Bunastare Caini Zoo Si Mamif Marine Posdru

IGIENA ŞI BUNĂSTAREA ANIMALELOR DE COMPANIE, IGIENA ŞI BUNĂSTAREA ANIMALELOR DE COMPANIE, A ANIMALELOR EXOTICE ÎN CAPTIVITATE ÎN CIRCURI, A ANIMALELOR EXOTICE ÎN CAPTIVITATE ÎN CIRCURI, PARCURI, GRĂDINI ZOOLOGICE, A MAMIFERELOR ACVATICEPARCURI, GRĂDINI ZOOLOGICE, A MAMIFERELOR ACVATICE

Norme igienice şi standarde de bunăstare la câini şi pisiciNorme igienice şi standarde de bunăstare la câini şi pisiciÎn Codurile de bune practici pentru bunăstarea câinilor (D.E.F.R.A., Marea Britanie, 2009) sunt clasificate astfel: 1. necesitatea asigurării unui mediu adecvat 2. asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare 3. asigurarea posibilităţilor de manifestare a comportamentului normal 4. cazarea alături de alte animale (asigurarea socializării) sau la distanţă de animalele dominante sau agresive 5. protecţia de durere, suferinţă, injurii şi boli.

1. Câinii necesită un mediu de viaţă adecvat şi sigur. Indiferent dacă trăiesc în exterior sau în apartament, trebuie supravegheaţi continuu şi protejaţi de potenţiale pericole: ferestre sau balcoane deschise (pericol de cădere), ingerarea diverselor chimicale de uz casnic (agenţi sanitizanţi, insecticide, raticide şi alte toxice) sau plante toxice.Atât pentru animalele care trăiesc alături de stăpân, în apartamente sau în curte, cât şi pentru cei din canise, adăposturi pentru câini, spitale, centre de cercetare sau pet-shopuri, se vor respecta următoarele cerinţe igienice:- dacă trăiesc în exterior trebuie să dispune de zone de protecţie faţă de radiaţia solară puternică (coteţe, umbrare);- vor fi evitate temperaturile şi alţi factori de mediu extremi;- pentru cei cazaţi în interior, intervalul de temperatură este de 15,5-26 °C (optim 15,5-18 °C), umiditatea relativă de 30-70% (recomandabil 45-55%), rata ventilaţiei între 6 şi 12 schimburi/oră, NH3 de maxim 15 ppm, iar volumul de ventilaţie 3 m3/câine de 20 kg.

Iluminarea trebuie să fie ca durată similară celei naturale (se evită iluminatul puternic în timpul nopţii). Pentru adăposturile de izolare şi spitale, se va evita diseminarea agenţilor infecţioşi prin condiţionarea aerului sub raportul conţinutului microbian (filtrare). Se evită zgomotele puternice, care generează stres şi bunăstare precară.Trebuie să li se ofere o zonă bine delimitată de odihnă, uscată şi fără curenţi de aer.

Astfel, pentru câinii de apartament, se pot amenaja paturi din lemn sau coşuri de nuiele cu perne sau din ţesătură cu saltele, înălţate la cel puţin 150 mm faţă de pardoseală. Pentru câinii cazaţi în exterior în ţarcuri, coteţe, adăposturi semideschide pot fi utilizate paturi de încălzire.

De asemenea, se va amenaja separat o zonă de eliminare a dejecţiilor, aceasta fiind folosită frecvent de către animalele foarte tinere, cele bătrâne sau cu diverse boli. Lipsa unei asemenea zone poate genera stres, aceste animale evitând în mod natural să-şi murdărească zona de odihnă.

Pentru câinii folosiţi experimental, cazaţi în cuşti fixe sau mobile din oţel, dejecţiile sunt colectate în tăviţe metalice.

Adăpostirea câinilor în canise, unităţi de dresaj şi adăposturiAdăpostirea câinilor în canise, unităţi de dresaj şi adăposturiLa noi în ţară, animalele sunt crescute în unităţi de 40-200 femele în cadrul M.A.N., M.I., M.J. sau din sectorul privat. Canisele (exploataţiile de câini) sunt compuse din:- maternităţi- adăposturi efectiv matcă- adăpost pentru câini destinaţi comercializării- adăposturi de carantină- staţionar veterinar- bucătării furajere, depozite frigorifice- crematorii- filtru sanitar veterinar- spaţii antrenament

Tineretul înţărcat şi adulţii suntcazaţi în coteţe (cuşti - adăposturi) individuale sau colective, amplasate în:

aer liber adăposturi semideschise adăposturi închise ţarcuri 3 pereţi solar

Unităţi de dresaj şi antrenament:

coteţe-cuşti individuale

spaţii de antrenament

Cuştile: sunt construite din scândură sau din mat. plastic, cu/fără guri de ventilaţie sau termoizolaţie.Pardoseala se acoperă cu aşternut.

ŢarcurileŢarcurile au o parte din suprafaţă betonată şi o parte acoperită cu pietriş.Sunt împrejmuite cu gard din plasă de sârmă sau panouri din bare metalice

Adăposturile semideschiseAdăposturile semideschise: sunt împărţite în ţarcuri, oferind suprafeţe mari: 12 mp/câine

Adăposturile de tip solarAdăposturile de tip solar: sunt acoperite cu folie din mat. plastic, se împart în ţarcuri.

Pentru ţarcuri, vor fi respectate următoarele cerinţe minime spaţiale (incluzându-se şi zonele de odihnă) – Animal Welfare Codes of Practices – Breeding Dogs and Cats – NSW, 2008:

Cazare în ţarcuri:a.Cuşca; b.Pardoseală din pietriş;c.Pardoseală din beton;d.Împrejmuire plasă de sârmă.

Diverse modele de cuşti pentru câini

Talia câinelui – înălţime la umăr (cm)

Supr. minimă pentru 1 câine (mp)

Înălţime minimă (cm)

Lăţime minimă (cm)

Supr. adiţională pentru fiecare câine cazat în plus în acelaşi ţarc (mp)

Peste 60 3,5 180 120 1,7

40-60 2,4 180 90 1,2

Sub 40 1,5 180 90 1

Maternităţile sunt de “tip scroafă”, cu cazarea în boxe individuale de 6 mp, cu pereţi plini până la 1 m înălţime.

Pe uşa de acces există jgheab de furajareAdăpători cu nivel constant

Pentru cazarea în cuşti (spitale, pet-shopuri), suprafeţele recomandate sunt următoarele:

a. Boxă fătare; b. Pereţi boxă; c. Alee circulaţie; d. Uşă boxă.

Categorie Supr. minimă pentru 1 câine (cmp)



Nr. maxim de anim. cazate

Supr. adiţională pentru fiecare câine cazat în plus în aceeaşi cuşcă (cmp)

Căţei (8-16 săptămâni)

< 3 kg 6000 60 50 4 1500

> 3 kg 6000 60 50 2 3000

Adulţi

< 40 cm talie 15000 90 180 1 -

40 – 70 cm 24000 90 180 1 -

> 70 cm talie 35000 90 180 1 -

Pentru situaţia particulară a transportului, asigurarea unui mediu adecvat implică următoarele:a)transportul cu mijloace auto: mişcarea animalelor va fi restricţionată (zgărzi de transport), pentru a nu distrage conducătorul auto în timpul parcursului şi a evita eventualele probleme în timpul frânărilor bruşte.În unele ţări europene este interzis transportul câinilor liberi în vehicule, folosindu-se de regulă cuştile. Acestea se fixează foarte bine şi nu se expun iluminării solare directe sau curenţilor puternici de aer.Dacă animalele sunt transportate libere în maşină, nu vor fi lăsate ferestrele deschise pe o arie care să permită evadarea acestora. Ventilaţia este esenţială, atât în timpul mersului, cât şi al staţiunii – mai ales pe timp călduros.Nu va fi lăsată niciodată maşina în lumină solară directă sau la temperaturi foarte mari, fără parasolar şi ventilare suficientă, deoarece poate apărea şocul caloric la câini, chiar şi atunci când e depăşită temperatura de 25 °C timp de câteva minute. Pentru o maşină închisă şi lăsată în lumină solară directă, în scurt timp temperatura interioară poate ajunge la valori duble celor din exterior.

Şocul caloric apare mai frecvent la rasele cu păr lung şi la cele cu bot scurt şi turtit (mops, Shar-Pei, pekinez, buldog). Primele simptome sunt reprezentate de dispnee (gâfâit) şi agitaţie (lătrat, schelălăit). Apoi apar hipersalivaţia şi coloraţia închisă a mucoasei gingivale. Uneori se observă ochi sticloşi sau chiar stupor. Evoluţia gravă este marcată de convulsii şi comă.

