UNIVERSITATEA TEHNICĂ DIN CLUJ-NAPOCA
CENTRUL UNIVERSITAR NORD DIN BAIA MARE
FACULTATEA DE ȘTIINTE
CELE 21 DE LEGI SUPREME ALE
LIDERULUI
ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. universitar dr. ec. Hahn Rada Florina
STUDENTĂ:
Morlovea (Dragomir) Elvira Elena
2019
2
1. CUPRINS
1. Cuprins...................................................................................................... Pag.2
2. Introducere................................................................................................ Pag.3
3. Legea pragului limitativ............................................................................ Pag.4
4. Legea influenței........................................................................................ Pag.6
4.1. Cinci mituri despre leadership.................................................................. Pag.6
4.1.1. Mitul managementului........................................................................ Pag.7
4.1.2. Mitul antreprenorului.......................................................................... Pag.7
4.1.3. Mitul cunoașterii................................................................................. Pag.7
4.1.4. Mitul pionierului................................................................................. Pag.7
4.1.5. Mitul funcției...................................................................................... Pag.8
5. Legea procesului....................................................................................... Pag.8
6. Legea navigației........................................................................................ Pag.9
7. Legea adăugării de valoare........................................................................ Pag.10
8. Legea bazei solide..................................................................................... Pag.12
9. Legea respectului...................................................................................... Pag.12
10. Legea intuiției...........................................................................................
Pag.13
11. Legea magnetismului................................................................................ Pag.14
12. Legea conectării........................................................................................ Pag.15
13. Legea cercului interior.............................................................................. Pag.16
14. Legea delegării autorității......................................................................... Pag.19
15. Legea imaginii.......................................................................................... Pag.20
16. Legea acceptării........................................................................................ Pag.22
17. Legea victoriei.......................................................................................... Pag.24
18. Legea elanului........................................................................................... Pag.27
19. Legea priorităților..................................................................................... Pag.30
20. Legea sacrificiului..................................................................................... Pag.30
21. Legea momentului oportun....................................................................... Pag.33
22. Legea dezvoltării explozive...................................................................... Pag.34
23. Legea moștenirii....................................................................................... Pag.35
24. Concluzii finale......................................................................................... Pag.36
25. Bibliografie............................................................................................... Pag.38
3
2. INTRODUCERE
Am deosebita plăcere de a scrie acest referat ce are ca și subiect principal Leadershipul. Este
un subiect foarte special pentru mine, deoarece îl studiez de aproape 8 ani și am ajuns la
concluzia că, așa cum John Maxwell bine a spus, “Totul începe și se termină cu
leadershipul”.
Liderii sunt o forță, ei există dintotdeauna și sunt motivul datorită căruia am evoluat de-a
lungul timpului ca și societate. Dar, cine sunt acești lider?
Păi, în primul rând, sunt oameni ca mine și ca tine, care bineînțeles că se nasc, la fel ca
oricine altcineva. Spun asta deoarece am auzit de mai multe ori decât pot număra întrebarea:
Liderii se nasc sau se fac?
Personal, în baza studiului și experienței mele, consider că există oamenii care se nasc cu
anumite deprinderi, care dacă sunt dezvoltate, ajung să fie lideri de succes. Exact ca și acei
copii care de la vârste foarte fragede demonstrează un talent extraordinar în muzică și dacă
dezvoltă acest talent ajung să umple stadioane.
Dar, cred că aceste abilități pot fi dezvoltate și de-a lungul timpului. Dacă o persoană alege
calea dezvoltării personale, a dezvoltării inteligenței emoționale, sociale și a inteligenței în
leadership poate ajunge să își cultive abilitățile și să fie un lider cu influență. Bineînțeles că
pentru a deveni lider într-un domeniu e mult de muncă și de studiat, dar capul sus – munca
bate talentul, atunci când talentul nu muncește.
Bineînțeles că un lider dezvoltat nu va fi niciodată capabil să influențeze la fel de mult ca un
lider cu deprinderi înnăscute ce a ales să se dezvolte în această direcție. Dar, nu toți vrem să
fim lideri de națiuni și așa cum și leii au liderul lor ce este tot leu, și tigrii, elefanții și
maimuțele au lideri.
Poate că nu o să fii următorul Steve Jobs, dar dacă dorești să îți dezvolți competențele de
leadership poți ajunge să conduci echipe, departamente și chiar, de ce nu, să construiești
companii de succes.
Cred cu tărie că singura modalitate prin care putem să creștem și să ne dezvoltăm deprinderi
de orice fel este studiul. Fiecare carte reprezintă o ușă spre un mic univers, pe care dacă ai
curaj și răbdare să îl vizitezi te va îmbogăți cu experiențe minunate, îți va deschide mintea
și inima spre cunoaștere și nu în ultimul rând te va înzestra cu deprinderi noi minunate.
Fiecare carte reprezintă, într-un fel, o conversație între autor și persoana care o citește. Unii
oameni se apucă de o carte în speranța că vor găsi în ea puțină încurajare. Alții devorează
informațiile din ea ca și cum participă la un curs intensiv. Alții găsesc în paginile ei un
mentor cu care pot sta de vorbă zilnic.
Un astfel de mentor este pentru mine John C. Maxwell. Prin cărțile lui am înțeles de ce este
important să crești, să te dezvolți și am înțeles că am o responsabilitate, față de mine însumi
și fată de societate, să îmi descopăr potențialul maxim și să îmi dezvolt abilitățile astfel încât
să fiu un sprijin pentru familia mea și pentru societatea în care trăiesc.
Printre primele cărți pe care le-am studiat a fost “Cele 21 de legi supreme ale liderului” un
ghid extraordinar pentru oricine dorește să își dezvolte abilitățile de lider.
4
“Leadershipul presupune abilitatea de a face mai multe lucruri bune, nu doar unul- John
C. Maxwell”
În continuare vom discuta despre cele 21 de principii ale liderului și vom vedea că este foarte
important să încercăm să le stăpânim. Cu toate acestea în ciuda faptului ca trebuie să ne
descurcăm cât mai bine la toate cele 21 de principii dacă vrem să fim niște lideri
extraordinari, realitatea este că nici unul dintre noi nu le stăpânește pe toate. Inclusiv autorul
acestei cărți mărturisește că se descurcă mediocru sau sub medie la cinci dintre legi. Așadar,
ce ar trebui să facă un lider? Să le ignore? Nicidecum, ci să își facă o echipă de lideri. Pe
măsură ce identificăm acele capitole la care nu ne descurcăm așa de bine, unul dintre
lucrurile pe care le putem face este să căutăm oameni cu abilități mai bine dezvoltate decât
ale noastre. Ei ne vor completa abilitățile noastre și noi le vom completa pe ale lor, reușind
astfel să ne creăm o echipă de staruri. Să nu uităm faptul că, nu există situații în care un
singur individ să fie mai inteligent decât toți cei cu care lucrează la un loc.
Vremurile se schimbă. Tehnologia progresează. Cultura diferă de la un loc la altul. Însă
principiile de leadership sunt constante – indiferent că ne referim la cetățenii din perioada
modernă, la liderii din comunitatea internațională, la preoții din bisericile locale sau la
oamenii de afaceri din economia globală a zilelor noastre. Principiile de leadership sunt
neschimbate și au trecut testul timpului.
Pe măsură ce vom aprofunda cele 21 de legi, e important să nu uităm patru aspecte esențiale:
1. Legile pot fi învățate. Unele sunt mai ușor de înțeles și de aplicat decât altele, însă
fiecare dintre ele poate fi deprinsă.
2. Fiecare lege este de sine stătătoare. Legile sunt complementare unele altora, însă
nu avem nevoie de una dintre ele ca să o învățăm pe alta.
3. Legile au fiecare consecințele aferente. Respectându-le, oamenii ne vor urma.
Încălcându-le sau ignorându-le nu vom putea niciodată să îi conducem pe alții.
4. Aceste legi reprezintă fundamentul leadershipului. Odată însușite, aceste principii
trebuie aplicate în viața de zi cu zi.
Indiferent de etapa în care suntem în cadrul procesului de leadership, cu cât este mai mare
numărul de legi pe care le învățăm, cu atât vom deveni lideri mai buni. Fiecare lege este un
instrument în sine, gata să fie luat și folosit astfel încât să ne ajute în atingerea obiectivelor
și să schimbăm în bine viața celor din jur.
3. LEGEA PRAGULUI LIMITATIV
“Abilitatea de leadership determină nivelul de eficiență pe care îl are o anumită persoană-
John C. Maxwell”
Să presupunem că, pe o scară de la 1 la 10, abilitatea de a conduce a unei persoane se află
pe la nivelul 8, atunci această persoana nu poate depăși niciodată nivelul 7 din punct de
vedere al eficienței. Dacă reușește să conducă la nivelul 4, atunci eficiența acesteia nu va
depăși nivelul 3. Abilitatea de leadership a unei persoane va determina întotdeauna eficiența
și potențialul impact asupra organizației din care face parte.
5
Succesul există în stare latentă în fiecare dintre noi, dar succesul personal care nu este însoțit
de talentul de lider aduce cu sine doar o eficiență minimă. Impactul pe care îl are o persoană
depinde foarte mult de talentul său de conducător. Cu cât o persoana vrea să urce mai sus,
cu atât are nevoie într-o măsură mai mare să fie un lider bun. Cu cât o persoană își dorește
ca impactul său să fie mai puternic, cu atât influența acesteia trebuie să fie mai mare.
Leadershipul are efect de multiplicare. Capacitatea de a conduce va reprezenta întotdeauna
pragul care determină atât eficiența personală, cât și pe cea la nivel organizațional. Dacă este
puternic conturată, atunci pragul de limitare va fi situat la un nivel superior. În caz contrar
organizația va fi și ea limitată. De aceea, în perioade dificile, companiile au tendința de a-și
căuta un nou lider. Când o țară trece printr-o perioadă de criză, se alege un nou președinte.
Când o firmă nu reușește să aibă profit, este angajat un nou director executiv. Când o biserică
abia reușește să se mențină la suprafață, caută un preot nou. Când o echipă sportivă pierde
meci după meci, este schimbat antrenorul.
Relația dintre leadership și eficiență este probabil cel mai bine evidențiată în sport, unde
rezultatele sunt imediate și clare. În cazul unei organizații sportive de profesioniști, talentul
reprezintă doar foarte rar o problemă. Aproape toate echipele au jucători talentați. Problema
este leadershipul, care începe cu proprietarul echipei și continuă cu antrenorii, dar și cu câțiva
jucători mai importanți. Dacă o echipă talentată nu obține victorii, atunci trebuie analizat
modul în care aceasta este condusă.
Oriunde privim, putem descoperi oameni deștepți, talentați și de succes, care nu pot merge
însă mai departe din cauza abilităților lor limitate de a conduce. De exemplu, la sfârșitul
anilor ’70, la înființarea companiei Apple, creierul din umbră era Steve Wozniak.
Capacitatea lui de a conduce era destul de slabă, spre deosebire de cea a partenerului său,
Steve Jobs & Steve Wozniak
Sursa: https://www.zf.ro/business-hi-tech/dezvaluiri-din-arhiva-secreta-a-apple-cum-a-ales-steve-jobs-numele-companiei-9110403
S
6
Steve Jobs. Abilitatea sa era atât de mare încât a reușit să construiască o organizație de primă
clasă, care valorează extrem de mult. Acesta impactul pe care îl are Legea Pragului Limitativ.
4. LEGEA INFLUENȚEI
“Adevărata unitate de măsură a leadershipului este influența – nici mai mult, nici mai puțin
- John C. Maxwell”
Cum arată liderii? Sunt întotdeauna puternici, impresionanți și carismatici? Și cum se
măsoară eficiența unui lider? Dacă punem 2 persoane una lângă cealaltă, ne putem da oare
seama pe loc care dintre ele este un lider mai bun? Sunt întrebări pe care oamenii și le tot
pun de câteva sute de ani.
