2 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
CUPRINS
ddiinn ssuufflleett,, ppeennttrruu ssuufflleett
3 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Cuvânt pentru suflet.........................................................................................3
Din activităţile noastre..................................................................................... 6
Şcoala de vară.................................................................................................. 10
Didactica............................................................................................................12
Sinaxar...............................................................................................................16
Mănăstirea mea de suflet................................................................................19
Aş vrea să ştiu...................................................................................................21
Creştin ca tine, sunt şi eu................................................................................25
Atelier de creaţie în proză...............................................................................27
Miniaturi lirice..................................................................................................32
Ştiaţi că...?..........................................................................................................35
Preşedinte de onoare al Colectivului de redacţie:
Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului
Preşedinte:
Pr. Conf. Dr. Gabriel Gârdan,
Consilier Cultural al Episcopiei Sălajului
Redactor şef:
prof. Claudia Boha,
inspector școlar
Redactori coordonatori:
pr. Silviu Boha, pr. Ionuţ Pop, pr. Cosmin Porcar, pr. Călin Ciurbe, prof. Mioara
Gudea, prof. Alina Arsinte, prof. Dănuţ Moşincat, prof. Ioana Ilea, prof. Cristina
Mureșan
Tehnoredactare: prof. pr. Mateiu Călin
ISSN: 2067-3434
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15
3
SFINȚII BRÂNCOVENI – MODELE DE CREDINȚĂ ȘI
DEMNITATE NAȚIONALĂ
„Slujba mea este să îndur nevoile şi să rabd năpăştile şi chiar să-mi vărs sângele în
numele lui Hristos, al Domnului nostru Dumnezeu, pentru una, Sfântă, Ortodoxă şi
Apostolească Biserică” scria voievodul Constantin Brancoveanu în 1688, la începutul
domniei sale, către ţarul Petru I al Rusiei.
Este viziunea unei vieţi dăruite credinţei şi neamului. Multe din întamplările
celor 26 de ani de domnie, culminând cu sfarşitul său martiric alături de fiii săi şi de
sfetnicul Ianache, arată puterea acestei viziuni.
Faptele sale duhovniceşti şi culturale au rodit peste vremuri, iar hotărârile
luate atunci s-au dovedit a fi vizionare. Lucrarea lui Constantin Brancoveanu,
sfinţită prin jertfă acum 300 de ani, are şi astăzi ecou în vieţile noastre.
Constantin Brâncoveanu era un tânăr boier luminat, destoinic şi mai ales,
credincios. Adică, în Dumnezeu. Adică, fidel ţării, neamului, familiei şi totodată –
sau tocmai de aceea – excelent diplomat. Depăşise cu doar un an vârsta lui Hristos
de pe cruce când, după moartea lui Şerban Cantacuzino, l-au chemat pe tron. Iniţial,
a refuzat. Au urmat 26 de ani de înflorire a Ţării Româneşti, culturală, bisericească,
educaţională – toate trei, în strânsă relaţie – o epocă, un stil care persistă, după atâtea
vicisitudini, în patrimoniul cultural şi identitar al României. După care blestemul
fratricid, firul roşu al istoriei naţionale, a lovit din nou, cu mâna rudelor
Cantacuzine, care, deşi era garantat pe viaţă, l-au detronat profitând de conjunctura
cantemirească din Moldova a războiului ruso-turc, turnându-l turcilor că ar fi
uneltitor contra Înaltei Porţi. Trădarea s-a comis chiar în Miercurea Mare, cea cu
arginţii lui Iuda, după care, în Vinerea Mare a anului 1714, domnitorul mazilit şi
familia lui au fost duşi şi întemniţaţi la Istanbul, în ,,Temniţa celor Şapte Turnuri”.
Cuvânt pentru suflet
4 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Avea unsprezece copii, patru băieţi şi şapte fete. Sultanul Ahmed al III-lea,
cunoscându-i pregătirea culturală, diplomatică şi militară, a vrut să-l folosească de
partea lui, cerându-i să treacă la mahomedanism, împreună cu familia. Domnul a
refuzat să se lepede de Hristos şi au urmat torturi, din primăvară până-n vară,
chinuri cumplite şi fără rezultat, căci nici un fiu nu s-a clintit din credinţă. Cununa
muceniciei începea să se ivească deasupra creştetelor lor.
Execuţia a fost programată cu multă ostentaţie imperială, cruzime belicoasă şi
sfidare cinică, în chiar ziua de 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, de
onomastica Doamnei Maria Brâncoveanu şi totodată, aniversarea Domnului
Constantin Brâncoveanu, care împlinea 60 de ani. La marele spectacol în aer liber, cu
Marea Neagră martoră, sultanul i-a lăsat să-şi facă o rugăciune, după care le-a mai
cerut o dată osândiţilor să abjure şi să se turcească. Românii L-au mărturisit încă o
dată pe Hristos. Sultanul s-a înfuriat şi a ordonat gâdelui să-i decapiteze succesiv, în
aşa fel încât tatăl să-şi vadă fiii murind. Primul cap căzut – dar numai prin secure – a
fost cel al ginerelui domnitorului-martir, sfetnicul Ianache Văcărescu. Au urmat, în
ordinea descrescătoare a vârstei, fiii, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. Ultimul
mucenic fiind Constantin cel mare Brâncoveanu – căruia toată viaţa numele imperial
cu semnul crucii i-a fost călăuză.
Sultanul a invitat la execuţie toţi ambasadorii puterilor europene, și presa
vremii (dintre care o gazetă franţuzească a scris inepţie că Brâncoveanu a fost
executat fiindcă era datornic la Poartă). ,,Vechea” Europă a tremurat și nici n-a suflat
în faţa spectacolului înfiorător cu ţestele martirilor creştini înfipte în pari şi lăsate
mai multe zile în faţa Seraiului. Trupurile au fost aruncate în mare şi recuperate,
ulterior, de pescari, ca să fie îngropate creştineşte.
Sunt relatări ale unor martori străini, nu doar legende testimoniale, despre
moartea acestor eroi. Printre ei, ambasadorul Veneţiei, Andrea Memno, care i-a
raportat Dogelui într-o scrisoare scena execuţiei. Constantin Brâncoveanu a zis
aşa: ,,Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut, am pierdut; să nu ne pierdem însa şi
sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte! Priviţi la Hristos
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 5
Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit: credeti
tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătinaţi din credinţa cea pravoslavnică, pentru
viaţa şi lumea aceasta!”
Iar când i-a venit rândul, Mateiaş, fiul cel mai mic, de 16 ani, s-a îngrozit şi a
zis că se turceşte. Atunci, tatălui lui l-a ajutat să-şi capete cunună: ,,Mai bine să mori în
legea creştinească, decât să te faci păgân, lepadându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câtiva
ani mai mult pe pământ!“. Iar băiatul i-a ordonat gâdelui: ,,Vreau să mor creştin.
Loveşte!”.