Fixarea zgărzii de transport

Cuşti de transport

b) Transportul cu ferry boat şi pe alte vase fluviale sau maritimeSe folosesc de regulă cuşti de transport sau containere, asigurându-se permanent apă şi protecţie faţă de temperaturi extreme. Pentru curse mai scurte de 2 ore, nu este necesară inspecţia animalelor, pentru cursele lungi (24 ore sau peste) se va fixa un program de verificare a animalelor.

c) Transportul aerianSunt folosite modele de cuşti (containere) de transport dedimensiuni mai mari, conform standardelor introduse de IATA (International Air Transport Association). Nu se pot transporta animale sub 8 săptămâni de viaţă, animale gestante sau cu pui şi există restricţii pentru rasele cu bot scurt (predispuse la probleme respiratorii).Containere (cuştile) sunt din lemn, metal sau plastic şi sunt proporţionale dimensiunilor corporale ale animalelor:

www.defra.gov.uk

Dimensiuni corporale Dimensiunule cuştii de transport

A – lungimea animalului de la bot la baza cozii

Lungimea cuştii: A + B/2 B – înălţimea animalului la cot (de la sol la art. humeroradioulnară)

C – lăţimea animalului în zona umerilor

Lăţimea cuştii: C x 2

D – înălţimea animalului, măsurată de la sol la vârful urechii sau capului

Înălţimea cuştii: D

Încărcarea cuştilor de transport în cală

Pentru efectuarea ventilaţiei în bune condiţii, vor fi prevăzute cu deschideri de cel puţin 2,4 cm diametru la nivelul treimii superioare a pereţilor laterali, situate la distanţe de 4 cm între ele (măsurate din centrul orificiilor). Suprafaţa totală a deschiderilor de ventilaţie va fi egală cu 16% din suprafaţa totală a celor 4 pereţi.

Uşa se găseşte la nivelul peretelui anterior, fiind construită din bare sau grilaj metalic care să nu permită scoaterea labelor sau botului în exterior. Pentru a creşte rezistenţa şi pentru o protecţie suplimentară, la câinii de talie mare peste barele metalice se aşază o plasă metalică cu ochiuri de 1 cm.

Cuştile sunt de asemenea prevăzute cu hrănitori şi cu adăpători cu sistem de recuperare a apei şi posibilitate de umplere din exterior.

În interior se introduce aşternut. Mai ales în cazul zborurilor lungi, nu se poate utiliza exclusiv hârtia, aceasta alternându-se eventual cu materiale absorbante.

Containerele nu trebuie să aibă în interior piese sau elemente ascuţite, care ar putea răni animalul.

Modele de cuşti/containere pentru transportul aerian al câinilor

www.defra.gov.uk - Protecting the welfare of pet dogs and cats during journeys. Advice for owners

2) Câinii trebuie să dispună permanent de apă, altfel poate să apară stresul sau alte probleme de sănătate. Dieta trebuie să fie echilibrată şi corespunzătoare sexului, vârstei, activităţii, stării fiziologice speciale (gestaţie, sterilizare). Nu se vor administra resturile de alimente (sau hrana preparată în casă), doarece aceasta nu acoperă toată paleta de necesităţi nutritive ale câinelui sau chiar poate fi periculoasă (struguri, ciocolată sau ceapă). Trebuie administrat cel puţin un tain pe zi, cantitatea de hrană variind foarte mult cu sexul, rasa, nivelul de activitate.Orientativ, consumul de hrană pentru un câine adult normal, care nu efectuează serviciu (nu este utilitar) şi nu realizează monte este următorul (Code of practice – The management of companion animals in shelters and pounds – Dog&Cats Management Board of South Australia, 2003):

Greutate corporală (kg)

Hrană uscatăCutii de 150 g/câine

sau

Hrană umedăConserve de 700 g/câine

1-10 1,5 0,75

10-20 2 1

20-30 3 1,5

30-40 4 2

Peste 40 5 şi peste 3 şi peste

Pentru tineret sub 3 kg sau sub 3 luni, hrănirea se va efectua de 2 ori/zi, fiecare tain constând în ½ de cutie de hrană uscată, respectiv 1/3 conservă (250 g) hrană umedă.

Necesarul pentru creştere pentru căţei este următorul:-de la înţărcare la atingerea a 40% din greutatea ca adult: 2 x necesarul de întreţinere-de la 40 la 80% din greutatea ca adult: 1,5 x necesarul de întreţinere-de la 80 la 100% din greutatea ca adult: 1,2 x necesarul de întreţinere.Pentru câinii utilitari, necesarul poate fi egal cu dublul necesarului de întreţinere în perioadele active, similar pentru căţele în ultima treime de gestaţie, pentru a ajunge la 3 x necesarul de întreţinere în primele 2-3 săptămâni post partum, după care scade treptat până la înţărcare.

Nu se vor aplica modificări bruşte ale raţiei, pentru că determină tulburări digestive. Din acelaşi motiv se evită exerciţiul fizic susţinut al câinelui înainte sau după administrarea hranei.

Se va evita atât apariţia stării precare de întreţinere, cât şi obezitatea. Există mai multe versiuni ale BCS (notei pentru starea de întreţinere) la câini, cu punctaje maxime de 5, respectiv de 9. Pentru cea de-a doua variantă, se recomandă menţinerea câinelui la punctaje de 4 sau 5, iar pentru prima variantă, în jurul valorii de 3.

http://www.unleasheddogfitness.com http://www.purinaveterinarydiets.com Cele două variante ale BCS pentru câini

Ca modalitate de îmbunătăţire a mediului – în scopul creşterii timpului de ingerare a hranei se pot utiliza jucării de mestecat şi jucării cu hrană (jucării-food dispensere), unele cu posibilitate de eliberare a unor mixuri de hrană.

Jucării de mestecat

Jucării food-dispensere:Stânga – jucărie KongDreapta – jucării Twist-n-treat şi Buster Cube

3) Cei mai mulţi câini sunt sociabili şi jucăuşi, apreciind să se joace cu diverse obiecte, dar şi cu oamenii sau împreună cu alţi câini (joaca interactivă). De aceea, aceste comportamente se vor promova ori de câte ori este posibil, altfel poate să apară plictiseala, însoţită de tulburări comportamentale (stereotipii, etopatii). Jucăriile nu trebuie să determine leziuni sau să fie ingerate de către animale. Se va asigura şi un spaţiu special de odihnă (paturi), mai ales la animalele tinere sau cele bătrâne, dar şi un exerciţiu regulat (acces în exterior cel puţin o dată pe zi pentru plimbări, alergat etc.). Există totuşi restricţii: exerciţiul fizic va fi limitat în cazul problemelor medicale, perioadelor de creştere rapidă la unele rase (pentru a nu determina tulburări de creştere), perioadelor cu vreme rea şi temperaturi extreme.

Instruirea şi dresajul câinelui sunt de asemenea importante. Căţei trebuie obişnuiţi de timpuriu cu cât mai mulţi stimuli din mediu (zgomote, obiecte, activităţi casnice), pentru a nu se speria sau stresa. Se va evita condiţionarea negativă în favoarea celei pozitive (dresajul prin administrarea de recompense).4) Câinii sunt animale sociale, apreciind întotdeauna compania. Nu vor fi lăsaţi prea mult singuri în apartament sau în spaţiul de cazare nesupravegheaţi, pentru că poate apărea stresul sau tulburări comportamentale. În cazul deplasărilor lungi, vor fi lăsaţi în grija unor persoane responsabile, cu care animalele sunt obişnuite.Câinii trataţi bine încă de mici învaţă să perceapă oamenii ca prieteni. Dacă în tinereţe sunt privaţi de oportunitatea relaţiilor sociale cu alţi câini sau cu oamenii, pot deveni retraşi, anxioşi sau agresivi.

În cazul cazării în grup, în acelaşi apartament, animalele se vor obişnui treptat unele cu altele şi li se vor oferi spaţii separate în care se pot retrage. De asemenea, se vor asigura destulă hrană, adăpători, spaţii de retragere (paturi) şi jucării pentru a nu apărea competiţia şi comportamentul agonistic.Stăpânul nu trebuie să sperie câinele sau să încurajeze comportamentul distructiv al acestuia. Mai mult, nu trebuie să aibă o atitudine inconstantă sau impredictibilă, pentru că poate să sperie sau să streseze animalele.5) Se vor lua toate măsurile posibile pentru evitarea durerii, injuriilor, suferinţei sau bolilor. Se urmăreşte atent comportamentul, pentru a depista eventualele reacţii comportamentale la durere sau simptomele nespecifice ale bolilor: pierderi în greutate, modificări ale comportamentului alimentare (inapetenţă), hidric (polidipsie sau adipsie), izolare, apatie, pierderea dorinţei de joacă sau mişcare, scâncete, frică sau agresivitate.

Vor fi evidenţiate şi simptomele specifice: scurgeri oculare, nazale, auriculare, hipersalivaţie, vomismente, diaree sau constipaţie, tulburări de micţiune, tulburări respiratorii (dispnee, tuse), şchiopături, prurit, excoriaţii etc. La observarea unor asemenea semne, vor fi identificate de către veterinar problemele şi se instituie cât mai rapid tratamentul.Se efectuează periodic controale medicale, vaccinări şi deparazitări. Se inspectează roba câinelui şi se realizează igiena corporală, mai ales la animale cu acces regulat în exterior.La câinii care nu sunt daţi la montă se efectuează sterilizarea, iar la cei reproducători se stabilesc eventualele probleme genetice pe care ar putea să le transmită descendenţei.Câinii se identifică cu zgărzi (nerecomandat, acestea se pot deteriora la animalele pierdute) sau prin microcipare (de preferat, cu specificaţia că baza de date a microcipului va fi actualizată ori de câte ori este necesar).

