Aurel Vijoli

– date biografice –

Aurel Vijoli (n. 12 februarie 1902, Telechi-Recea, Comitatul Făgăraș, azi Recea, județul Brașov - d. 1 iulie 1981) a fost un comunist român, Guvernator al Băncii Naționale a României (1947 - 1948) și întâiul Președinte al „Băncii de Stat a Republicii Populare Române” (1948 - 1952), ministrul de finanțe al României în perioada comunistă (1957 - 1968).

Aurel Vijoli s-a născut la 12 februarie 1902, în localitatea Telechi-Recea, din Comitatul Făgăraș,

azi Recea, din județul Brașov.

Aurel Vijoli a fost licențiat al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale, doctor în drept; a

fost angajat la Banca Națională a României din august 1923.

În anul 1943 a devenit membru al Partidului Comunist din România.

Aurel Vijoli a deținut diverse funcții în cadrul acestei instituții, inclusiv cea de guvernator al Băncii

Naționale în perioada 18 noiembrie 1947 - 5 martie 1952. În aceasta calitate, Aurel Vijoli a aplicat

politica economică promovată de Partidul Comunist Român:

Februarie 1948 - toate instituțiile de credit au fost radiate din registrul societăților bancare, ele

putând fi reînscrise doar pe baza unei noi autorizații de funcționare emise de Curtea Superioară

Bancară cu avizul B.N.R.;

11 iunie 1948 - au fost naționalizate Societatea Națională de Credit Industrial, Casa de Economii

și Cecuri Postale și Casa de Depuneri și Consemnațiuni;

Întreprinderile naționalizate puteau primi credite doar de la B.N.R.;

13 august 1948 - Legea pentru dizolvarea și lichidarea întreprinderilor bancare și instituțiilor de

credit;

13 noiembrie 1948 - Banca Națională a României a devenit prin lege Banca de Stat a Republicii

Populare Române, guvernatorul a devenit președinte fiind în același timp și adjunct al ministrului

Finanțelor;

Banca de Stat a R.P.R. putea acorda doar credite pe termen scurt în baza planului de credite;

Septembrie 1949 - a fost introdus planul de casă, prima etapă în „realizarea controlului prin leu”;

27 ianuarie 1952 - s-a publicat Hotărârea Consiliului de Miniștri privind realizarea unei noi

reforme monetare; conducerile Ministerului de Finanțe și Băncii de Stat au fost acuzate de

sabotarea reformei monetare, printre vinovați se număra și Aurel Vijoli, demis din funcție și

ulterior arestat sub acuzația de „sabotare a economiei naționale”.

Arestarea lui Aurel Vijoli a fost urmată de îndepărtarea de la conducerea Băncii de Stat a R.P.R. a

unui număr mare de specialiști, care au fost înlocuiți cu persoane care se întorceau de la studii

din U.R.S.S.sau cu diverși membri ai P.M.R. cu pregătire profesională redusă.

Odată cu arestarea lui Vasile Luca, Vijoli a fost anchetat pentru complicitate la felul în care a decurs

reforma monetară și naționalizarea și nu a mai primit nici o însărcinare. Aurel Vijoli se opusese celei

de-a doua stabilizări (din 1952).

După ce a fost reabilitat, a fost numit ministru al Finanțelor în Guvernul Chivu Stoica (20 martie 1957 -

20 martie 1961), Guvernul Ion Gh. Maurer (21 martie 1961 - 17 martie 1965), Guvernul Ion Gh.

Maurer (18 martie - 20 august 1965), Guvernul Ion Gh. Maurer (21 august 1965 - 8 decembrie 1967)

și Guvernul Ion Gh. Maurer (9 decembrie 1967 - 16 iulie 1968), devenind totodată membru al CC al

PCR (1960-1974) și apoi membru al Comisiei Centrale de Revizie (1974-1981).

Decorații

În mai 1961, Aurel Vijoli a fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare de la înființarea Partidului

Comunist din România”.

Prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971, Aurel Vijoli a fost decorat cu „Ordinul Tudor Vladimirescu

clasa a II-a”.

In memoriam

Un colegiu din Făgăraș îi poartă numele: „Colegiul Aurel Vijoli”.

Lucrări publicate

Sistemul bănesc în slujba claselor exploatatoare din Țările Romîne și Romînia burghezo-

moșierească, Editura Științifică, București, 1958;

Organizarea finanțării, creditării și decontărilor, Editura Științifică, București, 1962.