2 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din ... suflet pentru suflet... · 8 Revista...

2 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din Episcopia Sălajului

CUPRINS

ddiinn ssuufflleett,, ppeennttrruu ssuufflleett


Cuvânt pentru suflet.........................................................................................3

Din activităţile noastre..................................................................................... 6

Şcoala de vară.................................................................................................. 10

Didactica............................................................................................................12

Sinaxar...............................................................................................................16

Mănăstirea mea de suflet................................................................................19

Aş vrea să ştiu...................................................................................................21

Creştin ca tine, sunt şi eu................................................................................25

Atelier de creaţie în proză...............................................................................27

Miniaturi lirice..................................................................................................32

Ştiaţi că...?..........................................................................................................35

Preşedinte de onoare al Colectivului de redacţie:

Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului

Preşedinte:

Pr. Conf. Dr. Gabriel Gârdan,

Consilier Cultural al Episcopiei Sălajului

Redactor şef:

prof. Claudia Boha,

inspector școlar

Redactori coordonatori:

pr. Silviu Boha, pr. Ionuţ Pop, pr. Cosmin Porcar, pr. Călin Ciurbe, prof. Mioara

Gudea, prof. Alina Arsinte, prof. Dănuţ Moşincat, prof. Ioana Ilea, prof. Cristina

Mureșan

Tehnoredactare: prof. pr. Mateiu Călin

ISSN: 2067-3434

Din suflet, pentru suflet | Nr. 15

3

SFINȚII BRÂNCOVENI – MODELE DE CREDINȚĂ ȘI

DEMNITATE NAȚIONALĂ

„Slujba mea este să îndur nevoile şi să rabd năpăştile şi chiar să-mi vărs sângele în

numele lui Hristos, al Domnului nostru Dumnezeu, pentru una, Sfântă, Ortodoxă şi

Apostolească Biserică” scria voievodul Constantin Brancoveanu în 1688, la începutul

domniei sale, către ţarul Petru I al Rusiei.

Este viziunea unei vieţi dăruite credinţei şi neamului. Multe din întamplările

celor 26 de ani de domnie, culminând cu sfarşitul său martiric alături de fiii săi şi de

sfetnicul Ianache, arată puterea acestei viziuni.

Faptele sale duhovniceşti şi culturale au rodit peste vremuri, iar hotărârile

luate atunci s-au dovedit a fi vizionare. Lucrarea lui Constantin Brancoveanu,

sfinţită prin jertfă acum 300 de ani, are şi astăzi ecou în vieţile noastre.

Constantin Brâncoveanu era un tânăr boier luminat, destoinic şi mai ales,

credincios. Adică, în Dumnezeu. Adică, fidel ţării, neamului, familiei şi totodată –

sau tocmai de aceea – excelent diplomat. Depăşise cu doar un an vârsta lui Hristos

de pe cruce când, după moartea lui Şerban Cantacuzino, l-au chemat pe tron. Iniţial,

a refuzat. Au urmat 26 de ani de înflorire a Ţării Româneşti, culturală, bisericească,

educaţională – toate trei, în strânsă relaţie – o epocă, un stil care persistă, după atâtea

vicisitudini, în patrimoniul cultural şi identitar al României. După care blestemul

fratricid, firul roşu al istoriei naţionale, a lovit din nou, cu mâna rudelor

Cantacuzine, care, deşi era garantat pe viaţă, l-au detronat profitând de conjunctura

cantemirească din Moldova a războiului ruso-turc, turnându-l turcilor că ar fi

uneltitor contra Înaltei Porţi. Trădarea s-a comis chiar în Miercurea Mare, cea cu

arginţii lui Iuda, după care, în Vinerea Mare a anului 1714, domnitorul mazilit şi

familia lui au fost duşi şi întemniţaţi la Istanbul, în ,,Temniţa celor Şapte Turnuri”.

Cuvânt pentru suflet


Avea unsprezece copii, patru băieţi şi şapte fete. Sultanul Ahmed al III-lea,

cunoscându-i pregătirea culturală, diplomatică şi militară, a vrut să-l folosească de

partea lui, cerându-i să treacă la mahomedanism, împreună cu familia. Domnul a

refuzat să se lepede de Hristos şi au urmat torturi, din primăvară până-n vară,

chinuri cumplite şi fără rezultat, căci nici un fiu nu s-a clintit din credinţă. Cununa

muceniciei începea să se ivească deasupra creştetelor lor.

Execuţia a fost programată cu multă ostentaţie imperială, cruzime belicoasă şi

sfidare cinică, în chiar ziua de 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, de

onomastica Doamnei Maria Brâncoveanu şi totodată, aniversarea Domnului

Constantin Brâncoveanu, care împlinea 60 de ani. La marele spectacol în aer liber, cu

Marea Neagră martoră, sultanul i-a lăsat să-şi facă o rugăciune, după care le-a mai

cerut o dată osândiţilor să abjure şi să se turcească. Românii L-au mărturisit încă o

dată pe Hristos. Sultanul s-a înfuriat şi a ordonat gâdelui să-i decapiteze succesiv, în

aşa fel încât tatăl să-şi vadă fiii murind. Primul cap căzut – dar numai prin secure – a

fost cel al ginerelui domnitorului-martir, sfetnicul Ianache Văcărescu. Au urmat, în

ordinea descrescătoare a vârstei, fiii, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei. Ultimul

mucenic fiind Constantin cel mare Brâncoveanu – căruia toată viaţa numele imperial

cu semnul crucii i-a fost călăuză.

Sultanul a invitat la execuţie toţi ambasadorii puterilor europene, și presa

vremii (dintre care o gazetă franţuzească a scris inepţie că Brâncoveanu a fost

executat fiindcă era datornic la Poartă). ,,Vechea” Europă a tremurat și nici n-a suflat

în faţa spectacolului înfiorător cu ţestele martirilor creştini înfipte în pari şi lăsate

mai multe zile în faţa Seraiului. Trupurile au fost aruncate în mare şi recuperate,

ulterior, de pescari, ca să fie îngropate creştineşte.

Sunt relatări ale unor martori străini, nu doar legende testimoniale, despre

moartea acestor eroi. Printre ei, ambasadorul Veneţiei, Andrea Memno, care i-a

raportat Dogelui într-o scrisoare scena execuţiei. Constantin Brâncoveanu a zis

aşa: ,,Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut, am pierdut; să nu ne pierdem însa şi

sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seamă de moarte! Priviţi la Hristos

Din suflet, pentru suflet | Nr. 15 5

Mântuitorul nostru câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit: credeti

tare întru aceasta şi nu vă mişcaţi nici vă clătinaţi din credinţa cea pravoslavnică, pentru

viaţa şi lumea aceasta!”

Iar când i-a venit rândul, Mateiaş, fiul cel mai mic, de 16 ani, s-a îngrozit şi a

zis că se turceşte. Atunci, tatălui lui l-a ajutat să-şi capete cunună: ,,Mai bine să mori în

legea creştinească, decât să te faci păgân, lepadându-te de Iisus Hristos pentru a trăi câtiva

ani mai mult pe pământ!“. Iar băiatul i-a ordonat gâdelui: ,,Vreau să mor creştin.

Loveşte!”.