Unul dintre cei mai eficienți lideri din secolul XX
nu impresiona prin nimic la prima vedere. Când ne
vine în minte figura Maicii Tereza, ne gândim, cel
mai probabil, la o femeie mică de statură și fragilă,
care și-a dedicat viața celor năpăstuiți și săraci. Și
așa și era. Însă capacitatea ei de lider era
impresionantă, avea o influență extraordinară
asupra celor din jur. Adevărul este că, fără influență
o persoană nu îi poate conduce pe ceilalți.
Lucinda Vardey, care a lucrat cu Maica Tereza la
cartea “Calea cea mai simplă”, o descrie ca fiind “un antreprenor plin de energie, care
percepea imediat nevoile celorlalți și le rezolva, care a construit o organizație solidă, în
ciuda tuturor piedicilor, punându-i bazele și deschizând filiale în toată lumea.”
Organizația fondată și condusă de maica Tereza se numește “Misionarii carității”. Deși o
mulțime de alte ordine vocaționale din Biserica Catolică se aflau într-un declin, instituția pe
care o fondase ea se dezvolta rapid, atrăgând peste 4.000 de membrii în timpul vieții ei (fără
să includem aici numeroșii voluntari). Sub conducerea ei, adepții și-au desfășurat activitatea
în 25 de țări de pe cinci continente. Doar în Calcutta, a înființat un adăpost pentru copii, un
centru pentru bolnavii de lepră, altul pentru bolnavii în fază terminală, lipsiți de mijloacele
materiale dar și un adăpost pentru tuberculoși și bolnavi psihici. O asemenea organizație
poate fi construită doar de un lider adevărat.
Oamenii au multe concepții greșite atunci când vine vorba despre leadership. Când aud că
cineva are un titlu impresionant sau o funcție de conducere, presupun automat că persoana
respectivă este și lider. Uneori este adevărat. Însă funcțiile nu au pre multă valoare când
discutăm despre conducere.
Adevăratul leadership nu poate fi dobândit ca urmare a unui premiu obținut, a numirii într-
o funcție sau primirea unui titlu. Vine doar prin prisma influenței avute și nu se poate
transmite. Trebuie câștigat. Singurul lucru pe care ni-l poate oferi un titlu este puțin timp în
plus – fie pentru a crește nivelul de influență pe care îl avem, fie pentru a-l submina definitiv.
Maica Tereza
Sursa: https://evz.ro/extraordinara-poveste-de-viata-
a-maicii-tereza.html
S
7
4.1. CINCI MITURI DESPRE LEADERSHIP
Există o mulțime de prejudecăți și mituri în care oamenii cred atunci când vine vorba de lideri
și despre arta de a conduce. În cele ce urmează, vom vedea care sunt cel mai des întâlnite cinci
dintre ele.
4.1.1 Mitul Managementului
O concepție greșită larg răspândită este aceea în care managementul și leadershipul sunt
considerate sinonime. Până acum câțiva ani, cărțile care pretindeau că se referă la leadership
erau de fapt despre management. Diferența dintre cele doua constă în faptul că leadershipul se
referă la influențarea altor oameni, în timp ce managementul se concentrează asupra menținerii
sistemelor și a proceselor aferente. Cea mai bună cale de a testa dacă o persoană este mai
degrabă lider decât manager este să o pui să implementeze o schimbare pozitivă. Managerii pot
menține direcția dar nu o pot schimba. Pe de altă parte, pentru a determina oamenii să se
îndrepte într-o nouă direcție, trebuie să ai influență.
4.1.2 Mitul Antreprenorului
În mod frecvent, oamenii presupun că toți antreprenorii sunt lideri. Dar nu întotdeauna este
adevărat acest lucru. Antreprenorii se pricep foarte bine să identifice oportunități și să profite
de ele. Își dau seama ce nevoi au oamenii și știu cum să le rezolve astfel încât să obțină și profit.
Însă nu toți știu cum să relaționeze cu cei care îi înconjoară. Mulți simt nevoia să se asocieze
cu cineva priceput la acest aspect, fiindcă dacă nu îi pot influența pe ceilalți, atunci nu pot
conduce.
4.1.3 Mitul Cunoașterii
Francis Bacon spunea: “Cunoașterea este putere”. Dacă o persoană este de părere că puterea
este și esența unui lider, atunci poate presupune automat că cei care au cunoștințe teoretice și
inteligență sunt automat lideri. Dar nu este tot timpul adevărat. Dacă mergem la orice
universitate renumită vom vedea cercetători și filosofi eminenți, a căror inteligență este net
superioară celorlalți, dar a căror abilitate de a conduce este aproape inexistentă. Un coeficient
de inteligență ridicat nu te face neapărat lider.
4.1.4 Mitul Pionierului
O altă concepție greșită este aceea că orice persoană care se află în fruntea unei mulțimi este
automat și lider. Doar pentru că o persoană este prima, nu însemnă neapărat că e și lider. De
exemplu, Sir Edmund Hillary a fost primul om care a ajuns pe vârful Everest. De la escaladarea
sa istorică din 1953, mulți oameni “l-au urmat” în această încercare de cucerire. Dar asta nu a
făcut din Hillary un lider. El nu a fost nici măcar liderul acelei expediții, ci John Hunt. Iar când
Hillary a călătorit către Polul Sud în 1958, în cadrul Expediției transantarctice, însoțea un alt
lider, Vivian Fuchs. Pentru a fi lider, nu este suficient ca o persoană să se afle în față, ci trebuie
ca oamenii să-l urmeze în mod intenționat și să acționeze conform viziunii lui. Doar pentru că
o persoană este trendsetter – și impune sau popularizează tendințe – nu înseamnă automat că
este și lider.
8
4.1.5 Mitul Funcției
Așa cum am menționat și înainte, deseori oamenii au senzația că funcția este cea care te face
lider.
“ Nu funcția te face lider, ci liderul dă viață funcției” – Stanley Huffty
Adevărata măsura a leadershipului este influența – nici mai mult, nici mai puțin. Margaret
Thatcher, fostul prim-ministru britanic, observa: “Să fii la putere este ca și cum ești o doamnă.
Dacă trebuie să le spui tu oamenilor acest lucru, înseamnă că nu deții nici un fel de putere”.
În această situație, de ce unii reușesc să fie lideri, iar alții nu pot influența pe nimeni, oricât de
tare s-ar strădui? Cred că trebuie luați în calcul mai mulți factori, cum ar fi:
Caracterul – CINE EȘTI
Relațiile – PE CINE CUNOȘTI
Cunoștințele – TOT CEEA CE ȘTII
Intuiția – CEEA CE SIMȚI
Experiența – UNDE ANUME AI FOST
Succese din trecut – CEEA CE AI FĂCUT
Abilitate – CEEA CE POȚI FACE
“Esența puterii pe care o are influența constă în capacitatea de a-l determina pe cel de lângă
tine să se implice.” – Harry A. Overstreet
5. LEGEA PROCESULUI
„Capacitățile de lider se dezvoltă în fiecare zi, nu într-o singură zi” - John C. Maxwell
A deveni lider este un proces ce seamănă cu investițiile în acțiuni la bursă. Dacă cineva speră
să câștigă o avere într-o singură zi, nu va reuși. Atunci când vine vorba despre dezvoltarea
calităților de lider, nu există “traderi” care să aibă succes peste noapte. Cu adevărat contează
ceea ce faci zi de zi, pe termen lung. Dacă o persoană investește permanent în dezvoltarea sa ca
lider, lăsând “activele” să se multiplice, rezultatul inevitabil este o dezvoltare armonioasă în
Sursa: https://www.inc.com/leigh-buchanan/you-dont-need-to-be-a-charasmatic-leader-to-run-a-successful-business.html
S
9
timp. Deși este adevărat că unii oameni se nasc mai dotați decât alții, abilitatea de a conduce
este de fapt un cumul de talente, care în marea lor majoritate pot fi învățate sau perfecționate.
Acest proces nu are însă loc peste noapte.
Leadershipul este complicat. Are multe fațete: respect, experiență, putere emoțională, abilități,
disciplină, viziune, avânt, sincronizare – și lista poate continua. După cum putem vedea, mulți
factori care au legătură cu leadershipul sunt intangibili. De aceea liderii au nevoie de atât de
multă pregătire pentru a fi eficienți.
“Capacitatea de dezvoltare și de îmbunătățire a abilităților este cea care face diferența dintre
lideri și adepți” – Warren Bennis și Burt Nanus
Cum arată procesul dezvoltării ca lider? Diferă, evident, de la persoană la persoană. Cu toate
acestea, indiferent dacă o persoană are sau nu o înclinație naturală înspre ideea de leadership,
dezvoltarea și progresele pe care le înregistrează se vor materializa, cel mai probabil,
parcurgând următoarele etape:
Nu știu ce anume nu știu (Cât timp o persoană nu știe exact ce anume nu știe, nu poate
evolua – John C. Maxwell)
Știu exact ceea ce nu știu
Știu o mulțime de lucruri și evoluez... și începe să se vadă („În viață, secretul succesului
este să fii pregătit atunci când a venit timpul” – Benjamin Disraeli)
Avansez datorită lucrurilor pe care le cunosc (Campionii nu devin campioni pe ring – acolo
primesc recunoașterea– John C. Maxwell)
6. LEGEA NAVIGAȚIEI
“Oricine poate să țină cârma unei nave, dar numai un lider stabilește cursul” - John C.
Maxwell
Președintele companiei General Electric, Jack Welch, a
mărturisit: “Un lider bun este concentrat tot timpul...Este
mai bine să controlezi direcția decât să o lași să te
controleze”. Welch are dreptate, dar liderii care
navighează nu se rezumă doar la a controla direcția în
care merg alături de oamenii lor. Ei vizualizează în minte
toată călătoria înainte de a părăsi portul. Cunosc
destinația și parametrii necesari pentru a ajunge acolo,
știu de cine au nevoie în echipă pentru a avea succes și
recunosc obstacolele cu mult înainte ca acestea să apară
la orizont.
Leroy Eims, autorul cărții Be the leader you were
meant to be (Fii liderul menit să fii), scria: “ Un lider este
cel care vede mai mulți decât ceilalți, care vede mai departe decât ceilalți și care vede înaintea
celorlalți”.
Cu cât organizația este mai mare, cu atât liderul trebuie să vadă mai departe în viitor. În caz
contrar, corecțiile aduse ulterior vor fi mai dificil de făcut. Și dacă apar erori de navigație, vor
avea de suferit mai mulți oameni decât dacă ar călători singur sau doar alături de câteva
Jack Welch
Sursa:https://en.wikipedia.org/wiki/Jack_Welch
S
10
persoane. Dezastrul prezentat în filmul Titanic, regizat în 1997 de James Cameron, este un
exemplu relevant pentru o astfel de problemă. Echipajul nu a putut vedea suficient de departe
pentru a vedea aisbergul, iar manevrele efectuate nu au fost suficiente pentru a schimba cursul
navei, odată ce obstacolul a fost identificat, din cauza mărimii navei. Rezultatul? Peste o mie
de oameni și-au pierdut viața.
Înainte ca liderii să-și ducă oamenii într-o călătorie, ei trebuie să treacă printr-un proces anume,
care să asigure cei mai buni parametri pentru obținerea succesului:
Se bazează pe experiența din trecut. Orice succes sau eșec din trecut poate fi o sursă de
informații și înțelepciune – dacă se inspiră sau învață din ele.
Analizează condițiile prezente, înainte de a lua o hotărâre
Ascultă ce au alții de spus
Se asigură că propriile concluzii se bazează atât pe fapte reale cât și pe intuiție
“Uneori e greu să echilibrezi optimismul și realismul, intuiția și planificarea, credința și
faptele. Dar trebuie neapărat să reușești dacă vrei să fii un lider care navighează eficient.” –
John C. Maxwell
Câțiva pași simpli care să ajute în planificarea unei operațiuni și stabilirea cursului ar fi:
Planificarea cursului acțiunii
Stabilirea priorităților
Alegerea priorităților
Anunțarea oamenilor cheie din echipă
Acordarea timpului necesar pentru ca ideile să fie acceptate
Acționare
Așteptarea rezonabilă ca anumite probleme să apară
Îndreptarea întotdeauna către succes
Revizuirea planului în fiecare zi.
