Bolile animalelor mici transmisibile la om

Am considerat ca este de interes general sa se cunoasca ce boli se pot transmite de la animalele de companie pe care le detinem, fapt ce a dus la realizarea acestui articol. In principiu, aceste boli se numesc “zoonoze” si sunt transmise pe cale naturala. In cadrul zoonozelor nu intra bolile transmise de catre serpi, pesti , neverenrate, etc, prin veninul lor. Zoonozele sunt provocate de majoritatea grupelor de agenti infectiosi cum sunt : virusuri, bacterii, ricketsii, ciuperci microscopice, protozoare, helminti, artropode. Dintre cele mai des intalnite zoonoze am sa incerc sa le amintesc aici si sa le fac o scurta caracterizare.

ZOONOZE BACTERIENE

TUBERCULOZA

Boala ce se intalneste la animale, pasari si om, produsa de germeni din genul Mycobacterium. Sursa de infectie pentru animale o constituie laptele si hrana (organele infectate) administrate. Modul de infectare al omului si al animalului poate sa fie digestiv, respirator, cutanat (rani deschise), sexual, transplacentar, sau transovarian (pasari). In realitate, de la animalele mici si pasarile de colivie(apartament) tuberculoza se transmite omului destul de greu, in schimb, de la om la pisica transmiterea are o incidenta mult mai crescuta. Boala este tratabila iar ca si concluzie, apare datorita nerespectarii conditiilor de zoo-igiena!!!

PSEUDOTUBERCULOZA

Boala extrem de rar intalnita la noi in tara. Este o zoonoza ce se transmite numai pe cale digestiva la om, datorita mainilor ce intra in contact cu solul si apoi nu sunt spalate, consum de carne de iepure infectat, si legume si fructe luate de pe jos si nespalate, care au fost poluate cu fecale de catre animalele infectate. Boala este tratabila iar ca si concluzie, apare datorita nerespectarii conditiilor de zoo-igiena!!!

BRUCELOZA

Boala produsa de bacterii din genul Brucella, ce afecteaza atat omul cat si animalele (caini , iepuri, unele rozatoare etc). La caini, sexul femel este mai afectat, producandu-se avortul in ultima parte a gestatiei. Omul se contamineaza pe calea digestiva cat si prin contactul direct. Mai mult de jumatatea cazurilor semnalate la oameni se datoreaza transmiterii cutanate ( contact direct cu animalele bolnave, manipularea defectuoasa a avortonilor etc). Boala este tratabila, desi sunt semanalate cazuri de sechele neurologice si osteoarticulare.

LISTERIOZA

Zoonoza depistata la aproape toate speciile de animale, inclusiv cele de companie, boala produsa de bacteria Lysteria monocitogenes . Boala apare cel mai frecvent la copiii sub 6 ani. Transmiterea se poate face pe mai multe cai: digestiva, respiratorie, mucoasa genitala sau conjunctivala, cuanata, etc.. Exista posibilitatea infectiei transplacentare. Nou-nascutii, infectati inca din viata intrauterina, elimina germenii prin urina, aproximativ 10 zile de la nastere, iar mama prin secteriile vaginale. Boala este considerata grava la nou nascuti iar la adulti are un prognostic rezervat spre favorabil. Boala este tratabila iar ca si concluzie, apare datorita nerespectarii conditiilor de zoo-igiena!!!

LEPTOSPIROZA

Boala produsa de germeni din genul Leptospira . Omul se imbolnaveste accidental de leptospiroza, si el reprezinta o veriga in circuitul natural al acestei zoonoze. Apa si solul sunt surse de infectie dar pentru un timp limitat, deoarece in aceste conditii si medii, bacteriile nu se pot inmulti. Incidenta mare este in perioadele calde ale anului, in lacuri formate dupa ploaie , leptospirele ajungand aici prin urina animalelor bolnave . Pentru ca omul sa se contamineze , trebuie sa existe leziuni ale pielii si mucoaselor. Este posibila infectarea de la cainii de apartament cand acestia sunt imbaiati in cada. (VACCINAREA PERIODICA A CAINILOR ESTE OBLIGATORIE!!!) Prognosticul este favorabil in formele usoare, unde este afectat meningele si nu sunt forme icterice, si foarte grav in cele icterohemoragice si de insuficienta renala. De luat aminte:

- evitarea consumului de apa nepoabila

- vaccinarea animalelor

- evitarea scaldatulului in apele situate langa crescatoriile de animale

SALMONELOZA

Cauzeaza infectii acute, atat la om cat si la animale iar modul de contaminare este pe cale digestiva. Apele reziduale in care ajung salmonelele din fecale, contamineaza solul, alimentele sau furajele, apa de baut. Este una din cele mai frecvente toxiinfectii alimentare din toata lumea. Prognosticul este unul favorabil, tratamentul este insa de lunga durata.

FEBRA Q

…sau boala de Queensland, produsa de germenul Rickettsia burneti. Este o boala care apare in special la lucratorii din macelarii si abatoare. Este mai des intalnita la pasarile de apartament si destul de rar la caini. Capusele de la animale constituie un focar permanent de transmitere a bolii ( ATENTIE LA DEPARAZITARILE PERIODICE!!!). Transmiterea la om se face si prin cale aerogena, prin praful din dejectiile uscate ale animalelor, si prin contactul direct cu animalele bolnave. Imunitatea dupa boala este durabila. Modul de manifestare al bolii este prin semne respiratorii ducand pana la miocardita in cazul complicatiilor. Boala evolueaza benign in marea majoriate a cazurilor, cazurile letale fiind

foarte rare. Educatia sanitar- veterinara si respectarea normelor de zooigiena sunt cele mai sigure modalitati pentru a preveni aceasta boala!