Cum înţelegem azi jertfa Sfinţilor Martiri Brâncoveni? Înrudiţi în seminţie şi

în duh cu aceştia, ar trebui să moştenim ceva din curajul şi spiritul de sacrificiu al

bravilor martiri Brâncoveni. Însă azi, după aproape 300 de ani de la moartea lor

mucenicească, oare câţi dintre noi, creştinii mileniului al treilea, mai păstrăm vie

credinţa în Dumnezeu şi dragostea de patrie? Câţi am mai avea azi curajul şi

demnitatea de a merge la moarte, pentru neam şi credinţă? Câţi dintre noi am avea

tăria de a ne jertfi copiii pentru Hristos? Nu cunoaştem răspunsul la aceste întrebări.

Însă ştim altceva: că mulţi dintre noi ne trimitem şi azi copiii la moarte, dar nu

pentru Hristos, ci ucigându-i prin cumplitul păcat al avortului şi lipsindu-i de

lumina dumnezeiescului botez. Într-o societate asfixiată de libertinaj, fără valori şi

moralitate, copleşită de sărăcie şi criză, jertfa Sfinţilor Martiri Brâncoveni reprezintă

o chemare la redescoperirea credinţei, la părăsirea păcatelor şi la lupta pentru

salvarea sufletului românesc. Fie ca modelul jertfelniciei Martirilor Brâncoveni să

trezească în sufletul nostru valorile demult uitate ale demnităţii, curajului şi

conştiinţei naţionale!

Arhim. Antonie Pinţa


În semestrul al II-lea a anului

şcolar 2013-2014, Cercul pedagogic

pentru disciplina Religie s-a desfăşurat

la Liceul Tehnologic Nr. 1 Surduc.

Evenimentul a debutat cu participarea

profesorilor de religie la Sfânta

Liturghie la biserica din localitate. În

partea a doua a activităţii a fost

prezentat de către domnul profesor

Vasile Şoimuan referatul cu tema

„Tehnici moderne de redactare a

cântărilor religioase”. S-au realizat

aprecieri pe marginea activităţilor

propuse şi s-au făcut precizări

referitoare la proiectele educaţionale și

concursurile aflate în desfăşurare:

„Alege viaţa”, Ediţia a VI-a a

Concursului „Profesorul anului” și

Concursul Naţional „Biserica, locaş de

închinare”.

Totodată a fost lansat proiectul

judeţean „Amintiri peste generaţii”.

Sâmbătă, 11 mai 2014 s-a

desfăşurat la Bârlad, judeţul Vaslui, a

treia ediţie a Concursului naţional

interdisciplinar de Literatură română şi

Religie „Cultură şi spiritualitate

românească”. Adresată elevilor de

gimnaziu, acestă competiţie cu tema

„Frumuseţea sacră a lumii” este

organizată pe două niveluri: nivelul

claselor V-VI şi nivelul claselor VII-VIII

şi a întrunit 96 de elevi din toate

judeţele ţării, 42 profesori însoţitori şi

22 cadre didactice care au alcătuit

comisia centrală. Echipajul care a

reprezentat judeţul Sălaj a fost alcătuit

din elevele Sorana Costea, clasa a V-a,

Şcoala Gimnazială „Gheorghe Lazăr”

Zalău (pregătită de doamnele

profesoare Ioana Dorolţi şi Mioara

Gudea), Cotoară Andreea, clasa a VIII-a

Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu”

Zalău (pregătită de domnii profesori

Alina Arsinte şi Gheorghe Sas),

profesor însoţitor Gheorghe Sas şi

profesor Claudia Boha - membru

din activităȚILE NOASTRE


al Comisiei naţionale de evaluare.

Eleva Costea Sorana a obţinut Premiu

special, dovedind sensibilitate şi

înţelegere în această zonă de

interferență a celor două discipline.

În perioada 6-21.05.2014 s-a

desfăşurat a IV-a ediţie a Concursului

Naţional „Biserica, locaş de închinare”,

înscris în Calendarul M.E.N. cu

numărul 24336/08.01.2014. Comisia

centrală de organizare şi evaluare a

încheiat procesul de evaluare a celor

1604 de lucrări (Pictură-896 lucrări,

Colaj-307 lucrări, Fotografie-401lucrări)

şi a stabilit premianţii.

În perioada aprilie- mai 2014, s-a

desfăşurat Proiectul educaţional

„Amintiri peste generaţii” ca

parteneriat între Episcopia Sălajului şi

Inspectoratul Şcolar al Judeţului Sălaj.

Acesta a avut ca obiective cunoaşterea

prin intermediul fotografiilor a

valorilor etnografice, culturale, artistice

şi istorice ale judeţului nostru, dar şi

stimularea interesului faţă de păstrarea

tezaurului de amintiri moştenite de la

străbuni. Proiectul s-a finalizat cu un

concurs al cărui câştigători au fost:

PREMIUL I: Liceul Teoretic

„Gheorghe Şincai” Zalău (coordonator

prof. Micle Călin);

PREMIUL II: CSEI „Speranţa”

Şimleu Silvaniei (coordonator prof.

Ciocmărean Ioan);

PREMIUL III: Şcoala Gimnazială

„Simion Bărnuţiu” Bocşa (coordonator

prof. Roşu Marinela).

MENŢIUNI:

Şcoala Gimnazială „Mihai Eminescu”

Zalău (coordonator prof. Arsinte

Alina);

Şcoala Gimnazială Nr. 1 Bănişor

(coordonator prof. Şulumete Anca

Ioana);

Şcoala Gimnazială „Gheorghe Şincai”

Bobota (coordonator prof. Cristea

Ioan).


Miercuri 4 iunie 2014, la sediul

Episcopiei Sălajului, s-a întrunit

Comisia de concurs în vederea

desemnării titlului de „Profesorul

Anului”. Au fost prezenţi următorii

membri: Preasfințitul Părinte Episcop

Petroniu, Preacucernicul Părinte

Gabriel Gârdan, consilier cultural,

Preacucernicul Părinte Silviu Boha,

inspector pentru catehizare parohială,

inspector şcolar prof. Claudia Boha,

prof. Marinela Ortelecan, prof. pr.

Cosmin Porcar, prof. pr. Călin Ciurbe

și prof. pr. Sergiu Stan. Ca urmare a

voturilor exprimate și a punctajului

din fişa de autoevaluare, prof.

Marinela Roșu a fost desemnată

„Profesorul anului”. Titlul de

„Profesorul anului” este acordat de

Episcopia Sălajului începând cu anul

2009, fiind expresia aprecierii față de

dăruirea profesorilor de religie şi a

performanţelor obţinute de aceştia în

fiecare an.

La catedrala episcopală „Înălţarea

Domnului” din municipiul Zalău a

avut loc, vineri, 6 iunie 2014,

festivitatea anuală de premiere a

elevilor şi a profesorilor din Episcopia

Sălajului. Cu această ocazie,

Preasfințitul Părinte Episcop Petroniu

a acordat diplome şi premii elevilor,

profesorilor şi preoţilor care s-au

remarcat în cadrul următoarelor

concursuri: Olimpiada de Religie,

Concursul Județean „În lumina lui

Hristos”, Concursul naţional „Cultură

și spiritualitate românească”,

Concursul „Amintiri peste generaţii”,

Concursul naţional „Biserica locaş de

închinare”, Concursul naţional „Sfânta

Euharistie, lumina vieții creștine”. Tot

acum a fost acordat și titlul de

„Profesorul anului” domnișoarei

profesor Marinela Roşu.