7. LEGEA ADĂUGĂRII DE VALOARE
“Liderii adaugă valoare deservindu-i pe cei din jur” - John C. Maxwell
Jim Sinegal este
cofondatorul și CEO al
COSTCO, al patrulea mare
retailer din Statele Unite și al
nouălea din lume. El nu pare
deloc interesat de avantaje,
căci lucrează într-un birou
simplu, mobilat în principal
cu mese și scaune pliante.
Dacă invită pe cineva la o
întâlnire la birourile
corporației, coboară până în
hol pentru a-și întâmpina oaspetele. Răspunde singur la telefonul fix și are un salariu de doar
Jim Sinegal
Sursa: https://www.bizjournals.com/sanfrancisco/news/2018/02/08/costco-co-founder-jim-
sinegal-signs-off-after-35.html
S
11
350,000 de dolari pe an, ceea ce îl clasează printre ultimii 10% în topul directorilor generali de
mari corporații.
Calea lui Sinegal către leadershipul corporatist nu a fost nici ea una obișnuită. Nu a urmat o
școală de prestigiu. Nu este nici avocat și nici contabil autorizat. În adolescență, s-a gândit să
devină doctor, dar notele sale din liceu erau mai degrabă nesatisfăcătoare. A urmat cursurile
unei universități de stat și a obținut o diplomă de calificare profesională (acordată după
parcurgerea cursurilor pe o perioadă de 2 ani). În timp ce urma cursurile Colegiului de Stat San
Diego (transformat în prezent în universitate), a ajutat un prieten să descarce câteva saltele la
un nou magazin înființat numit Fed-Mart, angajându-se apoi acolo cu normă întreagă. În
momentul în care a fost promovat, și-a întrerupt studiile, descoperindu-și, așadar cariera. În
timp și-a găsit chiar și un mentor, pe Sol Price, președintele Fed Mart. Sub îndrumarea lui Price,
Sinegal a avansat pe scara ierarhică, obținând postul de vicepreședinte executiv responsabil cu
partea de merchandising. Sinegal l-a ajutat ulterior pe Price să înființeze Price Club, iar în anul
1983 a fondat Costco, împreună cu Jeffery H. Brotman. Dezvoltarea companiei a fost rapidă.
Costco a achiziționat și a fuzionat zece ani mai târziu cu Price Club.
Experții în comerțul cu amănuntul au acordat o atenție deosebită formulei de succes a lui
Sinegal: oferă un număr limitat de produse, bazează-te pe un volum mare de vânzări, menține
costurile cât mai scăzute și nu cheltui bani pe reclame. Mai există însă ceva ce îl diferențiază
de concurenții săi care adoptă strategii similare: FELUL ÎN CARE ÎȘI TRATEAZĂ
ANGAJAȚII. Angajații Costco sun plătiți în medie cu 42% mai mult față de cei care lucrează
la principala firmă concurentă. Sinegal este de părere că dacă îți plătești bine angajații “ai parte
de oameni potriviți și de o productivitate bună”. Mai ai parte însă și de loialitatea lor. Costco
are fără îndoială cea mai redusă rată de fluctuație de personal dintre toate companiile
specializate în comerțul cu amănuntul.
Stilul de conducere bazat pe adăugare de valoare a lui Sinegal nu se limitează doar la
remunerarea angajaților, în condițiile în care depune eforturi reale pentru a le arăta oamenilor
că le pasă de ei. Are o politică a ușilor deschise cu oricine. Poartă un ecuson de angajat, are o
relație de amiciție cu toată lumea și vizitează fiecare magazin Costco cel puțin o dată pe an.
“Nici un manager și nici un angajat, indiferent de domeniu, nu se simte foarte bine dacă
șeful nu este destul de interesat să vină să îi vadă”, spune Sinegal.
Sinegal este de asemenea adeptul corectitudinii și al asumării răspunderii: “Este incorect ca o
singură persoană să-și asume meritele când e nevoie de atât de mulți oameni ca să clădească o
organizație de succes”.
Ideea de bază în leadership nu este cât de departe avansăm noi, ci cât de departe îi ajutăm pe
ceilalți să ajungă. Interacțiunea dintre un lider și adepții săi este practic o relație, iar o relație
poate adăuga sau lua ceva din viața unei persoane.
Adăugăm valoare oamenilor atunci când:
Îi prețuim cu adevărat pe ceilalți („Când o persoană trece pe o poziție de autoritate, renunță
la dreptul de a abuza oamenii” – Darryl Hartley-Leonard)
Devenim mai valoroși pentru ei – Ideea principală a conferirii de valoare pornește de la
premisa că avem ceva de valoare de adăugat.
12
Știm și ne putem raporta la ceea ce prețuiesc ei („Liderii neexperimentați se grăbesc să
conducă înainte să știe ceva despre oamenii pe care intenționează să-i conducă. Liderii
maturi ascultă, învață și abia apoi conduc” – John C. Maxwell)
Facem lucruri pe care Dumnezeu le prețuiește („Carisma te duce până la ușă, caracterul te
păstrează înăuntru” – John C. Maxwell)
8. LEGEA BAZEI SOLIDE
„Încrederea reprezintă fundamentul leadershipului” – John C. Maxwell
Cât de importantă este încrederea pentru un lider? Cea mai importantă. Încrederea reprezintă
fundamentul leadershipului. Este
liantul care împiedică organizația să
se destrame. Liderii nu mai pot avea
influență asupra propriilor oameni
dacă le înșală în mod repetat
încrederea. Pur și simplu așa ceva nu
este posibil.
Bill Clinton a fost un lider extrem de
talentat însă problemele legate de
încredere i-au subminat capacitatea
de a conduce.
„Când vine vorba despre leadership, nu merge să o iei pe scurtături, oricât de
experimentat ai fi ca și lider” – John C. Maxwell
Încrederea stă la baza leadershipului. Cum își construiește un lider încrederea? Dând
permanent dovadă de competență și de caracter, dar și relaționând. Oamenii vor ierta
greșelile ocazionale, în special dacă observă că liderul evoluează în continuare, așa că îi vor
acorda timpul necesar să se conecteze din nou cu ei. Nu vor avea încredere însă în cineva
care are minusuri în caracter. Din acest punct de vedere, chiar și erorile ocazionale sunt
fatale. Toți liderii eficienți sunt conștienți de acest adevăr. Craig Weatherup, fost președinte
fondator și CEO al Pepsi Bottling Group, spunea: „ Oamenii vor tolera greșelile oneste, dar
dacă le înșeli încrederea, va fi foarte greu să-i câștigi înapoi. Este și unul dintre motivele
pentru care ar trebui să tratezi încrederea ca pe un activ extrem de valoros. Îți poți păcăli
șeful, dar nu și pe colegii și subordonații tăi”.
Caracterul contribuie la câștigarea încrederii. Iar încrederea facilitează exercitarea
leadershipului. Acesta este Legea Bazei Solide.
9. LEGEA RESPECTULUI
„Oamenii urmează în mod natural liderii mai puternici decât ei”- John Maxwell
Ce anume o determină pe o persoană să respecte și să urmeze o alta? Calitățile de lider?
Circumstanțele? Cred că sunt valabile toate aceste variabile.
Iată cele șase modalități prin care liderii câștigă respectul celor din jur:
Bill Clinton
Sursa:https://abcnews.go.com/blogs/politics/2012/02/bill-clinton-
struggled-to-deal-with-lewinsky-affair-film-says/
13
- Capacitatea înnăscută de a conduce. Există persoane care se nasc cu o abilitate de a
conduce mai mare ca altele, cu toate acestea fiecare persoană poate ajunge să fie un
lider mai bun.
- Respectul acordat celorlalți. „Atunci când oamenii te respectă ca individ, te și
admiră. Când te respectă ca și prieten, te iubesc. Când te respectă ca și lider, te
urmează. ”- John C. Maxwell
- Curajul. „Un lider nu își merită numele până când nu este dispus din când în când ă
rămână singur. ”- Henry Kissinger
- Succesul. Oamenii respectă realizările altora, victoriile sunt greu de contrazis. Atunci
când liderii reușesc să își ducă la bun sfârșit proiectele, cei din jur îi respectă. Când
pot conduce echipa către victorie, cei care îi urmează sunt convinși că o mai pot face
încă o dată. Prin urmare, cei din jur merg după ei, fiindcă vor să facă parte și din
succesele viitoare.
- Loialitatea. Într-o cultură caracterizată de o schimbare constantă, de o fluctuație
ridicată de personal și de tranziție, loialitatea este cu adevărat o valoare.
- Valoarea conferită altora. Cea mai importantă sursă de respect pentru un lider este
hotărârea de a le schimba în bine viața celor din jur.
„Una dintre unitățile de măsură ale leadershipului este calibrul oamenilor care aleg să te
urmeze”- Dennis A. Peer.
Există întotdeauna speranță pentru un lider care își dorește să fie mai bun. Un lider de nota
7 poate că nu va ajunge niciodată de 10 – dar poate ajunge la 9. Există mereu loc de evoluție.
Și, cu cât liderul se dezvoltă mai mult, cu atât vor fi mai buni cei pe care îi atrage. De ce?
Fiindcă oamenii urmează în mod natural lideri mai puternici decât ei.
10. LEGEA INTUIŢIEI
Fiecare ființă umană posedă intuiție, mai ales atunci când vine vorba despre zona lor de
competentă. Datorită intuiției lor, liderii evaluează totul prin prisma înclinației către
leadership. Cei a căror abilitate de a conduce este înnăscută au și o intuiție foarte dezvoltată
Albert Einstein
Sursa: https://psihologiadeazi.ro/intuitia-este-forma-superioara-inteligentei/#
14
în această privință. Ceilalți trebuie să muncească din greu ca să și-o formeze și să și-o
dezvolte. Indiferent de situație, intuiția provine din două surse: o combinație a talentelor
naturale (zona de competentă a unei persoane) cu cele dobândite. Este vorba despre o intuiție
informată, care îl ajută pe lider să rezolve probleme pe care alții nu le pot rezolva.
Liderii care vor să aibă succes folosesc la maximum fiecare activ și resursă pe care le
au la dispoziție, în beneficiul propriei organizații.
„Ceea ce ești dictează ceea ce vezi”- John C. Maxwell
Liderii văd totul prin prisma înclinației pe care o au către leadership. Pun accentul pe
mobilizarea oamenilor și pe folosirea resurselor, astfel încât să își atingă obiectivele, nu pe
eforturile lor individuale. Din acest motiv sunt permanent conștienți de ceea ce dețin.
Liderii citesc oamenii, interpretarea reacțiilor pe care le au proprii oameni este probabil cea
mai importantă abilitate care ține de intuiția unui lider.
Nu în ultimul rând, liderii buni își dezvoltă abilitatea de a se citi pe sine înșiși. Poetul James
Russel Lovell spunea: “Nimeni nu poate crea lucruri mărețe dacă nu este complet sincer cu
sine însuși”.
11. LEGEA MAGNETISMULUI
Liderii eficienți se află întotdeauna în căutarea unor candidați buni. Cred că fiecare dintre
noi are o listă mentală cu persoanele pe care le-am dori în organizația noastră. Lucrul pe care
uneori îl pierdem din vedere poate, este că ceea ce obținem nu este determinat de ceea ce
vrem, ci de ceea ce suntem. În funcție de persoanele pe care le atragem, este posibil să fie
nevoie să ne perfecționăm în ceea ce privește caracterul și leadershipul.
De obicei, liderul împărtășește cu oamenii săi unul sau mai multe elemente de bază, cum ar
fi: generația, atitudinea, mediul, energia, talentul înnăscut sau abilitatea de leadership.
