Caracterizare generală a raionului Ungheni
Raionul Ungheni are o poziţie economico-geografică favorabilă, prin faptul că este situat
în partea central-vestică a republicii, la intersecţia multor căi de comunicaţie de importanţă
naţională şi internaţională.(Anexa.1.) Suprafaţa raionului este de 1083 km² cu un număr de
populaţie de 110,72 mii locuitori la începutul anului 2011.
În raion sunt 74 aşezări omeneşti, inclusiv: urbane – 2, şi 72 sate unde 31 în comune,
localităţi din componenţa oraşelor – 1, localităţi din componenţa satelor ( comunelor ) – 40.
(Anexa.2.) Oraşul Ungheni este şi centru raional. Raionul Ungheni este situat în partea central-
vestică a Republicii Moldova şi se învecinează cu următoarele raioane administrative: la Nord cu
raionul Făleşti şi Sângerei, la Vest pe o distanţă mare cu judeţul Iaşi din România, la Est cu
Teleneşti şi Călăraşi şi la Sud cu raionul Nisporeni. Dispune de o reţea relativ densă de căi de
comunicaţii.(Anexa.3.) Teritoriul este traversat de magistrale feroviare Chişinău – Ungheni cu
prelungire internaţională în România şi Chişinău – Ocniţa şi câteva autostrăzi, cea mai
importantă fiind Chişinău – Ungheni, cu prelungire în România.
O particularitate deosebit de avantajoasă a poziţiei geografice a raionului Ungheni este
vecinătatea cu un stat membru al Uniunii Europene. Distanţa până la capitala ţării-oraşul
Chişinău este de 107 km.
2 Particularitatile cadrului natural si problemele ecologice
Cadrul natural al raionului este destul de variat şi se caracterizează printr-un relief deluros şi cu
un grad înalt de fragmentare, cu altitudini de 150 - 250 m, care este fragmentat de văi şi
hârtoape. Pe pantele mai abrupte se manifestă procesele de eroziune şi de alunecări de teren.
Înălţimea neînsemnată şi relieful de podiş au favorizat formarea pe acest teritoriu a unei clime
specifice. Climatul pe teritoriul raionului Ungheni este temperat–continental de tranziţie cu ierni
reci şi veri călduroase. Radiaţia solară totală variază între 112-114 kcal / cm² pe an.
Temperaturile medii C° : anuale + 9.3, în ianuarie – 4, în iulie + 21. Cantitatea de precipitaţii
medie nu depăşeşte 500- 550 mm pe an.
Teritoriul raionului este traversat de râul Bîc, care aparţine bazinului râului Nistru şi se
varsă în Marea Neagră. Principalele surse de alimentare a râurilor sunt cele pluviale şi nivale;
apele subterane având un rol secundar în alimentarea râurilor. Regimul hidrologic al râurilor de
pe teritoriul raionului reflectă în linii generale particularităţile climatice ale raionului, de aceea el
are un caracter sezonier. Însă cu toate că legătura reciprocă dintre alimentarea râurilor şi
precipitaţiile atmosferice este mare debitul anual nu repetă repartizarea anuală a cantităţii de
precipitaţii. Vara în lunile iunie şi iulie în perioada când cad cele mai puţine ploi nivelul apei în
râurile mici e mai scăzut decât primăvara. Nivelurile cele mai ridicate şi debiturile mai mari de
apă se observă primăvara în vremea topirii zăpezii. Vara nivelul apei scade brusc, deoarece se
intensifică evaporarea şi o mare cantitate de apă se foloseşte pentru irigare.
Iarna, de obicei în a doua jumătate a lunii decembrie râurile îngheaţă doar pe o perioadă
scurtă de 1 - 2.5 luni. La sfârşitul lunii februarie începutul lunii martie râurile se dezgheaţă şi au
loc revărsările de primăvară care însă sunt neînsemnate şi de scurtă durată.