FEBRA BUTONOASA (Tifosul endemic de vara)

Rickettsioza transmisa omului prin intepatura capusei Ripicephalus sanguineus , capusa ce se gaseste destul de des la caini (ATENTIE LA PROGRAMUL DE DEPARAZITARE!!!!) provoaca aceasta zoonoza. Aceasta capusa fie ca inteapa sau este zdrobita, elibereaza ricketsiile care patrund in organismul uman prin mucoasele si tegumentele ce nu sunt intacte. La locul de inoculare se formeaza asa zisa “pata neagra” . Boala dureaza pana la doua saptamani.

ORNITOZA-PSITACOZA ( ATENTIE COLUMBOFILI!!!)

Este o zoonoza care evolueaza cu caracter infecto-contagios la pasari, inclusiv la cele de colivie si porumbei si este produsa de germenul Clamydia psitaci. Aspectele imbolnavirii oamenilor sunt formele respiratorii (in special caile superioare) ce pot semana cu o pneumonie. Cei mai afectati sunt crescatorii de porumbei si cei de pasari de colivie unde volierele sunt foarte aglomerate si contaminarea in aceste situatii este una foarte rapida. Dezinsectiile si dezinfectiile volierelor , si mai ales respectarea conditiilor de zooigiena sunt principalele modalitati de prevenire .

ZOONOZE VIRALE

RABIA (Turbarea)

Cea mai importanta zoonoza virala o constrituie rabia sau turbarea in termeni populari.

Evolutia aceste boli este acuta, tradusa clinic prin manifestari de encefalomielita cu fenomene de excitatie nervoasa, urmata de pareze si paralizii ce duc la deces. Se transmite omului prin muscatura si saliva animalului turbat. Virusul rabic persista ore sau zile uneori, multiplicandu-se la nivelul tesuturilor din jurul muscarurii iar pe calea filetelor nervoase se propaga la sistemul nervos central, de acolo difuzeaza centrifug in tot organismul, ajungand in saliva, mucoase, piele.

Rabia are trei forme: forma prodromala , evolutie cu prurit (2-3 zile) furnicaturi, dureri, cefalee, indispozitii, anxietate, exagerarea starii active si uneori febra. Perioada de stare , cand apare hidrofobia, semn patognomonic (caracteristic, fara dubiu). Hidrofobia, spasm dureros faringian, se instaleaza brusc la vederea unui pahar cu apa, sau chiar la auzul cuvantului “apa”. Faciesul bolnavului exprima spaima. Bolnavul are crize de excitabilitate nervoasa continua, tipete, delir, halucinatii si agresivitate. Ii curge saliva din gura si prezinta transpiratii abundente. Aceasta faza poate duce la deces in 3-4 zile. Ultima faza( paralitica) se caracterizeaza prin paraplegie, apatie, coma si moarte prin insuficienta cardio-respiratorie. Vaccinarea oamenilor se face in doua situatii, si anume, una inainte de

expunere (la persoanele cu risc profesional) si o vaccinare post-muscatura. In cazul profilaxiei”post-muscatura” se face:tratamentul local si imediat al plagii, concomient cu profilaxia antitetanica si prescrierea unui antibiotic pentru controlul infectiei, tinand cont ca muscaturile de caine-pisica si nu numai, transmit si alti germeni si bineinteles se face si vaccinarea antiturbare. ATENTIE LA VACCINARI!!!!OBLIGATORIU!!!

BOALA GHEARELOR DE PISICA LA OM

(Limforeticuloza benigna de inoculare)

Pisica este sursa de infectie si poate transmite aceasta boala prin zgarieturile pe care le provoaca. Receptivitatea oamenilor la infectie este generala, indiferent de sex, varsta, clima , anotimp (desi se poate nota totusi o incidenta mai mare la copii, probabil din cauza modului de joaca a acestora cu pisicile). Boala se transmite la ganglioni, prin intermediul limfaticelor, acestia suferind modificari in marime, si sunt foarte durerosi. Boala are evolutie de la cateva saptamani pana la luni, dar prognosticul este favorabil.

ZOONOZE DERMATOLOGICE

TRICOFITIA

Boala raspandita la bovine dar si la caine si pisica, hamster, sobolan, soareci, si bineinteles la om. Este produsa de ciuperci din genul Trichophyton si la oameni imbraca doua forme: tricofitia uscata a pielii capului si tricofitia “cronica” a adultului.

Prima forma se concretizeaza prin placi tricofitice de dimensiunea unei monede, numeroase, de forma aproximaiv circulara, acoperite cu scuame de matreata. Daca nu este tratata, poate sa evolueze in “tricofitia cronica a adultului” ce se manifesta prin multe puncte negre. Localizarea este pe fetele laterale si dorsale ale membrelor inferioare, gambe, palme , antebrat, fese si chiar pe fata, sub forma unor pete rosii. Mai apare si o afectiune a unghiilor de la maini sau picioare. Boala este vindecabila in urma unui diagnostic exact si tratament serios sustinut.

MICOSPORIA (Micosporoza)

Se datoreaza unei ciuperci din genul Microsporum, ce se dezvolta in interiorul firelor de par iar sporii formeaza un manson la exterior. Leziunile apar atat la nivelul capului cat si in alte zone ale corpului. Contaminarea se face prin contactul direct cu animalul bolnav, vestea buna este ca imbolnavirile se fac totusi desul de greu, agentul ce provoaca boala nu este prea rezistent in mediul exterior.

Trebuie respectate regulile de igiena pentru a preveni boala.

PROTOZOOZE

TOXOPLASMOZA

Zoonoza produsa de parazitul Toxoplasma gondii, afecteaza cainele, pisica, oaia, porcul dar si omul. Boala poate sa fie congenitala sau dobandita. Se transmite pe cale digestiva, de unde ajunge in sistemul limfatic.