În Codurile de bune practici pentru bunăstarea pisicilor (D.E.F.R.A., Marea Britanie, 2009), clasificarea necesităţilor este identică celei de la câini. 1. necesitatea asigurării unui mediu adecvatPisicile se cresc ca animale favorite, ca animale de experienţă în interes ştiinţific, pentru fabricarea de produse farmaceutice. Toate pisicile, inclusiv cele care trăiesc predominant în exterior, au nevoie de un mediu curat, la adăpost de pericole (substanţe toxice, ferestre sau balcoane deschise etc.).

Paturi (zone de odihnă) pentru pisici

Se vor amenaja zone de odihnă confortabile, uscate, curate, la adăpost de curenţi de aer puternici, unde animalele să se poată retrage şi ascunde – preferabil la înălţime. Vor fi utilizate în acest scop paturi din materiale textile (fibre naturale sau sintetice), cu diametre de 30-80 cm.Ca modalitate de îmbunătăţire a mediului sub raportul odihnei şi explorării teritoriului, pot fi folosite coteţe speciale, cum sunt cutiile Hide, Perch & Go.

Cutiile “Hide, Perch & Go”introduse de BC SPCA oferă animalelor atât posibilitatea de a se odihni sau ascunde în interior (a), dar şi de a se căţăra pe plafon, de unde să observe împrejurimile (b)Wood Green Animal Shelter

Mai ales pentru animalele care nu dispun de acces regulat în exterior, se vor oferi cât mai multe posibilităţi de exerciţiu (alergare, sărituri, căţărare etc.) prin construirea de platforme etajate (cat tree), utilizarea de jucării (cordoane, bile prinse la capătul unor fire metalice etc.). De asemenea, se va amenaja separat o zonă de eliminare a dejecţiilor (litieră sau tavă cu nisip), acoperită sau neacoperită. Aceasta se va menţine curată şi uscată. Se evacuează dejecţiile zilnic şi se spală litiera o dată pe săptămână cu apă fiartă, fără a folosi decontaminanţi – pisica nu-şi mai recunoaşte mirosul.

Platforme etajateJucării ce emulează

prada aerienă (insecte)

Zone de eliminare a dejecţiilor: a) neacoperite, b) acoperite

a b

Pisicile sunt animale cu un instinct teritorial foarte bine dezvoltat, ataşându-se foarte repede de zonele lor. Ca atare, niciodată nu se vor expune animalele mirosurilor necunoscute sau locurilor nefamiliare. Pentru îmbunătăţirea olfactivă a mediului există deja în comerţ produse pe bază de feromoni de sinteză (Feliway, Felifriend). În cazul aducerii unei pisici într-o nouă locaţie, în care se găsesc deja altele, apare frica şi stresul sub influenţa animalelor care deja şi-au stabilit teritoriile acolo.

Environmental enrichment: Practical strategies for improving feline welfare – Sarah Ellis, J. of Feline Medicine and Surgery (2009) 11

Din acelaşi motiv, pentru reducerea stresului de transport se vor introduce în cuşti obiecte familiare, imprimate cu mirosuri cunoscute.Animalul nu va fi lăsat nesupravegheat sau în locuri în care nu dispune de suficient spaţiu de mişcare, de ventilaţie sau temperaturi de confort.

În cazul cazării în ţarcuri – cel mult două pisici sau un grup de pui – în “felise”, adăposturi, centre de cercetare, spitale, cerinţele spaţiale minime sunt următoarele Animal Welfare Codes of Practices – Breeding Dogs and Cats – NSW, 2008 :

Categorii de vârstă Supr. minimă pentru 1 pisică(mp)



Supr. adiţională pentru fiecare animal cazat în plus în acelaşi ţarc (mp)

Pui (< 12 săptămâni) * 0,9 90 90 0,8

Adulte (> 12 săptămâni) 0,8 ** 210 60 0

Cuşti de transport

* - se admit maxim două pisici adulte într-un ţarc, pentru maxim 21 de zile** - incinta va conţine cel puţin două nivele (pardoseala şi zona de odihnă la înălţime), fiecare nivel fiind accesibil – prin rampe, scări etc.

Categorie Supr. minimă pentru 1 pisică (cmp)



Nr. maxim de anim. cazate

Supr. adiţională pentru fiecare animal cazat în plus în aceeaşi cuşcă (cmp)

Pui (8- 12 săptămâni)

6000 60 50 4 1500

Adulte (> 12 săptămâni)

6000 60 50 1 -

În cazul cazării în cuşti (pet-shopuri), se respectă următoarele valori minime – Animal welfare code of practice: animal in pet shops NSW Department of Primary Industryies, 2008:

La noi în ţară, se folosesc cuşti din material plastic, cu dimensiuni de 74x82x87 cm, amplasate în adăposturi speciale, dotate cu instalaţii de condiţionare a aerului.

Cuşti pentru adăpostirea pisicilor

2. asigurarea unei adăpări şi alimentaţii corespunzătoareSe asigură acces permanent la apă potabilă.Hrana, constituită din derivate din carne, se va administra pe parcursul unei zile sub forma mai multor tainuri, în cantităţi mici. Se ţine cont de cerinţele alimentare specifice (tineret, animale bătrâne sau cu diverse boli). Vor fi evitate atât subnutriţia, cât şi supraalimentaţia prin urmărirea continuă a pisicii şi stabilirea notei pentru starea de întreţinere corporală (BCS).

BCS la pisicihttp://www.vetmed.vt.edu, www.purina.org

Orice modificare alimentară se va face gradat.Hrana nu va fi niciodată administrată lângă zona pentru depunerea dejecţiilor sau zone de care animalul se sperie, pentru că nu va fi consumată.Pentru a creşte timpul de ingestie şi stimularea mentală, se pot folosi jucării food-dispensere (Pipolino, Multivet Slim Cat), hrănitori-puzzle (Cat Activity Fun Board) sau ascunderea hranei în tuburi de carton dispuşi în formă piramidală.

Jucărie Pipolino Multivet Slim Care Hrană ascunsă în tuburiCat Activity Fun Board

Greutate corporală (kg)

Vârsta(săptămâni)

Hrană uscatăgrame/animal

sau

Hrană umedăConserve de 425 g/pisică

0,5 - 1 8 40-50 0,25-0,5

1-2 12 60-70 0,25-0,75

1,5-2 16 75-95 0,25-0,75

3 >16 40-50 0,75-1,25

4 >16 55 0,75-1,5

6 >16 80 1-2

Orientativ, consumul zilnic de furaje va fi după cum urmează:

Aceste valori se referă la animale normale, cu excepţia celor aflate în perioada de reproducţie sau cu stări fiziologice speciale: creştere, gestaţie etc.În general, pentru 1 kg greutate vie sunt necesare 22 grame hrană uscată pe zi.

4. cazarea alături de alte animale (asigurarea socializării) sau la distanţă de animalele dominante sau agresiveDeşi pisicile manifestă în diverse grade un comportament social şi pot fi prietenoase cu alte pisici (mai ales cele din aceeaşi familie, alături de care au crescut), de obicei preferă să fie solitare. Pisicile din acelaşi grup (familie) se toaletează reciproc şi împart zona de odihnă. În orice caz, cele mai multe pisici preferă să trăiască singure şi acceptă foarte greu introducerea unei alte pisici în acelaşi teritoriu. De aceea, pentru cazarea mai multor pisici în aceeaşi locaţie, se va derula un proces gradat de obişnuire. Vor fi introduse alte jucării, zone de retragere/odihnă şi depunere a dejecţiilor, deoarece acestea nu vor fi folosite în comun, putând să apară agresivitate. Animalele vor fi obişnuite de timpuriu să socializeze cu oamenii şi alte animale, să accepte diverse zgomote sau mirosuri.

3. asigurarea posibilităţilor de manifestare a comportamentului normal

Pisicilor li se va asigura suficientă stimulare fizică, mentală şi socială. Vor beneficia de exerciţiu (mişcare) zilnic – dacă nu au acces în exterior, se pune la dispoziţie jucării, creându-se oportunităţi de joacă cu acestea sau cu persoane prietenoase.De asemenea, se asigură posibilitatea ca animalele să se odihnească, fără a fi deranjate. Se vor asigura suprafeţe de scărpinat/ascuţire a ghearelor.Atitudinea faţă de animale va fi întotdeauna blândă, prietenoasă. Se evită tonul ridicat, administrarea de pedepse sau dresajul prin stimulare negativă.

Dispozitive de ascuţire a ghearelor

Cat-a-Combsuprafaţă de scărpinat

În cazul în care în acelaşi apartament sunt cazaţi câini şi pisici, iniţial vor fi cazate pisicile, pentru a scădea nivelul de stres.