Preasfinţitul Părinte Episcop

Petroniu a felicitat elevii, profesorii și

părinții și a apreciat eforturile și

implicarea tuturor.


Şcoala de vară la Mănăstirea „Sfânta Treime” Bic

Nu încetăm niciodată a învăța! Oricum, asimilăm permanent informații noi;

important este să ne însușim mai ales cunoștințe care să ne pregătească și pentru

viața de aici dar și pentru cea viitoare. Pornind de la acest gând, preoți-profesori ai

Liceului Ortodox „Sfântul Nicolae” Zalău împreună cu alți credincioși cu spirit de

jertfă au realizat pentru mai bine de o săptămână, zilnic, pe parcursul câtorva ore, un

program „școala de vară” concretizat în activități educative, în deosebi în duhul

credinței și moralei creștine. De foloasele acestei lucrări minunate și întru totul

inovatoare la nivelul orașului nostru –nu avem cunoștință de existența vreunei școli

care să ofere program și activități gratuite pentru elevii ei pe perioada vacanței- au

beneficiat aproximativ 40 de elevi din clasele primare de la Liceul Ortodox „Sfântul

Nicolae” și din orașul nostru.

Deoarece activitățile au fost gândite în duhul specific școlii noastre și au țintit în

deosebi formarea unor atitudini cu puternic caracter moral, dintre temele abordate

amintim: respectul și întrajutorarea; manifestarea concretă a iubirii creștine;

prietenia; atașamentul față de valorile și tradițiile populare românești; influența

negativă a violenței asupra vieții copiilor; importanța comunicării cu semenii noștri;

hărnicia etc. În mod firesc, abordarea activităților de învățare a fost una mai puțin

formală, astfel încât, noile cunoștințe au fost transmise cât mai mult cu putință prin

joc și activități practice, accentuându-se aplicarea lor în viața de zi cu zi a copiilor.

Spre a exemplifica, pentru a li se insufla elevilor hărnicia, răbdarea și pentru a

le dezvolta spiritul creativ, au fost învățați elemente de bază în tehnica quilling,

realizând apoi un tablou decorativ cu elemente creștine care mai apoi să poată fi

dăruit unei persoane dragi. Înspre a fi empatici și a-și dezvolta sentimente de

solidaritate față de semenii lor, elevii au fost provocați în cadrul unei activități cu

puternic caracter ludic să îndeplinească sarcini ce-i transpuneau în rolul unei

persoane cu dizabilități (să descrie unui nevăzător frumusețea unei zi de vară sau să

îndrume o astfel de persoană prin sfaturi verbale printr-o serie de obstacole;


să comunice anumite stări unei persoane deficientă de auz prin gesturi; să ajute,

folosind doar o singură mână, pe o altă persoană având aceeași deficiență să

realizeze o lucrare aparent banală precum legarea șireturilor etc.). Printre activitățile

care cereau multă concentrare și muncă au fost presărate momente în care copiii s-au

jucat, au colorat, au cântat sau au realizat mai multe elemente creative în tehnica

crafting (au realizat: îngerași; un lanț cu motive de rugăciune după modelul

mătăniilor; măști personalizate; o inimă împletită în două nuanțe pentru a

exemplifica inima omului unită cu cea alui Dumnezeu; o „inimă-buzunar” în care ei

să așeze tot ceea ce realizează cu dragoste pe perioada școlii de vară etc.).

Bucuria de pe fețele copiilor, încântarea pe care au arătat-o pe parcursul

activităților, relațiile de prietenie care s-au creat între ei și multe alte aspecte pozitive

ale acestei „școli de vară” ne dau certitudinea că lucrarea noastră a fost una benefică,

având roade bogate în sufletele celor mici. Mai mult de atât, reușita din acest an ne

dă îndrăzneală și speranță că vom repeta această minunată experiență și în vara

anului viitor. Liceul nostru, la inițiativa Preacuviosului Părinte arhimandrit Antonie

Pința, va organiza o „școală de vară” și pentru cei din ciclul liceal care se va

desfășura în zilele următoare la Mănăstirea Sfânta Treime Bic.

Împărtășim comunității locale gândul nostru legat de această activitate în

primul rând cu gândul la părinții care se luptă tot mai mult să rupă legătura deja

prea puternică a copiilor lor cu televizorul sau lumea virtuală a jocurilor pe

calculator și a internetului. Ne-am bucura acesta să fie doar un început înspre

dezvoltarea unor variante viabile și ziditoare pentru valorificarea prețiosului timp al

copiilor noștri!

Director, Prof. Pr. Ionuț-Marcel Pop


MODALITĂŢI UTILIZATE ÎN PREGĂTIREA ELEVILOR PENTRU ASIMILAREA CUNOŞTINŢELOR PRIMITE

ducaţia religioasă şi catehizarea presupun o introducere a subiectului

în marile mistere, facilitând întâlnirea şi înţelegerea religiei şi tradiţiei

creştine. Experienţa religioasă îl face pe om să înţeleagă şi să

acţioneze mai bine, îl invită la reflecţie, îl luminează în interior.

Sentimentele şi judecăţile religioase se formează şi au o coloratură

specifică în funcţie de etapele psihologice de dezvoltare. Formarea conştiinţei

religioase comportă trecerea prin anumite stagii, intervale de timp, în care

chestiunile fundamentale ale omului sunt percepute şi primesc rezolvări particulare.

Conştiinţa religioasă a individului se formează ca orice formă de conduită umană.

După unii autori, educaţia religioasă a copilului începe înainte de a se naşte,

prin formarea unei maturităţi spirituale a părinţilor.

Copiii gândesc altfel decât cei adulţi, interpretează diferit evenimentele, văd

lumea din unghiuri diferite, percep altfel originea şi finalitatea existenţei.

Religia este înainte de toate, un sistem de norme morale; ea răspunde unei

existenţe supreme şi fundamentale: ascultarea şi supunerea faţă de transcendenţă.

Experienţa religioasă este constituită din totalitatea actelor religioase, adică din

totalitatea actelor în care este un om este în legătură cu altceva propriu-zis decât el

însuşi şi anume un caracter deosebit de caracterul realităţii sensibile, cu anumite

caractere pe care noi le denumim divine.

Educaţia religioasă creştină este o acţiune specific umană, care se desfăşoară

conştient de către un educator, conform unui plan şi unei metode bine precizate. Ea

este susţinută de iubire, de încredere, de libertate şi de harul lui Dumnezeu şi are

drept scop realizarea caracterului religios-moral cu desăvârşirea lui în personalitatea

creştină.

DIDACTICA

E


Studierea religiei are ca scop formarea de caractere, de oameni, de voinţă, de

doritori de a face bine. A fi bun creştin înseamnă a fi un practicant al celor învăţate şi

un răspânditor al învăţăturii drept-credincioase. Cel căruia îi revine demna şi

frumoasa îndatorire de a forma tinere vlăstare ale poporului nostru, ca oameni

integri, este profesorul de religie. Fiecărui învăţător şi profesor i se cere să fie un bun

profesionist, cu dragoste pentru meseria sa, căci „dacă dragoste nu am, nimic nu

sunt şi nimic nu-mi foloseşte” (I Cor. 13,2-3), cu atât mai mult celui care predă

învăţătura lui Hristos.