BOALA LA GRAVIDA!!!In primele 3 luni de sarcina, parazitul provoaca avort sau poate determina moartea fetusului, sau leziuni neurologice si oculare grave. La om, boala se realizeaza prin alimente si apa contaminata, infectii de laborator, transfuzii de sange. Tratamentul in toxoplasmoza nu este unul bine pus la punct , existand multe polemici pe acest subiect. Educatia sanitara in randul populatiei, femeilor gravide, de a evita contactul cu animalele bolnave, DEPARAZITAREA PERIODICA A ANIMALELOR!!!!!!! interzicerea consumului de carne insuficient prelucrata termic sunt numai cateva dintre masurile ce pot preveni apartitia toxoplasmozei.

ECHINOCOCOZA (CHISTUL HIDATIC)

Produsa de parazitul Echinococcus granulosus ce se localizeaza in intestinul subtire la caine, este o helmintoza destul de frecvent intalnita la om. Boala are incidenta mare la persoanele care cresc caini, medicii veterinari, femei si copii. Localizarea este de obicei hepatica, dar si pulmonara. Din cauza ca parazitul se dezvolta in intestinul cainelui, de aici ajunge in mediul exterior odata cu excrementele astfel contaminandu-se foarte usor gradinile de zarzavat ale oamenilor. Cainii isi fac toaleta cu limba, si din jurul anusului aduc cu limba foarte multe oua de parazit si astfel se poate contamina omul. De asemenea, folosirea in alimentatie a fructelor cazute pe jos si zarzavaturilor nespalate este PRINCIPALA cauza de transmitere a parazitului la om. EFECTUAREA DEPARAZITARILOR REGULATE LA CAINI ESTE OBLIGATORIE!!! NU se dau in hrana cainilor preparate din carne care nu au fost tratate suficient termic! Pastrarea conditiilor de zoo-igiena! BOALA NU SE FACE DE LA FIRUL DE PAR!!!

SCABIA (Raile)

Parazitoza a pielii, care se manifesta clinic prin: noduli, vezicule, depilatie insotita de prurit intens. In ultimul timp s-a observat o incidenta relativ crescuta a scabiei la om de la caine si pisica.Boala este cu aspect cutanat, produsa de Sarcopes Scabiae v. hominis. S-a constatat ca periodicitatea epidemiilor de scabie este legata in buna parte de starea de imunitate a populatiilor, dar si de nerespectarea regulilor de igiena, folosirea in comun a lenjeriei de pat si a prosoapelor.Boala are tratament dar trebuie facut in urma unui diagnostic precis

.

Am incercat prin prezentarea acestor boli, sa aduc un plus de informatie proprietarilor de animale de companie, iar speranta mea este , ca nu am speriat proprietarii in legaura cu ce boli pot lua de la prietenii lor, sa aduc un plus de motivare pentru a practica cu regularitate vizitele la medicul veterinar pentru vaccinarile si deparazitarile periodice si mai ales pentru consultanta de specialitate.

Bibliografie: “Bolile animalelor mici care se pot transmite la om” autor Filea Ioan Ivana 1994

GENERALITĂłI DESPRE ZOONOZE. DefiniŃie, clasificare, epidemiologie analitică si sintetică. FrecvenŃa si importanŃa zoonozelor.

Epidemiologia, manifestările (la om) si modalităŃile de prevenire si combatereaZOONOZELOR INFECłIOASE “MAJORE”: antrax, bruceloza, leptospiroza, morva, salmonelozele, pesta, tuberculoza, psitacoza, turbarea, encefalitele americane, febra galbenă, febra de Lassa.

Epidemiologia, manifestările (la om) si modalităŃile de prevenire si combatereaZOONOZELOR INFECłIOASE “MINORE”: borelioze, campilobacterioze, listerioza, boala ghearelor de pisică, melioidoza, pasteureloza, pseudotuberculoza, rujetul, stafilocociile, streptocociile, tularemia, yersinioza, ectima, encefalitele produse de capuse, febra aftoasă, febra Văii Rift, pseudopesta, febra West-Nile.

Epidemiologia, manifestările (la om) si modalităŃile de prevenire si combatereaZOONOZELOR INFECłIOASE “RARE”: variola, b. Aujeszky, shigeloza, Ebola, boala de Marburg, boala cu virus Hendra, Nipah, gripele, encefalopatiile spongiforme.

Epidemiologia principalelor ZOONOZE MICOTICE: candidoza, favusul, microsporia, tricofiŃia.

Epidemiologia principalelor ZOONOZE PARAZITARE: toxoplasmoza, echinococoza, cisticercoza, trichineloza.

Rabia

Ce este rabia?

Rabia sau turbarea este o boală virală care afectează sistemul nervos central al animalelor cu sânge cald, inclusiv al oamenilor. Boala are o perioadă de incubaie lungă (-ase luni), iar simptomele pot apărea ok, c’est după mai multe săptămâni de la infectare. După apariia simptomelor, rabia tinde să fie fatală.

Virusul rabic este din genul lyssavirus, o grupă de virusuri responsabile pentru cauzarea encefalitei, în care sunt incluse mai multe virusuri de tip lyssavirus întâlnite la lilieci. Virusurile din genul lyssavirus aparin familiei rhabdoviridae. Termenul rhabdo vine din limba greacă -i se referă la forma caracteristică de glon sau baston a virusurilor.

Rabia este cunoscută de secole. Louis Pasteur a identificat un virus drept cauză a acestei boli în anii 1880. Astăzi rabia încă mai ucide peste 55 000 de persoane -i milioane de animale din întreaga lume în fiecare an. Aproximativ 95% din decesele umane au loc în Asia -i Africa, majoritatea fiind cauzate de mu-cătură unui câine infectat, iar 30% până la 60% dintre victimele mu-căturilor de câine sunt copii cu vârste sub 15 ani.