Cum înţelegem azi jertfa Sfinţilor Martiri Brâncoveni? Înrudiţi în seminţie şi
în duh cu aceştia, ar trebui să moştenim ceva din curajul şi spiritul de sacrificiu al
bravilor martiri Brâncoveni. Însă azi, după aproape 300 de ani de la moartea lor
mucenicească, oare câţi dintre noi, creştinii mileniului al treilea, mai păstrăm vie
credinţa în Dumnezeu şi dragostea de patrie? Câţi am mai avea azi curajul şi
demnitatea de a merge la moarte, pentru neam şi credinţă? Câţi dintre noi am avea
tăria de a ne jertfi copiii pentru Hristos? Nu cunoaştem răspunsul la aceste întrebări.
Însă ştim altceva: că mulţi dintre noi ne trimitem şi azi copiii la moarte, dar nu
pentru Hristos, ci ucigându-i prin cumplitul păcat al avortului şi lipsindu-i de
lumina dumnezeiescului botez. Într-o societate asfixiată de libertinaj, fără valori şi
moralitate, copleşită de sărăcie şi criză, jertfa Sfinţilor Martiri Brâncoveni reprezintă
o chemare la redescoperirea credinţei, la părăsirea păcatelor şi la lupta pentru
salvarea sufletului românesc. Fie ca modelul jertfelniciei Martirilor Brâncoveni să
trezească în sufletul nostru valorile demult uitate ale demnităţii, curajului şi
conştiinţei naţionale!
Arhim. Antonie Pinţa
6 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
În semestrul al II-lea a anului
şcolar 2013-2014, Cercul pedagogic
pentru disciplina Religie s-a desfăşurat
la Liceul Tehnologic Nr. 1 Surduc.
Evenimentul a debutat cu participarea
profesorilor de religie la Sfânta
Liturghie la biserica din localitate. În
partea a doua a activităţii a fost
prezentat de către domnul profesor
Vasile Şoimuan referatul cu tema
„Tehnici moderne de redactare a
cântărilor religioase”. S-au realizat
aprecieri pe marginea activităţilor
propuse şi s-au făcut precizări
referitoare la proiectele educaţionale și
concursurile aflate în desfăşurare:
„Alege viaţa”, Ediţia a VI-a a
Concursului „Profesorul anului” și
Concursul Naţional „Biserica, locaş de
închinare”.
Totodată a fost lansat proiectul
judeţean „Amintiri peste generaţii”.
Sâmbătă, 11 mai 2014 s-a
desfăşurat la Bârlad, judeţul Vaslui, a
treia ediţie a Concursului naţional
interdisciplinar de Literatură română şi
Religie „Cultură şi spiritualitate
românească”. Adresată elevilor de
gimnaziu, acestă competiţie cu tema
„Frumuseţea sacră a lumii” este
organizată pe două niveluri: nivelul
claselor V-VI şi nivelul claselor VII-VIII
şi a întrunit 96 de elevi din toate
judeţele ţării, 42 profesori însoţitori şi
22 cadre didactice care au alcătuit
comisia centrală. Echipajul care a
reprezentat judeţul Sălaj a fost alcătuit
din elevele Sorana Costea, clasa a V-a,
Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”
Zalău (pregătită de doamnele
profesoare Ioana Dorolţi şi Mioara
Gudea), Cotoară Andreea, clasa a VIII-a
Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu”
Zalău (pregătită de domnii profesori
Alina Arsinte şi Gheorghe Sas),
profesor însoţitor Gheorghe Sas şi
profesor Claudia Boha - membru
din activităȚILE NOASTRE
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 7
al Comisiei naţionale de evaluare.
Eleva Costea Sorana a obţinut Premiu
special, dovedind sensibilitate şi
înţelegere în această zonă de
interferență a celor două discipline.
În perioada 6-21.05.2014 s-a
desfăşurat a IV-a ediţie a Concursului
Naţional „Biserica, locaş de închinare”,
înscris în Calendarul M.E.N. cu
numărul 24336/08.01.2014. Comisia
centrală de organizare şi evaluare a
încheiat procesul de evaluare a celor
1604 de lucrări (Pictură-896 lucrări,
Colaj-307 lucrări, Fotografie-401lucrări)
şi a stabilit premianţii.
În perioada aprilie- mai 2014, s-a
desfăşurat Proiectul educaţional
„Amintiri peste generaţii” ca
parteneriat între Episcopia Sălajului şi
Inspectoratul Şcolar al Judeţului Sălaj.
Acesta a avut ca obiective cunoaşterea
prin intermediul fotografiilor a
valorilor etnografice, culturale, artistice
şi istorice ale judeţului nostru, dar şi
stimularea interesului faţă de păstrarea
tezaurului de amintiri moştenite de la
străbuni. Proiectul s-a finalizat cu un
concurs al cărui câştigători au fost:
PREMIUL I: Liceul Teoretic
„Gheorghe Şincai” Zalău (coordonator
prof. Micle Călin);
PREMIUL II: CSEI „Speranţa”
Şimleu Silvaniei (coordonator prof.
Ciocmărean Ioan);
PREMIUL III: Şcoala Gimnazială
„Simion Bărnuţiu” Bocşa (coordonator
prof. Roşu Marinela).
MENŢIUNI:
Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu”
Zalău (coordonator prof. Arsinte
Alina);
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bănişor
(coordonator prof. Şulumete Anca
Ioana);
Şcoala Gimnazială „Gheorghe Şincai”
Bobota (coordonator prof. Cristea
Ioan).
8 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Miercuri 4 iunie 2014, la sediul
Episcopiei Sălajului, s-a întrunit
Comisia de concurs în vederea
desemnării titlului de „Profesorul
Anului”. Au fost prezenţi următorii
membri: Preasfințitul Părinte Episcop
Petroniu, Preacucernicul Părinte
Gabriel Gârdan, consilier cultural,
Preacucernicul Părinte Silviu Boha,
inspector pentru catehizare parohială,
inspector şcolar prof. Claudia Boha,
prof. Marinela Ortelecan, prof. pr.
Cosmin Porcar, prof. pr. Călin Ciurbe
și prof. pr. Sergiu Stan. Ca urmare a
voturilor exprimate și a punctajului
din fişa de autoevaluare, prof.
Marinela Roșu a fost desemnată
„Profesorul anului”. Titlul de
„Profesorul anului” este acordat de
Episcopia Sălajului începând cu anul
2009, fiind expresia aprecierii față de
dăruirea profesorilor de religie şi a
performanţelor obţinute de aceştia în
fiecare an.
La catedrala episcopală „Înălţarea
Domnului” din municipiul Zalău a
avut loc, vineri, 6 iunie 2014,
festivitatea anuală de premiere a
elevilor şi a profesorilor din Episcopia
Sălajului. Cu această ocazie,
Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu
a acordat diplome şi premii elevilor,
profesorilor şi preoţilor care s-au
remarcat în cadrul următoarelor
concursuri: Olimpiada de Religie,
Concursul Județean „În lumina lui
Hristos”, Concursul naţional „Cultură
și spiritualitate românească”,
Concursul „Amintiri peste generaţii”,
Concursul naţional „Biserica locaş de
închinare”, Concursul naţional „Sfânta
Euharistie, lumina vieții creștine”. Tot
acum a fost acordat și titlul de
„Profesorul anului” domnișoarei
profesor Marinela Roşu.
Preasfinţitul Părinte Episcop
Petroniu a felicitat elevii, profesorii și
părinții și a apreciat eforturile și
implicarea tuturor.