Pentru ca ora de religie să-şi atingă scopul, profesorul trebuie să aibă lecţia

bine pregătită, iar pe lângă aceasta, să aibă şi materialul corespunzător.

Mijloacele de învăţământ sunt instrumente didactice auxiliare, care uşurează

transmiterea şi asimilarea informaţiei didactice, înregistrarea şi evaluarea

rezultatelor obţinute. Clement Alexandrinul îndeamnă pe educator: „atât cât îi este

cu putinţă, să adune pentru ascultătorii săi cât mai multe ajutoare. Dar în niciun

caz, nu trebuie să-şi lipească sufletul de ele, ci să se folosească de ele numai atât

cât să scoată din ele ce este folositor” (Clement Alexandrinul, Stromatele, p. 437).

Importanţa mijloacelor de învăţământ este dată de funcţiile acestora: informativă,

formativă, de evaluare şi de raţionalizare a efortului depus de profesori şi elevi.

Funcţiile secundare ale mijloacelor de învăţământ sunt: funcţia estetică şi cea de

şcolarizare substitutivă ( sau de realizare a învăţământului la distanţă).

Mijloacele de învăţământ se folosesc diferenţiat, în funcţie de specificul

colectivului de elevi: particularităţi de vârstă, nivel intelectual, orientarea şcolii, de

specificul disciplinelor, de obiectivele urmărite. Mijloacele de învăţământ specifice

religiei sunt: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, obiecte de cult: Sfânta Cruce, vase

liturgice, veşminte preoţeşti, candele, sfeşnice etc., machete ale unor biserici, vederi,

fotografii, icoane, planşe, hărţi, tabele cronologice, cărţi, culegeri de colinde, poezii

religioase, reviste de specialitate, cărţi de rugăciuni; discuri, benzi magnetice, casete

audio, diapozitive, diafilme, filme, casete video; calculatorul; chestionare, teste etc.


Profesorul de religie îşi va proiecta activitatea didactică în limitele posibilităţii

de a procura şi confecţiona mijloacele de învăţământ. Ceea ce interesează după

procurarea acestora este modul în care se utilizează. Vom explica acest lucru pentru

următoarele mijloace de învăţământ:

1. Textul biblic – Sfânta Scriptură va fi folosită la orele de religie, în crearea

cadrului religios necesar desfăşurării orei, cu eventuala scriere pe tablă a unui

verset; profesorul le arată elevilor cum se utilizează Sfânta Scriptură, îi învaţă să

găsească un text, să caute locurile paralele, le va explica pericolul interpretării libere

a Bibliei etc.

2. Icoana – Sfânta Icoană este o prezenţă harică. În istoria Bisericii, icoanele au

avut un rol important în viaţa liturgică, în domeniul misiunii şi în latura educaţiei

religioase.

3. Harta şi tabelul cronologic – harta este folosită la lecţiile cu subiecte din

Vechiul şi Noul Testament, Istoria Bisericii Universale, Istoria Bisericii Ortodoxe

Române. Tabelul cronologic este folosit la lecţiile de religie cu subiecte de istorie

biblică sau bisericească.

4. Casetele audio şi video – pot conţine înregistrarea unor povestiri sau filme cu

caracter religios-moral; pot fi ascultate colinde, cântări bisericeşti, lucrări muzicale

de inspiraţie religioasă.

5. Calculatorul – prin folosirea lui la orele de religie pot fi prezentate elevilor

imagini statice (icoane, imagini cu mănăstiri, biserici), imagini dinamice (filme

religioase) sau teste pentru verificarea cunoştinţelor. Imaginile şi performanţele pe

care profesorul doreşte să le prezinte elevilor cu ajutorul calculatorului pot fi

preluate de pe CD-uri, enciclopedii sau de pe reţeaua Internet.


Educaţia religioasă constituie o acţiune dificilă şi deosebit de delicată. Este

destul de hazardant să descriem cu exactitate toate modalităţile şi tehnicile de

derulare a acestei laturi a educaţiei. În multe metodici privind predarea religiei pot fi

identificate forme şi strategii didactice asemănătoare cu cele derulate în cadrul

educaţiei morale. Religia creştină poate să ia din domeniul educaţiei morale metoda;

în schimb, educaţia creştină poate şi ea să dea ceva educaţiei morale şi anume

conţinutul ideologic al eticii pe care trebuie să o cultivăm şi în şcoală.

Prof. Şulumete Ioana Anca

Şcoala Gimnazială Nr.1 Bănişor

BIBLIOGRAFIE:

1. Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă – conţinut şi forme de realizare, Ed. Did. Şi

Ped., RA, Bucureşti, 1996;

2. Prof. lect. Univ. Popescu, Ion, Metodica predării religiei, Piteşti, 1997;

3. Mama Sica, Cum să-i învăţăm pe copii religia, Ed. Anastasia, 1995;

4. Prof. Univ. dr. Şebu, Sebastian, Metodica predării religiei, Ed. Reîntregirea,

Alba-Iulia, 2000.


Cine este Sfântul Efrem cel Nou?

Sfântul Efrem (Constantinos Morfis după

numele de botez) s-a născut în oraşul grecesc Trikala,

în anul 1384. A vieţuit ca monah la Mănăstirea

Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

de pe Colina Neprihăniţilor de la Nea Makri din

Attica, Grecia. După ce a trăit 27 de ani în nevoinţă

călugărească aspră, mănăstirea de pe Colina

Neprihăniţilor a fost cotropită de otomani. Turcii au

ucis monahii prin decapitare, iar pe Sfântul Efrem cel

Nou l-au făcut rob şi l-au torturat în felurite chipuri,

de nenumărate ori, timp de 8 luni. Astfel şi-a dat

sufletul în mâinile Domnului, la data de 5 mai 1426.

Sfintele sale moaşte – care sunt înmiresmate şi

pline de har – au fost descoperite după 500 de ani, pe

3 ianuarie 1950, prin revelaţie, de monahia Macaria, stareţa Mănăstirii Buneivestiri a

Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihăniţilor.

Care sunt darurile deosebite ale Sfântului Efrem cel Nou?

Sfântul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri este:

1. Mare Tămăduitor

Sfântul Efrem cel Nou a primit de la Dumnezeu o aşa de mare putere de

vindecare a tuturor bolilor - chiar şi a celor aşa-zis incurabile - datorită chinurilor

cumplite pe care le-a suferit ca Mare Mucenic.

SINAXAR


2. Mare Făcător de minuni

Sfântul Efrem cel Nou - supranumit şi „Sfântul Efrem cel Nou Taumaturgul”

(taumaturg - înseamnă „făcător de minuni”) - a primit de la Dumnezeu puterea de a

săvârşi minuni uimitoare.

3. Grabnic Ajutător în toate nevoile

Minunile săvârşite grabnic de Marele Mucenic din Nea Makri sunt

nenumărate, şi anume: vindecare de boli incurabile, reuşita la examene, în procese,

izbăvirea de foc, înec, furtuni şi alte primejdii de moarte, salvarea de la sinucidere.

