Ria Slides

A fost întrebată A fost întrebată odată o mamă, care odată o mamă, care

era copilul ei era copilul ei preferatpreferat, , cel pe care cel pe care

îl iubea mai mult.îl iubea mai mult.

COPILUL PREFERAT COPILUL PREFERAT

.

Ria Slides

Surâzând, ea răspunseSurâzând, ea răspunse::

"N"Nimic nu este mai imic nu este mai

încăpător decât o inimă de încăpător decât o inimă de mamămamă. .

ȘiȘi,, precum o mamă ce era, precum o mamă ce era, ea răspunse:ea răspunse:

copilul ales este acel căruicopilul ales este acel căruiaa mă dedic mă dedic truptrup și suflet și suflet......

.

Ria Slides

cel bolnav, până se însănătoșește cel bolnav, până se însănătoșește

cel plecat, până se întoarcecel plecat, până se întoarce

Ria Slides

cel obosit, până se odihneștecel obosit, până se odihnește

cel flămând , până-i sătulcel flămând , până-i sătul

Ria Slides

cel insetat, până bea apăcel insetat, până bea apă

cel ce citește, până învațăcel ce citește, până învață

Ria Slides

cel dezbrăcat, până se îmbracăcel dezbrăcat, până se îmbracă

celcel ce nu lucrează, până se angajează,ce nu lucrează, până se angajează,celcel ce nu lucrează, până se angajează,ce nu lucrează, până se angajează,

Ria Slides

cel îndrăgostit, până se căsătorește,cel îndrăgostit, până se căsătorește,

cecel l ce ce se se ccăăssătoreșteătorește, , până conv până conviiețuiește ,ețuiește ,cecel l ce ce se se ccăăssătoreșteătorește, , până conv până conviiețuiește ,ețuiește ,

Ria Slides

cel ce devine părinte, până ce-i crește copilul,

cel ce devine părinte, până ce-i crește copilul,

cel ce promite, până ce se ține de promisiune,

cel ce promite, până ce se ține de promisiune,

Ria Slides

cel datornic, până plătește cel datornic, până plătește

cel ce plânge, până se inveselestecel ce plânge, până se inveseleste

Ria Slides

Apoi cu surâsul amărât , completează :

Apoi cu surâsul amărât , completează :

cel ce mcel ce m--a uitat a uitat ... ...

cel ce mcel ce m--a uitat a uitat ... ...

......până își amintește până își amintește ... ... ......până își amintește până își amintește ... ...

NOUA GENERAȚIE DE

PĂRINȚI

Suntem prima generație de părinți decisi să nu repete cu copiii lor ceea ce poate au facut unii

dintre părinții noștri.

Și cu toate sforțările de a aboli abuzurile trecutului,

acum suntem cei mai dedicați și înțelegători, iar în același timp...

cei mai slabi și nesiguri parinti pe care i-a oferit istoria.

Problema este că avem de-a face cu copiii cei mai..."egali“, beligeranți şi puternici, care au

existat vreodată.Se pare că, în încercarea noastră de a fi părinţii pe care am fi vrut sa-i avem și noi, am trecut la

cealaltă extremă.

Așa că, suntem- ultimii copii mustrati de către părinţi,

si primii părinţi certați de către copii...

-ultimii care se temeau de părinţi, şi primii care se tem de copiii lor

-ultimii crescuți sub conducerea părinţilor şi primii ce trăim sub jugul copiilor.

Sau ceea ce-i mai grav: ultimii care ne respectam părinţii,

şi primii ce acceptă ca să nu fim respectati de copiii noştri.

În măsura în care permisivitatea a înlocuit autoritarismul, din punctul de vedere al

relaţiilor de familie, situația s-a schimbat radical, în bine dar şi în rău.

Adesea in foarte rău...Efectiv înainte, erau considerați a fi părinţi buni cei ai căror copii se comportau bine (ascultau ordinele şi-și tratau părinții cu

respectul cuvenit) sau copii buni, cei care știau să se comporte cu respect și rușine şi își venerau părinţii.

Dar, în măsura în care frontierele ierarhice între noi şi copiii noştri s-au risipit,

azi, părinţi buni sunt aceia care reușesc să facă ca si copiii lor să-i iubească,

...chiar dacă îi respectă puțin Şi sunt copii buni cei care acum asteaptă respectul

părinţilor lor, înțelegându-se prin asta: respect pentru ideile, gusturile, dorintele lor, felul lor de a acţiona şi de a trăi, și în plus, să-i sponsorizeze în acest

sens.

Cum se spune...rolurile s-au inversat.

Acum sunt părinţii cei care trebuie să placă copiilor, pentru a-i câștiga, şi nu invers, ca în

trecut.

Acest lucru explică efortul pe care il fac , în prezent, atât de mulţi părinți, pentru a fi buni prieteni ai copiilor lor şi de a le părea

"cool“’.Se spune că extremele se atrag.

ESTE CLAR! dacă autoritarismul din trecut, umplea copiii de teama pentru parintii lor; slăbiciunea prezentului îi umple de dispreț,

când ne văd atât de SLUGARNICI !

Copiii au nevoie să perceapă că pe durata copilăriei, PĂRINȚII sânt

LIDERII, capabili de a-i susține atunci când nu se pot menține și de a-i îndruma atunci

când nu realizează încotro pășesc.

...și...dacă autoritarismul zdrobește, atunci permisismul îneacă!

Doar o atitudine fermă dar intelegatoare le va permite să se bazeze pe

capacitatea noastră de a le guverna viaţa pe durata copilariei si tineretii,

pentru că mergem înaintea lor conducându-i, şi nu în urma lor ca

prizonierii voințelor lor...

Astfel,putem evita ca noua

generație să se inece în lipsa de control și desgustul în care

societatea se scufundă...de pare că se merge in derivă,

fără directie,coordonate,

sau destinație.

CUM VI SE PARE?

Cu mult respectPentru părinți și profesori

gabriell