„Cu cât ești mai bun ca lider, cu atât mai buni vor fi liderii pe care îi vei atrage.” – John C.
Maxwell
Sursa: https://sajigroup.com/law-of-magnetism/
15
12. LEGEA CONECTĂRII
„Liderii ating inima oamenilor înainte să ceară o mână de ajutor” – John C. Maxwell
Există situații în viața și în cariera unor lideri care se transformă în momente definitorii în
ceea ce privește modul lor de a conduce. În percepția celor care îi urmează, a publicului în
general și a istoricilor, aceste momente reprezintă tot ceea ce însumează liderii respectivi.
Un exemplu foarte relevant în acest sens ar fi George W. Bush care ar putea fi caracterizat
în funcție de cele două momente esențiale pe care le-a trăit în timpul mandatelor de la Casa
Albă.
O LEGĂTURĂ CREATĂ
Un astfel de moment esențial s-a petrecut la începutul primului său mandat și i-a definit toată
perioada pe care a petrecut-o acolo. Pe 11 septembrie 2001, Statele unite au fost atacate de
teroriști, care au intrat cu avioanele în Turnurile Gemene și Pentagon. Americanii erau
furioși, dar în același timp se temeau și priveau cu nesiguranță viitorul, plângând după miile
de persoane care și-au pierdut viața.
La doar patru zile după prăbușirea edificiilor de la World Trade Center, Bush s-a dus în locul
cunoscut ulterior sub denumirea de Ground Zero. A stat alături de pompieri, de polițiști și
de cei care se ocupaseră de operațiunile de salvare. A dat mâna cu ei. I-a ascultat și a văzut
dezastrul. Le-a mulțumit celor care au lucrat acolo și le-a spus: “Întreaga națiune transmite
dragostea și compasiunea totală tuturor celor care au fost prezenți aici și au ajutat”. S-a scris
că moralul celor care mai căutau în continuare trupurile celor răniți și morți, deși marcați de
oboseală profundă a crescut foarte mult în momentul în care a sosit președintele și a dat mâna
cu ei.
Camerele l-au surprins pe Bush în mijlocul ruinelor, cu un braț în jurul pompierului Bob
Beckwith. În momentul în care
câțiva oameni din mulțime i-au
strigat că nu îl pot auzi, Bush a
strigat și el înapoi: „Eu vă pot
auzi. Restul lumii vă aude.
Iar cei care au pus la pământ
aceste clădiri vor auzi și ei de
noi cât de curând.” Oamenii
l-au aplaudat. Simțeau că sunt
băgați în seamă și că sunt
înțeleși. Bush a stabilit cu ei o
legătură pe care nimeni nu o
mai văzuse până acum.
CASA NIMĂNUI
Cel de-al doilea incident s-a petrecut în timpul celui de-al doilea mandat la Casa Albă,
definindu-l în întregime. A avut loc pe 31 august 2005, la doar două zile după alunecările de
George Bush
Sursa:https://www.libertatea.ro/stiri/imagini-de-colectie-cu-george-w-bush-dupa-
atentatele-teroriste-din-11-septembrie-2001-2391901
16
teren declanșate de uraganul Katrina. După ce barajele din New Orleans s-au rupt și orașul
a fost inundat, în loc să meargă acolo, așa cum făcuse în New York după atacurile de la 11
septembrie, Bush a survolat zona din Air Force One, uzitându-se pe unul dintre geamurile
avionului ca să vadă pagubele. Pentru locuitorii de pe Coasta Golfului, era imaginea
întruchipată a indiferenței.
În timpul tragediei nici o
autoritate, de la nici un nivel al
administrației statale nu a intrat
în legătură cu locuitorii din New
Orleans: nici președintele, nici
guvernatorul, nici primarul.
Până în momentul în care acesta
din urmă a ordonat evacuarea
oamenilor, pentru mulți dintre
cetățenii mai săraci a fost prea
târziu. I-a trimis la stadionul
Superdome, sfătuindu-i să
mănânce bine înainte fiindcă administrația locală nu avea nici un fel de provizii. Între timp,
a ținut o conferință de presă și s-a plâns că nu primește deloc ajutor. Iar cei afectați de
dezastru se simțeau abandonați și trădați.
După ce lucrurile s-au mai liniștit, președintele Bush, indiferent ce declarații a făcut și cât de
mult și-a oferit ajutorul, nu a mai putut recăpăta încrederea oamenilor. E adevărat că în
momentul în care a fost reales, la mai puțin după un an de la dezastru, primarul i-a mulțumit
lui Bush fiindcă “a avut grijă de cetățenii din New Orleans”, iar Donna Brazile, o altă
democrată, a declarat că a fost “foarte implicat” în procesul de reconstrucție, mulțumindu-i
pentru fondurile alocate în Congres. Însă Bush nu mai putea șterge cu buretele imaginea
indiferenței de care dăduse dovadă. Nu reușise să relaționeze cu oamenii și încălcase Legea
Conectării.
“Una este să comunici cu oamenii fiindcă ești de părere că ai ceva de spus și alta este să
comunici cu oamenii fiindcă ești de părere că sunt valoroși.” – John C. Maxwell
13. LEGEA CERCULUI INTERIOR
“Tu poți face ceea ce eu nu pot. Iar eu pot face ceea ce tu nu poți. Împreună putem face
lucruri minunate” – Maica Teresa
De fiecare dată când vedem o persoană foarte talentată, suntem tentați să credem aproape
întotdeauna că are succes doar datorită talentului cu care a fost înzestrată. Însă lucrurile nu
stau deloc așa. Nimeni nu are realizări extraordinare de unul singur. Liderii nu reușesc
singuri. Potențialul unui lider este determinat de cei apropiați lui. Diferența este făcută de
cercul lui de încredere.
George Bush
Sursa:https://picryl.com/media/hurricane-katrina-september-8-2005-former-
president-george-h-w-bush-on-a-helicopter-19ccf9
17
UN TALENT INCREDIBIL. Lance Armstrong este unul dintre cei mai talentați sportivi de
pe planetă. Datorită calităților sale fizice, a fost considerat o ciudățenie a naturii. Sportul pe
care îl practică, mai exact ciclismul, este unul epuizant. Turul Franței, pe care l-a câștigat de
șapte ori la rând, a
fost comparat cu
alergarea la maraton
timp de douăzeci de
zile consecutiv.
Cicliștii parcurg
aproximativ 3200 de
kilometri de teren
muntos într-o
perioadă de trei
săptămâni. În zilele
de vârf, consumă
până la 10000 de
calorii pentru a-și asigura energia de care au nevoie. Armstrong a devenit o legendă în
calitatea lui de câștigător al Turului Franței. Armstrong face parte în mod evident dintr-o
categorie în care puțini speră să intre. Determinarea sa este pur și simplu ieșită din comun.
Regimul său de antrenamente este nemaiîntâlnit. Talentul lui este extraordinar. Cu toate
acestea fără echipa pe care a avut-o în spate nu ar fi câștigat nici măcar un titlu.
“Potențialul unui lider este determinat de cei apropiați lui.” – John C. Maxwell
O ECHIPĂ INCREDIBILĂ. Nu există lideri care să meargă singuri la drum. Foarte puțini
oameni conștientizează ideea că cei mai apropiați te pot ridica sau, dimpotrivă, te pot doborî.
Ciclismul este cu adevărat un
sport de echipă, deși pentru
un observator obișnuit nu
pare chiar așa. Pe tot
parcursul competițiilor din
Turul Franței, Armstrong a
avut în spate o echipă
incredibilă. Stâlpul ei a fost
Chris Carmichael, antrenorul
său, dar și Johan Bruyneel, un
fost ciclist angajat pe post de
director sportiv și tactician. Ambii i-au fost indispensabili în condițiile în care Armstrong
avea inițial tendința să își urmeze propriul regim de antrenament, mai puțin eficient, dar și
să pună în aplicare tacticile personale, din cauza cărora a avut doar de pierdut. Însă din
momentul în care a început să lucreze cu cei doi, a reușit să își pună în evidență talentul.
Pentru a duce abordarea de echipă la un nivel superior, sponsorii și furnizorii de echipamente
ai lui Armstrong – Trek, Nike, AMD, Bontrager, Shimano și Oakley – au fost rugați să
colaboreze și să nu mai contribuie fiecare la nivel individual, astfel încât fiecare dintre ei să
știe ce fac ceilalți. A fost o idee revoluționară la vremea aceea, astfel încât lucrurile au
avansat foarte mult. Între timp, în ciclism, această practică a devenit standard.
Lance Armstrong
Sursa: https://www.outsideonline.com/2325181/lance-armstrong-blog
Lance Armstrong team
Sursa:http://www.cyclismas.com/biscuits/us-postal-tour-de-france-squads-1999 2006
18
Evident, de-a lungul timpului au mai apărut și alți cicliști care s-au ridicat alături de el. În
2005, în ultimul an când a concurat, printre ei se numărau Jose Azevedo(Portugalia), Manuel
Beltran, Benjamin Noval și Jose Luis Rubiera (Spania), Pavel Padmos (Cehia), Yaroslav
Popocych (Ucraina), Paolo Savoldelli (Italia), George Hincapie (Statele Unite).
“Îmi doream o echipă experimentată pentru ultimul Tur al lui Lance și acesta a fost factorul
hotărâtor”, a explicat Bruyneel. Fiecare persoană contribuie prin propriile abilități la bunul
mers al echipei. “Cred că ne-am format cea mai tare echipă prin această formulă” spune
Armstrong. “Lance este primul care recunoaște că nu ar fi câștigat niciodată Turul Franței
fără ajutorul coechipierilor” explică echipa de la Discovery pe site-ul personal. „Toți ceilalți
cicliști și-au sacrificat gloria individuală în cursă astfel încât să îi ușureze cursele lui Lance,
ceea ce spune foarte multe, dată fiind miza care este în joc. Cu toate acestea, de-a lungul
anilor, Lance a urmărit de fiecare dată munca echipei sale, așa că e reciproc. Dacă echipa s-
ar fi sacrificat și Lance nu ar fi avut la dispoziție tot ceea ce este necesar ca să obțină victoria,
atunci ar fi trebuit să regândim planul”.
„Doar dacă tu îți atingi potențialul tău de lider oamenii tăi au șansa să și-l atingă pe al lor”
– John C. Maxwell
Liderii trebuie să obțină rezultate. Nimic nu poate substitui performanța. Însă fără o echipă
bună, de cele mai multe ori nu au șanse de reușită. Potențialul lor este determinat de cei
apropiați. Aceasta este Legea Cercului Interior.
„Nu există lideri care să meargă singuri la drum. Să o luăm cât se poate de logic: dacă
ești singur, atunci înseamnă că nu conduci pe nimeni, nu-i așa?” – John Maxwell
Jan Ullrich & Lance Armstrong
Sursa: http://www.zimbio.com/photos/Jan+Ullrich/2005+Tour+de+France+Stage+Twenty+One/SKv0fJu2oag
19
14. LEGEA DELEGĂRII AUTORITĂȚII
“Cel mai bun director executiv este cel care are suficient simț al măsurii pentru a alege
oamenii potriviți pentru ce are de făcut și suficient de reținut pentru a nu se băga peste ei
atunci când aceștia lucrează.” – Theodore Roosevelt
Doar liderii siguri pe ei le acordă celor din jur putere. Toată lumea a auzit de Henry Ford –
revoluționarul inovator din industria automobilistică și o
legendă a mediului de afaceri din America. În anul 1903 a
fost unul dintre cei care au fondat compania Ford Motors,
convins fiind că viitorul automobilului este cel în care
fiecare american de rând își va permite o mașină.
Ford a spus: “Voi construi o mașină cu motor pentru toată
lumea. Va fi suficient de mare pentru o familie, dar
suficient de mică pentru ca un singur om să o conducă și
să aibă grijă de ea. Va fi construită din cele mai bune
materiale, de cei mai buni oameni și după cele mai simple
proiecte. Și va avea un preț atât de mic încât toți cei care
câștigă un
salariu bun să
și-o cumpere –
și să se bucure împreună cu familia timp de câteva
ore binecuvântate în cele mai frumoase locuri
lăsate de Dumnezeu.”