Sfântul Efrem cel Nou este, prin excelenţă, „SALVATORUL celor

DEZNĂDĂJDUIŢI”. Sfântul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - le va

veni întotdeauna în ajutor celor care îl cheamă cu credinţă, evlavie şi dragoste, aşa

după cum a mărturisit Sfântul Efrem cel Nou însuşi unor creştini: „Nu voi înceta să

vin!”.

Minunile la moaştele Sfântului Marelui Mucenic Efrem, arătările lui în vis sau

aievea, ajutorul grabnic oferit celor în nevoi, nenumăratele tămăduiri au umplut

paginile mai multor cărţi (câteva fiind traduse şi în limba română), mărturiile fiind

strânse cu grijă, la început de maica Macaria, iar după moartea ei, de maicile de la

mănăstirea sfântului.

Ce trebuie făcut pentru a primi ajutorul Sfântului Efrem cel Nou?

Pentru a fi ajutaţi de Sfântul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri,

oamenii trebuie să i se roage cu credinţă, evlavie şi dragoste. Oamenii care au fost

ajutaţi de Sfântul Efrem cel Nou i-au citit paraclisul sau acatistul. De multe ori,

ajutorul Sfântului Efrem cel Nou a venit înainte ca oamenii să termine rugăciunea

către el sau imediat după aceasta. Alte persoane care aveau probleme mai dificile de

rezolvat, i-au promis Sfântului Efrem cel Nou diverse daruri (flori, ceară curată,

candele etc.), iar Sfântul Efrem i-a ajutat la scurt timp după ce i-au făcut

promisiunea.


Când este sărbătorit Sfântul Efrem cel Nou?

Sfântul Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri - este prăznuit de

Biserica Ortodoxă de 2 ori pe an: pe 3 ianuarie – ziua aflării Sfintelor sale Moaşte şi

pe 5 mai – ziua morţii sale martirice.

Unde se află Sfintele Moaşte ale Sfântului Efrem cel Nou?

Sfintele Moaşte ale Sfântului Efrem cel Nou - Marele Mucenic din Nea Makri -

se află, întregi, în Mănăstirea Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, de

pe Colina Neprihăniţilor de la Nea Makri din Attica, Grecia.

Prof. Cristea Ioan Cosmin

Școala Gimnazială ,,Gheorghe Șincai” Bobota


MĂNĂSTIREA BĂIŞOARA

Mănăstirea Băişoara este un lăcaş de

cult din județul Cluj, fiind o mănăstire

relativ nouă.

Situată în localitatea cu acelaşi nume,

mănăstirea a fost ctitorită de doamna

Nastasia Tetrei, care a dorit să înalţe un

lăcaş de închinare pe aceste meleaguri.

Dânsa avea un copil bolnav, iar pentru

însănătoşirea lui a ridicat această

mănăstire împreună cu una dintre fiicele

sale, Eugenia. Acestea au ridicat un schit

în grădina casei lor, în anul 1991.

Dorința și voința de a construi aici o

mănăstire își are începutul în anul 1990.

Dar abia din decembrie 1992, prin

ieromonahul Emanuel Scarlat, călugăr al

Mănăstirii Căldărușani și slujitor al

Catedralei Patriarhale, visul începe să

devină realitate. Venit la Băișoara,

părintele Emanuel, găsește un schit

impropriu cu hramul Sfânta Cruce, însă

foarte curând realizează că locul și

atmosfera nu sunt potrivite pentru viața

monahală.

Astfel în aprilie 1994, vrednicul de

pomenire Arhiepiscop și Mitropolit

Bartolomeu, după ce a vizitat Băișoara, a

hotărât schimbarea locației pentru

construirea viitoarei mănăstiri și a

binecuvântat locul numit „la Baie” - loc

pe care preotul Daniel Bucur din

Muntele Băișorii l-a găsit potrivit pentru

așezământul monahal. În același an s-a

aprobat înființarea Mănăstirii Sfântul

Prooroc Ilie Tesviteanul.

Ajutat de credincioși si de

Exploatarea Minieră Iara pe parcursul

anului 1995, ieromonahul Emanuel a

construit o biserică provizorie de lemn

și două chilii. În anul următor s-a

adăugat anexa gospodărească și s-a

Mănăstirea mea de suflet


introdus curentul electric. Datorită

închiderii minei, energia electrică este

asigurată astăzi de panouri solare. La

20 iulie 1997, cu prilejul hramului,

Preasfințitul Episcop Irineu Bistrițeanul

pe atunci Episcop Vicar al

Arhiepiscopiei Clujului, a pus piatra de

temelie a bisericii de zid proiect al

inginerului Mihail Tușa.

Biserica este decorată în exterior cu

ceramică italiană, capiteluri și frize de

ipsos, acoperită cu tablă de cupru și

cruci de inox pe acoperiș și turle.

Părintele protosinghel Emanuel

Scarlat se retrage la 1 septembrie 2010,

urmându-i în scaunul stărețesc

ieromonahul Iacob Rus, monah al

Mănăstirii Nicula și duhovnic al

Mănăstirii Dobric. Instalarea oficială a

părintelui Iacob s-a oficiat de către

Înaltpresfințitul Arhiepiscop si

Mitropolit Andrei al Clujului la hramul

din 20 iulie 2011.

Azi mănăstirea are doi viețuitori:

starețul ieromonahul Iacob Rus și

rasoforul Matei.

Mănăstirea poartă Hramul

Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul,

sărbătorit în fiecare an în data de 20

iulie. În această zi sute de pelerini vin la

mănăstire să se reculeagă, să mediteze

și mai ales să se încarce de energia

pozitivă pe care o transmite această

mănăstire prin viețuitorii ei care se

nevoiesc și se roagă pentru tot omul ce

vine la mănăstire și nu numai.

Prof. Marius Pop

Școala Gimnazială „Silvania”


Despre Maica Domnului și

Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Întrebările au fost adresate părintelui Crecan Călin, paroh la Capela „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” a Spitalului Județean Sălaj, de către elevi ai Liceului

Tehnologic „Gheorghe Pop de Băsești” Cehu Silvaniei

1. Părinte, mai întâi v-am ruga să ne spuneți cine a fost Maica Domnului?

Maica Domnului a fost o fecioară curată și binecuvântată de Dumnezeu, din

seminția și din neamul lui David, aleasă a fi Maica lui Hristos, prin ea având să vină

mântuirea întregului neam omenesc. În felul acesta devine și Maica tuturor

creștinilor, a tuturor celor mântuiți în Hristos.

2. Care sunt învățăturile cele mai importante ale Bisericii Ortodoxe cu privire la

Maica Domnului?

Biserica Ortodoxă învață despre Maica Domnului, așa cum spunem și la

Liturghie, că este „Preasfântă, curată, preabinecuvântată, … de Dumnezeu

Născătoare și pururea Fecioară” și că este cea care mereu se roagă lui Dumnezeu

pentru noi.

Aş vrea să ştiu…


3. Ce se spune în Biblie despre Maica Domnului?

Ea este amintită mai întâi în repetate rânduri în Vechiul Testament, în

profețiile mesianice, unde se vestește că va fi Maica lui Hristos și Născătoare de

Dumnezeu. În Noul Testament, încă de la început o cinstesc Arhanghelul Gavriil și

Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1; 28, 42, 43) și chiar Maica

Domnului profețește cinstirea pe care o va primi de la toate neamurile (Luca 1, 48).

