Comentariu: Gala Galaction — La Vulturi!1. La Vulturi! este o nuvelă realistă, care are ca temă lupta pentru apărarea fiinţei
naţionale şi pentru afirmarea conştiinţei naţionale, fiindcă tratează evenimentele
momentului mişcării de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu, ca moment al Revoluţiei
burghezo-democrate, ca moment al luptei pentru câştigarea independenţei naţionale
şi sociale.
Ideea este că libertatea socială şi independenţa naţională se dobândesc şi se
păstrează cu multe jertfe şi suferinţe. în acest sens, nuvela tratează viaţa unui
personaj, simbol al poporului român — Dănilă, starostele ciobanilor din satul La
Vulturi, de pe Valea Iablanicioarei. Viaţa acestuia este brăzdată, ca şi viaţa
poporului român, de multe valuri de amărăciune. De trei ori şi-a făcut, în tinereţe,
un rost şi o stare, de trei ori totul a fost distrus de puhoiul străinilor, care au năvălit
în ţară. Soarta lui Dănilă este o imagine a destinului poporului român, jefuit fără
milă de tătari şi de turci, de unguri şi de austrieci, de greci, cazaci, poloni.
Agripina, fiica lui Dănilă, se căsătorise cu Păun Ozun, unul dintre vitejii, care s-au
alăturat lui Tudor Vladimirescu. El a plecat, împreună cu zece flăcăi înarmaţi şi
pregătiţi de Dănilă, ca să lupte împotriva jugului otoman şi a jafului fanariot, fiindcă
erau „toţi copii de munte, cu bunăştiinţă într-ale flintei”.
Tema, eroii, conflictul, subiectul sunt luate din realitatea social-istorică. Păun Ozun
plecase la luptă îndemnat de Dănilă, ca să-1 ajute pe Tudor Vladimirescu. Dănilă a
aflat că TUdor Vladimirescu a pus stăpânire pe Bucureşti, că boierii i s-au supus, dar
n-a mai primit de mult nici o veste şi toţi erau îngrijoraţi. Viaţa se scurgea în sat
liniştită. Agripina făcea de mâncare la copii, când a auzit pocnete de pistoale şi
strigăte : „Fugiţi!Fugiţi! Vin turcii! ” Agripina îşi ia copiii, adică pe Vlad, Măriuca,
Păunaş, şi, cu un efort disperat, urcă muntele Scripetele pieptiş, până la stâna lui
Dănilă, spre a-şi pune copiii la adăpost.
Nuvela are un caracter realist, fiindcă Agripina şi Păun Ozun sunt eroi tipici în
împrejurări social-istorice tipice pentru neamul românesc de la începutul secolului
al XlX-lea. Scriitorul adoptă o atitudine critică faţă de expansiunea imperiilor turc,
rus şi austro-ungar, care doreau să-şi extindă puterea asupra principatelor române.
Arta prozatorului constă în felul în care el redă această realitate social-istorică, prin
gândurile şi sentimentele trăite de eroii săi.
2. La Vulturi! este un nume simbolic al unei nuvele simbolice. Vulturii reprezintă
cele trei imperii — turc, rus şi austro-ungar — care sfâşiau poporul român, aşa cum
vulturii din nuvelă l-au sfâşiat pe Păunaş. In acest context simbolic, aşa cum satul a
fost atacat de turci, tot aşa ţara a fost jefuită sistematic de tâlharii organizaţi în
hoarde: turci, tătari, unguri, austrieci, greci, cazaci, poloni, ruşi, evrei, germani.
Aşa cum Agripina se ascunde pe poteca de munte şi-şi salvează copiii, tot aşa ţara
şi-a ascuns în munţi fiii, adică poporul român, şi 1-a ajutat să supravieţuiască. Aşa
cum Agripina face eforturi disperate pentru a supravieţui, tot aşa Ţara Românească
va face un efort disperat, pentru a scăpa de lipitorile fanariote, de tâlharii turci, de
grecii conduşi de Ipsilanti, de ruşi, de unguri sau de austrieci.
Moş Dănilă ia buciumul şi sună „Alergaţi, ciobani!”, coboară, împreună cu ceilalţi
păstori, în poiana unde fusese ascuns Păunaş, vede penele care arătau lupta dintre
vulturi şi, căzut în genunchi, se roagă lui Dumnezeu, nu pentru el, ci pentru întregul
popor român, fiindcă numai Dumnezeu putea să pună un sfârşit acestui continuu
martiraj al neamului românesc. Moş Dănilă este un personaj simbolic, un prototip al
omului carpato-dunărean, care a supravieţuit cu greu timp de două milenii, dând
dovadă de sacrificiu, de dragoste faţă de ţară. Românii au trebuit să ducă un război
permanent în toate părţile, pentru a-şi păstra fiinţa naţională, pentru a-şi afirma
conştiinţa naţională şi creştină ortodoxă împotriva ucenicilor satanei.