Unde se întâlnete această boala?

Virusul rabiei este prezent pe toate continentele, cu excepia Antarcticii. În unele ări din Asia, Africa -i America Centrală -i de Sud, apariia rabiei la câinii domestici reprezintă cel mai mare motiv de îngrijorare pentru sănătatea umană.

Europa este în principal indemnă de rabie. Totu-i, unele ări din Europa de Est raportează unele cazuri la animale -i câteva cazuri la oameni. În aceste ări sunt instituite programe de eradicare -i monitorizare, incluzând vaccinarea animalelor sălbatice prin momeli.

Cum se transmite i cum se răspândete boala?

Rabia se transmite prin saliva unui animal infectat. Infectarea se produce în primul rând prin rănile provocate de mu-cături sau prin pătrunderea salivei infectate printr-o tăietură, rană deschisă sau mucoasă. Infectarea prin inhalarea virusului a fost semnalată, de exemplu, în mediul unei pe-teri dens populată de lilieci.

Virusul rămâne, în general, o perioadă de timp la nivelul locului de pătrundere în organism înainte de a ajunge la creier prin nervi. În creier, virusul se înmule-te rapid, determinând apariia manifestărilor clinice. Virusul se deplasează apoi din creier, prin nervi, spre glandele salivare. Perioada de timp de dinaintea apariiei semnelor clinice la un animal infectat poate diferi în funcie de tulpina virusului -i de punctul de pătrundere în organism. Boala poate fi transmisă prin saliva unui animal infectat la alte animale -i la oameni înainte de instalarea semnelor clinice ale bolii la animalul infectat.

Care este riscul pentru sănătatea publică asociat acestei boli?

Rabia este considerată una din cele mai importante boli zoonotice din lume. Orice mu-cătură a unui animal domestic sau sălbatic trebuie investigată. Animalele sălbatice turbate î-i pierd frica firească de oameni, ceea ce cre-te riscul de contact cu acestea. Manifestările clinice prezente la animale, precum salivaia excesivă, sufocarea sau încle-tarea fălcilor pot expune oamenii la un risc de infectare incon-tientă atunci când examinează animalul. Este important să se spele imediat cu apă -i săpun orice rană provocată de mu-cătură sau suprafaa expusă -i să se raporteze incidentul unui medic sau serviciului de urgenă al unui spital.

Care sunt semnele clinice ale bolii?

Semnele clinice ale rabiei la animale diferă în funcie de efectele virusului asupra creierului. Semnele tipice includ modificări comportamentale bru-te -i paralizie treptată care conduce la deces. În unele cazuri însă, un animal poate să moară repede fără să prezinte semne clinice semnificative.

Cum este diagnosticată boala?

Boala poate fi suspectată pe baza semnelor clinice, însă sunt necesare analize de laborator pentru confirmarea diagnosticului.

Care sunt măsurile luate pentru prevenirea sau controlul acestei boli?

În ările în care boala este endemică, sunt aplicate măsuri de abordare -i de reducere a riscului de infectare la populaiile susceptibile (animale sălbatice, animale domestice sau fără stăpân) -i de creare a unui tampon între sursa animală a bolii -i oameni.

Ce este bruceloza?

Bruceloza este o boală contagioasă a animalelor de fermă cu un impact economic semnificativ. Boala este provocată de diverse bacterii din familia Brucella, care tind să infecteze o anumită specie de animale. Totu-i, majoritatea speciilor de Brucella sunt capabile să infecteze -i alte specii de animale.

Bruceloza este o boală contagioasă a animalelor de fermă cu un impact economic semnificativ. Boala este provocată de diverse bacterii din familia Brucella, care tind să infecteze o anumită specie de animale. Totu-i, majoritatea speciilor de Brucella sunt capabile să infecteze -i alte specii de animale.

Unde se întâlnete această boală?

Boala se manifestă cel mai frecvent în Orientul Mijlociu, în zona mediteraneană, Africa Subsahariană, China, India, Peru -i Mexic. În prezent, ările din centrul -i sud-vestul Asiei se confruntă cu cea mai mare cre-tere a numărului de cazuri. Mai multe ări din Europa de Vest -i de Nord, din Canada, Japonia, Australia -i Noua Zeelandă sunt considerate a fi eradicat această boală.

Cum se transmite i cum se răspândete bruceloza?

Bruceloza se răspânde-te de obicei atunci când animalul pierde prematur fătul sau atunci când fată la termen. Fluidele eliminate odată cu expulzarea fătului de către un animal infectat prezintă niveluri ridicate de bacterii. Coloniile de bacterii se stabilesc, de asemenea, în uger -i contaminează laptele. Boala poate infecta atât animalele, cât -i oamenii, pătrunzând în organism prin tăieturi la nivelul pielii sau prin membranele mucoase.

Rezervorul de boală prezent la animalele sălbatice complică eforturile de eradicare.

Care este riscul pentru sănătatea publică asociat acestei boli?

Bruceloza este o zoonoză puternic infecioasă pentru oameni, provocând o boală numită frecvent febra ondulantă sau febra de Malta.

Simptomele bolii semnalate la oameni includ febră intermitentă sau variabilă, dureri de cap, slăbiciune, transpiraie excesivă, frisoane, pierdere în greutate -i dureri în tot corpul. De asemenea, pot apărea infecii ale organelor, respectiv ale ficatului -i splinei. Medicii veterinari, fermierii -i lucrătorii din abatoare sunt vulnerabili la infecie pentru că manipulează animale infestate -i fetu-i avortai sau placente. Boala se poate transmite la oameni -i prin consumul de lapte nepasteurizat provenit de la animale infestate.

Care sunt semnele clinice ale bolii?