Prima minune dumnezeiască a lui Iisus, cea de la nunta din Cana Galileii, când a

preschimbat apa în vin, este săvârșită la rugăciunea Maicii Domnului (Ioan 2, 3). Și,

în cele din urmă, la răstignirea lui Iisus pe cruce, Maica Domnului devine Maica

tuturor creștinilor, când Acesta spune mamei Lui: „Femeie, iată fiul tău!” (Ioan 19,

26), iar Apostolului Ioan: „Iată, mama ta!” (Ioan 19, 27).

4. Dar ce ne învață Sfinții Părinți ai Bisericii despre Maica Domnului?

Toți Sfinții Părinți au avut evlavie la Maica Domnului, au cinstit-o scriind

cântări de laudă, rugăciuni și slujbe în cinstea ei. Au explicat în detaliu în operele lor

și au stabilit în cadrul Sinoadelor Ecumenice învățătura Bisericii despre Maica

Domnului.

5. Cum este cinstită Maica Domnului în celelalte Biserici creștine?

În afară de Biserica Ortodoxă, singura Biserică creștină care o cinstește pe

Maica Domnului este Biserica Catolică, doar că această Biserică a ajuns și la exagerări

ale cultului Maicii Domnului, susținând doctrina imaculatei concepții, adică

învățătura că Maica Domnului s-a născut fără păcatul strămoșesc, asemenea lui

Hristos, iar alte Biserici precum Biserica Baptistă, au diminuat cultul Maicii

Domnului susținând că ea ar fi doar o femeie binecuvântată, care ar merita cel mult o

cinstire morală.


6. Unul dintre praznicele închinate Fecioarei Preacurate este Adormirea Maicii

Domnului sau Sfântă Mărie Mare, cum mai este numită în popor, ce s-a întâmplat

de fapt atunci?

Maica Domnului este mutată atât cu sufletul, cât și cu trupul în Împărăția

Cerului. De aceea, în icoana Adormirii Maicii Domnului, Iisus ține în brațe, ca pe un

copil, sufletul Maicii Domnului. Dacă în icoanele cu Maica Domnului, în general

Maica Domnului Îl ține în brațe pe pruncul Iisus, iată că acum, la Sfânta ei Adormire,

sufletul Maicii Domnului este ținut în brațe ca și un copil de către Hristos, Fiul ei.

7. Ce tradiții și obiceiuri există în popor cu ocazia acestui praznic?

Există obiceiul de a se săvârși, la fiecare biserică și parohie, în fiecare seară, pe

toată durata celor două săptămâni ale postului Adormirii Maicii Domnului, slujba

Paraclisului Maicii Domnului, la care se adaugă tradiția pricesnelor închinate Maicii

Domnului, care sunt cântate după slujba Paraclisului. Apoi e obiceiul de a se merge

în pelerinaje la mănăstiri pe jos, în grupuri organizate, cu cântări în cinstea Maicii

Preacurate.

8. Ați amintit și de postul Adormirii Maicii Domnului. Pe ce ar trebui creștinii să

pună accent pe durata acestui post?

În timpul postului creștinul are datoria de stărui mai mult în rugăciune, de a

se abține nu doar de la mâncăruri, ci și de la păcate, de a fi mai milostiv și iubitor în

relația cu semenii, înmulțind fapta bună, iar înainte de Praznicul Adormirii Maicii

Domnului să se spovedească la preot și să se împărtășească cu Sfântul Trup și Sânge

al Mântuitorului Hristos, spre iertarea păcatelor.


9. În încheiere, ce învățături ne-ați mai putea pune la suflet cu privire la Maica

Domnului?

Să avem mare evlavie la Maica Domnului, căci ea este grabnic ajutătoare și

mijlocitoare. Oricând avem un necaz sau o nevoie, oricând am săvârșit un păcat și

dorim să facem căință pentru acesta, să alergăm la Maica Domnului, căci ea poate să

ceară de la Fiul ei şi Dumnezeu iertarea păcatelor noastre. Ce poate o inimă de

mamă să facă, decât să îl ierte pe fiul care a greșit și care se căiește de greșeala sa. La

fel și Hristos, nu poate decât să asculte cererile Maicii Sale și să le îndeplinească.

Rubrică realizată de elevii Flonta Ioana (clasa a IX-a C), Drulea Andrei

(clasa a X-a A), Rus Ana-Maria (clasa a X-a E), Mercea Alexandra (clasa a XI-a A) și

Mărcuț Oana (clasa a XI-a C), îndrumați de domnul profesor Ștefan Mircea.


Cinstirea îngerilor

otrivit învățăturii Bisericii Ortodoxe, sfinții îngeri sunt ființe spirituale și

nemuritoare, libere și necorporale, create de Dumnezeu, făcând parte din

lumea nevăzută și alcătuind împreună cu sfinții, Biserica triumfătoare din

cer. Cu toate că sunt ființe spirituale, îngerii se deosebesc atât față de

Dumnezeu, cât și față de oameni. Ei sunt inferiori lui Dumnezeu care i-a creat, dar

sunt superiori oamenilor, deoarece sunt duhuri sau spirite nemuritoare și

necorporale. Cuvântul „înger” înseamnă - sol, trimis, vestitor, întrucât îngerii sunt

cei trimiși de Dumnezeu pentru a face cunoscută oamenilor voia Sa cea sfântă.

Existența sfinților îngeri și originea lor sunt afirmate prin mărturiile Sfintei Scripturi

și ale Sfintei Tradiții.

Explicând Pilda semănătorului, Mântuitorul arată că „secerișul este sfârșitul

lumii, iar secerătorii sunt îngerii”. Tot din cuvintele Mântuitorului, aflăm că la

judecata din urmă va fi însoțit de ,,toți sfinții îngeri”, că după învierea din morți, cei

drepți vor fi ,,ca îngerii lui Dumnezeu din cer”, iar după Judecată, prin sfinții îngeri

se va face separarea celor buni de cei răi.

Existența sfinților îngeri este afirmată în Sfânta Scriptură și prin numeroasele

lor arătări în lume. Sfinții îngeri s-au arătat preotului Zaharia, Sfintei Fecioare Maria,

păstorilor din Betleem, femeilor mironosițe, Sfințlor Apostoli, lui Avraam, etc.

Creaturi ale lui Dumnezeu, sfinții îngeri au fost zidiți prin voia și puterea Cuvântului

Creatorului, încă înainte de lumea văzută și de om: „Pentru că întru ei s-au făcut

toate cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute “.

CREȘTIN CA TINE, SUNT ȘI EU

P


În cântările liturgice, îngerii sunt numiți „cereștile puteri” sau „puteri fără de

trupuri”. Îngerii sunt nemuritori, dar nu prin fire, ci prin harul divin. Din mărturiile

Sfintei Scripturi se desprinde adevărul ca sfinții îngeri se împărtășesc încontinuu de

starea harică, fiind permanent în comuniune cu Dumnezeu. Ei locuiesc în ceruri,

înaintea lui Dumnezeu, înconjurând tronul ceresc și văd pururea fața lui Dumnezeu:

„Că zic vouă ca îngerii din ceruri văd pururea fața Tatălui Meu, care este în ceruri“.

