Aplicaţii ale teoriei piagetiene în actul
educaţional
Teoria piagetiană a arătat că nivelul
dezvoltării inteligenţei determină gradul şi
calitatea învăţării.
Teoria dezvoltării stadiale ale inteligenței și a capacității cognitive are implicații
asupra organizării planului de învățământ prin armonizarea materiilor de învățământ cu structurile de gândire
ale elevilor.
Întrebarea oricărui educator ar trebui să fie: „În ce mod ar trebui prezentat elevului acest material (dat) astfel încât el să poată
fi înțeles și asimilat?”
Stare de pregătire cognitivă „adecvarea bagajului de cunoștințe de care dispune la un moment dat elevul, în așa fel încât el să facă față cerințelor învățării unei teme noi, precise.”
David Ausubel (psiholog american) – randamentul elevului in activitatea de învățare și capacitatea sa de a face față cerințelor învățării sunt in strânsă legătură cu ceea ce el a numit starea de pregătire cognitivă.
Starea de pregătire cognitivă este dependentă de:
-maturitatea cognitivă generală a individului
- instruirea anterioară în diferite materii de studiu.
C este mai mic decât M
D este mai mic decât P
C este mai mare decât T
D este mai mare decât M
S este mai mic decât T
Care este cel mai mare?
Rezolvați problema de mai jos!
Care este mai mare? (este aceeași problemă, dar reprezentată altfel)
Un alt aspect important pentru educație este rolul activ al copiilor în învățare.
Este exprimată astfel cerința implicării active a elevului într-un mediu stimulator, cu materiale
și activități variate, care să-i ofere condiții optime pentru învățare prin descoperire.
Să gândească
Să opereze
Să experimenteze
Să manipuleze
Cadrul didactic trebuie să-l învețe pe elev:
Această teorie a învățării prin acțiune a fost verificată de Hans Aebli pentru situația
învățării matematicii.
Învățământul trebuie să provoace mai întâi executarea efectivă, în plan extern, a
operațiilor și abia apoi sub formă interiorizată sau reprezentativă.
A gândi = a opera
Asimilarea reală a cunoștințelor presupune activitatea copilului, pentru că orice act de
înțelegere implică un joc de operații, iar aceste operații nu reușesc să funcționeze cu adevărat
decât în măsura în care au fost pregătite pentru acțiuni propriu-zise.
În concluzie, am putea spune că teoria piagetiană privind geneza și evolutia
capacităților cognitive individuale precum și teoria dezvoltării stadiale a inteligenței au
determinat înnoiri metodologice fundamentale în actul educațional.
Piaget consideră că școala trebuie să devină un mediu care să stimuleze și să favorizeze procesele
de autoconstrucție.
Top Related