5. protecţia de durere, suferinţă, injurii şi boliVor fi examinate permanent animalele, pentru a depista eventuale reacţii comportamentale la durere, simptome nespecifice ale bolilor (izolare, ascundere, agresivitate, agitaţie, modificări ale comportamentelor hidric şi alimentar, vicii: marcarea cu urină, frecventă la masculi–spraying şi urinarea necontrolată – evitarea folosirii tăvii cu nisip, creşterea duratei de autotoaletare, smulgerea blanei, cifozare) sau specifice (şchiopături, scurgeri nazale, oculare, sensibilitate la atingere, hipersalivaţie în cazul ingerării toxicelor sau a substanţelor corozive) şi a institui rapid tratamentele corespunzătoare. Se vor efectua controalele medicale periodice, vaccinările şi deparazitările, ca şi verificarea aspectului blănii şi igiena corporală. Asemenea manopere se vor realiza stresând cât mai puţin animalele.Castrarea animalelor care nu vor fi beneficia de montă este benefică, pentru animalele nesterilizate existând mult mai multe posibilităţi de injurii/leziuni, contactare a unor boli în urma luptelor, de a se rătăci în perioadele de reproducţie sau de a făta prematur (atunci când dezvoltarea corporală este insuficientă, cu consecinţe nefavorabile asupra bunăstării).Animalele vor fi identificate – de regulă prin microcipare.Dacă pisicile sunt lăsate la montă, se va planifica întotdeauna găsirea unui cămin pentru pisoi.

Igiena corporală la câiniIgiena corporală la câiniTimpul alocat executării unei igiene corporale complete la câini este variabil, depinzând atât de lungimea şi grosimea firelor de păr (de multe ori este necesară tunderea parţială sau chiar cea generală), cât şi de gradul de încâlcire a părului (firele de păr încurcat pot fi separate uneori prin pieptănare, alteori doar prin tundere). Există 7 paşi în executarea igienei corporale la câini:

1. Perierea uşoară (superficială)În acest scop, se utilizează perii fine sau aspre. Se examinează cu atenţie roba animalului (prezenţa zonelor cu păr încâlcit, numărul acestora). Cu ajutorul unor perii cu dinţi tari se descurcă părul încurcat. Atunci când nu este posibilă separarea firelor încurcate se recurge la tundere parţială.

Perie cu dinţiPerie fină Set de perii pentru câini

2. Perierea profundăSe realizează o periere insistentă, utilizând aceleaşi perii fine. Este foarte important ca pieptănarea şi perierea profundă să se facă înaintea îmbăierii câinelui, deoarece apa determină aderarea părului încurcat la piele.

3. Ştergerea urechilorUrechile murdare, mai ales cele tunse (cocker şi caniche) se pot infecta, declanşând otite cronice foarte dureroase ce necesită un tratament îndelungat.

Părul care creşte în urechi trebuie îndepărtat, după care se şterge pavilionul cu un şerveţel sau se folosesc tampoane cu soluţii speciale pentru ştergerea urechilor, care îndepărtează mirosul neplăcut şi au efect antimicrobian şi antifungic.Manopera se efectuează lunar la câinii cu urechi drepte, iar la cei cu urechi lăsate (Basset sau spanieli) sau la cei care înoată des săptămânal, deoarece la aceştia este favorizată instalarea infecţiilor din cauza creşterii umidităţii sau contactului redus cu aerul. La rase precum Caniche, Schnauzer sau terrieri cresc fire de păr intraauricular mai abundent, de aceea trebuie inspectate săptămânal pentru a îndeparta aceste fire.

a. Mai întâi se trage de pavilionul urechii în sens medial, apoi se introduce tamponul cu soluţie în ureche şi se masează baza urechii timp de 20 - 25 secunde (acest interval de timp asigură pătrunderea substanţei în profunzimea conductului auditiv extern). Se repetă operaţiunea cu cealaltă ureche.

Curăţare cu beţigaşe cu capăt de bumbac (Q-tip): nerecomandată

Curăţare cu bulete de vată - recomandată

Pot zgâria conductul auditiv, scamele de vată rămase pot declanşa inflamaţii.

Eventual se vor înfăşura în comprese!

b. Animalul este lăsat să se scuture de excesul de soluţie.

c. Cu ajutorul unui tampon sau tifon se curăţă regiunile vizibile ale urechii externe (îndepărtarea cerumenului sau a porţiunilor de piele descuamată). Tifonul nu se va introduce profund în conductul auditiv extern.

d. În final, se aplică o pulbere sau o cremă sicativă, apoi se fixează urechea timp de 4-5 minute pentru uscare.

4. Aplicarea unguentelor oftalmiceAceasta protejează ochii de posibilele iritaţii generate de şampon.

5. ÎmbăiereaNu trebuie efectuată prea des, pentru că îndepărtează stratul natural protector al pielii

(generat de producţia glandelor sebacee). Ca urmare, pielea devine uscată, poate apărea prurit sau depilare. În acest sens, în cazul îmbăierilor dese, trebuie folosite ulterior uleiuri naturale (de grâu, nurcă), care să ofere protecţie până la reapariţia stratului de sebuum.

Puii nu trebuie îmbăiaţi înainte de vârsta de 6-8 săptămâni şi chiar şi atunci doar dacă este neapărat nevoie sau pentru obişnuirea cu această manoperă. Momentul îmbăierii este indicat de apariţia „mirosului de câine" sau de starea pielii şi a părului, cu excepţia situaţiilor speciale (murdărirea accidentală).

Frecvenţa estimativă, condiţionată de tipul de păr al câinelui ar fi: pentru rasele cu păr scurt sau sârmos o dată la opt săptămâni, pentru cele cu păr lung (ogar afgan) o dată la şase săptămâni, iar la cele cu păr mătăsos (Maltez, Yorkshire) se recomandă o baie lunar, cu folosirea balsamurilor şi cosmeticelor special destinate acestora).

Se va utiliza apă călduţă, pentru a nu determina sensibilitate şi reflexe dobândite negative. Se udă din abundenţă blana câinelui, deoarece părul acestor animale prezintă o rezistenţă naturală la apă.Pardoseala camerei în care se face îmbăierea animalelor trebuie să fie nealunecoasă. Se recomandă utilizarea duşurilor mobile (detaşabile). Căţeii sunt îmbăiaţi în băi mobile, atât în interior, cât şi în aer liber (e de preferat totuşi îmbăierea în interior, deoarece poate fi controlată mult mai bine temperatura). Câinilor „sperioşi" li se vorbeşte calm, dar hotărât, şi se folosesc diferite recompense pentru a calma animalul. Pentru a minimiza zgomotul se pun tampoane în urechi şi se plasează duşul cât mai aproape de pielea animalului.Se aplică pe întreaga suprafaţă corporală unul din următoarele şampoane:- şampon similar şampoanelor de copii (nu determină leziuni oculare);- şampoane medicamentoase (utilizate la animale cu diverse probleme cutanate). În această categorie sunt incluse o gamă largă de şampoane hipoalergice, antiseboreice, antimicrobiene sau antiparazitare);- şampoane pentru prevenirea alopeciilor, balsamuri, dezodorizante (acestea conţin cheratină, pentru reducerea căderii părului şi cu efecte pozitive asupra epidermului şi învelişului pilos. Şampoanele dezodorizante elimină „mirosul de câine");- şampoane pentru întărirea culorilor robei (utilizate la câinii cu anumite culori - foarte închise sau foarte deschise, pentru a îmbunătăţi culoarea şi pentru a da strălucire părului);- şampoane uscate (diferite pulberi absorbante, care se aplică prin pulverizare şi se îndepărtează prin periere. Nu sunt la fel de eficiente ca şampoanele lichide, dar sunt foarte utile datorită rapidităţii în utilizare).

Unii specialişti recomandă ca şamponarea să înceapă cu corpul şi să se termine cu zonele cefalică şi cervicală, alţii sfătuiesc crescătorii să aplice întâi şamponul pe cap şi în jurul gâtului, pentru ca eventualii paraziţi să se retragă pe corp, unde sunt mai uşor de înlăturat. După aplicarea şamponului, se masează bine fiecare zonă a corpului, de la spate spre coadă, flancurile, regiunea abdomenului, membrele, pentru o curăţare a robei în profunzime. Se insistă în zonele greu accesibile, unde murdăria rămâne cantonată: interdigital, retroauricular, zona anală şi cea genitală.

Se realizează apoi o clătire abundentă. Clătirea necorespunzătoare poate genera prurit, mătreaţă şi persistenţa mirosului neplăcut al robei. Dacă se consideră necesar, se poate aplica şi un balsam pentru câini.Clătirea se va face cu duşul sau apa scoasă într-un lighean, până când apa ce curge de pe blană rămâne curată. Se clăteşte întâi capul, apoi spatele şi flancurile, coborând spre membre. Se apasă pe blana câinelui în sensul creşterii părului, pentru eliminarea surplusului de apă.

În final se fac pieptănarea şi uscarea. Se folosesc piepteni cu dinţii rari, pentru a nu produce tracţiuni excesive ale pielii. Uscarea se va face natural, după ştergerea cu un prosop sau se pot utiliza uscătoare speciale pentru câini, care să nu producă aer supraîncălzit.