Nuvela aduce o imagine a satului şi a ţăranului român de la începutul secolului
trecut, silit mereu să refacă ceea ce au dărâmat năvălitorii.
Tema, eroii, conflictul şi subiectul sunt construite pe o continuă corespondenţă între
planuri, printr-o continuă sugerare a generalului prin particular, printr-o continuă
exprimare a adevărului istoric, prin viaţa unor eroi. Roirea continuă a vulturilor
deasupra satului sugerează permanenta ameninţare a vulturilor imperiali, care au
aşteptat tot timpul ca nişte păsări de pradă să sfâşie principatele române.
Curgerea apei Iablanicioarei sugerează scurgerea vieţii şi nu întâmplător ea curge
pe lângă casa lui Păun Ozun şi a lui Moş Dănilă.
Faptul că turcii, duşmanii ţării, au ajuns până aici în munţi, arată cât de adânc era
lovită ţara şi cât de adânc era jaful practicat asupra poporului român.
3. La Vulturi! este o nuvelă cu caracter romantic, fiindcă tema, eroii, conflictul şi
subiectul au la bază sentimentul dragostei faţă de ţară.
Păun Ozun, soţul Agripinei, care pleacă, însoţit de o ceată de voinici, să-1 sprijine pe
Tudor Vladimirescu, este un erou romantic şi împrejurările social-istorice pot fi
considerate excepţionale. Chiar Dănilă, prin faptul că-şi reface de trei ori gospodăria
distrusă este un personaj excepţional prin tenacitatea, răbdarea, iscusinţa, bărbăţia,
cu care luptă pentru destinul său, dar şi pentru destinul naţional.
Numele satului La Vulturi este semnificativ pentru refugiul în natură, al celor ce
locuiesc aici, pentru vitejia şi curajul cu care luptă, ca să-şi agonisească existenţa.
Satul este el însuşi comparat de scriitor cu un cuib de vulturi.
Agripina este tipul femeii de la ţară. îşi iubeşte copiii, duce greul gospodăriei, are
simţul obligaţiilor şi îndatoririlor ce-i revin. Ştie să găsească cea mai bună soluţie la
venirea turcilor, pentru a-şi salva copiii. Ea este şi o eroină romantică, prin efortul
excepţional pe care-1 face şi trăieşte intens, cu tenacitate, întâmplarea dramatică a
năvălirii turcilor în ţară. Evocarea trecutului glorios într-o formă indirectă, dar şi
destinul tragic al poporului român transformă nuvela într-o meditaţie pe tema
destinului uman.
Există o profundă unitate între destinul tragic al lui Dănilă, al lui Tudor
Vladimirescu, al lui Păunaş şi al poporului român. Trăsăturile morale ale eroilor pun
în evidenţă trăsăturile morale ale poporului român: vitejia şi curajul — prin Păun
Ozun şi Tudor Vladimirescu, răbdarea şi tenacitatea — prin Dănilă, dragostea şi
devotamentul — prin Agripina. Nădejdea şi credinţa în Dumnezeu sunt bine
exprimate prin acea rugăciune din final: „—Pune un hotar, Stăpâne, nenorocirii
noastre! Ajungă Sfinţiei Tale atâta jertfă!”, rostită de Dănilă.
Cititorul trebuie parcă să-şi răspundă în final la cuvintele lui Lucian Blaga: „Oare
vitregia vieţii nu constituie tocmai piatra de încercare a adevăratelor caractere?” şi
sâ înveţe, de la eroii lui Gala Galaction, cum să se comporte în faţa destinului tragic
al poporului din care face parte.
4. Stilul lui Gala Galaction este poetic; metaforele împodobesc textul: „acest cuib de
vulturi”, „o cunună de securi”, „ochi de flacără”, „aripile negre ale pădurilor de
brad”, „fiorul nenorocirii”, „laptele meu e acum foc şi otravă”.
Unele metafore au o construcţie mai deosebită, vădind maturitatea artistică a
scriitorului: „Gânduri-gânduri — nori şi corbi — treceau prin cugetul lui Dănilă”,
„Gurile de secure ale Scripetelui muşcând din cerul albastru” Metaforele, ca şi
metonimiile, au de multe ori rolul de a surprinde trăirile interioare ale eroilor.