Henry Ford și-a materializat viziunea sub forma
modelului T și a schimbat viața de zi cu zi a
americanilor din secolul XX. În 1914, Henry Ford
producea aproape jumătate din automobilele
fabricate în SUA. Compania Ford Motor este povestea succesului american.
UN CAPITOL MAI PUȚIN CUNOASCUT
AL POVEȘTII
Povestea lui Ford nu are însă doar o latură
pozitivă, unul dintre motive fiind acela că nu
a respectat Legea Delegării Autorității.
Henry Ford era atât de îndrăgostit de modelul
T, încât nu voia să-l schimbe, nici să-l
îmbunătățească și nici să lase pe altcineva să
se ocupe de asta. La un moment dat, când un
grup de proiectanți i-a prezentat un prototip
îmbunătățit, Ford a rupt ușa din țâțâni și a
început să distrugă mașina cu propriile mâini.
„Dacă îți împingi oamenii în jos, trebuie să mergi și tu în aceeași direcție împreună cu ei.
” – John C. Maxwell
Henry Ford
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Henry_
Ford
MODELUL T
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Henry_Ford
Linia de asamblare
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Henry_Ford#/media/Fi%C
8%99ier:Ford_assembly_line_-_1913.jpg
20
Timp de 20 de ani, compania Ford Motors a vândut un singur model, modelul T, pe care
Ford personal îl crease. De abia în 1927 și după multe ezitări s-a hotărât să comercializeze
un nou model. Compania a început modelul A, care era însă cu mult depășit de inovațiile
tehnice prezente la mașinile concurenței. În ciuda unui start foarte bun și a unei distanțe
apreciabile în fața celorlalte firme din domeniu, cota de piață deținută de Ford Motors se
reducea vizibil. În 1931 ajunsese la 28% - puțin peste jumătate din ceea ce producea cu 17
ani înainte.
Henry Ford era exact opusul unui lider care acordă putere
de decizie și altora. Tot timpul părea să-și submineze
liderii și să-și privească de sus oamenii. A creat în
interiorul companiei chiar și un departament sociologic,
pentru a-și controla angajații și viața lor privată. Cele mai
ciudate interacțiuni le avea cu directorii executivi, printre
care se număra și fiul său, Edsel Ford Jr. care lucra în
companie de când era copil. Edsel a fost cel care a
menținut compania pe linia de plutire. Dacă nu era el,
probabil că Ford Motors ar fi ieșit de pe piață în anii ’30.
Henry i-a cedat în cele din urmă președinția lui Edsel,
însă în același timp i-a subminat autoritatea. Mai mult,
de fiecare dată când apărea un lider promițător, Henry îl
făcea bucăți. În timp, compania și-a pierdut cei mai buni
directori executivi. Cei care au rămas au făcut-o fiindcă
își imaginau că la un moment dat Henry va trece în
neființă, iar Edsel își va intra în sfârșit în drepturi și va
pune lucrurile la locul lor. Dar nu s-a întâmplat așa. Edsel a murit în 1943, la vârsta de 49 de
ani.
„Să conduci bine nu înseamnă să te îmbogățești – ci să le acorzi și altora putere de decizie.”
– John C. Maxwell
15. LEGEA IMAGINII
„Oamenii fac ceea ce văd” – John C. Maxwell. Cei mai buni lideri mereu par să înglobeze
două calități total diferite. Sunt în egală măsură extrem de vizionari și extrem de practici.
Viziunea le permite să vadă dincolo de evenimentele din prezent. Ei pot vedea cu ochii minții
ceea ce va urma și ce anume trebuie de făcut. Liderii înțeleg până la capăt modul în care:
Misiunea asigură un obiectiv - prin răspunsul la întrebarea „De ce?”
Viziunea oferă o imagine - prin răspunsul la întrebarea „Ce?”
Strategia asigură un plan - prin răspunsul la întrebarea „Cum?”
Așa cum observa autorul Hans Finzel: „Liderii sunt plătiți să fie visători. Cu cât ajungi
mai sus ca lider, cu atât mai mult munca ta este despre viitor.”
Edsel Ford Jr
Sursa:https://corporate.ford.com/history.html
21
În același timp, liderii sunt destul de practici să știe că viziunea fără acțiune nu produce nici
un rezultat. Responsabilitatea lor este să își ajute adepții să acționeze. Poate fi dificil, pentru
că, de cele mai multe ori, cei care îi urmează nu pot vizualiza viitorul la fel ca ei. Nu pot
vedea ceea ce este mai bine pentru echipă și pierd din vedere imaginea de ansamblu. De ce?
Pentru că viziunea are tendința să se estompeze.
Liderii sunt practic niște paznici ai viziunii. Dacă liderul își descrie eficient viziunea, atunci
imaginea este clară. Dar nu este suficient., fiindcă liderul trebuie să și trăiască viziunea și să
o aplice în practică. Modelarea și demonstrarea eficientă a viziunii de către lider fac ca
imaginea să prindă viață. Liderii buni sunt mereu conștienți de faptul că ei reprezintă un
exemplu și ceilalți vor proceda la fel, indiferent dacă e bine sau nu. În general, cu cât liderul
acționează mai bine, cu atât mai buni sunt și oamenii săi.
Cu toate acestea liderii nu au toate răspunsurile. Orice persoană care a condus la un moment
dat o structură știe acest lucru. Liderii care au cel mai mare impact sunt adesea cei care
conduct corect în perioadele mai tulburi.
Andy Stanley, un foarte bun lider și
comunicator a abordat această
problemă acum câțiva ani la
conferința Catalyst adresată
liderilor:
„Incertitudinea nu este o dovadă a
unui leadership prost, ci indică mai
degrabă nevoia de leadership. Prin
natura lui, leadershipul presupune
un element de incertitudine. Ești tentat să gândești în felul următor: „Dacă eram un lider
bun, aș fi știut exact ce să fac”. O responsabilitate mai mare înseamnă să ai de-a face cu
din ce în ce mai multe elemente intangibile, prin urmare și cu o incertitudine mai complexă.
Liderii își pot permite să fie nesiguri, dar nu lipsiți de claritate. Oamenii nu vor urma un
lider care dă dovadă de ambiguitate.”
Nelson Mandela
Sursa:https://www.goalcast.com/2017/05/02/top-nelson-mandela-quotes-inspire-you-to-believe/
Andy Stanley
Sursa:https://www.youtube.com/watch?v=jNkILoeMhPg
22
Perspective pentru lideri legate de puterea exemplului:
Cei care ne urmează văd mereu ceea ce suntem – „Subordonații s-ar putea îndoi de
ceea ce le spun liderii, dar în mod normal cred ceea ce fac.” – John C. Maxwell
E mai ușor de predat ceea ce e corect, decât de făcut - „Liderii buni pot vorbi despre
anumite lucruri, dar nu le predau niciodată până nu le pun în practică.” –
Featherstone
Ar trebui să încercăm să ne schimbăm noi personal înainte să încercăm să îi
schimbăm pe alții în bine
Cel mai valoros dar pe care îl poate oferi un lider este un bun exemplu
16. LEGEA ACEPTĂRII
„Oamenii acceptă mai întâi liderul și abia după aceea viziunea sa.” – John C. Maxwell
ÎNCEPUTURI MAI PUȚIN CUNOSCUTE
Contemporanii îl consideră astăzi pe Gandhi un
lider incontestabil, fără să cunoască însă istoria
lui în detaliu. Povestea sa este un studiu
extraordinar referitor la legea despre care vorbim
în capitolul de față. Mohandas K. Gandhi, numit
Mahatma (care înseamnă „suflet mare”), a fost
educat la Londra. După ce și-a terminat studiile
în Drept, s-a întors în India și apoi s-a mutat în
Africa de Sud. Aici, a lucrat timp de 20 de ani ca
avocat pledant și activist politic. În tot acest timp
s-a dezvoltat ca lider, luptând pentru drepturile
indienilor și ale altor minorități care erau
oprimate și discriminate de politica sud-africană
de apartheid.
În 1914, când s-a întors în India, Gandhi era deja
cunoscut și foarte respectat de conaționalii săi. În anii care au urmat, pe măsură ce a condus
diverse mitinguri de protest și greve în țară, oamenii s-au adunat în jurul lui și l-au privit din
ce în ce mai mult ca pe un lider. În 1920 – la șase ani de la întoarcerea în India – a fost ales
președinte al organizației All India Home Rule League.
Cel mai remarcabil lucru la Gandhi nu este că a devenit lider în India, ci faptul că a fost în
stare să schimbe viziunea conaționalilor săi cu privire la obținerea libertății. Înainte de a
începe să îi conducă, oamenii recurgeau adesea la violență pentru a-și atinge obiectivele. Ani
la rând, revoltele împotriva ocupației britanice au fost la ordinea zilei. Însă viziunea lui
Gandhi de a schimba India se baza pe nesupunerea civilă nonviolentă. La un moment dat, a
spus: „Nonviolența este cea mai mare forță pe care omenirea o are la dispoziție. Este mai
puternică decât cea mai tare armă de distrugere proiectată de ingeniozitatea omului”.
Mohandas K. Gandhi
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Mahatma_Gandhi
23
O NOUA ABORDARE
„Liderul își găsește mai
întâi visul, apoi oamenii.
Oamenii își găsesc întâi
liderul, apoi visul.” – John
C. Maxwell Gandhi i-a
provocat pe oameni să
întâmpine opresiunea prin
nesupunere pașnică și prin
lipsa de cooperare. Chiar și
atunci când armata britanică
a masacrat mai bine de o mie
de persoane la Amristar, în
1919, Gandhi le-a cerut
conaționalilor să protesteze, dar sub nici o formă să nu răspundă cu violență. Nu a fost ușor
să îi convingă pe toți să adere la mentalitatea sa. Însă pentru că oamenii îl acceptaseră deja
ca lider, i-au îmbrățișat viziunea, iar apoi l-au urmat credincioși. Gandhi i-a rugat să nu lupte
și, în cele din urmă, ei au pus capăt bătăliilor. Când a făcut apel la ei să dea foc hainelor
fabricate în străinătate și să poarte doar haine din materiale țesute în casă, milioane de oameni
au răspuns chemării lui. Când a hotărât că un marș către mare, pentru a protesta împotriva
Legii sării, ar fi modul de exprimare al nesupunerii civile față de britanici, liderii națiunii l-
au urmat kilometrii întregi până la Dandi, unde au fost arestați de autorități.
Lupta lor pentru independență a fost lentă și dureroasă, dar Gandhi a fost un lider suficient
de puternic pentru ca viziunea lui să se împlinească, așa cum promisese. În 1947, India și-a
câștigat independența. Odată ce oamenii i-au acceptat viziunea, au fost capabili să o pună în
aplicare. Așa funcționează Legea Acceptării. „Fiecare mesaj pe care oamenii îl primesc este
judecat în funcție de mesager.” – John C. Maxwell
Nu putem separa liderii de cauzele pe care le promovează. Pur și simplu nu este posibil,
oricât de mult am încerca. Liderul și cauza merg întotdeauna împreună, de aceea:
Când oamenilor nu le place liderul sau viziunea acestuia, caută alt lider
Când oamenilor nu le place liderul, dar le place viziunea acestuia, caută alt lider
Mohandas K. Gandhi
Sursa: http://theconversation.com/what-gandhi-believed-is-the-purpose-of-a-
corporation-124470
Mohandas K. Gandhi
Sursa: https://cuvintecelebre.ro/schimba-ce-poti/
24
Când oamenilor le place liderul, dar nu le place viziunea, schimbă viziunea
Când oamenilor le place și liderul și viziunea, le vor susține pe amândouă.
„Ca lider, succesul tău se măsoară în abilitatea de a conduce propriu zis oamenii acolo
unde trebuie să ajungă. Însă poți face asta doar în momentul în care oamenii au acceptat
ideea că tu îi conduci.” – John C. Maxwell – ACEASTA ESTE REALITATEA LEGII
ACCEPTĂRII.