Şamponare

Pieptănare

Uscare

6. TundereaSe face diferenţiat, în funcţie de rasă.Precedat de periere şi îmbăiere, tunsul aduce următoarele beneficii: facilitează toaletarea robei, previne încâlcirea părului, uşurează observarea paraziţilor externi, previne apariţia micozelor (mai ales atunci când umiditatea blănii este mare), la câinii care înoată reduce efortul şi timpul necesar pentru uscare, reduce pierderea părului prin năpârlire, facilitează termoreglarea în sezonul cald, îmbunătăţeşte aspectul estetic al animalului (mai ales la rase care au anumite standarde privind aspectul blănii).Se utilizează la început maşinile de tuns în zonele accesibile,apoi se folosesc pentru celelalte zone şi pentru regularizarefoarfece şi pieptene.

Se acţionează uşor maşina de tuns în sensul de creştere a părului, pe gât, piept, spate, flancuri, umeri şi coapse, chiar spre membre, pe abdomen până în zona genitală (la acest nivel părul se îndepărtează cu foarfecele). Se poate folosi maşina (dar cu atenţie) şi la nivelul urechilor şi capului. În zona ochilor şi gurii nu e recomandată utilizarea, putând să producă leziuni sau să sperie animalul. Periodic se verifică temperatura lamelor aparatului, pentru a nu genera arsuri şi a nu speria animalul (acesta chiar poate evita ulterior tunsul). Se poate realiza răcirea aparatului cu gel special de răcire sau prin contact cu suprafeţe reci (metal sau gresie).

Se continuă apoi cu foarfecele pentru îndepărtarea părului din zonele celelalte. În regiunea capului, se taie părul din jurul ochilor, mai ales cel de la nivelul tractului lacrimal, care se murdăreşte uşor şi are un aspect neplăcut la rasele cu păr alb. Se continuă apoi, cu atenţie, cu părul de la nivelul botului. La urechi, mai ales la cele lăsate şi cu păr abundent, se palpează marginea acestora cu degetele mâinii stângi, pentru formarea unui reper şi evitarea rănirii animalului. În interiorul urechii se îndepărtează tot părul, cu foarfece mai mici. Apoi se tund cu foarfecele toate zonele unde a mai ramas păr netaiat de maşina de tuns: abdomenul, interiorul coapselor, între membrele anterioare, coada, regiunea anală. Se depărtează degetele şi se tunde părul interdigital în exces, după fixarea câinelui pe spate.

7. Tăierea ghearelorPentru a tăia ghearele, se utilizează dispozitive speciale, numite „cleşti ghilotină”.Cel mai potrivit moment pentru această operaţiune este imediat după îmbăiere, când ghearele sunt moi (şi deci uşor de tăiat) şi curate (astfel încât igienizarea ulterioară a cleştelui-ghilotină este mult mai uşoară).

Cleşti - ghilotină Schema de secţionare corectă a ghearelor (trimaj)

În afara acestor manopere, care trebuie efectuate în respectiva succesiune, se mai realizează:Igiena ochilor şi a regiunii periorbitaleSecreţia lacrimală în exces poate genera diverse infecţii oculare, mai ales la unele rase de câini la care drenarea acesteia prin punctele lacrimale în sacul lacrimal este deficitară (caniche, terrier). Pentru a preveni apariţia acestor entităţi morbide, se tunde părul din regiunea periorbitală şi se curăţă ochii cu o soluţie oftalmică.

1. Pentru a preveni creşterea exagerată a părului din regiunea periorbitală (cauză a conjunctivitelor sau cheratitelor), se execută tunderea periodică a acestuia cu ajutorul unor foarfece cu vârfuri boante.2. Se îndepărtează zilnic mucozităţile, care constituie un mediu optim pentru dezvoltarea a numeroase specii microbiene. în acest scop, se vor utiliza produse diferite sau alte soluţii sterile pentru curăţire.3. Se vor preveni iritaţiile oculare: înaintea îmbăierilor sau deparazitării externe, se va aplica un unguent oftalmic protector.4. Se evită situaţiile în care apar traume oculare (luptele cu alte animale, expunerea la substanţe iritante etc.).

Igiena cavităţii bucaleTartrul şi periodontita au o incidenţă mare în patologia veterinară. Cum tartrul dentar evoluează din placa dentară, prevenirea acesteia devine o necesitate. Placa dentară are o consistenţă moale şi este formată din resturi alimentare, bacterii şi produşi de secreţie a acestora, precum şi enzime salivare.

Dinţii câinilor pot fi protejaţi prin perierea resturilor de mâncare de la nivelul lor sau când s-a format tartrul dentar prin detartraj. Tartrul dentar are o consistenţă dură şi apare prin mineralizarea plăcii dentare. Tartrul se poate întinde de la nivelul coroanei dentare spre zona gingivală, acoperind în timp suprafeţe destul de mari.Printre factorii predispozanţi se numără: sensibilitatea mare a raselor de talie mică în comparaţie cu cele de talie mare, părul peribucal abundent – în care pot stagna resturi alimentare (la terrieri, caniche, schnauzer pitic), administrarea de hrană umedă sau semiumedă (în contrast, alimentele uscate, prin acţiunea lor abrazivă, pot preveni apariţia acestor probleme).

Există şi acţiuni specifice anumitor rase de câini:Câinii din rasa Caniche au tendinţa de a deveni obezi, motiv pentru care trebuie să facă suficientă mişcare. O atenţie deosebită trebuie acordată îngrijirii robei – acesta se va peria zilnic şi va fi toaletată de un specialist o dată la şase săptămâni.Foxterrierii, varietatea cu păr sârmos, necesită o toaletare specială numită trimat, iar periatul este necesar de două – trei ori pe săptămână.Cockerul spaniel englez are şi el tendinţă de îngrăşare, necesitând multă mişcare. Părul necesită o toaletare periodică. După fiecare ieşire în natură, se verifică urechile şi perniţele labelor. Urechile şi franjurii se perie zilnic pentru a evita încâlcirea.

Prevenirea afecţiunilor dentare se face nu numai la rasele de câini predispuse, ci la toţi câinii şi constă în: dieta cu alimente uscate; administrarea de „biscuiţi pentru câini"; curăţirea periodică a gurii şi a regiunii peribucale – pentru a stopa acumularea de agenţi microbieni în aceste zone.

Acumulare de tartru

Igiena corporală la pisiciIgiena corporală la pisiciPentru a rămâne în formă, pisica trebuie ţinută departe de particulele de praf şi de bacteriile care le-ar putea afecta ochii, urechile şi dantura, dar şi pielea şi blana, lucru care nu poate fi realizat fără o igienă adecvată.În blană rămâne un număr mare de impurităţi care trebuie eliminate prin periere. Este indicată folosirea unei perii moi din păr natural. Aceasta permite în acelaşi timp înlăturarea firelor moarte care rămân în robă şi „sufocă" tegumentul. După periere, cu un pieptăn fin din metal, se va pieptăna blana de la cap către coadă. O dată pe lună este necesară îmbăierea; temperatura optimă a apei trebuie să fie în acest caz de 39°C. Nu trebuie folosit un şampon oarecare, ci un produs special conceput pentru pisici (cu un pH între 5 şi 7). Se mai pot utiliza şampoane ultra-soft, care reduc electricitatea statică şi protejează blana de agresiunile factorilor de mediu. Uşor de folosit şi ambalate corespunzător, aceste şampoane pentru pisici lasă un miros proaspăt. Spălatul constă în două şamponări: prima cu proteine, înlătură murdăriile din blană, al doilea dă un aspect sănătos blănii.

Rolul celui de-al doilea şamponat este de a ameliora filmul lipoprotector al pielii. Acesta protejează blana şi pielea şi înlătură mâncărimile. În plus, reducând electricitatea statică, uşurează pieptănarea după uscare. Există acum şampoane care nu mai necesită nici o clătire, aşa numitele spumante.Pentru o blană strălucitoare şi cu volum se poate aplica zilnic un spray special.

Perierea: perii dure, mănuşi, perii moi Îmbăierea pisicii

Examinarea pieliiFără o piele frumoasă nu se poate concepe o blană frumoasă, deoarece aceasta din urmă este implantată în piele (care deci trebuie să fie într-o stare bună). Pielea este un organ foarte important care, în cazul pisicilor, reprezintă 12% din greutatea corpului (faţă de doar 5,6% la oameni). În afara faptului că pielea reflectă comportamentul (pisica îşi zbârleşte blana atunci când îi este frică sau când este furioasă), aceasta susţine firele şi pigmenţii care colorează blana. În plus, pielea protejează organismul împotriva agresiunilor fizico-chimice, reprezintă un obstacol împotriva microorganismelor şi un factor important în reglarea temperaturii corpului.Toate acestea dovedesc necesitatea utilizării unui şampon adaptat pielii pisicii. Neîngrijirea pielii pisicii poate duce la o slăbire a rezistenţei împotriva agenţilor infecţioşi şi implicit la apariţia pruritului şi dermatozelor.