În mod obi-nuit, boala nu este gravă, animalul infectat prezentând puine semne până în momentul avortului. Pot exista inflamări ale testiculelor la masculi -i, uneori, bacteriile se localizează în articulaii, provocând artrita. La cai, boala provoacă o stare numită boala greabănului sau bursită, o inflamaie la nivelul gâtului sau al spatelui. Indiferent de cât de avansată este gestaia, iepele pot avorta sau pot da na-tere unor mânji bolnavi -i vulnerabili. Bruceloza este importantă pentru că determină scăderea performanelor de reproducere din cauza avorturilor, infertilităii, reteniei placentare, na-terii de pui mori sau cu constituie slabă. Bruceloza provoacă pierderi economice uria-e fermierilor producători de lactate -i crescătorilor de ovine, caprine -i porcine.

Cum este diagnosticată boala?

Boala poate fi suspectată în baza unor semne clinice precum avorturile, însă este confirmată prin analize serologice, apoi prin analize de laborator prescrise, pentru a izola -i identifica bacteria.

Care sunt măsurile luate pentru prevenirea sau controlul acestei boli?

Monitorizarea cu ajutorul analizelor serologice, precum -i analizele laptelui, cum ar fi testul inelar efectuat pe proba de lapte, pot fi utilizate pentru depistare -i joacă un rol important în cadrul campaniilor de eradicare a bolii. În zonele endemice, se utilizează adesea metoda vaccinării pentru reducerea incidenei infeciilor.

Cea mai eficientă modalitate de prevenire a brucelozei umane este controlarea infeciei la animale. Pasteurizarea laptelui obinut de la animale infestate a constituit o metodă importantă de reducere a infeciei la oameni.

Tuberculoza bovină

Ce este tuberculoza bovină?

Tuberculoza bovină (TBC) este o boală cronică a animalelor cauzată de o bacterie numită Mycobacterium bovis (M. bovis), care este strâns înrudită cu bacteriile care cauzează tuberculoza aviară -i umană. Această boală poate afecta practic toate mamiferele, cauzând o deteriorare a stării generale de sănătate, tuse -i, în cele din urmă, decesul.

Numele „tuberculoză” vine de la nodulii, numii -i „tuberculi”, care se formează în ganglionii limfatici ai animalelor afectate.

Până în anii 1920, când în ările dezvoltate au fost demarate măsuri de control, tuberculoza era una din principalele boli ale animalelor domestice din întreaga lume. În prezent, TBC rămâne o boală importantă a bovinelor -i animalelor sălbatice -i constituie o zoonoză semnificativă.

Unde se întâlnete această boală?

TBC se întâlne-te peste tot în lume. Boala este mai răspândită în cea mai mare parte a Africii, unele regiuni ale Asiei -i Americii.

Multe ări dezvoltate au redus sau eliminat TBC în rândul populaiei de bovine; cu toate acestea, mai există focare semnificative de infecie la animalele sălbatice din Canada, Regatul Unit, Irlanda, Statele Unite -i Noua Zeelandă.

De-i se consideră că bovinele sunt adevăratele gazde ale bacteriei M. bovis, boala a fost raportată la multe alte animale domesticite sau nedomesticite.

Cum se transmite i cum se răspândete boala?

Boala este contagioasă -i se răspânde-te prin contactul cu animalele domestice -i sălbatice infectate.

Calea obi-nuită de infectare este cea respiratorie, prin inhalarea picăturilor infectate eliminate prin tuse din plămâni. Vieii -i oamenii se pot infecta -i prin ingerarea de lapte crud de la vacile infectate.

Pentru că evoluia bolii este lentă, un animal poate să răspândească boala la multe alte animale din cireadă înainte de a începe să prezinte semne clinice. A-adar, deplasarea animalelor domestice infectate nedepistate -i contactul cu animalele sălbatice infectate constituie căile principale de răspândire a bolii.

Care este riscul pentru sănătatea publică?

Mycobacterium bovis nu reprezintă cauza principală a tuberculozei umane, care este provocată de M. tuberculosis, însă oamenii sunt predispu-i la TBC. Oamenii se pot infecta atât prin consumarea de lapte crud provenit de la bovine infectate, cât -i prin inhalarea picăturilor infecioase. În unele ări, se estimează că până la 10% din cazurile de tuberculoză umană sunt cauzate de TBC.

Care sunt semnele clinice?

De obicei, TBC are o evoluie prelungită -i simptomele apar după luni sau chiar ani de zile. Semnele clinice obi-nuite includ slăbiciune, pierderea apetitului alimentar, pierdere în greutate, febră fluctuantă, tuse uscată intermitentă, diaree -i ganglioni limfatici mari -i proemineni. Totu-i, bacteriile pot rămâne în stare latentă în organismul gazdă fără a provoca boala.

Cum este diagnosticată boala?

Metoda standard de detectare a TBC este testul cutanat la tuberculină, care constă în injectarea unei mici cantităi de antigen în piele -i măsurarea reaciei imunitare. Diagnosticul definitiv se stabile-te prin cultivarea bacteriilor în laborator, un proces care durează cel pu-in opt săptămâni.

Care sunt măsurile luate pentru prevenirea sau controlul acestei boli?

Măsurile de control standard aplicate în cazul TBC sunt testarea -i sacrificarea.

Programele de eradicare a bolii constând în verificarea cărnii după sacrificare, supraveghere intensă, inclusiv prin vizite la ferme, testarea individuală sistematică a bovinelor -i înlăturarea animalelor infectate -i a celor care au venit în contact cu acestea, precum -i controalele circulaiei au fost foarte eficiente în reducerea sau eliminarea bolii. Pasteurizarea laptelui provenit de la animale infectate la o temperatură suficient de ridicată pentru a distruge bacteriile a prevenit răspândirea bolii la oameni.