17. LEGEA VICTORIEI
Ce anume îi diferențiază pe liderii victorioși de cei care suferă înfrângeri? De ce anume este
nevoie pentru a conduce echipa către victorie? E dificil să identificăm calitatea care separă
învingătorii de învinși. Fiecare situație de leadership este diferită. Fiecare situație de criză
are propriile provocări. Dar cred că liderii victorioși au un lucru în comun: sunt incapabili să
accepte înfrângerea. Alternativa opusă victoriei li se pare complet inacceptabilă. În
consecință, găsesc o soluție care să îi conducă spre victorie.
Perioadele de criză par să scoată întotdeauna ce este mai bun sau ce e mai rău din lideri
pentru că, în aceste momente, presiunea și mizele sunt foarte mari. Cu siguranță, acest lucru
a fost valabil în cel de-Al Doilea Război mondial, când Adolf Hitler amenința să distrugă
Europa și s-o reconstruiască conform viziunii sale. Însă lui Hitler și hoardelor sale de naziști
li s-a opus un lider hotărât să învingă, un practicant al Legii Victoriei: Winston Churchill,
premierul britanic. El i-a inspirat pe britanici să-i reziste lui Hitler și, în cele din urmă, să
câștige războiul.
Churchill s-a declarat împotriva nazismului cu mult timp înainte de 1940, când a devenit
prim-ministru. Părea să fie singurul critic în 1932, când avertiza: „Nu vă amăgiți...Să nu
credeți că tot ce cere Germania este un simplu statut egal...Nemții vor arme și, când le vor
avea, credeți-mă că își vor revendica teritoriile și coloniile pierdute”. Ca lider, Churchill
Winston Churchill
Sursa: https://fasingur.info/20-dintre-cele-mai-bune-citate-ale-lui-winston-churchill-care-ne-vor-invata-sa-nu-renuntam-niciodata/
25
anticipa mișcările viitoare și încerca să-i pregătească pe britanici pentru ceea ce el considera
a fi o luptă inevitabilă.
„Liderii victorioși refuză înfrângerea. Orice altă finalitate decât victoria li se pare
inacceptabilă” – John C. Maxwell
În anii ce au urmat, Churchill a continuat să se opună naziștilor. Iată ce a declarat el
reprezentanților din Camera Comunelor în 1938, când Hitler a anexat Austria:
„Timp de cinci ani, v-am vorbit
despre această amenințare – fără
mare succes. Am privit cum
această faimoasă insulă a
coborât necontenit, iresponsabil,
către un loc întunecat...Acum a
venit în sfârșit vremea să trezim
națiunea. Pentru că e ultima dată
când o putem trezi pentru a
preveni un război sau ultima
șansă de a o duce la victorie,
dacă nu reușim să împiedicăm
declanșarea războiului.”
Din nefericire, prim-ministrul
Neville Chamberlain și ceilalți lideri ai Marii Britanii nu au luat poziție împotriva lui Hitler.
Nu erau pregătiți să facă ceea ce era necesar pentru a obține victoria. Și astfel, încă o parte
din Europa a căzut pradă naziștilor.
La mijlocul anilor ’40 cea mai mare parte din Europa se afla sub controlul Germaniei. Atunci
s-a întâmplat însă ceva care avea să schimbe cursul istoriei pentru lumea liberă. Winston
Churchill a venit la putere în Anglia, la vârsta de 65 de ani. Era un lider curajos care
practicase Legea Victoriei pe tot parcursul vieții sale. El a refuzat să cedeze în fața
amenințărilor naziștilor. Timp de mai bine de un an, Marea Britanie a rezistat singură în fața
pericolului invaziei germane. Când Hitler a spus că vrea o înțelegere cu Anglia, Churchill l-
a sfidat. Când Germania a început să bombardeze Anglia, britanicii au rămas pe poziție. Și,
în tot acest timp, Churchill căuta o cale spre victorie.
Churchill i-a strâns imediat pe britanici în jurul lui. Și a început să o facă chiar după ce a
preluat funcția de prim-ministru, când a ținut următorul discurs:
„În fața noastră se află o teroare cumplită. Ne așteaptă multe, multe luni de suferință și
lupte. Mă întrebați care este politica noastră? Vă voi răspunde: să ducem război pe mare,
pe pământ sau în aer, cu toată puterea pe care ne-o lasă Dumnezeu. Să ducem un război
împotriva unei tiranii monstruoase, de neîntrecut în topul lamentabil al crimelor omenești.
Aceasta este politica noastră. Mă întrebați care este țelul nostru? Vă voi răspunde într-un
singur cuvânt: victorie – victorie cu orice preț, victorie în ciuda terorii, victorie, oricât de
lung și dificil ar fi drumul; pentru că, fără victorie, nu există supraviețuire.”
Între timp, Churchill a făcut tot ce i-a stat în putință să izbândească. A trimis trupe în
Mediterană împotriva forțelor lui Mussolini. Deși ura comunismul, s-a aliat cu Stalin și
Winston Churchill
Sursa: https://evenimentezilnice.blogspot.com/2016/09/3-septembrie.html
26
sovieticii, trimițându-le ajutoare chiar și atunci când proviziile țării erau la limită, iar în joc
era supraviețuirea lor. Și a dezvoltat o relație specială cu Franklin Roosevelt. Deși
președintele american era reticent în ceea ce privește intrarea în război, Churchill a depus
eforturi pentru a dezvolta această relație, sperând să schimbe la un moment dat prietenia și
respectul reciproc într-o puternică alianță de război. În timp, eforturile sale au fost răsplătite.
În ziua în care japonezii au bombardat Pearl Harbor, împingând Statele Unite să intre în
război, Churchill și-ar fi spus: „Așadar, am câștigat până la urmă.”
„Mă întrebați care este țelul nostru? Vă voi răspunde într-un singur cuvânt: victorie –
victorie cu orice preț, victorie în ciuda terorii, victorie, oricât de lung și dificil ar fi drumul;
pentru că, fără victorie, nu există supraviețuire.”- Winston Churchill
În momentul în care Churchill i-a cerut ajutorul lui Franklin Roosevelt, a implicat în cauza
lui un lider care practica deja Legea Victoriei de zeci de ani. Echipa lui Roosevelt și a lui
Churchill a dat lovitură dublă.
Așa cum premierul englez strânsese națiunea britanică în jurul cauzei sale, președintele SUA
a reușit să-i unească pe toți americanii în jurul acestei cauze comune, așa cum nu o mai
făcuse nimeni până atunci și nici nu avea să o mai facă de-atunci încolo.
Pentru Churchill și Roosevelt victoria era singura opțiune. Dacă ar fi acceptat altă variantă,
lumea ar fi arătat cu totul altfel acum. Fără Churchill și Anglia, întreaga Europă ar fi căzut.
Fără Roosevelt și SUA, poate că nu și-ar fi câștigat niciodată libertatea. Nici măcar Adolf
Hitler și armata celui de-Al Treilea Reich nu au putut rezista forței celor doi lideri care
susțineau cu atâta ardoare Legea Victoriei.
Când sunt supuși presiunii, liderii excepționali scot la iveală tot cea au mai bun. Toate
calitățile lor ies la iveală.
Trei componente ale victoriei:
Unitatea în ceea ce privește viziunea
Diversitatea abilităților
Winston Churchill & Franklin Roosevelt
Sursa: https://www.politico.com/story/2018/05/19/fdr-and-churchill-plan-d-day-invasion-may-19-1943-592117
27
Un lider dedicat succesului și utilizării la maximum a potențialului jucătorilor săi.
„Trebuie să ai în echipă sportivi foarte buni pentru a câștiga, indiferent care este antrenorul
lor. Nu poți câștiga fără atleți buni, dar poți pierde cu ei. Aici intervine antrenorul.” – Lou
Holtz
18. LEGEA ELANULUI
„Elanul este cel mai bun prieten al liderului.” – John Maxwell
Dacă a existat vreodată un om cu talent și viziune, acesta a fost Edwin Catmull. Catmull a
crescut dorindu-și să devină animator și să
facă filme. Când a ajuns la colegiu, și-a dat
seama că nu era suficient de talentat pentru
asta. Și-a schimbat rapid centrul de interese
către fizică și informatică și, în următorii ani,
a obținut câte o diplomă de licență pentru
fiecare dintre aceste domenii. După ce a lucrat
câțiva ani pentru Boeing, s-a apucat de un nou
domeniu al informaticii – grafică digitală.
Aici, a descoperit că putea desena cu ajutorul
computerului, ceea ce i-a reaprins dorința de
a face filme. Chiar înainte să-și dea doctoratul
în 1974, Catmull deja dezvolta aplicații
software inovatoare și căuta oportunități de a
face filme pe calculator. În 1979,
producătorul de filme George Lucas l-a
angajat pe Catmull să conducă divizia de
grafică digitală a companiei Lucasfilm Ltd. În
următorii șapte ani, Catmull a angajat unii dintre cei mai buni tehnicieni din țară și a atras
alte talente, precum John Lasseter, care lucrase anterior la Disney. Divizia lui Catmull a fost
deschizătoare de drumuri din punct de vedere tehnologic și a produs lucruri spectaculoase,
de exemplu episodul „Genesis” din Star Trek II: The Wrath Of Khan. Cu toate acestea
costurile de funcționare ale departamentului erau foarte mari. Catmull a încercat să-l
convingă pe Lucas să-l lase să încerce să creeze filme de lungmetraje generate pe computer,
dar tehnologia era încă într-o fază incipientă și
costa prea mult. În cele din urmă Lucas a
hotărât să vândă divizia. În 1986, Steve Jobs a
cumpărat-o cu cinci milioane de dolari și a mai
investit cinci milioane în ea. A numit-o Pixar.
CU PAȘI MICI
În timp ce depunea eforturi ca să devină
profitabilă, compania Pixar a produs
scurtmetraje pentru a demonstra forța
tehnologiei sale. Primul scurtmetraj s-a numit
Edwin Catmull
Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Edwin_Catmull
Sursa: https://laughingsquid.com/22-rules-of-storytelling/
28
Luxo Jr. Filmulețul reprezenta două lămpi de birou cum interacționează așa cum o face un
copil cu părintele său. În general în perioada aceea, prezentarea unui film animat era urmată
de o serie de întrebări tehnice adresate producătorilor de către experții în industrie care îl
vizionaseră – întrebări despre algoritmii pe care i-au scris sau despre aplicația software pe
care au folosit-o. Catmull și Lasseter și-au dat seama că au făcut un mare pas înainte atunci
când au auzit una dintre primele întrebări: „părintele” lampă era mama sau tatăl? În acel
moment, cei doi au realizat că emoționaseră audiența și că reușiseră să spună o poveste, nu
doar să defileze cu o tehnologie. Lasseter povestește:
„Nu aveam absolut niciun ban, nu aveam computere, nu aveam oameni și nici timp să facem
toate acele trucuri fanteziste în care camera de filmat zboară sau contururi sclipitoare – pur
și simplu nu aveam timp. Am lăsat camera de filmat fixă și nu am folosit nici un fundal, dar
asta a determinat audiența să se concentreze asupra a ceea ce era important în film –
povestea și personajele. Așa că, pentru prima dată, acest tip de film îi amuza pe oameni
pentru că era animație digitală.”
Luxo Jr. s-a dovedit a fi atât de bun încât a fost nominalizat la un premiu al Academiei. Însă
Catmull și echipa lui erau departe de a-și împlini visul: un film de lungmetraj animat. La
momentul respectiv, cea mai mare provocare a companiei era supraviețuirea. Pixar a
continuat să dezvolte tehnologie. Compania a primit recunoaștere și premii, inclusiv un
Oscar în 1989. Pentru a se putea descurca, echipa a început să facă reclame animate.
Compania evolua, însă foarte încet.
ÎN SFÂRȘIT.CREDIBILITATE.
