A fost odată...

Un copil sfios, cu suflet mare

Ce Darius Cojocaru se numea.

Cu ochi surâzători în prima zi de şcoală

Păşi în clasa întâi plin de speranţe.

Aici a descoperit prietenia

Şi ale ei preţioase daruri.

Regi ai ştiinţei, prinţi cu idei

Au devenit curând cu toţii.

Cu-n mentor plin de har

Efortul nu-i zadarnic.

Rezultatele-aşadar

Sunt cel mai frumos dar

La sfârşit de an...

Şi an de an, mereu,

Secrete descifrând,

A dobandit curaj

Şi-ncredere în el.

Şi drumul până-acum frumos

Ajunge la răscruce.

Copilul întreabă curios:

Înainte unde duce?