Cercetari privind automatizarea fluxului informational de la cititoare de
coduri de bare in ERP
Ignat Marius
Conducator Stiintific : Conf.dr.ing. George ENCIU, Asist. univ. dr. ing. Adrian
POPESCU,Departamentul MSP
In aceasta lucrare va prezint modul incare se poate realiza un flux de aprovizionare a unei
intreprinderi ce foloseste un sistem informational ERP . Pentru acest proiect am realizat un
program care va scana un cod de bare, il va decodifica si il va introduce intr-o baza de date
de tip MySQL.
1 ) INTRODUCERE
O aplicatie ERP reprezinta o imbinare a
practicilor de management al afacerilor cu
tehnologia informatiilor, prin care procesele de
afaceri ale unei companii sunt integrate in cadrul
sistemului informatic, in vederea atingerii unor
obiective de business specifice.
De-a lungul timpului, tehnicile si
practicile de management au evoluat intr-un set
de regului general acceptate (best practices)
specifice fiecarei verticale de business. Desi
rezultate in urma unui proces de sedimentare
indelungat, aceste „best practices” sunt si ele
supuse necesitatii continue de resincronizare cu
modificarile structurale ale mediului de afaceri.
Rolul unei aplicatii ERP este de a facilita
incorporarea si actualizarea acestora in cadrul
proceselor de business ale companiei.
Tehnologia informationala reprezinta
infrastructura hardware, software, retelistica si
comunicatii necesara implementarii unui sistem
ERP.
Codurile de bare sunt folosite in special
in sistemele informationale de tip ERP pentru a
facilita si a automatiza fluxul de material intr-o
firma .
Un bun exemplu a unei astfel de
automatizari sunt sistemele de tip ASRS
(Automated Storage and Retrival Systems) care
folosesc cititoare de coduri de bare pentru a stoca
si a retrage produse automat din propriul sistem
de inventar .
Cel mai intalnit tip de cod de bare folosit
in mediul industrial este tipului de cod de bare
„Code 128 ” deoarece dupa cum ii si vine numele,
acest tip de cod de bare poate stoca pana la 128
de caractere ceea ce permite o flexibilitate mare.
Obiectivul urmarit de aceasta lucrare este
studiul din punct de vedere informatic al modului
in care se realizeaza aprovizionarea unei
intreprinderi ce foloseste coduri de bare pentru a-
si indexa produsele achizitionate intr-un sistem
informational de tip ERP si ASRS .
In 1932 un grup de studenti de la Universitatea
Harvard condusi de Wallace Flint au demarat un
proiect destul de îndrăznet. Produselor le erau
anexate puncte de reper din cataloage de produse
si erau centralizate într-o bază de date. Codurile
de bare, în forma modernă, au început să apară în
1948.
Bernard Silver, un absolvent al institutului
„Drexel Institute of Technology” din
Philadelphia, a primit o cerere de dezvoltare a
unui sistem automat de identificare a produselor.
Silver i-a povestit prietenului său Norman Joseph
Woodland despre comanda primită. Woodland
avea 27 de ani si era profesor la acelasi institut.
Problema l-a fascinat pe Woodland, care a
început să lucreze la acest proiect.
Prima idee a lui Woodland a fost aceea de
a folosi un tip de cerneală care sub actiunea
radiatiilor ultraviolete devine strălucitoare.
Woodland si Silver au creat un dispozitiv care
functiona, dar sistemul avea probleme cu
instabilitatea cernelii, iar tipărirea modelelor era
foarte costisitoare. Woodland era convis că ideea
lor era bună, astfel că a renunțat la profesorat si s-
a mutat în Florida unde avea mai mult timp de
lucru.
La 20 octombrie 1949 Woodland si
Silver au publicat o lucrare intitulată „Classifying
Apparatus and Method” (Aparat si metodă de
clasificat). Inventatorii au descris inventia lor ca
fiind „arta de clasificare a produselor pe baza
modelelor”.
Majoritatea codurilor de bare pe care
Woodland si Silver le-au descris erau formate
dintr-o serie de spirale. În timp ce cei doi le
descriau ca simboluri, codurile lor de bare se
asemănau foarte mult cu codurile de bare
unidimensionale din prezent.
Sistemul era realizat dintr-un model
format din 4 linii albe pe un fundal închis. Prima
linie era linia de control, iar celelalte 3 linii erau
fixate la distante variabile fată de prima linie.