Apoi în 1991, datorită credibilității pe care
o câștigase, Pixar a dat lovitura. Liderii ei
au considerat că compania era pregătită să
facă următorul pas mare – să creeze o
emisiune specială de o oră, care avea să se
difuzeze pe un post de televiziune. Lasseter
l-a abordat pe Disney ca să-i vândă ideea și
a primit un contract pentru trei lung
metraje animate. Pixar avea, în sfârșit,
oportunitatea de pune în practică viziunea
lui Catmull, dar era încă departe de a o
realiza. Compania s-a apucat să muncească
la filmul care avea să se numească Toy
Story, însă echipa s-a confruntat cu
probleme în privința personajelor și a
poveștii. Disney punea presiune pe
Lasseter să facă personajele mai țâfnoase,
dar, în acest fel ele deveneau antipatice.
După doi ani de muncă, animatorul șef de
la Disney le-a spus: „Băieți, oricât de mult
încercați să reparați povestea asta, pur și
simplu nu funcționează”. Lasseter la
implorat pe Disney să nu le taie finanțarea și să le mai acorde o șansă. „Am chemat pe toată
Sursa: https://pixar.fandom.com/wiki/Toy_Story
29
lumea la treabă, am lucrat nopțile până târziu și am refăcut primul act din Toy Story în două
săptămâni. Când i l-am arătat celor de la Disney au fost uluiți.”, își amintește Lasseter.
Lucrările la Toy Story au avansat. De patru ani a avut nevoie compania ca să termine filmul.
Între timp, alte studiouri foloseau tehnologia dezvoltată de Catmull și echipa lui pentru a
produce filme precum Jurassic Park și Terminator 2. „Era destul e frustrant pentru noi,
pentru că eram ocupați să facem acest film pentru Disney, în timp ce toți ceilalți erau lăudați
cu ceea ce creaseră. Dar noi scrisesem programul software pentru ei!” spune Catmull.
Deși nu era încă vizibil pentru restul lumii, Pixar începea să prindă elan. Acest lucru a devenit
evident tuturor la lansarea Toy Story, în noiembrie 1995. Filmul a avut încasări neașteptate
în box office de 192 de milioane de dolari în țară și încă 362 de milioane de dolari în lume.
Începând din acel moment, Pixar a avut un elan puternic, care a continuat să crească.
Compania a câștigat 17 premii Oscar și i-au fost atribuite 42 de brevete de investiție. Și de
la lansarea Toy Story până în prezent, compania a produs hit după hit: A Bug’s Life, Toy
Story 2, Monsters Inc., Finding Nemo, The Incredibles și Cars. Aceste filme au obținut
încasări de peste 3,67 miliarde de dolari la nivel global!
De ce este elanul cel mai bun prieten al liderului? Pentru că, de multe ori, este singurul lucru
care face diferența între eșec și succes. Ce trebuie să știm despre elan:
- Elanul este marele amplificator – elanul este ca o lupă, face lucrurile să pară mai mari
decât sunt în realitate.
- Elanul îi face pe lideri să pară mai buni decât sunt în realitate
- Elanul îi ajută pe oameni să fie mai eficienți - chiar și oamenii mediocrii pot avea
rezultate mult peste medie într-o organizație în care există mult elan.
- Elanul este mai ușor de direcționat decât de creat.
- Elanul este cel mai puternic agent al schimbării – e nevoie de un lider adevărat pentru
a crea elan.
- Elanul este responsabilitatea liderului
- Elanul începe în forul interior al liderului, cu viziunea, pasiunea și entuziasmul său.
„Nu poți aprinde un foc în nici o inimă până nu îl aprinzi în tine.” – Eleanor Doan
Steve Jobs, John Lasseter & Ed Catmull
Sursa: https://www.sfgate.com/business/article/The-dynamic-duo-behind-Pixar-s-big-success-2542676.php#photo-2
30
19. LEGEA PRIORITĂȚILOR
Liderii nu ajung niciodată în punctul în care să nu mai fie nevoie să-și stabilească priorități.
Este un lucru pe care cei mai buni dintre conducători continuă să-l facă, indiferent că se
ocupă de o corporație de miliarde de dolari sau de o mică afacere, păstoresc o biserică, fac
coaching cu o echipă sau conduc un mic grup. Cred că liderii valoroși intuiesc acest lucru.
Cu toate acestea, nu toți practică disciplina prioritizării. De ce?
În primul rând, atunci când suntem ocupați, considerăm automat că realizăm ceva.
Dar hărnicia nu este echivalentă cu productivitatea. Faptul că ești foarte activ nu înseamnă
neapărat că ai realizări.
În al doilea rând, prioritizarea presupune ca liderii să se gândească permanent la
viitor, să știe ce e important, să știe ce urmează, să se asigure că totul raliază la viziunea
generală. Este o muncă grea.
În al treilea rând, prioritizarea ne determină să facem lucruri care sunt cel puțin
inconfortabile, dacă nu de-a dreptul dureroase.
„Liderul este persoana care se cațără în cel mai înalt copac, cercetează cu atenție
împrejurimile și strigă cât îl țin plămânii: Asta nu e jungla noastră!” – Stephen Covey
Liderii nu-și pot permite să se limiteze la un mod de gândire convențional. Uneori au nevoie
să reinventeze convenționalul – sau să-l arunce în aer. Max Depree, cunoscut autor și
manager, spune: „Prima responsabilitate a unui lider este să definească realitatea”. Pentru
asta este nevoie de legea Priorităților.
Pentru a fi eficient, un lider trebuie să își ordoneze viața în funcție de răspunsul la trei
întrebări:
Ce ți se cere?
Ce aduce cel mai mare câștig?
Ce anume îți aduce cea mai mare compensație personală?
„Liderul ar trebui să iasă din zona lor de confort, dar să rămână în zona lor de
competențe.” – John Maxwell
20. LEGEA SACRIFICULUI
„Un lider trebuie să renunțe întotdeauna la ceva pentru a putea avansa.” – John Maxwell
De ce face un individ un pas înainte pentru a-i conduce pe alții?
Răspunsurile diferă în funcție de persoană. Unii o fac pentru a supraviețui. Alții pentru bani.
Mulți își doresc să construiască o afacere sau o organizație. Iar unii o fac pentru că vor să
schimbe lumea. Acesta a fost și motivul lui Martin Luther King Jr.
31
SEMINȚELE MĂREȚIEI
Abilitatea de lider a lui
King a început să iasă la
iveală încă din perioada în
care era în facultate. Fusese
dintotdeauna un student
bun. În liceu, sărise clasa a
noua. Când a dat admiterea
la colegiu, notele sale au
fost atât de mari încât a
decis să sară peste ultimul
an de liceu și să se înscrie la
colegiul Morehouse din
Atlanta. La optsprezece ani, a primit autorizația de a fi preot, La nouăsprezece ani, a fost
hirotonit preot și și-a luat licența în sociologie.
Și-a continuat studiile la seminarul Crozer din Pennsilvania. În perioada în care studia acolo
s-au întâmplat două lucruri majore. A auzit un mesaj despre viața și învățăturile lui Mahatma
Gandhi, care l-au marcat profund și l-au determinat să-l studieze serios pe liderul indian. În
al doilea rând, s-a impus ca lider printre colegii lui, fiind ales președinte al grupei. Doctoratul
la finalizat la Universitatea din Boston. În aceeași perioadă, s-a însurat cu Coretta Scott.
În 1954, King a acceptat să fie pastor în Montgomery, Alabama, la biserica baptistă Dexter
Avenue, iar anul următor, în noiembrie, i s-a născut și primul copil. Însă viața sa liniștită nu
a durat mult. La nici o lună după aceea, o femeie pe nume Rosa Parks a refuzat să-și cedeze
scaunul din autobuz unui pasager alb și a fost arestată. Liderii afroamericani locali au
organizat un boicot de o zi al sistemului de tranzit pentru a protesta față de politica de
segregare practicată în oraș. Pentru că boicotul a avut succes, au decis înființarea
Montgomery Improvement Asociation (MIA) pentru a continua protestul. Deja recunoscut
ca lider al comunității, King a fost ales cu unanimitate de voturi președinte al noii organizații.
În anul următor i-a condus pe liderii comunității
afroamericane într-un boicot care viza schimbarea
sistemului. MIA a negociat cu conducerea orașului,
cerând tratament respectuos față de afroamericani
din partea șoferilor de autobuz, respectarea
principiului “primul venit, primul servit” în
privința ocupării scaunelor în toate autobuzele și
angajarea afroamericanilor ca șoferi. În perioada
boicotului, liderii comunității au organizat
folosirea automobilelor în comun, au strâns fonduri pentru sprijinirea financiară a mișcării,
au unit și mobilizat comunitatea cu predici și și-au coordonat acțiunile legale împreună cu
Asociația Pentru Progresul Oamenilor de Culoare (NAACP). Într-un final în noiembrie
1956, Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat neconstituțională legea care viza
segregarea în autobuze. King și ceilalți lideri ai comunității avuseseră succes. Lumea lor
începea să se schimbe.
Martin Luther King Jr.
Sursa: https://facingtoday.facinghistory.org/50-years-later-a-reflection-on-martin-luther-
king-jr.s-legacy
Sursa:https://www.historia.ro/sectiune/general/artic
ol/prima-victorie-a-lui-martin-luther-king
32
Boicotul autobuzelor din Montgomery a însemnat un pas important înainte pentru mișcarea
drepturilor civile în America și e ușor de observat ce anume s-a câștigat. Însă King a început
să plătească personal pentru acest protest. La scurt timp după încetarea boicotului, a fost
arestat pentru o minoră încălcarea a legislației rutiere. I-a fost aruncată o bombă pe verandă.
A fost pus sub acuzație pentru că ar fi
conspirat pentru a împiedica
desfășurarea operațiunilor de zi cu zi a
unei firme fără “un motiv just sau
legal”. King devenea un lider, dar
plătea un preț pentru asta.
A PLĂTIT UN PREȚ DIN CE ÎN CE
MAI MARE
Cu cât urca mai mult pe treptele
leadershipului pentru cauza drepturilor
civile, cu cât plătea un preț mai mare. King a făcut lucruri extraordinare ca lider. S-a întâlnit
cu președinți de stat. A ținut discursuri excepționale, considerate printre cele mai bune
exemple de oratorie din istoria americană. A condus 250000 de oameni într-un marș pașnic
în Washington DC. A primit premiul Nobel pentru Pace. Și a determinat schimbarea în țara
sa. Dar, potrivit Legii Sacrificiului, cu cât liderul este mai mare, cu atât trebuie să renunțe la
mai multe. În timpul luptei sale pentru drepturile civile, King a fost arestat și închis de multe
ori. A fost lovit, înjunghiat și atacat. În casa lui s-au pus bombe. Și totuși, viziunea și
influența sa au continuat să crească. În cele din urmă, a sacrificat tot ce a avut. El a fost cel
care a renunțat la tot de bună voie.
Impactul lui King a fost profund. El a influențat milioane de oameni să se împotrivească fără
violență unui sistem și unei societăți care încerca să-i excludă. Statele Unite s-au schimbat
în bine datorită leadershipului său.
Martin Luther King Jr.
Sursa: https://www.unitischimbam.ro/martin-luther-king-jr-1929-1968/
Martin Luther King Jr.
Sursa: https://cuvintecelebre.ro/nu-te-opri/
33
Dacă o persoană își dorește să devină un lider cât mai bun cu putință, atunci trebuie să fie
dispusă să facă sacrificii pentru a conduce bine.
Dacă vorbim de legea Sacrificiului atunci trebuie să fim conștienți că:
Nu există succes fără sacrificiu
Liderilor li se cere frecvent să facă mai multe sacrificii decât ceilalți
Trebuie să continui să faci sacrificii pentru a rămâne în vârf
Cu cât nivelul de leadership este mai înalt, cu atât mai mare este sacrificiul
21. LEGEA MOMENTULUI OPORTUN
„Momentul în care conduci este la fel de important ca tot ceea ce faci și ca direcția în care
te îndrepți.” – John Maxwell
Liderii valoroși știu că momentul în care trebuie să acționeze este
la fel de important ca acțiunea în sine și locul în care se petrece.