Astfel, când Agripina face efortul disperat de a urca muntele, ea trăieşte o serie de
senzaţii, exprimate prin metonimii de tipul substituţiei cauzei cu efectul: „Munţii se
învârtiră cu ea şi toată greutatea trupului i se răsturna în cap”, „Copacii din jur
zvâcneau şi începeau să se facă roşii”, „i-o plesni inima-n piept”, „gândurile i se
topeau în cap „, „bătăile inimii erau bolovani încinşi”, „în pieptul ei ardea toată
pădurea”, „Cu pumnii „îşi vâra ochii în cap”. Alte metonimii au rolul de a stabili o
relaţie între realitatea socială şi trăirile lui Dănilă: „Gospodăria iui şi tot satul cu ea
s-au zvârcolit în flăcări, dacă o ti să ne ceară pielea, o să le-o vindem cât vom putea
mai scump”.Năvălirea turcilor este redată tot prin mai multe metonimii: „prăpăstiile
rostogoliră un ropot de pistoale”, „coame de cai izbucniră într-o clipă şi în fiecare
coamă câte un cap de turc”. Textul are şi o serie de termeni specifici satului
muntean, care îi dau un anumit specific local: „sădite”, „zăplan”, „venetic”,
„ghenarie”, „smaciat” „pirostrii”, „chisnea”, „schimele” „ţăpure”. Epitetele au o
valoare sugestivă şi se împletesc cu asonante şi aliteraţii: „ploi putrede”, „dincolo de
odorul adormit”, „clocotul ceaunului”. Sunt utilizate şi simboluri. Astfel, Păunaş este
pentru Dănilă „berbecelul cel mai drag”, iar pentru autor, când un trandafir, când
un bujor frânt. Procedeele artistice, utilizate de Gala Galaction, au un rol profund
funcţional în text şi ele dovedesc, pe de o parte, maturitatea şi măiestria artistică a
scriitorului, iar, pe de altă parte, profunda sa aderenţă la realism.
La Vulturi - nuvela
Rezumat
Nuvela "La Vulturi !" înfatiseaza o pagina zbuciumata din istoria poporului nostru, evenimentele dramatice prezentate petrecându-se pe fundalul Revolutiei de la 1821.
Actiunea se petrece într-un catun de la poalele Culmilor Scripetelui, pe valea Iablanicioarei, într-un cuib de vulturi. Din cele foarte putine case de aici, cele mai impunatoare sunt casa lui Danila si a ginerelui sau, plecat la lupta alaturi de Tudor Vladimirescu. Batrânul Danila a facut de trei ori avere si de trei ori i-au spulberat-o turcii, iar acum s-a retras în munti, devenind starostele ciobanilor de aici. Sotia lui Ozun, Agripina, este îngrijorata neprimind vesti de la el, dar Danila o îmbarbateaza si se bucura la vederea lui Paunas, fiul Agripinei si viitorul tuturor.
În ziua aceea senina, batrânul a urcat la stâna, iar satul este învaluit în tacere si nemiscare. Agripina vede ca în fiecare zi de casa si de copiii care se joaca în curte.
Deodata pacea este tulburata si cade ca un trasnet vestea navalirii turcilor. Speriata, Agripina se repede si îl ia pe Paunas, tâsneste în gradina de unde îi ia si pe Vlad si Mariuca si începe sa urce spre stâna. Ea alege drumul cel mai anevoios, care pune probleme chiar si unui barbat în toata firea. Îsi continua drumul pe lânga pârâu crezând ca numai zgomotul acestuia poate acoperi plânsul copiilor. Agripina este epuizata fizic, dar continua sa urce simtindu-se urmarita de turci. Ajunge în sfârsit în poiana de sub stâna, unde îl ascunde pe Paunas într-o capita cu fân si pleaca împreuna cu ceilalti doi.
Trezit din gândurile sale de scâncetul Mariucai, mos Danila îi vede pe cei doi nepoti si pe mama lor aproape desfigurata.
Aflând de navalirea turcilor, îi strânge pe ciobani în graba, o lasa pe Agripina în gria lui Dragomir Ozun si porneste în cautarea copilului. La locul indicat de Mariuca gaseste numai scutecele acestuia, pline de sânge, Paunas fiind rapit si omorât de vulturi.
Sfâsiat de durere pentru moartea copilului, Danila înalta cerului o ruga jalnica pentru un destin mai bun al neamului sau.
Top Related