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 9
10 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Şcoala de vară la Mănăstirea „Sfânta Treime” Bic
Nu încetăm niciodată a învăța! Oricum, asimilăm permanent informații noi;
important este să ne însușim mai ales cunoștințe care să ne pregătească și pentru
viața de aici dar și pentru cea viitoare. Pornind de la acest gând, preoți-profesori ai
Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” Zalău împreună cu alți credincioși cu spirit de
jertfă au realizat pentru mai bine de o săptămână, zilnic, pe parcursul câtorva ore, un
program „școala de vară” concretizat în activități educative, în deosebi în duhul
credinței și moralei creștine. De foloasele acestei lucrări minunate și întru totul
inovatoare la nivelul orașului nostru –nu avem cunoștință de existența vreunei școli
care să ofere program și activități gratuite pentru elevii ei pe perioada vacanței- au
beneficiat aproximativ 40 de elevi din clasele primare de la Liceul Ortodox „Sfântul
Nicolae” și din orașul nostru.
Deoarece activitățile au fost gândite în duhul specific școlii noastre și au țintit în
deosebi formarea unor atitudini cu puternic caracter moral, dintre temele abordate
amintim: respectul și întrajutorarea; manifestarea concretă a iubirii creștine;
prietenia; atașamentul față de valorile și tradițiile populare românești; influența
negativă a violenței asupra vieții copiilor; importanța comunicării cu semenii noștri;
hărnicia etc. În mod firesc, abordarea activităților de învățare a fost una mai puțin
formală, astfel încât, noile cunoștințe au fost transmise cât mai mult cu putință prin
joc și activități practice, accentuându-se aplicarea lor în viața de zi cu zi a copiilor.
Spre a exemplifica, pentru a li se insufla elevilor hărnicia, răbdarea și pentru a
le dezvolta spiritul creativ, au fost învățați elemente de bază în tehnica quilling,
realizând apoi un tablou decorativ cu elemente creștine care mai apoi să poată fi
dăruit unei persoane dragi. Înspre a fi empatici și a-și dezvolta sentimente de
solidaritate față de semenii lor, elevii au fost provocați în cadrul unei activități cu
puternic caracter ludic să îndeplinească sarcini ce-i transpuneau în rolul unei
persoane cu dizabilități (să descrie unui nevăzător frumusețea unei zi de vară sau să
îndrume o astfel de persoană prin sfaturi verbale printr-o serie de obstacole;
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 11
să comunice anumite stări unei persoane deficientă de auz prin gesturi; să ajute,
folosind doar o singură mână, pe o altă persoană având aceeași deficiență să
realizeze o lucrare aparent banală precum legarea șireturilor etc.). Printre activitățile
care cereau multă concentrare și muncă au fost presărate momente în care copiii s-au
jucat, au colorat, au cântat sau au realizat mai multe elemente creative în tehnica
crafting (au realizat: îngerași; un lanț cu motive de rugăciune după modelul
mătăniilor; măști personalizate; o inimă împletită în două nuanțe pentru a
exemplifica inima omului unită cu cea alui Dumnezeu; o „inimă-buzunar” în care ei
să așeze tot ceea ce realizează cu dragoste pe perioada școlii de vară etc.).
Bucuria de pe fețele copiilor, încântarea pe care au arătat-o pe parcursul
activităților, relațiile de prietenie care s-au creat între ei și multe alte aspecte pozitive
ale acestei „școli de vară” ne dau certitudinea că lucrarea noastră a fost una benefică,
având roade bogate în sufletele celor mici. Mai mult de atât, reușita din acest an ne
dă îndrăzneală și speranță că vom repeta această minunată experiență și în vara
anului viitor. Liceul nostru, la inițiativa Preacuviosului Părinte arhimandrit Antonie
Pința, va organiza o „școală de vară” și pentru cei din ciclul liceal care se va
desfășura în zilele următoare la Mănăstirea Sfânta Treime Bic.
Împărtășim comunității locale gândul nostru legat de această activitate în
primul rând cu gândul la părinții care se luptă tot mai mult să rupă legătura deja
prea puternică a copiilor lor cu televizorul sau lumea virtuală a jocurilor pe
calculator și a internetului. Ne-am bucura acesta să fie doar un început înspre
dezvoltarea unor variante viabile și ziditoare pentru valorificarea prețiosului timp al
copiilor noștri!
Director, Prof. Pr. Ionuț-Marcel Pop
12 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
MODALITĂŢI UTILIZATE ÎN PREGĂTIREA ELEVILOR PENTRU ASIMILAREA CUNOŞTINŢELOR PRIMITE
ducaţia religioasă şi catehizarea presupun o introducere a subiectului
în marile mistere, facilitând întâlnirea şi înţelegerea religiei şi tradiţiei
creştine. Experienţa religioasă îl face pe om să înţeleagă şi să
acţioneze mai bine, îl invită la reflecţie, îl luminează în interior.
Sentimentele şi judecăţile religioase se formează şi au o coloratură
specifică în funcţie de etapele psihologice de dezvoltare. Formarea conştiinţei
religioase comportă trecerea prin anumite stagii, intervale de timp, în care
chestiunile fundamentale ale omului sunt percepute şi primesc rezolvări particulare.
Conştiinţa religioasă a individului se formează ca orice formă de conduită umană.
După unii autori, educaţia religioasă a copilului începe înainte de a se naşte,
prin formarea unei maturităţi spirituale a părinţilor.
Copiii gândesc altfel decât cei adulţi, interpretează diferit evenimentele, văd
lumea din unghiuri diferite, percep altfel originea şi finalitatea existenţei.
Religia este înainte de toate, un sistem de norme morale; ea răspunde unei
existenţe supreme şi fundamentale: ascultarea şi supunerea faţă de transcendenţă.
Experienţa religioasă este constituită din totalitatea actelor religioase, adică din
totalitatea actelor în care este un om este în legătură cu altceva propriu-zis decât el
însuşi şi anume un caracter deosebit de caracterul realităţii sensibile, cu anumite
caractere pe care noi le denumim divine.
Educaţia religioasă creştină este o acţiune specific umană, care se desfăşoară
conştient de către un educator, conform unui plan şi unei metode bine precizate. Ea
este susţinută de iubire, de încredere, de libertate şi de harul lui Dumnezeu şi are
drept scop realizarea caracterului religios-moral cu desăvârşirea lui în personalitatea
creştină.
DIDACTICA
E
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 13
Studierea religiei are ca scop formarea de caractere, de oameni, de voinţă, de
doritori de a face bine. A fi bun creştin înseamnă a fi un practicant al celor învăţate şi
un răspânditor al învăţăturii drept-credincioase. Cel căruia îi revine demna şi
frumoasa îndatorire de a forma tinere vlăstare ale poporului nostru, ca oameni
integri, este profesorul de religie. Fiecărui învăţător şi profesor i se cere să fie un bun
profesionist, cu dragoste pentru meseria sa, căci „dacă dragoste nu am, nimic nu
sunt şi nimic nu-mi foloseşte” (I Cor. 13,2-3), cu atât mai mult celui care predă
învăţătura lui Hristos.
Pentru ca ora de religie să-şi atingă scopul, profesorul trebuie să aibă lecţia
bine pregătită, iar pe lângă aceasta, să aibă şi materialul corespunzător.
Mijloacele de învăţământ sunt instrumente didactice auxiliare, care uşurează
transmiterea şi asimilarea informaţiei didactice, înregistrarea şi evaluarea
rezultatelor obţinute. Clement Alexandrinul îndeamnă pe educator: „atât cât îi este
cu putinţă, să adune pentru ascultătorii săi cât mai multe ajutoare. Dar în niciun
caz, nu trebuie să-şi lipească sufletul de ele, ci să se folosească de ele numai atât
cât să scoată din ele ce este folositor” (Clement Alexandrinul, Stromatele, p. 437).
Importanţa mijloacelor de învăţământ este dată de funcţiile acestora: informativă,
formativă, de evaluare şi de raţionalizare a efortului depus de profesori şi elevi.
Funcţiile secundare ale mijloacelor de învăţământ sunt: funcţia estetică şi cea de
şcolarizare substitutivă ( sau de realizare a învăţământului la distanţă).
Mijloacele de învăţământ se folosesc diferenţiat, în funcţie de specificul
colectivului de elevi: particularităţi de vârstă, nivel intelectual, orientarea şcolii, de
specificul disciplinelor, de obiectivele urmărite. Mijloacele de învăţământ specifice
religiei sunt: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, obiecte de cult: Sfânta Cruce, vase
liturgice, veşminte preoţeşti, candele, sfeşnice etc., machete ale unor biserici, vederi,
fotografii, icoane, planşe, hărţi, tabele cronologice, cărţi, culegeri de colinde, poezii
religioase, reviste de specialitate, cărţi de rugăciuni; discuri, benzi magnetice, casete
audio, diapozitive, diafilme, filme, casete video; calculatorul; chestionare, teste etc.
14 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Profesorul de religie îşi va proiecta activitatea didactică în limitele posibilităţii
de a procura şi confecţiona mijloacele de învăţământ. Ceea ce interesează după
procurarea acestora este modul în care se utilizează. Vom explica acest lucru pentru
următoarele mijloace de învăţământ:
1. Textul biblic – Sfânta Scriptură va fi folosită la orele de religie, în crearea
cadrului religios necesar desfăşurării orei, cu eventuala scriere pe tablă a unui
verset; profesorul le arată elevilor cum se utilizează Sfânta Scriptură, îi învaţă să
găsească un text, să caute locurile paralele, le va explica pericolul interpretării libere
a Bibliei etc.
2. Icoana – Sfânta Icoană este o prezenţă harică. În istoria Bisericii, icoanele au
avut un rol important în viaţa liturgică, în domeniul misiunii şi în latura educaţiei
religioase.
3. Harta şi tabelul cronologic – harta este folosită la lecţiile cu subiecte din
Vechiul şi Noul Testament, Istoria Bisericii Universale, Istoria Bisericii Ortodoxe
Române. Tabelul cronologic este folosit la lecţiile de religie cu subiecte de istorie
biblică sau bisericească.
4. Casetele audio şi video – pot conţine înregistrarea unor povestiri sau filme cu
caracter religios-moral; pot fi ascultate colinde, cântări bisericeşti, lucrări muzicale
de inspiraţie religioasă.
5. Calculatorul – prin folosirea lui la orele de religie pot fi prezentate elevilor
imagini statice (icoane, imagini cu mănăstiri, biserici), imagini dinamice (filme
religioase) sau teste pentru verificarea cunoştinţelor. Imaginile şi performanţele pe
care profesorul doreşte să le prezinte elevilor cu ajutorul calculatorului pot fi
preluate de pe CD-uri, enciclopedii sau de pe reţeaua Internet.
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 15
Educaţia religioasă constituie o acţiune dificilă şi deosebit de delicată. Este
destul de hazardant să descriem cu exactitate toate modalităţile şi tehnicile de
derulare a acestei laturi a educaţiei. În multe metodici privind predarea religiei pot fi
identificate forme şi strategii didactice asemănătoare cu cele derulate în cadrul
educaţiei morale. Religia creştină poate să ia din domeniul educaţiei morale metoda;
în schimb, educaţia creştină poate şi ea să dea ceva educaţiei morale şi anume
conţinutul ideologic al eticii pe care trebuie să o cultivăm şi în şcoală.
Prof. Şulumete Ioana Anca
Şcoala Gimnazială Nr.1 Bănişor
BIBLIOGRAFIE:
1. Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă – conţinut şi forme de realizare, Ed. Did. Şi
Ped., RA, Bucureşti, 1996;
2. Prof. lect. Univ. Popescu, Ion, Metodica predării religiei, Piteşti, 1997;
3. Mama Sica, Cum să-i învăţăm pe copii religia, Ed. Anastasia, 1995;
4. Prof. Univ. dr. Şebu, Sebastian, Metodica predării religiei, Ed. Reîntregirea,
Alba-Iulia, 2000.
16 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Cine este Sfântul Efrem cel Nou?
Sfântul Efrem (Constantinos Morfis după
numele de botez) s-a născut în oraşul grecesc Trikala,
în anul 1384. A vieţuit ca monah la Mănăstirea
Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
de pe Colina Neprihăniţilor de la Nea Makri din
Attica, Grecia. După ce a trăit 27 de ani în nevoinţă
călugărească aspră, mănăstirea de pe Colina
Neprihăniţilor a fost cotropită de otomani. Turcii au
ucis monahii prin decapitare, iar pe Sfântul Efrem cel
Nou l-au făcut rob şi l-au torturat în felurite chipuri,
de nenumărate ori, timp de 8 luni. Astfel şi-a dat
sufletul în mâinile Domnului, la data de 5 mai 1426.
Sfintele sale moaşte – care sunt înmiresmate şi
pline de har – au fost descoperite după 500 de ani, pe
3 ianuarie 1950, prin revelaţie, de monahia Macaria, stareţa Mănăstirii Buneivestiri a
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihăniţilor.
Care sunt darurile deosebite ale Sfântului Efrem cel Nou?
Sfântul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri este:
1. Mare Tămăduitor
Sfântul Efrem cel Nou a primit de la Dumnezeu o aşa de mare putere de
vindecare a tuturor bolilor - chiar şi a celor aşa-zis incurabile - datorită chinurilor
cumplite pe care le-a suferit ca Mare Mucenic.
SINAXAR
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 17
2. Mare Făcător de minuni
Sfântul Efrem cel Nou - supranumit şi „Sfântul Efrem cel Nou Taumaturgul”
(taumaturg - înseamnă „făcător de minuni”) - a primit de la Dumnezeu puterea de a
săvârşi minuni uimitoare.
3. Grabnic Ajutător în toate nevoile
Minunile săvârşite grabnic de Marele Mucenic din Nea Makri sunt
nenumărate, şi anume: vindecare de boli incurabile, reuşita la examene, în procese,
izbăvirea de foc, înec, furtuni şi alte primejdii de moarte, salvarea de la sinucidere.
Sfântul Efrem cel Nou este, prin excelenţă, „SALVATORUL celor
DEZNĂDĂJDUIŢI”. Sfântul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - le va
veni întotdeauna în ajutor celor care îl cheamă cu credinţă, evlavie şi dragoste, aşa
după cum a mărturisit Sfântul Efrem cel Nou însuşi unor creştini: „Nu voi înceta să
vin!”.
Minunile la moaştele Sfântului Marelui Mucenic Efrem, arătările lui în vis sau
aievea, ajutorul grabnic oferit celor în nevoi, nenumăratele tămăduiri au umplut
paginile mai multor cărţi (câteva fiind traduse şi în limba română), mărturiile fiind
strânse cu grijă, la început de maica Macaria, iar după moartea ei, de maicile de la
mănăstirea sfântului.
Ce trebuie făcut pentru a primi ajutorul Sfântului Efrem cel Nou?
Pentru a fi ajutaţi de Sfântul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri,
oamenii trebuie să i se roage cu credinţă, evlavie şi dragoste. Oamenii care au fost
ajutaţi de Sfântul Efrem cel Nou i-au citit paraclisul sau acatistul. De multe ori,
ajutorul Sfântului Efrem cel Nou a venit înainte ca oamenii să termine rugăciunea
către el sau imediat după aceasta. Alte persoane care aveau probleme mai dificile de
rezolvat, i-au promis Sfântului Efrem cel Nou diverse daruri (flori, ceară curată,
candele etc.), iar Sfântul Efrem i-a ajutat la scurt timp după ce i-au făcut
promisiunea.
18 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Când este sărbătorit Sfântul Efrem cel Nou?
Sfântul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - este prăznuit de
Biserica Ortodoxă de 2 ori pe an: pe 3 ianuarie – ziua aflării Sfintelor sale Moaşte şi
pe 5 mai – ziua morţii sale martirice.
Unde se află Sfintele Moaşte ale Sfântului Efrem cel Nou?
Sfintele Moaşte ale Sfântului Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri -
se află, întregi, în Mănăstirea Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, de
pe Colina Neprihăniţilor de la Nea Makri din Attica, Grecia.
Prof. Cristea Ioan Cosmin
Școala Gimnazială ,,Gheorghe Șincai” Bobota
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 19
MĂNĂSTIREA BĂIŞOARA
Mănăstirea Băişoara este un lăcaş de
cult din județul Cluj, fiind o mănăstire
relativ nouă.
Situată în localitatea cu acelaşi nume,
mănăstirea a fost ctitorită de doamna
Nastasia Tetrei, care a dorit să înalţe un
lăcaş de închinare pe aceste meleaguri.
Dânsa avea un copil bolnav, iar pentru
însănătoşirea lui a ridicat această
mănăstire împreună cu una dintre fiicele
sale, Eugenia. Acestea au ridicat un schit
în grădina casei lor, în anul 1991.
Dorința și voința de a construi aici o
mănăstire își are începutul în anul 1990.
Dar abia din decembrie 1992, prin
ieromonahul Emanuel Scarlat, călugăr al
Mănăstirii Căldărușani și slujitor al
Catedralei Patriarhale, visul începe să
devină realitate. Venit la Băișoara,
părintele Emanuel, găsește un schit
impropriu cu hramul Sfânta Cruce, însă
foarte curând realizează că locul și
atmosfera nu sunt potrivite pentru viața
monahală.
Astfel în aprilie 1994, vrednicul de
pomenire Arhiepiscop și Mitropolit
Bartolomeu, după ce a vizitat Băișoara, a
hotărât schimbarea locației pentru
construirea viitoarei mănăstiri și a
binecuvântat locul numit „la Baie” - loc
pe care preotul Daniel Bucur din
Muntele Băișorii l-a găsit potrivit pentru
așezământul monahal. În același an s-a
aprobat înființarea Mănăstirii Sfântul
Prooroc Ilie Tesviteanul.
Ajutat de credincioși si de
Exploatarea Minieră Iara pe parcursul
anului 1995, ieromonahul Emanuel a
construit o biserică provizorie de lemn
și două chilii. În anul următor s-a
adăugat anexa gospodărească și s-a
Mănăstirea mea de suflet
20 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
introdus curentul electric. Datorită
închiderii minei, energia electrică este
asigurată astăzi de panouri solare. La
20 iulie 1997, cu prilejul hramului,
Preasfințitul Episcop Irineu Bistrițeanul
pe atunci Episcop Vicar al
Arhiepiscopiei Clujului, a pus piatra de
temelie a bisericii de zid proiect al
inginerului Mihail Tușa.
Biserica este decorată în exterior cu
ceramică italiană, capiteluri și frize de
ipsos, acoperită cu tablă de cupru și
cruci de inox pe acoperiș și turle.
Părintele protosinghel Emanuel
Scarlat se retrage la 1 septembrie 2010,
urmându-i în scaunul stărețesc
ieromonahul Iacob Rus, monah al
Mănăstirii Nicula și duhovnic al
Mănăstirii Dobric. Instalarea oficială a
părintelui Iacob s-a oficiat de către
Înaltpresfințitul Arhiepiscop si
Mitropolit Andrei al Clujului la hramul
din 20 iulie 2011.
Azi mănăstirea are doi viețuitori:
starețul ieromonahul Iacob Rus și
rasoforul Matei.
Mănăstirea poartă Hramul
Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul,
sărbătorit în fiecare an în data de 20
iulie. În această zi sute de pelerini vin la
mănăstire să se reculeagă, să mediteze
și mai ales să se încarce de energia
pozitivă pe care o transmite această
mănăstire prin viețuitorii ei care se
nevoiesc și se roagă pentru tot omul ce
vine la mănăstire și nu numai.
Prof. Marius Pop
Școala Gimnazială „Silvania”
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 21
Despre Maica Domnului și
Praznicul Adormirii Maicii Domnului
Întrebările au fost adresate părintelui Crecan Călin, paroh la Capela „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” a Spitalului Județean Sălaj, de către elevi ai Liceului
Tehnologic „Gheorghe Pop de Băsești” Cehu Silvaniei
1. Părinte, mai întâi v-am ruga să ne spuneți cine a fost Maica Domnului?
Maica Domnului a fost o fecioară curată și binecuvântată de Dumnezeu, din
seminția și din neamul lui David, aleasă a fi Maica lui Hristos, prin ea având să vină
mântuirea întregului neam omenesc. În felul acesta devine și Maica tuturor
creștinilor, a tuturor celor mântuiți în Hristos.
2. Care sunt învățăturile cele mai importante ale Bisericii Ortodoxe cu privire la
Maica Domnului?
Biserica Ortodoxă învață despre Maica Domnului, așa cum spunem și la
Liturghie, că este „Preasfântă, curată, preabinecuvântată, … de Dumnezeu
Născătoare și pururea Fecioară” și că este cea care mereu se roagă lui Dumnezeu
pentru noi.
Aş vrea să ştiu…
22 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
3. Ce se spune în Biblie despre Maica Domnului?
Ea este amintită mai întâi în repetate rânduri în Vechiul Testament, în
profețiile mesianice, unde se vestește că va fi Maica lui Hristos și Născătoare de
Dumnezeu. În Noul Testament, încă de la început o cinstesc Arhanghelul Gavriil și
Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1; 28, 42, 43) și chiar Maica
Domnului profețește cinstirea pe care o va primi de la toate neamurile (Luca 1, 48).
Prima minune dumnezeiască a lui Iisus, cea de la nunta din Cana Galileii, când a
preschimbat apa în vin, este săvârșită la rugăciunea Maicii Domnului (Ioan 2, 3). Și,
în cele din urmă, la răstignirea lui Iisus pe cruce, Maica Domnului devine Maica
tuturor creștinilor, când Acesta spune mamei Lui: „Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19,
26), iar Apostolului Ioan: „Iată, mama ta!” (Ioan 19, 27).
4. Dar ce ne învață Sfinții Părinți ai Bisericii despre Maica Domnului?
Toți Sfinții Părinți au avut evlavie la Maica Domnului, au cinstit-o scriind
cântări de laudă, rugăciuni și slujbe în cinstea ei. Au explicat în detaliu în operele lor
și au stabilit în cadrul Sinoadelor Ecumenice învățătura Bisericii despre Maica
Domnului.
5. Cum este cinstită Maica Domnului în celelalte Biserici creștine?
În afară de Biserica Ortodoxă, singura Biserică creștină care o cinstește pe
Maica Domnului este Biserica Catolică, doar că această Biserică a ajuns și la exagerări
ale cultului Maicii Domnului, susținând doctrina imaculatei concepții, adică
învățătura că Maica Domnului s-a născut fără păcatul strămoșesc, asemenea lui
Hristos, iar alte Biserici precum Biserica Baptistă, au diminuat cultul Maicii
Domnului susținând că ea ar fi doar o femeie binecuvântată, care ar merita cel mult o
cinstire morală.
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 23
6. Unul dintre praznicele închinate Fecioarei Preacurate este Adormirea Maicii
Domnului sau Sfântă Mărie Mare, cum mai este numită în popor, ce s-a întâmplat
de fapt atunci?
Maica Domnului este mutată atât cu sufletul, cât și cu trupul în Împărăția
Cerului. De aceea, în icoana Adormirii Maicii Domnului, Iisus ține în brațe, ca pe un
copil, sufletul Maicii Domnului. Dacă în icoanele cu Maica Domnului, în general
Maica Domnului Îl ține în brațe pe pruncul Iisus, iată că acum, la Sfânta ei Adormire,
sufletul Maicii Domnului este ținut în brațe ca și un copil de către Hristos, Fiul ei.
7. Ce tradiții și obiceiuri există în popor cu ocazia acestui praznic?
Există obiceiul de a se săvârși, la fiecare biserică și parohie, în fiecare seară, pe
toată durata celor două săptămâni ale postului Adormirii Maicii Domnului, slujba
Paraclisului Maicii Domnului, la care se adaugă tradiția pricesnelor închinate Maicii
Domnului, care sunt cântate după slujba Paraclisului. Apoi e obiceiul de a se merge
în pelerinaje la mănăstiri pe jos, în grupuri organizate, cu cântări în cinstea Maicii
Preacurate.
8. Ați amintit și de postul Adormirii Maicii Domnului. Pe ce ar trebui creștinii să
pună accent pe durata acestui post?
În timpul postului creștinul are datoria de stărui mai mult în rugăciune, de a
se abține nu doar de la mâncăruri, ci și de la păcate, de a fi mai milostiv și iubitor în
relația cu semenii, înmulțind fapta bună, iar înainte de Praznicul Adormirii Maicii
Domnului să se spovedească la preot și să se împărtășească cu Sfântul Trup și Sânge
al Mântuitorului Hristos, spre iertarea păcatelor.
24 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
9. În încheiere, ce învățături ne-ați mai putea pune la suflet cu privire la Maica
Domnului?
Să avem mare evlavie la Maica Domnului, căci ea este grabnic ajutătoare și
mijlocitoare. Oricând avem un necaz sau o nevoie, oricând am săvârșit un păcat și
dorim să facem căință pentru acesta, să alergăm la Maica Domnului, căci ea poate să
ceară de la Fiul ei şi Dumnezeu iertarea păcatelor noastre. Ce poate o inimă de
mamă să facă, decât să îl ierte pe fiul care a greșit și care se căiește de greșeala sa. La
fel și Hristos, nu poate decât să asculte cererile Maicii Sale și să le îndeplinească.
Rubrică realizată de elevii Flonta Ioana (clasa a IX-a C), Drulea Andrei
(clasa a X-a A), Rus Ana-Maria (clasa a X-a E), Mercea Alexandra (clasa a XI-a A) și
Mărcuț Oana (clasa a XI-a C), îndrumați de domnul profesor Ștefan Mircea.
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 25
Cinstirea îngerilor
otrivit învățăturii Bisericii Ortodoxe, sfinții îngeri sunt ființe spirituale și
nemuritoare, libere și necorporale, create de Dumnezeu, făcând parte din
lumea nevăzută și alcătuind împreună cu sfinții, Biserica triumfătoare din
cer. Cu toate că sunt ființe spirituale, îngerii se deosebesc atât față de
Dumnezeu, cât și față de oameni. Ei sunt inferiori lui Dumnezeu care i-a creat, dar
sunt superiori oamenilor, deoarece sunt duhuri sau spirite nemuritoare și
necorporale. Cuvântul „înger” înseamnă - sol, trimis, vestitor, întrucât îngerii sunt
cei trimiși de Dumnezeu pentru a face cunoscută oamenilor voia Sa cea sfântă.
Existența sfinților îngeri și originea lor sunt afirmate prin mărturiile Sfintei Scripturi
și ale Sfintei Tradiții.
Explicând Pilda semănătorului, Mântuitorul arată că „secerișul este sfârșitul
lumii, iar secerătorii sunt îngerii”. Tot din cuvintele Mântuitorului, aflăm că la
judecata din urmă va fi însoțit de ,,toți sfinții îngeri”, că după învierea din morți, cei
drepți vor fi ,,ca îngerii lui Dumnezeu din cer”, iar după Judecată, prin sfinții îngeri
se va face separarea celor buni de cei răi.
Existența sfinților îngeri este afirmată în Sfânta Scriptură și prin numeroasele
lor arătări în lume. Sfinții îngeri s-au arătat preotului Zaharia, Sfintei Fecioare Maria,
păstorilor din Betleem, femeilor mironosițe, Sfințlor Apostoli, lui Avraam, etc.
Creaturi ale lui Dumnezeu, sfinții îngeri au fost zidiți prin voia și puterea Cuvântului
Creatorului, încă înainte de lumea văzută și de om: „Pentru că întru ei s-au făcut
toate cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute “.
CREȘTIN CA TINE, SUNT ȘI EU
P
26 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
În cântările liturgice, îngerii sunt numiți „cereștile puteri” sau „puteri fără de
trupuri”. Îngerii sunt nemuritori, dar nu prin fire, ci prin harul divin. Din mărturiile
Sfintei Scripturi se desprinde adevărul ca sfinții îngeri se împărtășesc încontinuu de
starea harică, fiind permanent în comuniune cu Dumnezeu. Ei locuiesc în ceruri,
înaintea lui Dumnezeu, înconjurând tronul ceresc și văd pururea fața lui Dumnezeu:
„Că zic vouă ca îngerii din ceruri văd pururea fața Tatălui Meu, care este în ceruri“.