Datorită acestei permanente comuniuni cu Dumnezeu, sfinții îngeri sunt

numiți: aleși ai lui Dumnezeu, îngeri ai luminii, îngerii Domnului, cetățeni ai

Ierusalimului ceresc. Revelația nu determină numărul lor. Sfânta Scriptură vorbește

de milioane, mulțime de oaste cerească, legiuni de îngeri. Sfinții Părinți spun că

numărul îngerilor este foarte mare, de neînchipuit.

Ierarhia îngerească se compune din nouă cete: Serafimii, Heruvimii, Scaune,

Domnii, Puteri, Stăpâniri, Începătorii, Arhangheli și Îngeri. Cunoaștem și unele

nume de arhangheli: Gavriil, Mihail, Rafail. Trebuie specificat faptul că cinstirea

îngerilor se referă numai la cei sfinți, cei care nu au căzut odată cu Lucifer din cer,

pentru că există și îngeri răi: „Tu crezi că Unul este Dumnezeu? Bine faci, că și

demonii cred și se cutremură”.

În concluzie putem afirma că pe Dumnezeu Îl preamărim, iar pe sfinți îi

cinstim.

Prof. Diana Botiș


Prietenia - comoară pe pământ

Prietenia este sfântă, curată, nevinovată,

fidelă, neschimbătoare, sinceră, temerară,

adevărată, veșnică. Prietenia este o virtute,

pentru că își are sălașul în buna educație a

sufletului sănătos; căci nu se unește decât cu

virtutea și este iubitoare de virtute, îmbrățișând-

o și rămânând cu ea în veci.

Prietenia este legătura dintre sufletele

asemănătoare. Este o pătimire a sufletului

drept-cugetător, care se leagă printr-o iubire

puternică de cei care ne sunt dragi. Prietenia

este un anume fel de plăcere morală care îndulceşte sufletul. Prietenia îndură orice,

prin compasiune și solidaritate.

Prietenia este mai puternică decât iubirea născută din înrudire, fiindcă iubirea

din înrudire este rodul necesităţii, pe când prietenia aparține liberei alegeri. Prietenia

impune evlavia față de cele pe care prietenii le consideră a fi sfinte, fidelitate în

caracter, statornicie în decizii, sinceritate în cuvinte, îndrăzneală în susținerea a ceea

ce este corect și folositor și în a spune adevărul.

Prietenia este susținătoarea pe pământ a bunăstării și fericirii a doi oameni

buni, pentru că prietenia nu poate să se nască prin firea ei decât între oameni buni.

Există trei feluri de prietenie: în acord cu virtutea, din interes și din obișnuință, dar

cea mai bună este cea în acord cu virtutea; pentru că cea mai statornică iubire este

cea întemeiată pe virtute.

.

Atelier de creaţie în proză


Chipul prietenului

Prietenul este un om bun, cu suflet sănătos, care cugetă cele drepte, fiind

iubitor de virtute, integru în ce privește deprinderile sale morale, fidel iubirii, sincer

în cuvinte, statornic sufletește, sfetnic vrednic, curajos, iubitor de adevăr și dreptate.

Prietenul, este asemenea (în toate) celui cu care se află într-o legătură de

prietenie; socotește că bucuria prietenului este și bucuria sa, iar tristețea acestuia este

propria sa tristețe; având o sensibilitate deosebită, simte starea de spirit a prietenului

și îndură, la rândul său, ceea ce pătimește acesta; pricepe înainte ca prietenul să-i

facă mărturisirea și aleargă în ajutorul lui înainte ca acesta să-l roage; se oferă fără

preget spre a-l ajuta în lucrurile lui și-l sprijină atunci când este în primejdie.

Este un sfetnic bun, spune întotdeauna ceea ce este folositor și se îngrijește de

cinstea și renumele prietenului. Prietenul adevărat este un acoperământ puternic, și

cel care-l află, află o comoară. Prietenul este cel mai de preț dintre toate. Prietenul

adevărat este bogăție neprețuită, mai de cinste decât oricare dintre cele ce pot fi

dobândite; nu există măsură pentru frumusețea lui. Prietenul, atât în necazuri, cât și

în împrejurările fericite ale celui care-i este prieten, rămâne același. Prietenul

adevărat aduce laudă celor vrednice de laudă și le acuză cu îndrăzneală pe cele de

necinste.

Prietenul credincios este o comoară însuflețită, o grădină împrejmuită, un

izvor pecetluit care se deschide din vreme în vreme pentru a te împărtăși de el; nu

pot să-i numesc prieteni decât pe cei care sunt buni cu adevărat și care s-au

împrietenit cu mine pe temeiul virtuţii.

Silaghi Andreea, clasa a VIII-a Şcoala Gimnazială Nr.1 Bănişor

Duhovnicul

ufletul îți este răvășit, mintea întunecată de gânduri pătimașe, inima

întristată, iar trupul istovit și slăbit de puteri. Ești mereu neliniștit, alergi

înspre ceva, cauți ceva dar nu găsești. Tulburarea și neliniștea te-a cuprins,

ești disperat și deprimat.

S


Pentru această stare a ta, este cineva care te poate ajuta, cineva căruia îi pasă

de problema ta. Această persoană este capabilă să asculte ore în șir fără a obosi, să

sfătuiască fără a jigni, să încurajeze fără a urmări vreun interes, să dăruiască iubire și

încredere fără a aștepta ceva în schimb.

În fața acestui om poți să-ți descarci sufletul, poți să plângi și să râzi, poți să fii

tu însuți. Niciodată nu te vei teme că problemele tale le vor cunoaște și alții, deoarece

ai deplină încredere în el. În miez de noapte dacă l-ai deștepta nu s-ar supăra, pentru

el problemele tale sunt mai importante decât ale lui. Totdeauna îți răspunde cu

bunătate, blândețe și răbdare. El trăiește cu tine. Când ești trist se întristează și te

îmbărbătează, iar când ești bucuros se bucură împreună cu tine. Îți dorește binele și

se luptă pentru mântuirea ta. Oricât ar fi de obosit nu se arată, mereu îți stă la

dispoziție. Familia chiar, și-o neglijează pentru tine, iar de persoana sa nici nu-i mai

pasă, se luptă doar pe tine să te vadă bine.

Vocea caldă, privirea blândă sunt doar câteva lucruri care te fac să ai

încredere în el și să-l iubești ca pe un tată. Chiar dacă uneori nu este de acord cu tine,

știi că îți dorește binele și nu te superi, încerci să îl asculți.

El este trimisul lui Dumnezeu pe pământ pentru fiecare dintre noi. Cine nu-l

are sau nu l-a găsit încă să îl caute deoarece este indispensabil mântuirii. Fără el

încercările vieții sunt mai greu de îndurat, necazurile mai greu de suportat, ispitele

mai greu de învins. Dumnezeu a știut că vom avea nevoie de o astfel de persoană

care să ne întindă mâna la greu și să nu ne lase, pentru aceea a lăsat-o cu o astfel de

menire.

Într-o lume plină de egoism, răutate, invidie, nepăsare, etc., ai nevoie de un

astfel de ,,pilon de susținere”. Acesta nu este altul decât duhovnicul.

Pojar Iulia, Clasa a VII- a,

Şcoala Gimnazială „Simion Bărnuțiu” Bocşa


Suflet rătăcit…

easupra realității, am fost purtată pe aripi de înger. Îngerul meu păzitor,

trimis de Dumnezeu, m-a luminat în cele mai întunecate momente, m-a

păzit de primejdia rea și nu m-a lăsat să merg pe vreun drum greșit ori să

cad în vreo prăpastie adâncă.