Condiţiile pedoclimatice şi formele de relief ale raionului favorizează dezvoltarea unei
agriculturi multiramurale. Un rol important în dezvoltarea acestei ramuri îi revine totodată
factorului economic, adică cerinţele mari ale pieţei în producţia agroalimentară, care se datorează
prezenţei oraşului Chişinău. Ramurile de bază ale agriculturii sunt: viticultura, pomicultura, un
rol mai mic îi revine culturii cerealelor, a plantelor tehnice şi legumicole.
Cel mai mare oraş din cadrul raionului este oraşul Ungheni, care are 33,01 mii locuitori.
Aici funcţionează o întreprindere de producere a materialelor de construcţie, o fabrică de pâine, o
fabrică de covoare şi alte unităţi industriale. În oraş activează câteva licee şi gimnazii, un spital
etc.
Condiţiile de climă şi structura geologică determină formarea diferitelor tipuri de soluri.
Cele mai răspândite soluri de pe teritoriul raionului sunt cernoziomurile levigate, cernoziomurile
obişnuite, cenuşii de pădure, brune de pădure, cenuşii-închise de pădure. Aceste tipuri de soluri
sunt cele mai fertile şi s-au format pe terenurile cu un bogat covor de diverse ierburi, ceea ce a
contribuit la formarea unor cantităţi mai mari de humus. O răspândire mai limitată în cadrul
raionului o au solurile aluviale de fâneaţă şi stratificate slab salinizate.
Sub influenţa activităţii antropice este săracă lumea animală şi vegetaţia naturală, care s-a
păstrat mai mult în regiunile luate sub ocrotire. Gradul de împădurire al regiunii este de circa
12,8 % , ceea ce face ca raionul Ungheni să înregistreze unul dintre cel mai înalt grad de
împădurire din republică. Graţie acestui fapt resursele forestiere sunt luate sub protecţia statului.
Istoria geologică a teritoriului raionului a condiţionat formarea în subsolul lui a
substanţelor minerale utile ca: materiale de construcţie şi diverse materii prime pentru diferite
ramuri ale industriei ( nisip, pietriş, prundiş, argile löessoidale ). În general raionul Ungheni este
slab asigurat cu resurse minerale utile, cele mai răspândite fiind argila şi nisipul. Aceste resurse
minerale cel mai des sunt folosite în industria locală.
4 Populatia
În evoluţia şi caracteristicile fenomenelor umane o atenţie deosebită se acordă raporturilor
dintre parametri principali ai populaţiei raionului – dinamica şi repartiţia populaţiei, structura şi
mobilitatea ei, precum şi peisajele antropice ( transformate în rezultatul activităţii umane ).
Procesele demografice se află în strânsă legătură cu nivelul dezvoltării forţelor de
producţie ale societăţii. Din această cauză se consideră că datele mişcării naturale ale populaţiei
sunt indicatori importanţi ai modului de viaţă şi stării societăţii.
Numărul locuitorilor condiţionează atât producţia materială cât şi consumul acestuia, de
aceea cercetarea evoluţiei numerice a populaţiei unei unităţi administrativ teritoriale este
deosebit de necesară pentru prognozele sociale şi economice.
Numărul populaţiei acestui teritoriu a suferit schimbări considerabile pe parcursul secolului
trecut. Variaţia numărului populaţiei este o consecinţă a transformărilor sociale, economice şi
politice, care îşi lasă amprenta asupra evoluţiei numerice a populaţiei. Odată cu oscilaţia
numărului au loc şi ample modificări în structura populaţiei.
Ţinând cont de faptul că Centrul de Statistică din raion dispune de datele numărului de
locuitori, menţionăm că începând cu anul 1989 populaţia totală a raionului constituia 124,5 mii
persoane. Din cauza unor factori sociali, economici şi politici condiţionaţi de perioada de
tranziţie prin care trece Republica Moldova şi care au un impact negativ asupra dezvoltării
societăţii, se înregistrează valori mai scăzute a numărului populaţiei, ajungând în anul 2011 la
cifra de 110,7 mii persoane. Deci, numărul de locuitori ai raionului din anul 1989 până în anul
2011 a suferit unele schimbări însemnate. ( Tab.2 ).
