima perioadă a anului 2008 indică un interes
crescând faţa de site-urile din categoria Comerţ electronic.
108
Sursă: articol semnat de Underclick News ; sursa Trafic.ro
109