Prietenul cel mai drag, fratele care mă certa și mă încuraja, încercările lui de a

mă păzi precum un tată, ființa cu privirea minunată, acea privire în care mă

pierdeam mereu de parcă aș fi fost printre nori, vorbele mereu calde și caracterul

puternic au fost distruse, precum distruge valul mării castelele de nisip, construite

de mânuțe firave, de ființe nevinovate…, într-o clipă de rătăcire.

Jocurile de noroc, o dată ce le încerci, se instalează o dependență asupra ta,

vor deveni o nevoie. Astfel a fost cuprins de o vrajă și prietenul meu, s-a izolat de

tot, adesea ne ignora pe noi, cei din jurul lui, nimic altceva nu-l mai atrăgea, nu-i mai

făcea plăcere; o singură preocupare avea: să facă rost de sumele necesare pentru

acele jocuri.

La fel s-a întâmplat și cu patima drogurilor, o patimă grea, o închisoare a

sufletului. A încercat din curiozitate, și fiind împins de nebunia încercării unor

lucruri noi, ce gândea el, i-ar fi putut oferi fericire nelimitată. Le-a încercat, apoi își

dorea din ce în ce mai mult, era prea târziu…erau deja acolo, în sânge. Nimeni și

nimic nu i-a mai stat în cale.

Un suflet rătăcit, ani grei de suferință și o familie disperată, asta e tot ce s-a

ales din ființa cu privirea care-ți pătrundea până în adâncuri. Totul a început cu un

fum de țigară, continuând cu alcool, jocuri de noroc și alte „infecții” care cuprind

mintea și trupul, care rătăcesc perlele sufletului și distrug tot ce avem mai de preț,

alungându-L pe Domnul Iisus Hristos din viețile noastre și rătăcindu-ne pe noi într-o

mare de noroi.

D


Nu poți fi sensibilizat de anii grei care pot urma, în care doar el, omul, care a

fost conștient de urmările unor astfel de fapte, dar poți fi sensibilizat de familiile

îndurerate pe care le lași în urmă, mâinile care te-au crescut cum au putut mai bine,

vorbele de încurajare nelipsite, protecția și cel mai important lucru: IUBIREA.

Ce poate fi în sufletul unui părinte care și-ar da viața pentru tine, pentru

binele tău, când i-ai tăiat aripile și în jurul lui a rămas totul gol, pustiu, negru,…?!

Totul rămâne tăcere.

Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău

Bicăzan Bianca, clasa a XI-a


RUGĂCIUNE LA ALTAR

Cu gând curat și inimă smerită,

O rugăciune gura mea cuvântă,

Către cerescul sfânt altar,

Să fiu miluit de al Tatălui har.

Prin credință doar am reușit,

Vreau de Dumnezeu să fiu iubit.

Cel Care la grele încercări,

M-a făcut să uit de grele supărări.

Să-mi binecuvânteze calea și toți pașii,

Să mă păzească îngerașii,

De cel rău și necurat,

Care de multe ori m-a încercat.

Așa că încă o dată Cerescule Tată,

Dacă am greșit în viață, Tu mă iartă,

Fă ca puterea Ta cea milostivă

Peste mine încă o dată să vină.

Bărnuț Larisa Maria, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr. 1 Chieșd

MINIATURI LIRICE


PE TINE TE FERICIM!

Din doi părinți preacucernici

Rodul multor rugăciuni,

Fiică binecuvântată

De Dumnezeu lăudată.

Nașterea ta preamărită,

Mântuirea ne-a adus.

Capul șarpelui, Curată

Prin tine a fost străpuns.

Inima ta iubitoare

Multe-n lume a-ndurat,

Sabie ce a pătruns-o

Când pe Fiul L-a-ngropat.

.

Tu mereu ești rugătoare,

Pentru buni și pentru răi

Și aștepți cu nerăbdare

Îndreptarea tuturor.

Remeș Daria Maria, clasa a V-a

Şcoala Gimnazială ,,Simion Bărnuțiu’’Bocşa

Dup-o viață fără pată,

Trupul tău cel preacurat,

N-a trecut prin stricăciune

Fiul tău l-a înălțat.

Sus în cer tu ești regină,

Maica cetelor cerești,

Pe pământ împărăteasă,

Izbăvirea celor drepți.

Spre tine tot omu-aleargă

Maica îndurărilor,

Tot genunchiul ți se pleacă

Maica credincioșilor.


MAICA DOMNULUI

Pe cărarea câmpului

Merge Maica Domnului,

Florile îi râd frumos

Îngerul cântă duios.

Soarele o încunună

I se pleacă mândra lună

Păsărele i se-nchină

Cărarea-i numai lumină.

Domnul din cer o priveşte

Şi cu drag îi zâmbeşte

Vino Eva de priveşte,

Tu Adame dănţuieşte,

Că blestemul s-a sfârşit

Blândeţea l-a biruit.

Fiul Tatălui iubit,

Maicii Sfinte dăruit.

Pe cărarea câmpului

Merge Maica Domnului,

Înspre poarta cerului,

Suie scara Raiului.

Sacota Malvina, clasa a VII a

Şcoala Gimnazială Nr.1 Bănişor

http://poezie-crestina.trei.ro/?p=680


... Sfinții Martiri Brâncoveni:

Constantin Voievod cu fiii săi,

Constantin, Ștefan, Radu, Matei și

sfetnicul Ianache, sunt prăznuiți pe

16 august în fiecare an începând cu

15 august 1992, când Constantin

Brâncoveanu cu fiii săi și cu sfetnicul

Ianache au fost declarați sfinți de

către Biserica Ortodoxă Română ?

... Domnia lui Constantin

Brâncoveanu a început sub semnul

apariției Bibliei în limba română,

numită „de la București”, în anul 1688 ?

... Brâncoveanu Constantin l-a adus

de la Istanbul pe Andrei, viitorul

mitropolit Antim Ivireanul, sub

îndrumarea căruia s-au tipărit

numeroase cărți în limbile română,

greacă, slavonă, georgiană și chiar

arabă ?

... Brâncoveanu a ctitorit mai multe

biserici și mănăstiri, între care: bisericile

de la Potlogi și Mogoșoaia, Mănăstirile

Hurezi și Brâncoveni, Biserica „Sf.

Gheorghe Nou” din București, unde

odihnesc sfintele sale moaște ?

... Trupurile lor au fost aruncate în

Bosfor și că au fost scoase de câțiva

creștini și îngropate în mare taină într-o

mănăstire din Halki, chiar lângă

Țarigrad ?

... În vara anului 1720, Doamna

Maria (Marica) a adus pe ascuns

rămășițele domnitorului și le-a îngropat

în Biserica Sfântul Gheorghe Nou din

București și peste mormânt a fost

așezată o piatră împodobită doar cu

pajura țării, fără nici o pisanie, iar

deasupra s-a pus o candelă de argint.

Arsinte Horea, clasa a X-a

Colegiul Național Silvania, Zalău

Ştiaţi că...?

2 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din ... suflet pentru suflet... · 8 Revista...

Documents

Transcript of 2 Revista profesorilor de religie şi a elevilor din ... suflet pentru suflet... · 8 Revista...