Tab.2. Dinamica populaţiei raionului Ungheni ( total şi pe medii în mii locuitori ).
Anii 1997 1999 2001 2003 2005 2007 2009 2011
PopulaţiaTotală
120,7 121,3 121,2 120,8 110,8 110,7 110,7 110,7
Populaţiarurală
77,2 78,1 78,0 77,9 75,1 75 74,9 75,3
Populaţia urbană
43,5 43,2 43,2 42,9 35,7 35,7 35,8 35,5
Populaţia or.Ungheni
40,5 40,4 40,5 40,8 32,7 32,7 32,8 33
Anul 2003-2004 este marcat printr-o diminuare constantă a indicilor numărului populaţiei.
Perioada de instabilitate îşi spune cuvântul, populaţia totală a raionului modificându-se
descendent până la 110,7 mii de locuitori în anul 2007. În perioada anilor 1997 - 2000 numărul
populaţiei a crescut de la 120,7 mii locuitori până la 121,3 mii locuitori, apropiindu-se puţin de
cifra anului 1989. Anul 2001 reprezintă un început de criză demografică ( 121,2 mii locuitori ),
care durează şi până în prezent ( 110,7 mii locuitori la 01.01.2011 ) , numărul populaţiei fiind în
descreştere, din cauza reducerii substanţiale a sporului natural, precum şi ca urmare a soldului
negativ al migraţiei. Deasemenea, menţionăm că migraţia externă a populaţiei din raion a avut
loc în ultimele două decenii, cauzând un sold negativ şi astfel a contribuit la reducerea ritmurilor
de creştere numerică a populaţiei. Astfel, populaţia regiunii la 1 ianuarie 2011 era cu 110,7 mii
locuitori mai mică decât în anul 1997.
Această scădere a numărului populaţiei este o consecinţă a crizei economice prin care trece
întreaga economie a republicii şi, mai ales, cea a raionului, care la rândul ei provoacă scăderea
nivelului de trai a populaţiei, reducerea numărului de locuri de muncă, determină salarizarea
proastă, care declanşează migraţiile externe.
Valorile maxime ale creşterii numerice a populaţiei rurale a raionului în perioada 1997 –
2011 au fost semnalate în anii 1999 - 2000 când s-a atins cifra de 76,8 mii locuitori, iar valorile
minime în aceeaşi perioadă sunt atribuite anului 2011 cu 75,2 mii locuitori care îşi lasă amprenta
pînă în prezent. În ceilalţi ani observăm o oscilaţie a dinamicii populaţiei între cele două
extreme. În ceea ce priveşte dinamica populaţiei în mediul urban constatăm că anul 1997 a atins
cota maximă de 43,5 mii locuitori, iar minima de 35,5 mii locuitori a fost înregistrată în anul
2011. Astfel, datele avute la dispoziţie ne permit să concluzionăm că există deosebiri esenţiale în
evoluţia numărului populaţiei în mediul urban şi cel rural.
Migraţia determină în mare măsură amplasarea, reproducerea şi structura populaţiei,
resursele de forţă de muncă ş.a. În literatura geografică se deosebesc mai multe tipuri de
migraţiune a populaţiei. Astfel, după durată se deosebesc trei tipuri de migraţiune:
a)deplasări definitive ale populaţiei (migraţiunea staţionară), când populaţia îşi schimbă locul
de trai şi respectiv locul de muncă;
b)deplasări sezoniere (pe un anumit termen), fără a-şi schimba locul permanent de trai;
c)deplasări zilnice (migraţiune pendulară), care se deosebesc prin aceea că persoanele
locuiesc într-o localitate, dar activează în alta, săvârşind astfel o deplasare permanentă de
la locul de trai spre locul de muncă.
