338. Glasul Tăucel blând

1. Glasul Tău cel blând nu l-am ascultatCând mi-ai spus iubirea Ta;Rătăcind pe drum, am întârziatCu povara mea cea grea...

Ia-mă, Doamne, sub aripa Ta,Spune-mi iar că mă iubeşti,Că murind, din moarte,

Tu mă poţi salva,Ca pe-un fiu să mă primeşti!

Refren:

2. Mă sfinţeşte-acum prin al Tău Duh Sfânt,

Îţi predau voinţa mea,Vreau să îmi aprinzi faptă şi cuvânt,Ca să fiu în slujba Ta!

Ia-mă, Doamne, sub aripa Ta,Spune-mi iar că mă iubeşti,Că murind, din moarte,

Tu mă poţi salva,Ca pe-un fiu să mă primeşti!

Refren:

3. Adâncimi de har nu le-aş fi ştiutFără aspre încercări…Bucurii de sus nu le-aş fi avutDoar pe netede cărări...

Ia-mă, Doamne, sub aripa Ta,Spune-mi iar că mă iubeşti,Că murind, din moarte,

Tu mă poţi salva,Ca pe-un fiu să mă primeşti!

Refren:

4. Fericirea mea e-ntr-un tainic ceas,Pe genunchi, cum stau plecat,Ce aproape sunt, doar un singur pasSă primesc tot ce-am sperat!

Ia-mă, Doamne, sub aripa Ta,Spune-mi iar că mă iubeşti,Că murind, din moarte,

Tu mă poţi salva,Ca pe-un fiu să mă primeşti!

Refren: