2 Revista profesorilor de religie ¥i a elevilor din ... suflet pentru suflet...¢  8...

download 2 Revista profesorilor de religie ¥i a elevilor din ... suflet pentru suflet...¢  8 Revista profesorilor

of 36

  • date post

    21-Oct-2019
  • Category

    Documents

  • view

    3
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of 2 Revista profesorilor de religie ¥i a elevilor din ... suflet pentru suflet...¢  8...

  • 2 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului

    CUPRINS

    ddiinn ssuufflleett,, ppeennttrruu ssuufflleett

  • 3 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului

    Cuvânt pentru suflet.........................................................................................3

    Din activităţile noastre..................................................................................... 6

    Şcoala de vară.................................................................................................. 10

    Didactica............................................................................................................12

    Sinaxar...............................................................................................................16

    Mănăstirea mea de suflet................................................................................19

    Aş vrea să ştiu...................................................................................................21

    Creştin ca tine, sunt şi eu................................................................................25

    Atelier de creaţie în proză...............................................................................27

    Miniaturi lirice..................................................................................................32

    Ştiaţi că...?..........................................................................................................35

    Preşedinte de onoare al Colectivului de redacţie:

    Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului

    Preşedinte:

    Pr. Conf. Dr. Gabriel Gârdan,

    Consilier Cultural al Episcopiei Sălajului

    Redactor şef:

    prof. Claudia Boha,

    inspector școlar

    Redactori coordonatori:

    pr. Silviu Boha, pr. Ionuţ Pop, pr. Cosmin Porcar, pr. Călin Ciurbe, prof. Mioara

    Gudea, prof. Alina Arsinte, prof. Dănuţ Moşincat, prof. Ioana Ilea, prof. Cristina

    Mureșan

    Tehnoredactare: prof. pr. Mateiu Călin

    ISSN: 2067-3434

  • Din suflet, pentru suflet | Nr. 15

    3

    SFINȚII BRÂNCOVENI – MODELE DE CREDINȚĂ ȘI

    DEMNITATE NAȚIONALĂ

    „Slujba mea este să îndur nevoile şi să rabd năpăştile şi chiar să-mi vărs sângele în

    numele lui Hristos, al Domnului nostru Dumnezeu, pentru una, Sfântă, Ortodoxă şi

    Apostolească Biserică” scria voievodul Constantin Brancoveanu în 1688, la începutul

    domniei sale, către ţarul Petru I al Rusiei.

    Este viziunea unei vieţi dăruite credinţei şi neamului. Multe din întamplările

    celor 26 de ani de domnie, culminând cu sfarşitul său martiric alături de fiii săi şi de

    sfetnicul Ianache, arată puterea acestei viziuni.

    Faptele sale duhovniceşti şi culturale au rodit peste vremuri, iar hotărârile

    luate atunci s-au dovedit a fi vizionare. Lucrarea lui Constantin Brancoveanu,

    sfinţită prin jertfă acum 300 de ani, are şi astăzi ecou în vieţile noastre.

    Constantin Brâncoveanu era un tânăr boier luminat, destoinic şi mai ales,

    credincios. Adică, în Dumnezeu. Adică, fidel ţării, neamului, familiei şi totodată –

    sau tocmai de aceea – excelent diplomat. Depăşise cu doar un an vârsta lui Hristos

    de pe cruce când, după moartea lui Şerban Cantacuzino, l-au chemat pe tron. Iniţial,

    a refuzat. Au urmat 26 de ani de înflorire a Ţării Româneşti, culturală, bisericească,

    educaţională – toate trei, în strânsă relaţie – o epocă, un stil care persistă, după atâtea

    vicisitudini, în patrimoniul cultural şi identitar al României. După care blestemul

    fratricid, firul roşu al istoriei naţionale, a lovit din nou, cu mâna rudelor

    Cantacuzine, care, deşi era garantat pe viaţă, l-au detronat profitând de conjunctura

    cantemirească din Moldova a războiului ruso-turc, turnându-l turcilor că ar fi

    uneltitor contra Înaltei Porţi. Trădarea s-a comis chiar în Miercurea Mare, cea cu

    arginţii lui Iuda, după care, în Vinerea Mare a anului 1714, domnitorul mazilit şi

    familia lui au fost duşi şi întemniţaţi la Istanbul, în ,,Temniţa celor Şapte Turnuri”.

    Cuvânt pentru suflet

  • 4 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului

    Avea unsprezece copii, patru băieţi şi şapte fete. Sultanul Ahmed al III-lea,

    cunoscându-i pregătirea culturală, diplomatică şi militară, a vrut să-l folosească de

    partea lui, cerându-i să treacă la mahomedanism, împreună cu familia. Domnul a

    refuzat să se lepede de Hristos şi au urmat torturi, din primăvară până-n vară,

    chinuri cumplite şi fără rezultat, căci nici un fiu nu s-a clintit din credinţă. Cununa

    muceniciei începea să se ivească deasupra creştetelor lor.

    Execuţia a fost programată cu multă ostentaţie imperială, cruzime belicoasă şi

    sfidare cinică, în chiar ziua de 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, de

    onomastica Doamnei Maria Brâncoveanu şi totodată, aniversarea Domnului

    Constantin Brâncoveanu, care împlinea 60 de ani. La marele spectacol în aer liber, cu

    Marea Neagră martoră, sultanul i-a lăsat să-şi facă o rugăciune, după care le-a mai

    cerut o dată osândiţilor să abjure şi să se turcească. Românii L-au mărturisit încă o

    dată pe Hristos. Sultanul s-a înfuriat şi a ordonat gâdelui să-i decapiteze succesiv, în

    aşa fel încât tatăl să-şi vadă fiii murind. Primul cap căzut – dar numai prin secure – a

    fost cel al ginerelui domnitorului-martir, sfetnicul Ianache Văcărescu. Au urmat, în

    ordinea descrescătoare a vârstei, fiii, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. Ultimul

    mucenic fiind Constantin cel mare Brâncoveanu – căruia toată viaţa numele imperial

    cu semnul crucii i-a fost călăuză.

    Sultanul a invitat la execuţie toţi ambasadorii puterilor europene, și presa

    vremii (dintre care o gazetă franţuzească a scris inepţie că Brâncoveanu a fost

    executat fiindcă era datornic la Poartă). ,,Vechea” Europă a tremurat și nici n-a suflat

    în faţa spectacolului înfiorător cu ţestele martirilor creştini înfipte în pari şi lăsate

    mai multe zile în faţa Seraiului. Trupurile au fost aruncate în mare şi recuperate,

    ulterior, de pescari, ca să fie îngropate creştineşte.

    Sunt relatări ale unor martori străini, nu doar legende testimoniale, despre

    moartea acestor eroi. Printre ei, ambasadorul Veneţiei, Andrea Memno, care i-a

    raportat Dogelui într-o scrisoare scena execuţiei. Constantin Brâncoveanu a zis

    aşa: ,,Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut, am pierdut; să nu ne pierdem însa şi

    sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte! Priviţi la Hristos

  • Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 5

    Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit: credeti

    tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătinaţi din credinţa cea pravoslavnică, pentru

    viaţa şi lumea aceasta!”

    Iar când i-a venit rândul, Mateiaş, fiul cel mai mic, de 16 ani, s-a îngrozit şi a

    zis că se turceşte. Atunci, tatălui lui l-a ajutat să-şi capete cunună: ,,Mai bine să mori în

    legea creştinească, decât să te faci păgân, lepadându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câtiva

    ani mai mult pe pământ!“. Iar băiatul i-a ordonat gâdelui: ,,Vreau să mor creştin.

    Loveşte!”.

    Cum înţelegem azi jertfa Sfinţilor Martiri Brâncoveni? Înrudiţi în seminţie şi

    în duh cu aceştia, ar trebui să moştenim ceva din curajul şi spiritul de sacrificiu al

    bravilor martiri Brâncoveni. Însă azi, după aproape 300 de ani de la moartea lor

    mucenicească, oare câţi dintre noi, creştinii mileniului al treilea, mai păstrăm vie

    credinţa în Dumnezeu şi dragostea de patrie? Câţi am mai avea azi curajul şi

    demnitatea de a merge la moarte, pentru neam şi credinţă? Câţi dintre noi am avea

    tăria de a ne jertfi copiii pentru Hristos? Nu cunoaştem răspunsul la aceste întrebări.

    Însă ştim altceva: că mulţi dintre noi ne trimitem şi azi copiii la moarte, dar nu

    pentru Hristos, ci ucigându-i prin cumplitul păcat al avortului şi lipsindu-i de

    lumina dumnezeiescului botez. Într-o societate asfixiată de libertinaj, fără valori şi

    moralitate, copleşită de sărăcie şi criză, jertfa Sfinţilor Martiri Brâncoveni reprezintă

    o chemare la redescoperirea credinţei, la părăsirea păcatelor şi la lupta pentru

    salvarea sufletului românesc. Fie ca modelul jertfelniciei Martirilor Brâncoveni să

    trezească în sufletul nostru valorile demult uitate ale demnităţii, curajului şi

    conştiinţei naţionale!

    Arhim. Antonie Pinţa

  • 6 Revista profesorilor