Populaţia raionului cercetat se caracterizează printr-o mobilitate teritorială medie, cauzele
căreia sunt la momentul actual în primul rând de ordin economic. Deplasările au loc atât în
interiorul raionului şi republicii cât şi peste hotarele lor. În cadrul raionului şi republicii
migraţiile de obicei au loc dintr-o localitate în alta sau din mediul rural în cel urban şi invers.
Migraţia fiind unul dintre procesele sociale complexe este condiţionată de formarea economică a
teritoriului, redistribuirea forţei de muncă, reglarea în interiorul ramurilor a cadrelor de
muncitori, de ritmul urbanizării etc.
Din punct de vedere al spaţiului geografic în care se desfăşoară procesele migraţioniste se
deosebesc: migraţii interne (în cadrul ţării) şi externe (interstatale). În dependenţă de factorii
istorici, economici, geografici, aceste forme de migraţiune se manifestă în mod diferit de la o
localitate la alta. Întrucât fluxul de migraţie din mediul rural antrenează în procesul migraţional
cu preponderenţă populaţia tânără, se deformează structura pe vârste şi sexe a populaţiei rămase.
Drept consecinţă are loc diminuarea accentuată a sporului natural şi respectiv are loc
intensificarea procesului de îmbătrânire a populaţiei rurale.
Migraţiile externe
În totalul fluxului de migraţii aproape pe jumătate îi revine schimbului interstatal. În
perioada postbelică, în condiţiile regimului sovietic a avut loc o migraţiune forţată, masivă a
populaţiei băştinaşe spre Siberia sau spre Extremul Orient al Rusiei.
În ultimii ani devine tot mai frecventă migraţia sezonieră în căutarea locurilor de muncă
remunerate mai bine. În acest context migraţiile sunt orientate atât spre ţările Vest – Europene,
Germania, Grecia, Italia, Spania, cât şi spre ţările Comunităţii Statelor Independente ( CSI ), ca
Rusia şi Ucraina.
Necătând la fluxul mare de migraţii ale populaţiei peste hotarele republicii, totuşi de
importanţă primară rămân a fi migraţiile interne. Anume acest tip al deplasării teritoriale a
populaţiei are o influenţă deosebită asupra evoluţiei numerice a populaţiei, contribuind totodată
şi la dezvoltarea economică a raionului.
În ansamblu, în ceea ce priveşte soldul migraţiei sunt înregistrate valori negative deoarece
numărul persoanelor plecate din raion îl depăşeşte pe cel al persoanelor sosite. Valoarea negativă
a soldului migratoriu sporeşte şi în continuare datorită faptului că populaţia îşi părăseşte locul de
trai în deosebi în căutarea unor locuri de muncă mai bine remunerate. Acest fenomen se
datorează şi faptului că oferta de braţe de muncă depăşeşte într-o anumită măsură cererea lor în
cadrul economiei naţionale.
Structura economică a populaţiei este determinată de structura pe vârstă şi sex, de gradul
de dezvoltare al economiei şi nivelul de pregătire profesională al locuitorilor din raion.
(Anexa.8.) Convenţional se deosebesc două categorii ale populaţiei din punct de vedere al
structurii economice: populaţia ocupată (care îşi câştigă singuri existenţa ) şi populaţia
întreţinută. Din categoria populaţiei întreţinute fac parte populaţia sub vârsta capacităţii de
muncă, populaţia peste vârsta capacităţii de muncă şi persoanele cu handicap.
Ponderea mare a populaţiei ocupate în sectorul agrar se datorează faptului că acest sector al
economiei raionului deţine superioritatea asupra altor ramuri. În prezent se întreprind unele
măsuri de creare a locurilor de muncă în cadrul agriculturii, prin crearea diferitor tipuri de
gospodării ţărăneşti, asociaţii de fermieri, cooperative.
În prezent în cadrul raionului ca şi în întrega republică a apărut problema reducerii
ponderii sectorului primar în favoarea dezvoltării mai ample a sectorului secundar şi terţiar. O
altă problemă acută în cadrul raionului este lipsa infrastructurii la sate. Din această cauză scade
esenţial nivelul de trai al populaţiei rurale.