Toaleta pisiciiToaleta asigură bunăstarea animalului. Ea reprezintă o modalitate sigură de a descoperi orice anomalie. Se poate întâmpla ca periind pisica să fie evidenţiate semnele incipiente ale unor boli cutanate. Seborea face parte dintre aceste afecţiuni. O dereglare hormonală, sindromul de malabsorbţie, maldigestie, o carenţă în Zn, în vitamina A sau o dermatoză pot constitui adesea cauze ale acestei afecţiuni, care reflectă o dereglare a cheratinizării (straturile profunde ale epidermei se deshidratează) şi o disfuncţie a glandelor sebacee.

Peria aspirantăAceasta descâlceşte părul, aspiră celulele descuamate şi firele căzute care provoacă dermatoze, aspiră scamele şi impurităţile, uşurează pieptănatul.

Constituit din acizi graşi, sebumul asigură hidratarea şi elasticitatea pielii, jucând un rol de protecţie faţă de acţiunea negativă a bacteriilor, a frigului şi a căldurii. Dar dacă sebumul este produs într-o cantitate prea mare, mai ales în zona dorsală a cozii, pisica poate deveni victima unei hipersensibilităţi. Seboreea provoacă căderea părului (alopecia). În astfel de cazuri trebuie utilizat un şampon antiseboreic.Acesta este compus din derivaţi sulfurici, regularizând secreţia de sebuum. Datorită agenţilor salicilaţi, peliculele sau scamele acumulate pe suprafaţa pielii sunt eliminate. În plus, şamponul conţine agenţi emolienţi care activează rehidratarea straturilor superioare ale epidermei. În final, trebuie folosit un şampon care să se adreseze filmului lipidic.

Printre atributele unei blăni frumoase se numără culoarea şi strălucirea. Blana trebuie în mod special îngrijită, mai ales că ea asigură un număr mare de funcţii indispensabile echilibrului şi vieţii pisicii. Este compusă din trei tipuri de păr: părul de acoperire, perii secundari (puf) şi perii tactili (pe obraji şi pe frunte).Părul de acoperire - drept, lung şi rigid, acoperind spatele - este format din fire groase şi din fire curbate sau de apărare, mai fine, repartizate pe părţile laterale.Părul secundar (puful) este format din fire ondulate şi subţiri.Există o variaţie a numărului firelor de păr, variaţie legată de mai multe faze:-faza anogenă - după apariţia firelor de păr,-faza catagenă - când părul încetează să mai crească,-faza telogenă - când părul este înlocuit şi cade. Primăvara şi toamna se observă mai cu seamă o reînnoire a părului (năpârlire).Năpârlirea este determinată de starea hormonală a pisicii şi de durata zilei-lumină. Pisica în libertate năpârleşte în mod evident şi vizibil, pe când la pisicile de apartament obişnuite cu o lumină puternică şi o căldură intensă, perioada de năpârlire nu mai este evidentă: fenomenul are loc pe tot parcursul anului. În perioada de gestaţie se constată o năpârlire mai abundentă. Totuşi, dacă năpârlirea durează mai mult de patru săptămâni, se poate afirma cu certitudine că există o dereglare.

Igiena urechiiConductul auditiv al pisicii adăposteşte mulţi agenţi infecţioşi sau chiar corpuri străine, acest lucru fiind posibil şi din cauza formei lui în L.Scuturatul din cap (la unele rase cum ar fi pisica norvegiană de pădure) şi scărpinatul nu sunt destul de eficiente pentru o debarasare radicală. Unele pisici au urechile foarte păroase şi cu forme foarte angulate (curbate spre interior la rasa Americană, pliate pe spate la rasa Scottish fold). Astfel de forme ale urechilor predispun la reţinerea mai multor impurităţi. Impurităţile acumulate în ureche alcătuiesc un strat ideal pentru bacterii şi paraziţi. Infecţiile sunt astfel inevitabile şi pisica se poate îmbolnăvi de otită externă, care prin agravare poate conduce la deteriorări ale timpanului şi chiar la surditate. Este deci indispensabilă protejarea pisicii contra tuturor acestor probleme. O igienă corectă a urechilor, efectuată în mod regulat, este singura soluţie. Ideală ar fi o soluţie de curăţare a urechilor cu care să se maseze conductul auditiv, îndepărtându-se surplusul de soluţie cu ajutorul degetului înfăşurat în vată.Este recomandabil să nu se folosească beţigaşele de curăţat urechile, deoarece pot avea un rezultat contrar celui dorit. În loc să înlăture murdăriile, acestea le împing spre capătul canalului auditiv, putând produce leziuni ale timpanului. De asemenea, trebuie evitată utilizarea eterului, a alcoolului sau a apei cu săpun.

Igiena ochilorUrmele de lacrimi, crustele din unghiul intern al ochiului sunt secreţii care riscă să lezeze pisica ale cărei canale lacrimale sunt obstruate (este în special cazul unor rase cu nasul scurt). Secreţia glandelor lacrimale trebuie să se efectueze în mod normal, pentru a proteja corneea şi pleoapele exterioare. Secreţia lacrimală este drenată prin canalul lacrimo-nazal în cavitatea nazală. Prezenţa elementelor poluante la intrarea în canalul lacrimal este în mod inevitabil urmată fie de o conjunctivită, fie de blefarită.

Este deci necesară utilizarea unei soluţii de curăţare a ochilor o dată pe săptămână (o dată pe zi pentru pisicile persane care lăcrimează des), dar produsul trebuie ales cu grijă. Soluţia de curăţare trebuie să respecte pH-ul lacrimilor. Produsul se aplică antiseptic în unghiul extern al ochiului pentru a nu se contrapune sensului de circulaţie al lacrimilor. Surplusul va fi înlăturat cu o batistă curată.

Există particularităţi legate de rasă în ceea ce priveşte igiena corporală.Astfel, pisicile din rasa Birmaneză sunt destul de rezistente, puţin pretenţioase, afectuoase, uşor de îngrijit; cele din rasa Persană trebuie pieptănate cel puţin o jumătate de oră zilnic, astfel părul se încurcă şi nu mai poate fi pieptănat (pisica va trebui tunsă); rasa Angora Turcă trebuie periată la două trei zile.

Igiena bucalăPlaca dentar se îndepărtează prin periaj periodic. Dacă este necesar, se va executa detartrajul, operaţiune realizată sub anestezie de către medicul veterinar. Cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete, se îndepărtează tartrul până la nivelul silonului gingival. Igiena membrelorPernuţele trebuie examinate regulat. Ţesutul cornos poate fi sensibilizat sau lezat. Este necesară o tonifiere a pernuţelor sau favorizarea cicatrizării zonelor lezate: se tamponează pernuţele cu un preparat de acid tartric.Ghearele trebuie scurtate cu ajutorul unui cleşte-ghilotină. Operaţiunea se efectuează cu delicateţe şi precizie.

Aparat pentru detartraj

Scurtarea ghearelor (trimajul)

Probleme de bunăstare la câiniProbleme de bunăstare la câini1)Întreţinerea necorespunzătoare în spaţii închise, exploatarea, abuzulApar frecvent în canisele improprii, unde animalele sunt cazate şi îngrijite neadecvat, de multe ori nebeneficiind de ralaţii sociale, fiind subnutrite, supuse la exerciţii epuizate sau forţate reproductiv (femelele fiind montate la fiecare perioadă de călduri, pentru a obţine chiar 2 serii de pui pe an, până la vârsta de 6-8 ani).Probleme similare pot evolua şi la câinii de apartament, care uneori, chiar dacă li se asigură o bunăstare fizică optimă, sunt neglijaţi sau izolaţi, nefiind stimulaţi mental în mod adecvat (joacă, exerciţii în exterior etc.). Câinii care au relaţii strânse cu proprietarul prezintă nivele foarte reduse de stres, fiind chiar demonstrată prezenţa indicatorilor biochimici ai plăcerii (creşterea concentraţiei dopaminei plasmatice – Odendaal şi Meintsis, 2003). Studiile au arătat că, în laboratoare sau centre de cercetare, chiar şi cazarea în aceeaşi cuşcă sau ţarc a doi indivizi nu reprezintă o stimulare suficientă (ceea ce sugerează necesitatea vieţii în grupuri mai mari, cu acces în exterior).La câinii utilitari nu există problema lipsei relaţiilor sociale, aceştia beneficiind de o viaţă socială independent de proprietari şi de un nivel suficient de mişcare ca gimnastică funcţională.Există numeroase pericole ce pot apărea în timpul vieţii câinilor în apartamente (ingerarea de corpuri străine, de toxice, incendii, electrocutare, zgomote neobişnuite sau puternice produse de aparatură sau de oameni, căderea de la înălţimi mari - de la ferestre sau balcoane) şi conduce la probleme ulterioare de bunăstare.