Vaccinarea este practicată în medicina umană, dar nu este utilizată pe scară largă ca măsură profilactică la animale.

Listerioza

Ce este listerioza?

Listerioza este, de obicei, cauzată de infecia cu Listeria monocytogenes, un bacil gram pozitiv din familia Listeriacee.

Unde se întâlnete această boală?

L. monocytogenes se întâlne-te pe tot globul -i este larg răspândită în mediul înconjurător.

Cum se transmite i cum se răspândete boala?

Rezervoarele de infecie sunt solul -i tractul intestinal al animalelor care suportă infecia asimptomatic, inclusiv mamiferele sălbatice, nedomesticite, păsările, pe-tii -i crustaceele. Animalele infestate pot răspândi L. monocytogenes prin fecale, lapte -i secreii uterine. Este, de asemenea, prezentă în avortoni -i, ocazional, în secreiile nazale -i urina animalelor cu infecie simptomatică. Majoritatea infeciilor sunt contractate prin ingerare, însă Listeria se poate contracta -i prin inhalare sau contact direct. La rumegătoare, listerioza apare în mod tipic după consumul de furaje însilozate sau alte tipuri de furaje contaminate.

La oameni, sursele de alimente contaminate includ carnea crudă -i pe-tele crud, lactatele nepasteurizate -i legumele nepreparate. L. monocytogenes a fost, de asemenea, detectată în alimentele prelucrate care au fost contaminate după procesare. Nu se cunoa-te doza infec-ioasă pentru transmiterea pe cale orală, dar se consideră că aceasta depinde de tulpina bacteriei -i de predispoziia persoanei. Transmiterea verticală constituie sursa uzuală de infecie la copiii nou născui -i la puii animalelor rumegătoare. Oamenii se mai pot infecta -i prin contactul direct cu animalele infectate, atunci când asistă vacile sau oile să fete sau când efectuează autopsii.

Care este riscul pentru sănătatea publică asociat acestei boli?

Listerioza este o zoonoză. Perioada de incubaie la persoanele adulte predispuse este între 3 -i 70 de zile, cu o perioadă mediană estimată la 3 săptămâni. În mod normal, listerioza constituie o afeciune gravă numai pentru femeile însărcinate, nou născui, vârstnici -i gazdele cu imunitate compromisă sau precară. Femeile însărcinate pot prezenta fie un

sindrom u-or, asemănător gripei, cu febră, frisoane, dureri de cap, u-oare ameeli sau tulburări gastrointestinale, fie o infecie asimptomatică. Această stare poate fi urmată, la câteva zile sau săptămâni, de avort, na-terea unui făt mort, na-tere prematură sau de na-terea unui copil cu septicemie. Nou născuii pot fi infectai fie in utero, fie cu bacteriile aflate în vagin, în timpul na-terii. Ace-ti copii pot dezvolta septicemie, granulomatoză diseminată, boală respiratorie sau meningită; simptomele pot fi prezente la na-tere sau pot apărea într-o perioadă cuprinsă între câteva zile -i câteva săptămâni. La vârstnici, persoane cu imunitate compromisă sau precară, bacteria L. monocytogenes poate provoca meningită, meningoencefalită sau, mai rar, septicemie.

Care sunt semnele clinice ale bolii?

O mare varietate de mamifere domestice -i sălbatice, păsări, pe-ti -i crustacee sunt purtătoare ale bacteriei L. monocytogenes în mod asimptomatic, în tractul digestiv. Boala clinică se observă cel mai frecvent la rumegătoare. Perioada de incubaie pentru encefalită la rumegătoare este, de obicei, între 10 zile -i 3 săptămâni. Septicemiile -i avorturile pot apărea după una sau mai multe zile. Listeria poate provoca encefalită, avort -i septicemie la ovine, bovine -i caprine.

Cum este diagnosticată boala?

Listerioza poate fi diagnosticată prin izolarea L. monocytogenes din placentă, făt sau secre-iile uterine, în urma unui avort. Sângele sau, respectiv, lichid cefalorahidian-ul, poate fi cultivat la animalele cu septicemie sau encefalită. La necropsie, ficatul, rinichii -i splina pot fi cultivate la animalele cu septicemie, sau puntea -i măduva spinării la animalele cu encefalită. L. monocytogenes a fost, de asemenea, izolată din secreiile nazale, urina, fecalele sau laptele animalelor afectate, însă este prezentă -i în fecalele -i laptele animalelor normale din punct de vedere clinic.

L. monocytogenes poate fi identificată la nivelul esuturilor cu ajutorul unui număr variat de metode comerciale de identificare rapidă care se bazează pe analize biochimice -i reacii enzimatice. De asemenea, poate fi detectată prin analiza ELISA, imunofluorescenă, imunocromatografie, separare imunomagnetică -i tehnicile PCR. Serologia nu este utilizată în mod curent pentru diagnosticare. Multe animale sănătoase prezintă niveluri ridicate de Listeria -i se produc reacii cu enterococi, Staphylococcus aureus -i alte organisme.

Care sunt măsurile luate pentru prevenirea sau controlul acestei boli?

Listerioza poate fi tratată cu o varietate de antibiotice. La animalele cu encefalită sunt necesare doze mari -i tratament incipient; de regulă, animalele cu simptome neurologice grave mor, în ciuda tratamentului. De asemenea, poate fi necesar un tratament de susinere. Riscul de listerioză poate fi redus la rumegătoare prin hrănirea cu furaje însilozate de bună calitate, cu un pH scăzut. Nu există vaccin pentru listerioză. Boala poate fi, în mare măsură, prevenită la oameni, prin bune practici de igienă alimentară.

Boala Lyme

Ce este boala Lyme?