Informatia era codată prin prezenta sau absenaa
unei sau mai multor linii. Astfel se puteau realiza
identificarea a 7 produse diferite. Prin adăugarea
mai multor linii era posibilă distinctia între si mai
multe produse. La un număr de 10 linii erau
posibile 1023 (210-1) de clasificări diferite.
Modelul de cod de bare realizat de
Woodland si Silver la 7 octombrie 1952 a început
să fie folosit ca model general de identificare a
produselor.
Silver a murit în 1962 la vârsta de 38 de ani,
înainte de a putea vedea utilizarea codurilor de
bare în comert. În1992 Woodland a fost distins cu
„National Medal of Technology” (Medalia
natională a tehnologiei) de către președintele
american George H. W. Bush. Nici unul din cei
doi nu s-a gândit că invenția lor va deveni o
afacere de peste 2.000 de miliarde de dolari.
Codurile de bare au început să fie folosite
în comert numai după 1966. „National
Association of Food Chains” (Asociatia natională
a lanturilor alimentare) a comandat unui
producător de echipamente electronice realizarea
unui echipament care să poata realiza citirea
codurilor de bare pentru o evidentă si un inventar
mult mai rapid al produselor. În 1967 a fost
instalat primul cititor de coduri de bare la un
magazin din Cincinnati. Codurile de bare
erau reprezentate după modelul realizat de
Woodland si Silver. Aceste coduri de bare nu erau
imprimate direct pe ambalaje ci pe etichete pe
care angajatii magazinului le lipeau pe produse.
Astfel sistemul a fost recunoscut ca un model de
automatizare si identificare a produselor si a fost
adoptat de toti producătorii si distribuitorii de
produse.
În 1969 aceeasi asociatie a comandat la
compania Logicon dezvoltarea unui sistem
pentru industria codurilor de bare. Rezultatele au
fost realizarea standardului UGPIC (Universal
Grocery Products Identification Code, Codul de
identificare universal al produselor alimentare) în
vara anului 1970. Trei ani mai târziu s-a adoptat
simbologia UPCpentru indentificarea produselor
în SUA. A fost implementat de compania IBM si
dezvoltat de George Laurer, care a continuat
ideea lui Woodland si Silver. La vremea aceea
Woodland era angajat IBM.
În iunie 1974 primul scaner UPC realizat
de NCR Corporation (care se numea pe atunci
National Cash Register Co.) a fost instalat la
supermarketul Marsh din Troy, Ohio. La 26 iunie
1974 a fost scanat si înregistrat primul produs cu
cod de bare. Produsul era un pachet de 10 lame de
gumă de mestecat de marca Wrigley. Produsul
acesta nu a fost special realizat pentru a fi primul
produs scanat, ci pur si simplu a fost o întâmplare.
Din păcate istoria nu a păstrat si numele
cumpărătorului. Astăzi pachetul respectiv
de gumă de mestecat este expus la „Smithsonian
Institution's National Museum of American
History”.
Prima încercare de aplicare în industrie a
identificării automate a fost demarată la sfârsitul
anilor 1950 de către Asociatia Americană a
Transportatorilor. În 1967 s-a adoptat un format
de cod de bare. Etichetarea masinilor si instalarea
de cititoare a început la 10 octombrie 1967. După
7 ani erau etichetate 95 % din masini. Din mai
multe motive sistemul nu a putut functiona si a
fost în cele din urmă abandonat (în 1970).
În 1981 Ministerul Apărării al SUA a adoptat
formatul de cod de bare Code39 în industria
militară.
Tipuri de coduri de bare:
În funcţie de metodele utilizate pentru
obţinerea unui cod de bare, deosebim mai multe
tipuri de coduri. Pentru denumirea acestora, în
standardele române se utilizează termenul de
simbolizări. Regulile specifice fiecărei
simbolizări au, de asemenea, denumirea
standardizată de specificaţii de simbolizare. În
practica economică sunt utilizate relativ puţine
simbolizări, deşi numărul lor ajuns la circa 225.
Standardul european EN 796 Coduri de bare,
elaborat de Comitetul European de Standardizare
(CEN) prevede 18 simbolizări (tipuri de coduri),
cărora le-a atribuit câte un identificator de
simbolizare. Până în prezent, au fost elaborate
standarde pentru următoarele tipuri de coduri:
Codul 39, Codul 128, Codul EAN-UPC,
Interleaved 2 of 5 şi Codabar. /Marcu, I., 1998/.