Pericolul de cădere de la balcon

Ingerarea de corpi străini: raţă de plastic în intestinul subţiere

Apar de asemenea probleme la relocarea unor câini care au trăit în exterior în apartamente, animalele percepând acest transfer ca pe o înaintare în ierarhia de grup (dobândirea unei poziţii dominante).Numeroase probleme pot crea şi condiţiile precare de tranport sau lipsa oricăror măsuri de obişnuire cu noua locuinţă.De asemenea, refuzul unor proprietari de a steriliza animalele poate să ducă la: leziuni grave determinate de agresivitatea intraspecifică din timpul perioadelor de reproducţie, producerea prematură de descendenţi (la căţele insuficient dezvoltate corporal) sau producerea de descendenţi nedoriţi (cărora nu li se poate asigura un cămin), hipersexualitate (uneori redirecţionată către oameni, o manifestare de comportament inacceptabilă).În mod similar, refuzul eutanasierii câinilor, chiar şi atunci când este serios compromisă calitatea vieţii acestora (animale foarte bătrâne, cu boli incurabile: cancer, disfuncţii cognitive, tulburări cardio-vasculare severe) reprezintă o situaţie foarte gravă. La celălalt capăt al paletei se situează cazurile în care proprietarii nu sunt legaţi de animal, prezentându-se la veterinar pentru eutanasierea acestuia din cauza imposibilităţii de a-l mai mai îngriji (situaţia materială precară, schimbări în familie: naştere, divorţ etc.).Întreţinerea necorespunzătoare poate să îmbrace forma abuzurilor fizice sau chiar sexuale: zoofilie, introducerea de obiecte în vagin, rect etc. Câinii sunt animale foarte sensibile, de multe ori abuzul în cele mai uşoare forme (ton ridicat, tensiune în familiile instabile etc.) putând genera frică, anxietate şi stres.Uneori poate să se manifeste la proprietari sindromul Munchausen prin transfer (aceştia producând animalelor în mod deliberat, chiar dacă nu recunosc, injurii şi leziuni, pentru a câştiga atenţia personalului medical veterinar). Această tulburare comportamentală umană de căutare a atenţiei poate să expună cânii la o gamă foarte largă de probleme, uneori cu sfârşit letal.

Cazarea unui număr foarte mare de animale în aceeaşi locuinţă (hoarding) duce la lipsa asigurării cerinţelor minime de existenţă a câinilor, în 80% din cazuri aceşti prezintă o stare precară şi apare mortalitatea (The welfare of dogs – Kevin Stafford, 2006). Animalele sunt hrănite necorespunzător, trăiesc în condiţii neigienice (nu sunt colectate dejecţiile, acestea acumulându-se în apartament; nu mai există o delimitare între zonele pentru dejecţii şi cele pentru administrarea hranei şi pentru odihnă; mirosul este puternic, de nesuportat), spaţiul disponibil este insuficient sau chiar poate apărea agresivitatea.Proprietarii afectaţi de această neuropatie se clasifică în 3 categorii:-Cei care prezintă ca motivaţie nevoia de a acorda grijă animalelor, de a le salva animalele abandonate sau cele din adăposturi;-Cei cu tendinţa obsesiv/compulsivă de a achiziţiona animale;-Cei care nu au simpatie pentru animale, dar le adună pentru a servi intereselor proprii.

2) Probleme de bunăstare la câini în exterior (spaţii deschise)Câinii de curte legaţi prezintă frecvent agresivitate mărită sau probleme legate de prinderea sau chiar sufocarea în lanţ, intoxicare deliberată.Câinii fără stăpân (animalele vagabonde) – cei născuţi în exterior şi cei sălbăticiţi, provenind din animale de casă abandonate – creează numeroase probleme în zonele urbane. Aceste animale prezintă frecvent agresivitate mărită, dar şi agresivitate faţă de om, ceea ce atrage neutralizarea lor.

Hoarding

Câini vagabonzi

De cele mai multe ori, bunăstarea acestor câini este precară, fiind subnutriţi sau suferind de diverse boli – intoxicaţii, parazitoze, boli infecţioase: jigodie, parvoviroză, leptospiroză, hepatită infecţioasă sau chiar rabie.În unele ţări, în cadrul programelor de control al rabiei, se administrează vaccinarea per os, prin includerea de tulpini vii (ex. SAG-2) în momeli administrate câinilor vagabonzi, ratonilor etc.

3) Probleme generate de manopere medicale, estetice sau de conformare la standarul raseiPrincipalul efect al acestor manopere îl reprezintă durerea acută sau cronică. Aceasta e combătută prin folosirea pe scară largă a analgeziei. Se recomandă administratea analgezicelor încă înainte de începerea actului operator şi în timpul acestuia, practică ce reprezintă cea mai eficientă formă de administrare – previne apariţia stimulilor dureroşi, reducând necesarul de medicaţie postoperatorie şi stresul operator, scurtând durata de recuperare post-operatorie. În sprijinul unei asemenea conduite terapeutice se aduce argumentul că post-operator persistă o hiperexcitabilitate a neuronilor medulari, ce duce la rigiditate, hiperalgezie, accese de durere şi scăderea eficienţei analgezicelor.Gradul de durere aşteptat după intervenţiile operatorii la câine este următorul (stabilit pe baza experienţei pacienţilor umani care au suferit acelaşi gen de intervenţii):

Intervenţie operatorie Grad aşteptat de durere

Trimaj, scoaterea firelor de sutură Fără durere

Suturi, debridări, cateterism urinar, detartraj, examinare şi igienă auriculară, drenajul abceselor, îndepărtarea corpilor străini cutanaţi

Durere uşoară

Ovariohesterectomie, castrare, cezariană, cistotomie, saculectomie anală, extracţii dentare, îndepărtarea maselor cutanate, remedierea laceraţiilor

Durere medie

Tratamentul chirurgical al fracturilor, ligamentelor cruciate, toracotomie, amputări, ablaţia conductului auditiv, laparatomie exploratorie, intervenţii de chirurgie oftalmologică

Durere severă Schema operaţiei de ablaţie a conductului auditiv la câine

Cupajul urechilor şi codotomia – au predominant rol estetic, pentru unele rase sunt înscrise în standarde.Cupajul constă în îndepărtarea a până la 2/3 din pavilionul urechii şi se realizează frecvent la vârsta de 4-6 luni la Marele Danez, Doberman, Schnautzer, Boxer, Pinscher pitic. După intervenţie, urechile sunt fixate în poziţie. Uneori însă operaţia nu are succes, nu rămân urechile în poziţie verticală, mai mult, apare inflamaţia sau durerea. În multe ţări europene, dar şi în Australia, Noua Zeelandă etc. această intervenţie a fost contraindicată, iar în Canada chiar interzisă prin lege, cu excepţia cazurilor cu motivaţie medicală.Codotomia se practică de secole şi reprezintă o cauză importantă de durere şi stres, mai ales că adesea se execută fără anestezie, la doar câteva zile de viaţă a câinelui.Rasele la care se aplică în mod frecvent sunt: spanielii, unii pointeri, rase utilitare, terrierii, unii ciobăneşti. Manopera nu este motivată de scopuri igienice, mai mult, coada are un rol important în asigurarea echilibrului animalului în diverse aplomburi şi în limbajul corporal (relaţiile sociale).

4. Probleme generate de hrănirea.Modificări ale comportamentului alimentarCăutatul în gunoi (scaveging) reprezintă o parte importantă a repertoriului comportamental la câine, dar devine o promblemă de interes major la animalele vagabonde.Animalele se pot intoxica direct sau prin consumul altor animale intoxicate – intoxicaţii în lanţ (cadavre de şobolani, oposumi combătuţi cu fluoroacetat de sodiu) sau pot ingera corpuri străine (oase, pungi de plastic, cârlige, ace etc.).Aceste obiecte se opresc la nivelul aperturii toracice, la baza inimii sau în porţiunea caudală a esofagului, prediafragmatic.

Perforarea diafragmului determină abcese locale, pleurite, piotorax şi alte infecţii, afectând major bunăstarea.

Câinii pot ingera materii pe care stăpânii le consideră inacceptabile:-Fecalele altor câini, ale pisicilor sau ale unor specii ierbivore (cea din urmă este considerată comportament normal, chiar şi ingerarea fecalelor altor câini ar avea rolul adaptativ de reînsămânţare a tubului digestiv cu floră intestinală, fiind observată la căţele cu pui).De cele mai multe ori însă, coprofagia e observată a animale fără tulburări gastro-intestinale, ca manifestare a plictiselii şi mediului sărac în stimului. În plus, poate să ducă la gastroenterită infecţioasă (observată la câinii de fermă care ingeră fecale de cabaline sau fecalele diareice ale rumegătoarelor)-Materii necomestibile (pica sau alotriofagia): consumul de iarbă (efect emetizant), mestecarea/muşcarea continuă a obiectelor (leziuni gingivale, probleme dentare), ingerarea de pietre (necesită intervenţii chirurgicale).

Inapetenţa sau, din contră, hiperfagia se întâlnesc frecvent la câini, atât din cauze medicale, cât şi etologice (prezenţa indivizilor dominanţi în jur, comportamente promovate de stăpâni etc.).

b. MalnutriţiaEste definită ca orice tulburare rezultată dintr-un aport alimentar inadecvat cantitativ sau neechilibrat. Inclunde nu numai subnutriţia, ci şi obezitatea, tulburările ortopedice ale câinilor de rasă mare, cu creştere rapidă, deficitul de tiamină etc.Uneori, membrii mişcării holistice îşi supun câinii unor diete vegetariene, vegane sau alte diete speciale, care determină tulburări majore din cauza deficitului de arginină, lizină, metionină, taurină, triptofan, fier, Ca, Zn, vitamină A sau vitamine din complexul B (Remillard, 2000).