Sincronizarea face adesea diferența dintre succes și eșec.
De fiecare dată când un lider face o mișcare există numai patru
rezultate:
1) Acțiunea greșită întreprinsă într-un moment greșit conduce un
lider către dezastru.
2) Acțiunea corectă la momentul greșit îi poate face pe cei din jur să
opună rezistență.
Pentru o bună sincronizare, este nevoie de multe lucruri cum ar fi:
Înțelegere – liderii trebuie să înțeleagă bine situația
Maturitate – dacă motivele liderilor nu sunt corecte, nu vor acționa la momentul
potrivit
Încredere – oamenii îi urmează pe liderii care știu ce trebuie făcut
Hotărâre – liderii slabi vor fi urmați de oameni de aceeași calitate
Experiență – dacă liderii nu au experiență, trebuie să capete înțelepciune de la cei
care au experiență
Intuiție – sincronizarea depinde adesea de factori intangibili, precum elanul și starea
de spirit
Pregătire – dacă nu sunt întrunite condițiile pentru acțiune, liderii trebuie să creeze
respectivele condiții
„Dacă un lider dă în mod repetat dovadă de o judecată precară, chiar și în cele mai mărunte
decizii, oamenii încep să creadă că este o greșeală ca el să devină lider.” – John Maxwell
3) Acțiunea greșită la momentul oportun este o eroare.
4) Acțiunea corectă la momentul oportun aduce succes.
„Dacă liderul potrivit acționează la momentul oportun, se întâmplă lucruri incredibile.” –
John Maxwell
34
22. LEGEA DEZVOLTĂRII EXPOZIVE
„Pentru a crește nivelul de dezvoltare, condu susținători. Pentru a-l multiplica, condu
lideri.” – John Maxwell
Liderii au o fire nerăbdătoare. De obicei
ei vor să se miște repede. Își doresc să-și
vadă viziunea pusă în practică. Sunt
extrem de mulțumiți când fac progrese.
Liderii valoroși evaluează rapid stadiul
organizației, stabilesc locul în care vor
să o conducă și au idei clare despre cum
să ajungă acolo. Problema este că în cea
mai mare parte a timpului, oamenii din
subordine și organizația rămân în urma
liderului. Din acest motiv, liderii simt
întotdeauna o tensiune creată de distanța
între punctul în care ei și oamenii lor se
află și punctul în care ar trebui să fie.
Liderii poate nu au întotdeauna dreptate în legătură cu direcția în care ar trebui să meargă,
dar întotdeauna vor crede că știu.
„Pentru a deveni un lider care formează alți lideri, trebuie să ai o cu totul altă atitudine și
alt țel decât simpla atragere și conducere a susținătorilor. Este nevoie de o altă mentalitate.
” – John Maxwell
Cum reducem tensiunea ce apare din cauza distanței între punctul în care este organizația și
cel în care ne dorim să fie? Răspunsul să găsește în Legea Dezvoltării Explozive:
- Dacă o persoană se dezvoltă ea însăși, poate cunoaște succesul personal
- Dacă dezvoltă o echipă, organizația ei va crește
- Dacă dezvoltă lideri, organizația poate atinge o dezvoltare explozivă.
Putem evolua conducând susținători. Dar dacă vrem să ne extindem influența și să ajutăm
organizația să-și atingă potențialul, trebuie să dezvoltăm lideri. Nu există nici o altă cale
pentru a atinge o dezvoltare explozivă.
Accentul pus în mod diferit:
Liderii care atrag susținători... au nevoie să simtă că e nevoie de ei. Liderii care
atrag alți lideri... vor să fie urmați.
Liderii care atrag susținători...îi dezvoltă pe cei 20% de la bază. Liderii care atrag
alți lideri... îi dezvoltă pe cei 20% din vârf.
Liderii care atrag susținători...pun accentual pe punctele slabe. Liderii care atrag
alți lideri...se concentrează asupra punctelor tari.
Liderii care atrag susținători...tratează pe toată lumea la fel. Liderii care atrag
alți lideri...tratează oamenii individual.
Liderii care atrag susținători...petrec timp cu ceilalți. Liderii care atrag alți
lideri...investesc timp în ceilalți.
Sursa:https://www.robinsharma.com/?utm_content=bufferac103&ut
m_medium=social&utm_source=pinterest.com&utm_campaign=buff
er
35
Liderii care atrag susținători...se dezvoltă prin adunare. Liderii care atrag alți
lideri...se dezvoltă prin multiplicare.
Liderii care atrag susținători... au impact numai asupra oamenilor cu care intră în
contact. Liderii care atrag alți lideri... au impact asupra oamenilor pe care nu îi
cunosc.
Dacă formarea unor lideri are un impact atât de mare, atunci de ce nu o face toată lumea?
Pentru că este greu! Dezvoltarea leadershipului nu este o rețetă simplă. Presupune mult
timp, energie și resurse. Iată de ce:
Liderii sunt greu de găsit.
Liderii sunt greu de adus laolaltă.
Liderii sunt greu de păstrat.
23. LEGEA MOȘTENIRII
„Valoarea pe termen lung a unui lider, se măsoară prin ce lasă în urma lui .” – John
Maxwell
Eleanor Roosevelt spunea: „Viața este ca o săritură cu parașuta; trebuie să reușești din
prima”. Dacă o persoană vrea să fie un lider cu impact asupra generațiilor viitoare, trebuie
să plănuiască ce moștenire vrea să lase. Fiecare persoană lasă ceva în urma sa. În cazul unora,
este o moștenire pozitivă. În cazul altora, e negativă. Dar, putem alege ce moștenire lăsăm
și trebuie să muncim și să planificăm pentru a lăsa moștenirea pe care ne-o dorim. Iată cum:
Trebuie să știm ce moștenire vrem să lăsăm
Să lăsăm moștenirea pe care vrem să o transmitem. „Într-o zi oamenii vor rezuma
viața ta într-o singură propoziție. Sfatul meu este să alegi propoziția de pe acum.” –
John Maxwell
Să îl alegem ce cel ce ne va duce mai departe moștenirea. „Moștenirea se creează
numai atunci când o persoană își aduce organizația în punctul de a face lucruri
mărețe fără ea.” – John Maxwell
Sursa: https://tec-canada.com/insights/leaving-a-legacy-succession-planning-and-exit-strategy/
36
Să ne asigurăm că predăm ștafeta. „Am făcut un prim pas către descoperirea intenției
în viața omului atunci când am plantat copaci care să țină umbră sub care știm foarte
bine că nu vom sta niciodată.” – Elton Trueblood
Cei mai buni lider conduc astăzi cu gândul la ziua de mâine, asigurându-se că investesc
în alți lideri care le vor duce moștenirea mai departe. De ce? Pentru că valoarea
durabilității unui lider se măsoară în succesiune. Aceasta este Legea Moștenirii.
24. CONCLUZIE
Leadershipul este una dintre pasiunile mele, dedic constant timp pentru dezvoltarea acestor
abilități deoarece îmi doresc să influențez lumea într-un mod pozitiv și pentru asta știu că
trebuie să învăț sa conduc din ce în ce mai bine.
Îmi doresc să
plantez semințele
leadershipului în
sufletul oricărei
persoane ce va citi
această lucrare, de
aceea menționez
încă o carte
fenomenală scrisă
de Maxwell, “Cele
cinci niveluri ale leadershipului”.
John C. Maxwell
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/John_C._Maxwell
Sursa: https://cuvintecelebre.ro/fii-tot-mai-bun/
37
Cele cinci niveluri de leadership se referă la verbul “a conduce”, nu la substantivul
“conducere”, ele sunt:
1) Poziția (DREPTURI) – oamenii te urmează fiindcă așa trebuie.
2) Permisiunea (RELAȚII) – oamenii te urmează fiindcă așa vor.
3) Producție (REZULTATE)- oamenii te urmează prin prisma a ceea ce ai făcut pentru
organizație.
4) Dezvoltarea oamenilor (REPRODUCERE) – oamenii te urmează prin prisma a ceea
ce ai făcut pentru ei personal.
5) Apogeul (RESPECT) - oamenii te urmează pentru ceea ce ești și ce reprezinți.
38
25. BIBLIOGRAFIE
1. John C. Maxwell – Cele 21 de legi ale liderului
2. John C. Maxwell – Cele 5 niveluri ale leadershipului
3. https://www.zf.ro/business-hi-tech/dezvaluiri-din-arhiva-secreta-a-apple-cum-a-
ales-steve-jobs-numele-companiei-9110403
4. https://evz.ro/extraordinara-poveste-de-viata-a-maicii-tereza.html
5. https://www.inc.com/leigh-buchanan/you-dont-need-to-be-a-charasmatic-leader-
to-run-a-successful-business.html
6. https://en.wikipedia.org/wiki/Jack_Welch
7. https://www.bizjournals.com/sanfrancisco/news/2018/02/08/costco-co-founder-
jim-sinegal-signs-off-after-35.html
8. https://abcnews.go.com/blogs/politics/2012/02/bill-clinton-struggled-to-deal-
with-lewinsky-affair-film-says/
9. https://psihologiadeazi.ro/intuitia-este-forma-superioara-inteligentei/#
10. https://sajigroup.com/law-of-magnetism/
11. https://www.libertatea.ro/stiri/imagini-de-colectie-cu-george-w-bush-dupa-
atentatele-teroriste-din-11-septembrie-2001-2391901
12. https://picryl.com/media/hurricane-katrina-september-8-2005-former-president-
george-h-w-bush-on-a-helicopter-19ccf9
13. https://www.outsideonline.com/2325181/lance-armstrong-blog
14. http://www.cyclismas.com/biscuits/us-postal-tour-de-france-squads-1999 2006
15. http://www.zimbio.com/photos/Jan+Ullrich/2005+Tour+de+France+Stage+Twen
ty+One/SKv0fJu2oag
16. https://ro.wikipedia.org/wiki/Henry_Ford
17. https://corporate.ford.com/history.html
18. https://www.goalcast.com/2017/05/02/top-nelson-mandela-quotes-inspire-you-
to-believe/
19. https://www.youtube.com/watch?v=jNkILoeMhPg
20. https://ro.wikipedia.org/wiki/Mahatma_Gandhi
21. http://theconversation.com/what-gandhi-believed-is-the-purpose-of-a-
corporation-124470
22. https://fasingur.info/20-dintre-cele-mai-bune-citate-ale-lui-winston-churchill-
care-ne-vor-invata-sa-nu-renuntam-niciodata/
39
23. https://evenimentezilnice.blogspot.com/2016/09/3-septembrie.html
24. https://www.politico.com/story/2018/05/19/fdr-and-churchill-plan-d-day-
invasion-may-19-1943-592117
25. https://en.wikipedia.org/wiki/Edwin_Catmull
26. https://laughingsquid.com/22-rules-of-storytelling/
27. https://pixar.fandom.com/wiki/Toy_Story
28. https://www.sfgate.com/business/article/The-dynamic-duo-behind-Pixar-s-big-
success-2542676.php#photo-2
29. https://facingtoday.facinghistory.org/50-years-later-a-reflection-on-martin-luther-
king-jr.s-legacy
30. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/prima-victorie-a-lui-martin-
luther-king
31. https://www.unitischimbam.ro/martin-luther-king-jr-1929-1968/
32. https://cuvintecelebre.ro/nu-te-opri/
33. https://www.robinsharma.com/?utm_content=bufferac103&utm_medium=social
&utm_source=pinterest.com&utm_campaign=buffer
34. https://tec-canada.com/insights/leaving-a-legacy-succession-planning-and-exit-
strategy/
35. https://ro.wikipedia.org/wiki/John_C._Maxwell
36. https://cuvintecelebre.ro/fii-tot-mai-bun/
Top Related