Pentru lichidarea deficienţelor economice ce au apărut este nevoie de a spori calificarea
forţei de muncă. Acest fapt va contribui în mare măsură la evoluţia calitativă a structurii
profesionale a populaţiei şi a nivelului de calificare a lucrătorilor din economia naţională. Mai
ales este nevoie de o creştere rapidă a numărului muncitorilor ce deţin profesii calificate. A
sporit cu mult rolul profesiilor legate de mecanizarea proceselor de muncă, deservirea utilajelor
automate şi repararea maşinilor unelte.
În perioada de tranziţie în care ne aflăm, când au loc transformări radicale în toate
sectoarele economiei ce se vor baza pe proprietatea privată şi odată cu descentralizarea sectorului
agrar, se vor crea premise pentru a extinde cu mult sfera de activitate economică a populaţiei în
ansamblu.
42.2%
55.8%
Repartiţia populaţiei economice active pe sfere de activi-tate
sfera productivăsfera neprofuctivă
70.4%
19.8%
9.7%
Repartiţia populaţiei economic active angajate în sfera productivă
agricultura industrie construcţii
13.7%
12.5%
5.7%
17.9%
10.2%1.2%
2.5%
5.1%
30.7%
Repartiţia populaţiei economic active angajate în sfera neproductivă
comerţ transport+telecomunicaţiiadministraţie publică învăţământocrotirea sănătăţii culturădeservirea socială organele de dreptalte categorii
Structura etnică a populaţiei
Structura etnică a populaţiei este un rezultat al multor evenumente istorice, care au avut loc
în acest spaţiu geografic pe parcursul a mai multor secole. Din cauza unor împrejurări istorice şi
al interesului mare al unor state faţă de acest teritoriu, în afară de populaţia băştinaşă, aici mai
locuiesc şi reprezentanţii altor popoare şi diferite grupuri etnice, care au migrat în aceste locuri în
diferite perioade istorice, mai ales în secolul XIX-XX.
71,60%
10,50% 6,70%0,20% 0,10% 2,70%
0,00%
10,00%
20,00%
30,00%
40,00%
50,00%
60,00%
70,00%
80,00%
Români Ucraineni Ruşi Ţigani Bulgari Alte etnii
În raionul Ungheni populaţia majoritară o constituie românii ( populaţia băştinaşă ), 91,6
mii persoane, ceea ce reprezintă 78.1 % din populaţia totală. Ponderea populaţiei autohtone în
comparaţie cu alte etnii poate fi justificată din punct de vedere istoric şi economic. Dealtfel
românii sunt amplasaţi pretutindeni pe teritoriul republicii, însă în raport procentual ponderea ei
este mai mare în regiunea centrală şi cea de nord. Raionul Ungheni, fiind parte componentă a
regiunii centrale a republicii este un exemplu elocvent al acestui fapt.
Populaţia de origine ucraineană (10.5 mii – 11.5 %) şi rusă (6.7 mii – 7.4 %), care este
concentrată mai cu seamă în aşezările urbane, se plasează pe locul doi şi respectiv trei.
(Anexa.9.) Cauza numărului mare al acestor etnii pe teritoriul raionului şi întregii republici se
explică prin faptul că atât în secolul XIX cât şi în perioada postbelică are loc migraţia intensă a
acestor popoare pe meleagurile noastre.
Ţiganii şi bulgarii alcătuiesc un număr mic de persoane ( 0.2 mii şi 0.1 mii locuitori ). La
procesul de etnogeneză al bulgarilor au influenţat triburile slave. Pe meleagurile noastre bulgarii
au emigrat în secolul XVIII – începutul secolului XIX din Bulgaria. Aceste populaţii pe
parcursul secolelor au reuşit să păstreze tradiţiile naţionale: limba vorbită, obiceiurile, folclorul,
deprinderile de muncă.
În raionul Ungheni locuiesc de asemenea şi reprezentanţi ai altor etnii mai puţin
numeroase, care alcătuiesc 2.4 mii persoane, adică 2.7 %.
Top Related