Boala Lyme este rezultatul unei infecii cauzate de patru spirochete microaerofilice strâns înrudite, din familia Spirochaetaceae: Borrelia burgdorferi sensu stricto, B. garinii, B. afzelii -i B. japonica.

Unde se întâlnete această boală?

Se întâlne-te în Europa, Australia, China, Japonia, Rusia, pări ale SUA -i în Canada. Căpu-ele Ixodes, vectorii bolii Lyme, se găsesc de obicei în regiunile cu climă temperată, în care umiditatea relativă este ridicată la nivelul solului.

Cum se transmite i cum se răspândete boala?

B. burgdorferi se transmite cu ajutorul a 3 căpu-e-gazdă din genul Ixodes. Incidena bolii este sezonieră -i depinde de ciclul de viaă al vectorului. Alte insecte, ca mu-tele, ânarii -i puricii ar putea fi implicai în transmiterea bolii Lyme. Animalele domestice -i oamenii contractează boala atunci când sunt mu-cai de căpu-e infectate. Transmiterea se produce, cel mai probabil, după cel puin 24 de ore de la fixarea căpu-ei pe corp.

Care este riscul pentru sănătatea publică asociat acestei boli?

De-i căpu-a poate transmite boala în orice stadiu de dezvoltare, oamenii se infectează, de obicei, de la nimfe, care sunt foarte mici -i pot trece neobservate. Larvele sunt rareori purtătoare de B. burgdorferi înainte de hrănire, iar căpu-ele adulte pot fi observate -i înlăturate în câteva ore.

Oamenii prezintă atât infecii asimptomatice, cât -i simptomatice. Primul simptom este o leziune cutanată caracteristică, numită eritem migrator; o maculă sau o papulă se măre-te -i se înro-e-te, extinzându-se lent ca o eczemă în formă de intă, goală în centru. Leziunea cutanată poate fi asociată cu senzaie de disconfort general, oboseală, febră, dureri de cap, înepenirea gâtului, mialgie, artralgie sau limfadenopatie, iar în alte zone pot apărea leziuni cutanate secundare.

Într-o a doua fază, vizibilă după săptămâni sau chiar luni, unii pacieni dezvoltă boala diseminată. Semnele cele mai frecvente sunt durerile intermitente la una sau mai multe articulaii, cu sau fără inflamare; articulaiile mari, care susin greutatea, cum sunt genunchii, sunt cele mai afectate. Artrita se poate croniciza, recidivând mai muli ani la rând. Meningoencefalita -i neuropatiile, inclusiv neuropatia craniană -i radiculoneurita sunt mai puin frecvente.

După luni sau ani de zile, unii pacieni intră într-o a treia fază cronică, ce poate include acrodermatită cronică atrofiantă, tulburări neurologice sau artrită cronică. Se poate manifesta -i o formă gravă de boală care duce la invaliditate, însă este foarte rară.

Care sunt semnele clinice ale bolii?

Nu se cunoa-te perioada de incubaie pentru infeciile naturale la animale. Boala Lyme a fost semnalată la canide, cabaline, bovine, feline -i leporide (iepuri). Multe infecii apar drept asimptomatice. Principalele simptome la canide sunt -chiopătatul -i artrita, în special la articulaiile carpiene -i tarsiene. În acela-i timp se pot observa simptome precum febră, anorexie, oboseală sau limfadenită, în special la nivelul ganglionilor prescapulari sau popliteali. Leziunea cutanată caracteristică la oameni, eritemul migrator, nu se observă -i la canide; cu toate acestea, în regiunile endemice leziuni cutanate care se extind pe abdomen sau alte zone fără păr pot constitui semne ale bolii Lyme. Cu toate că felinele sunt seropozitive în studii într-un procent cuprins între 5 -i 36%, nu au fost semnalate cazuri de îmbolnăvire pe cale naturală. La cabaline, cele mai frecvente simptome provocate de infec-ia cu B.burgdorferi sunt u-oara cre-tere a temperaturii, membre înepenite sau -chiopătare, hiperestezie, dureri musculare, modificări de comportament -i, rareori, articulaii inflamate. La bovine, nivelurile ridicate de B. burgdorferi în sânge sau în fluidul articulaiilor au fost asociate artritei -i -chiopătatului. Bovinele par a fi relativ rezistente la infecia pe cale experimentală.

Cum este diagnosticată boala?

Un diagnostic al bolii Lyme se bazează, de obicei, pe semnele clinice, epidemiologie, eliminarea altor boli, date de laborator -i reaciile la antibiotice. Analiza completă a sângelui, chimia sângelui, testele autoimunităii -i radiografiile sunt, în general, normale, cu excepia rezultatelor asociate sistemului sau sistemelor afectate. Serologia este utilă pentru completarea diagnosticului clinic. Diagnosticul serologic este complicat din cauza perioadei lungi de incubaie, a prezenei infeciilor asimptomatice, a reaciilor cu alte spirochete -i a rezistenei titrului timp de luni sau chiar ani de zile. Izolarea bacteriei B. burgdorferi este posibilă, însă poate fi dificilă. Organismele pot fi izolate din articulaii, -esutul periarticular, lichid cefalorahidian, ganglioni limfatici sau epidermă.

Care sunt măsurile luate pentru prevenirea sau controlul acestei boli?

De obicei, tratamentul cu peniciline sau tetracicline determină o reacie clinică rapidă la canide cu afeciuni articulare; totu-i, la un număr semnificativ de animale se observă doar o

ameliorare incompletă sau trecătoare. Poate fi, de asemenea, necesar un tratament simptomatic, direcionat către sistemul organului afectat .