Toate acestea au fost prelucrate ca standarde
române, de Comitetul Tehnic CT 300 Coduri cu
bare.
Ţinând seama de sistemul de codificare a
informaţiilor, există două categorii de coduri de
bare:
• coduri cu bare liniare, în care informaţia
este codificată pe o singură direcţie, de regulă pe
orizontală;
• coduri cu bare bidimensionale, în care
informaţia este codificată atât pe orizontală, cât şi
pe verticală.
Codurile bidimensionale au o capacitate
mai mare de cuprindere, comparativ cu cele
liniare. În practica economică ele sunt,
deocamdată, puţin răspândite. Se apreciază că, în
perspectivă apropiată, ca creşte interesul pentru
codurile bidimensionale, mai ales pentru varianta
matricială, apreciată ca fiind cea mai
performantă. De fapt, în SUA se utilizează deja
un cod bidimensional matricial, denumit Maxi
Code.
Toate tipurile de coduri menţionate anterior sunt
coduri liniare. În funcţie de caracteristicile şirului
de caractere pe care-l codifică, deosebim mai
multe tipuri de asemenea coduri:
• coduri numerice, care pot reprezenta
numai cifre (de ex. codurile EAN şi UPC)
• coduri alfanumerice, care pot reprezenta atât
cifre cât şi litere (de ex. codul 128 şi codul 39)
• coduri cu lungime fixă, care pot
reprezenta şiruri cu un număr fix de elemente (de
ex. codul EAN, care poate reprezenta numai un
şir numeric de 8 sau 13 elemente)
• coduri cu lungime variabilă, care pot
reprezenta şiruri conţinând un număr variabil de
elemente (de ex. codul 128 şi codul 39)
Coduri de bare ce pot sustine cantitati
mari de date concentrate in spatii
restranse(de ex. PDF417 ,DataMatrix si
Qrcode)
2) STUDIUL ACTUAL
In decursul acestei lucrari am realizat un
program de tip ERP ce imi permite sa simulez
ciclul de aprovizionare a unei intreprinderi. .
Aceasta foloseste o camera web pentru a citi
codurile de bare prezente pe produs ,aceste date
fiind apoi procesate si introduse intr-o baza de
date de tip SQL.
Sistemul de operare folosit pentru
realizarea acestui proiect este Linux . Am ales
acest sistem de operare datorita dorintei de a
ramane cat mai realist , acesta fiind flosit in mare
parte in medii IT , Retealistica si industrial
datorita flexibilitatii si compatibilitaii ridicate cu
diferite tipuri de hardware , cerintelor de
hardware foarte scazute si licentei open-source.
Deasemenea , pentru realizarea
sistemului ERP am folosit nevoit sa instalez si sa
configurez un server de baze de date numit
MySQL care de asemenea are licenta open-
source in care datele obtinute despre produse prin
citirea codurilor de bare sa poata fii stocate ,
indexate cu posibilitatea de filtrare a datelor
stocate folosind limbajul standardizat pentru baze
de date „SQL”.
Pentru realizarea acestui program am
ales limbajul de programare Python 3.4 datorita
flexibilitatii sporite a acestuia , fiind un limbaj
de programare interpretat si nu compilat , permite
astfel rularea acestui program pe orice
platforma cu modificare minime aduse la codul
sursa al acestuia. Programul este constituit din 3
functii :
Functia de testare a camerei web care
initializeaza o scanare dupa dispozitive video
prezente pe porturile USB ale PC-ului in acelasi
timp eliminand camerele web integrate prezente
in Laptop-uri .
Dupa ce prima functie este finalizata, iar
lista de dispozitive de captura video este generata
,este automat executata cea de a doua functie care
initializeaza dispozitivul video ( Camera Web ) si
incepe scanarea video pentru coduri de bare.
Aceasta functie foloseste o librarie numita zbar
care se ocupa de recunoasterea, decodificarea si
verificarea integritatii datelor decodificate unei
game variate de coduri de bare 1D si 2D.
Dupa ce este finalizata cea de a doua
functie , aceasta lanseaza a treia functie a carui
scop este de a trimite datele decodificate la
serverul MySql pentru a fii stocate. Acest lucru
este realizat folosing libraria mysql a python-
ului, care imi permite sa ma loghez ca apoi sa pot
executa comenzi sql pentru a introduce datele
anterion scanate.
Top Related