Datorită acestei permanente comuniuni cu Dumnezeu, sfinții îngeri sunt
numiți: aleși ai lui Dumnezeu, îngeri ai luminii, îngerii Domnului, cetățeni ai
Ierusalimului ceresc. Revelația nu determină numărul lor. Sfânta Scriptură vorbește
de milioane, mulțime de oaste cerească, legiuni de îngeri. Sfinții Părinți spun că
numărul îngerilor este foarte mare, de neînchipuit.
Ierarhia îngerească se compune din nouă cete: Serafimii, Heruvimii, Scaune,
Domnii, Puteri, Stăpâniri, Începătorii, Arhangheli și Îngeri. Cunoaștem și unele
nume de arhangheli: Gavriil, Mihail, Rafail. Trebuie specificat faptul că cinstirea
îngerilor se referă numai la cei sfinți, cei care nu au căzut odată cu Lucifer din cer,
pentru că există și îngeri răi: „Tu crezi că Unul este Dumnezeu? Bine faci, că și
demonii cred și se cutremură”.
În concluzie putem afirma că pe Dumnezeu Îl preamărim, iar pe sfinți îi
cinstim.
Prof. Diana Botiș
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 27
Prietenia - comoară pe pământ
Prietenia este sfântă, curată, nevinovată,
fidelă, neschimbătoare, sinceră, temerară,
adevărată, veșnică. Prietenia este o virtute,
pentru că își are sălașul în buna educație a
sufletului sănătos; căci nu se unește decât cu
virtutea și este iubitoare de virtute, îmbrățișând-
o și rămânând cu ea în veci.
Prietenia este legătura dintre sufletele
asemănătoare. Este o pătimire a sufletului
drept-cugetător, care se leagă printr-o iubire
puternică de cei care ne sunt dragi. Prietenia
este un anume fel de plăcere morală care îndulceşte sufletul. Prietenia îndură orice,
prin compasiune și solidaritate.
Prietenia este mai puternică decât iubirea născută din înrudire, fiindcă iubirea
din înrudire este rodul necesităţii, pe când prietenia aparține liberei alegeri. Prietenia
impune evlavia față de cele pe care prietenii le consideră a fi sfinte, fidelitate în
caracter, statornicie în decizii, sinceritate în cuvinte, îndrăzneală în susținerea a ceea
ce este corect și folositor și în a spune adevărul.
Prietenia este susținătoarea pe pământ a bunăstării și fericirii a doi oameni
buni, pentru că prietenia nu poate să se nască prin firea ei decât între oameni buni.
Există trei feluri de prietenie: în acord cu virtutea, din interes și din obișnuință, dar
cea mai bună este cea în acord cu virtutea; pentru că cea mai statornică iubire este
cea întemeiată pe virtute.
.
Atelier de creaţie în proză
28 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Chipul prietenului
Prietenul este un om bun, cu suflet sănătos, care cugetă cele drepte, fiind
iubitor de virtute, integru în ce privește deprinderile sale morale, fidel iubirii, sincer
în cuvinte, statornic sufletește, sfetnic vrednic, curajos, iubitor de adevăr și dreptate.
Prietenul, este asemenea (în toate) celui cu care se află într-o legătură de
prietenie; socotește că bucuria prietenului este și bucuria sa, iar tristețea acestuia este
propria sa tristețe; având o sensibilitate deosebită, simte starea de spirit a prietenului
și îndură, la rândul său, ceea ce pătimește acesta; pricepe înainte ca prietenul să-i
facă mărturisirea și aleargă în ajutorul lui înainte ca acesta să-l roage; se oferă fără
preget spre a-l ajuta în lucrurile lui și-l sprijină atunci când este în primejdie.
Este un sfetnic bun, spune întotdeauna ceea ce este folositor și se îngrijește de
cinstea și renumele prietenului. Prietenul adevărat este un acoperământ puternic, și
cel care-l află, află o comoară. Prietenul este cel mai de preț dintre toate. Prietenul
adevărat este bogăție neprețuită, mai de cinste decât oricare dintre cele ce pot fi
dobândite; nu există măsură pentru frumusețea lui. Prietenul, atât în necazuri, cât și
în împrejurările fericite ale celui care-i este prieten, rămâne același. Prietenul
adevărat aduce laudă celor vrednice de laudă și le acuză cu îndrăzneală pe cele de
necinste.
Prietenul credincios este o comoară însuflețită, o grădină împrejmuită, un
izvor pecetluit care se deschide din vreme în vreme pentru a te împărtăși de el; nu
pot să-i numesc prieteni decât pe cei care sunt buni cu adevărat și care s-au
împrietenit cu mine pe temeiul virtuţii.
Silaghi Andreea, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială Nr.1 Bănişor
Duhovnicul
ufletul îți este răvășit, mintea întunecată de gânduri pătimașe, inima
întristată, iar trupul istovit și slăbit de puteri. Ești mereu neliniștit, alergi
înspre ceva, cauți ceva dar nu găsești. Tulburarea și neliniștea te-a cuprins,
ești disperat și deprimat.
S
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 29
Pentru această stare a ta, este cineva care te poate ajuta, cineva căruia îi pasă
de problema ta. Această persoană este capabilă să asculte ore în șir fără a obosi, să
sfătuiască fără a jigni, să încurajeze fără a urmări vreun interes, să dăruiască iubire și
încredere fără a aștepta ceva în schimb.
În fața acestui om poți să-ți descarci sufletul, poți să plângi și să râzi, poți să fii
tu însuți. Niciodată nu te vei teme că problemele tale le vor cunoaște și alții, deoarece
ai deplină încredere în el. În miez de noapte dacă l-ai deștepta nu s-ar supăra, pentru
el problemele tale sunt mai importante decât ale lui. Totdeauna îți răspunde cu
bunătate, blândețe și răbdare. El trăiește cu tine. Când ești trist se întristează și te
îmbărbătează, iar când ești bucuros se bucură împreună cu tine. Îți dorește binele și
se luptă pentru mântuirea ta. Oricât ar fi de obosit nu se arată, mereu îți stă la
dispoziție. Familia chiar, și-o neglijează pentru tine, iar de persoana sa nici nu-i mai
pasă, se luptă doar pe tine să te vadă bine.
Vocea caldă, privirea blândă sunt doar câteva lucruri care te fac să ai
încredere în el și să-l iubești ca pe un tată. Chiar dacă uneori nu este de acord cu tine,
știi că îți dorește binele și nu te superi, încerci să îl asculți.
El este trimisul lui Dumnezeu pe pământ pentru fiecare dintre noi. Cine nu-l
are sau nu l-a găsit încă să îl caute deoarece este indispensabil mântuirii. Fără el
încercările vieții sunt mai greu de îndurat, necazurile mai greu de suportat, ispitele
mai greu de învins. Dumnezeu a știut că vom avea nevoie de o astfel de persoană
care să ne întindă mâna la greu și să nu ne lase, pentru aceea a lăsat-o cu o astfel de
menire.
Într-o lume plină de egoism, răutate, invidie, nepăsare, etc., ai nevoie de un
astfel de ,,pilon de susținere”. Acesta nu este altul decât duhovnicul.
