Zori de ziu Rsritu-mi pare firav,Scncet viu de copilandruCe ntrezare bucuriaNoii zile att de tandru.

Aud glasuri ce-ntretaie,Somnul nopi i pe sfrite.Larg, lumina dimineiiDeschide pleoape nelenite.

Ciripituri, triluri, larm,Pn s s-aprind lumea,Mierla-i cnt nchinareaCelui ce-a creat minunea.

Paii ti uit s meargi auzul s-i mai strige,Stnd n loc inima-i largNu voiete-a se mai duce.

ns timpul curge, curgeGrabnic mersul i ndreapt,cci pe dimineaa dulcePrnzul grabnic o ateapt.

Ca s ad mpreun,Suflul lor s-i ntretaie,dragi cuvinte s i spun,inimile s-i mbie.

iar atunci cnd taina serii,Pogor - va pe meleaguris se piard-n lanul ceriuluipresrat cu stele-n falduri.

i aa tustrei de-odatSe-nvelesc n haina nopii,Ca mereu s-nvie iarDimineaa-n pragul porii.

Grai strbun

Grai strbun rupt din vecie,Ce auzul mi-l desfei,Poposita-i pe - ast glieCa un dar de pre.

Fost-ai tu dintotdeaunape acest pmnt ntins?Coborta-i din nalturiCnd cerurile s-au deschis. Gnduri de-nchinareIar mie mi-e dorde zmbetul larg ca un zborde ochii ti blnzi i mari

n care m pierd printre zri,apusuri i rsrituri de mrile port n mine att de uor.

Mi-e dor s m pierd printre oamenicu tine notnd printre razece-atrn de soarei-n pr i coboar uor,

miros de salcm nfloriti iarb ct cerul de multne ateapt un veac infinitde iubire, de odihn i trud.

De-a putea fi n acest trunchiprin care seva nvieprin frunze, prin flori, din pmntse-nal adncul n mine;

a face o punte din noridin iarb i raze de roupe care s-i duci paii moiaproape de-o inim nou.Anca Elena Vraru