Acaricidele pot fi utilizate pentru prevenirea mu-căturilor de căpu-e. De asemenea, animalele trebuie controlate frecvent de căpu-e, care trebuie înlăturate cât mai repede. Pentru canide există atât un vaccin bacterian inactivat cu celule întregi, cât -i un vaccin recombinant cu Osp A împotriva unei proteine de suprafaă. Pentru a reduce populaiile de căpu-e la rozătoarele-gazdă din sălbăticie s-au utilizat cocoloa-e de bumbac tratate cu permetrin, întrucât -obolanii folosesc bumbacul la construirea cuibului. De asemenea, s-a încercat plasarea unor capcane cu momeală pentru rozătoare, folosind fipronil, precum -i pari impregnai cu amitraz pentru cervide.

Febra Q

Ce este febra Q?

Febra Q este o boală zoonotică extrem de contagioasă cauzată de agentul patogen intracelular Coxiella burnetii. Multe animale domestice -i sălbatice, mamifere, păsări, reptile -i artropode pot fi purtătoare de C. burnetii.

Unde se întâlnete această boală?

Febra Q a fost semnalată în întreaga lume, cu excepia Noii Zeelande.

Cum se transmite i cum se răspândete boala?

C. burnetii se poate transmite pe calea aerului sau prin contact direct; se poate răspândi -i prin ingerare. La animale, infeciile pot dura mai muli ani, posibil pe toată perioada vieii. La animale, organismele se localizează în glandele mamare, ganglionii limfatici supramamari, în uter, placentă -i făt; bacteriile pot fi transmise în lapte, placentă -i în secreiile hormonale din timpul gestaiilor -i lactaiilor ulterioare. Bacteria C. burnetii poate fi prezentă -i în fecale -i urină, precum -i în lichidul seminal al taurilor. Transmiterea pe cale sexuală a fost demonstrată la -oareci. Căpu-ele pot avea un rol important în transmiterea bolii în rândul animalelor sălbatice -i pot răspândi infecia -i la rumegătoarele domestice.

Majoritatea infeciilor la oameni sunt provocate de bovine, ovine -i caprine. De cele mai multe ori, aceasta se produce atunci când animalul fată.

Oamenii se infectează, de obicei, pe cale respiratorie, însă transmiterea se poate face -i prin ingerarea de lapte nepasteurizat sau alte produse contaminate.

Care este riscul pentru sănătatea publică asociat acestei boli?

Febra Q este o zoonoză. La oameni, perioada de incubaie pentru febră Q acută variază între 2 -i 48 de zile; perioada normală de incubaie este de aproximativ 2-3 săptămâni. Febra Q cronică se poate manifesta după luni sau chiar muli ani de la infectare. Infeciile simptomatice pot fi acute sau cronice. Multe cazuri de febră Q acută sunt asimptomatice sau foarte u-oare -i rămân neobservate. Simptomele de boală acută sunt similare celor de gripă -i pot include febră mare, frisoane, dureri de cap, oboseală, senzaie de disconfort general, mialgie, dureri în gât -i în piept. Boala este, de obicei, de durată fixă -i durează între o săptămână -i până la peste trei săptămâni Febra Q cronică este o boală neobi-nuită care apare după luni sau ani de zile de la producerea sindromului acut. Cel mai frecvent sindrom semnalat este endocardita, care apare de obicei la persoanele cu afeciuni anterioare ale valvelor inimii sau care sunt imunosupresate.

Aproximativ 98% dintre cazurile semnalate la femei însărcinate par a fi asimptomatice; totu-i, C. burnetii a fost asociat cu na-terea prematură, avortul, placentita sau, în unele cazuri, cu greutatea sub cea normală a nou născuilor. S-au semnalat complicaii ale sarcinii atât în cazul febrei Q acute, cât -i a celei cronice. Nu se cunosc consecinele febrei Q congenitale.

Care sunt semnele clinice ale bolii?

Multe specii sunt predispuse la infecie, dar majoritatea acestora pare a fi infectată asimptomatic. La ovine, caprine -i bovine se observă avorturi, na-teri de pui mori, retenie placentară, endometrită, sterilitate -i pui nedezvoltai sau slabi. Exceptând bolile de reproducere, animalele sunt de obicei asimptomatice. Caprele gestante prezintă uneori apetit scăzut -i sunt deprimate cu o zi sau două înainte de avort. Retenia placentară timp de 2 până la 5 zile, precum -i agalactia au fost, de asemenea, semnalate.

Cum este diagnosticată boala?

C. burnetii poate fi detectat în secreiile vaginale, placentă, fluidele placentare -i avortoni (în ficat, plămâni sau coninutul stomacal), precum -i în lapte, urină -i fecale. Există o serie de analize serologice; cele cel mai frecvent utilizate analize sunt imunofluorescena indirectă, ELISA -i reaciile de fixare a complementului. Serologia poate fi mai utilă pentru testarea turmelor -i cirezilor de animale decât pentru testarea animalelor individuale. La oameni, febra Q este, de obicei, diagnosticată prin serologie sau PCR. Analizele serologice pot fi efectuate încă din a doua săptămână de boală.

Care sunt măsurile luate pentru prevenirea sau controlul acestei boli?

Nu există multe informaii despre eficacitatea tratamentului cu antibiotice la rumegătoare sau alte animale domestice. Uneori se recomandă tratamentul profilactic pentru a reduce riscul de avort. Antibioticele mai degrabă pot suprima decât elimina infeciile. Vaccinurile pot preveni infeciile la viei, pot reduce răspândirea organismelor -i ameliora fertilitatea animalelor infectate. Ele nu înlătură însă răspândirea organismului.

Majoritatea cazurilor semnalate la oameni sunt cauzate de expunerea la animale rumegătoare, în special atunci când acestea fată. Întrucât ingerarea constituie o posibilă cale de expunere, laptele nepasteurizat -i produsele lactate trebuie evitate. Pentru persoanele care lucrează în domeniile specifice, pot exista vaccinuri eficiente.