Pojar Iulia, Clasa a VII- a,
Şcoala Gimnazială „Simion Bărnuțiu” Bocşa
30 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
Suflet rătăcit…
easupra realității, am fost purtată pe aripi de înger. Îngerul meu păzitor,
trimis de Dumnezeu, m-a luminat în cele mai întunecate momente, m-a
păzit de primejdia rea și nu m-a lăsat să merg pe vreun drum greșit ori să
cad în vreo prăpastie adâncă.
Prietenul cel mai drag, fratele care mă certa și mă încuraja, încercările lui de a
mă păzi precum un tată, ființa cu privirea minunată, acea privire în care mă
pierdeam mereu de parcă aș fi fost printre nori, vorbele mereu calde și caracterul
puternic au fost distruse, precum distruge valul mării castelele de nisip, construite
de mânuțe firave, de ființe nevinovate…, într-o clipă de rătăcire.
Jocurile de noroc, o dată ce le încerci, se instalează o dependență asupra ta,
vor deveni o nevoie. Astfel a fost cuprins de o vrajă și prietenul meu, s-a izolat de
tot, adesea ne ignora pe noi, cei din jurul lui, nimic altceva nu-l mai atrăgea, nu-i mai
făcea plăcere; o singură preocupare avea: să facă rost de sumele necesare pentru
acele jocuri.
La fel s-a întâmplat și cu patima drogurilor, o patimă grea, o închisoare a
sufletului. A încercat din curiozitate, și fiind împins de nebunia încercării unor
lucruri noi, ce gândea el, i-ar fi putut oferi fericire nelimitată. Le-a încercat, apoi își
dorea din ce în ce mai mult, era prea târziu…erau deja acolo, în sânge. Nimeni și
nimic nu i-a mai stat în cale.
Un suflet rătăcit, ani grei de suferință și o familie disperată, asta e tot ce s-a
ales din ființa cu privirea care-ți pătrundea până în adâncuri. Totul a început cu un
fum de țigară, continuând cu alcool, jocuri de noroc și alte „infecții” care cuprind
mintea și trupul, care rătăcesc perlele sufletului și distrug tot ce avem mai de preț,
alungându-L pe Domnul Iisus Hristos din viețile noastre și rătăcindu-ne pe noi într-o
mare de noroi.
D
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 31
Nu poți fi sensibilizat de anii grei care pot urma, în care doar el, omul, care a
fost conștient de urmările unor astfel de fapte, dar poți fi sensibilizat de familiile
îndurerate pe care le lași în urmă, mâinile care te-au crescut cum au putut mai bine,
vorbele de încurajare nelipsite, protecția și cel mai important lucru: IUBIREA.
Ce poate fi în sufletul unui părinte care și-ar da viața pentru tine, pentru
binele tău, când i-ai tăiat aripile și în jurul lui a rămas totul gol, pustiu, negru,…?!
Totul rămâne tăcere.
Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău
Bicăzan Bianca, clasa a XI-a
32 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
RUGĂCIUNE LA ALTAR
Cu gând curat și inimă smerită,
O rugăciune gura mea cuvântă,
Către cerescul sfânt altar,
Să fiu miluit de al Tatălui har.
Prin credință doar am reușit,
Vreau de Dumnezeu să fiu iubit.
Cel Care la grele încercări,
M-a făcut să uit de grele supărări.
Să-mi binecuvânteze calea și toți pașii,
Să mă păzească îngerașii,
De cel rău și necurat,
Care de multe ori m-a încercat.
Așa că încă o dată Cerescule Tată,
Dacă am greșit în viață, Tu mă iartă,
Fă ca puterea Ta cea milostivă
Peste mine încă o dată să vină.
Bărnuț Larisa Maria, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr. 1 Chieșd
MINIATURI LIRICE
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 33
PE TINE TE FERICIM!
Din doi părinți preacucernici
Rodul multor rugăciuni,
Fiică binecuvântată
De Dumnezeu lăudată.
Nașterea ta preamărită,
Mântuirea ne-a adus.
Capul șarpelui, Curată
Prin tine a fost străpuns.
Inima ta iubitoare
Multe-n lume a-ndurat,
Sabie ce a pătruns-o
Când pe Fiul L-a-ngropat.
.
Tu mereu ești rugătoare,
Pentru buni și pentru răi
Și aștepți cu nerăbdare
Îndreptarea tuturor.
Remeș Daria Maria, clasa a V-a
Şcoala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu’’Bocşa
Dup-o viață fără pată,
Trupul tău cel preacurat,
N-a trecut prin stricăciune
Fiul tău l-a înălțat.
Sus în cer tu ești regină,
Maica cetelor cerești,
Pe pământ împărăteasă,
Izbăvirea celor drepți.
Spre tine tot omu-aleargă
Maica îndurărilor,
Tot genunchiul ți se pleacă
Maica credincioșilor.
34 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului
MAICA DOMNULUI
Pe cărarea câmpului
Merge Maica Domnului,
Florile îi râd frumos
Îngerul cântă duios.
Soarele o încunună
I se pleacă mândra lună
Păsărele i se-nchină
Cărarea-i numai lumină.
Domnul din cer o priveşte
Şi cu drag îi zâmbeşte
Vino Eva de priveşte,
Tu Adame dănţuieşte,
Că blestemul s-a sfârşit
Blândeţea l-a biruit.
Fiul Tatălui iubit,
Maicii Sfinte dăruit.
Pe cărarea câmpului
Merge Maica Domnului,
Înspre poarta cerului,
Suie scara Raiului.
Sacota Malvina, clasa a VII a
Şcoala Gimnazială Nr.1 Bănişor
Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 35
... Sfinții Martiri Brâncoveni:
Constantin Voievod cu fiii săi,
Constantin, Ștefan, Radu, Matei și
sfetnicul Ianache, sunt prăznuiți pe
16 august în fiecare an începând cu
15 august 1992, când Constantin
Brâncoveanu cu fiii săi și cu sfetnicul
Ianache au fost declarați sfinți de
către Biserica Ortodoxă Română ?
... Domnia lui Constantin
Brâncoveanu a început sub semnul
apariției Bibliei în limba română,
numită „de la București”, în anul 1688 ?
... Brâncoveanu Constantin l-a adus
de la Istanbul pe Andrei, viitorul
mitropolit Antim Ivireanul, sub
îndrumarea căruia s-au tipărit
numeroase cărți în limbile română,
greacă, slavonă, georgiană și chiar
arabă ?
... Brâncoveanu a ctitorit mai multe
biserici și mănăstiri, între care: bisericile
de la Potlogi și Mogoșoaia, Mănăstirile
Hurezi și Brâncoveni, Biserica „Sf.
Gheorghe Nou” din București, unde
odihnesc sfintele sale moaște ?
... Trupurile lor au fost aruncate în
Bosfor și că au fost scoase de câțiva
creștini și îngropate în mare taină într-o
mănăstire din Halki, chiar lângă
Țarigrad ?
... În vara anului 1720, Doamna
Maria (Marica) a adus pe ascuns
rămășițele domnitorului și le-a îngropat
în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din
București și peste mormânt a fost
așezată o piatră împodobită doar cu
pajura țării, fără nici o pisanie, iar
deasupra s-a pus o candelă de argint.
Arsinte Horea, clasa a X-a
Colegiul Național Silvania, Zalău
Ştiaţi că...?
Top Related