De regulă, tulburările de nutriţie sunt controlate prin examinarea frecventă a animalelor, stabilirea BCS şi instituirea tratamentului şi măsurilor igienico-dietetice corespunzătoare.Înfometarea afectează frecvent câinii, nu numai cei vagabonzi, ci şi cei cu proprietar (când timp aceştia sunt în deplasări, concedii, în timpul dresajului sau exerciţiilor epuizante). În stadiile iniţiale se produce o modificare a metabolismului energetic, pentru utilizarea ca sursă de energie a acizilor graşi. În primele 2 zile, glicemia e menţinută constantă prin glicogenoliză şi gluconeogeneză, începând cu cea de-a 3-a zi apare o scădere adaptativă a ratei metabolismului. În primele zile, ficatul produce corpi cetonici din acizii graşi, pentru a susţine ţesuturile independente de glucoză (muşchi striat sau cardiac, creier, rinichi). După cea de-a 3-a sau a 5-a zi, lipidele devin o sursă importantă de energie, ca şi proteinele.Pentru a readuce animalul la normal, se va administra o hrană preponderent lipidică şi proteică, care va fi gradată de la constituenţi simpli către complecşi. Tainurile vor fi reduse cantitativ, administrându-se de cât mai multe ori pe parcursul zilei. Se vor evita cantităţile mari de carbohidraţi, pentru a nu determina probleme metabolice.

Obezitatea – reprezintă acumularea lipidică în exces, dublată de creşterea greutăţii corporale. Se consideră câinii normoponderali la o creştere cu cel mult 1-9% peste valorile optime de greutate, în funcţie de rasă; supraponderali la creşteri cu 10-19% şi obezi la peste 21%. Un număr mare de boli sunt asociate cu obezitatea: tulburări dermatologice, cardiovasculare, pulmonare, diabetul zaharat, scăderea rezistenţei la boli, probleme osteo-articulare.

5) Problemele comportamentaleUnele sunt generate de comportamente normale pentru câini, dar inacceptabile pentru proprietari, altele sunt patologice, diferind cantitativ sau calitativ de comportamentul normal.Frica, anxietateaFrica reprezintă o reacţie normală la diverşi stimuli, însă atunci când evoluează cronic poate duce la fobii sau anxietate, afectând animalul. Mai mult, unele reacţii comportamentale pot fi accentuate de către proprietari, atunci când aceştia le consideră de neacceptat (urinarea submisivă se acutizează în urma pedepsirii câinelui).În timp ce frica generează reacţii comportamentale gradate (de la normal la anormal), fobiile reprezintă un răspuns anormal brusc, de tip “totul sau nimic”, care nu scade în intensitate semnificativ în urma expunerii repetate.Printre stimulii fricii sau fobiilor câinilor se numără: anumite categorii de oameni (bărbaţi, copii, oameni în uniformă), zgomote puternice sau neaşteptate (artificii, tunet, împuşcături), anumite spaţii (clinici veterinare). Manifestările cuprind dispnee, hipersalivaţie, micţiuni involuntare, midriază, agitaţie, lătrat, agresivitate, comportament distructiv sau automutilant, izolare etc. Tratamentul nu are succes întotdeauna, constând în medicaţie (asociere clomipramină/alprazolam) şi terapie comportamentală (desensibilizare/contracondiţionare).Anxietatea este definită ca o reacţie conştientă de anticipare a unui viitor pericol, însoţită de tensiune, hiperactivitate şi hipervigilenţă. Se manifestă frecvent sub forma anxietăţii de anxietăţii de separareseparare (la despărţirea de stăpân sau de alt animal cu care câinele convieţuieşte): comportament distructiv, lătrat, defecare necontrolată sau în locuri nepermise, chiar automutilare atunci când stăpânul iese din casă, câinele având tendinţa de a-l urma permanent.Etopatia se tratează medicamentos (antidepresive triciclice), dar şi prin stabilirea unor intervale de interacţiune între om şi animal, îmbunătăţirea mediului de viaţă al acestuia din urmă şi obişnuirea lui cu plecarea stăpânului (desensibilizare).

Tulburările obsesiv – compulsive sau stereotipiileApar ca urmare a condiţiilor de viaţă necorespunzătoare, a stresului sau frustrării (mediu sărac în stimuli, lipsa interacţiunilor sociale) şi indică bunăstarea preacară, mai mult, unele pot deveni în sine periculoase (comportamentul automutilant).Se clasifică în:-Stereotipii locomotorii (rotirea în jurul cozii, mersul în cerc, săriturile repetitive, mersul repetitiv - pacing)-Stereotipii orale (animalul îşi muşcă membrele sau flancurile, îşi linge roba sau se linge pe bot excesiv, polidipsia, polifagia, pica, aerofagia)-Agresivitatea (animalul mârâie la trenul său posterior sau şi-l muşcă, atacă hrănitorile sau diverse alte obiecte, atacă omul)-Vocalizare (scheunat sau lătrat repetitiv, urlatul persistent)-Tulburări halucinatorii (urmăritul fix pe fereastră – staring, urmărirea reflecţiilor sau jocurilor de lumină).

Agresivitatea reprezintă o problemă frecventă la câine şi trebuie combătută.În multe cazuri, câinele îşi apară integritatea corporală (agresivitate defensivă – atac paradoxal), teritoriul (agresivitate teritorială), obiectele familiare (agresivitate de protecţie sau de posesie), hrana sau puii (agresivitate maternă). Agresivitatea de dominanţă apare la indivizi care simt că poziţia lor ierarhică în cadrul grupului (sau în relaţia cu omul) este ameninţată, ceea ce generează anxietate şi eforturi continue pentru redefinirea statutului.Faţă de alţi câini, un individ poate să manifeste agresivitate defensivă, teritorială, de dominaţie, de posesie, legată de hrană, maternă, agresivitate din joacă, agresivitate redirecţionată (de transfer) sau chiar agresivitate predatorie.

*****Evaluarea bunăstării la câini se poate realiza pe baza indicatorilor fiziologici, a celor hematologici, biochimici sangvini şi hormonali, a indicatorilor comportamentali.

În ultimul timp au fost introduse foarte multe chei de apreciere a temperamentului şi comportamentului câinilor – chestionare pentru proprietari sau îngrijitori, fişe etologice etc. Există deja propuneri pentru unele sisteme de evaluare de tip numeric integrativ (preluând ideea ANI folosit la speciile de animale de interes zootehnic).

Parametru Punctaj Parametru Punctaj

0 1 0 1

1. Cazare în cuşcă Da Nu 11. Câinele este deparazitat Nu Da

2. Spaţiu disponibil suficient Nu Da 12. Câinele este vaccinat Nu Da

3. Ventilaţie suficientă Nu Da 13. Igiena robei este corespunzătoare (periere, ştergere) Nu Da

4. Zona de odihnă a animalului este curată Nu Da 14. Se execută trimajul Nu Da

5. Câinele este îngrijit de cineva în absenţa stăpânului Nu Da 15. Se efectuează îmbăierea Nu Da

6. Câinele este legat Da Nu 16. Câinele beneficiază de mişcare (exerciţiu) Nu Da

7. Câinele a fost dat la montă Nu Da 17. Câinelui i se efectuează igiena auriculară Nu Da

8. Câinele este castrat Da Nu 18. Se efectuează controlul medical periodic Nu Da

9. Câinele are posibilitatea să socializeze Nu Da 19. Câinele a prezentat diverse infecţii Da Nu

10. Câinele a suferit operaţii în scopuri estetice (codotomie, cupaj urechi)

Da Nu 20. Prezenţa ectoparazitismului Da Nu

Cheie de apreciere numerică a bunăstării câinelui (P. Vijayakumar et. al, 2003)

Atunci când punctajul final este mai mare de 16, se apreciază bunăstarea ca deplină, între 11 şi 16 ca medie, iar punctajele sub 11 sunt interpretate ca bunăstare precară.

Probleme de bunăstare la pisiciProbleme de bunăstare la pisici1.Mediul de viaţă necorespunzătorSpaţiul disponibilStudii ale lui Barry şi Crowel-Davis (1999) au arătat că pisicile cazate în grup îşi petrec jumătate din timp fără a avea contact vizual, iar atunci când au, păstrează distanţe între 1 şi 3 m una faţă de cealaltă (în 25-31% din timpul de observaţie). Ca utilitate practică, s-a dedus că pisicilor trebuie să li se asigure suficient spaţiu pentru a putea să păstreze cel puţin 1 m distanţă.Grupul de lucru pentru revizia Convenţiei Europene pentru Protecţia Animalelor Vertebrate folosite în Scopuri Experimentale şi alte scopuri ştiinţifice recomandă un spaţiu minim de pentru cuştile de pisici de 1,5 mp şi câte 0,75 mp în plus pentru fiecare pisică introdusă în plus în aceeaşi cuşcă şi înălţimea care să permită omului să intre în ea fără probleme (1,5 m).Calitatea spaţiuluiSe impune existenţa zonelor adecvate pentru odihnă, litierelor, zonelor în care pisicile să se poată ascunde de observatori (paturi sau coşuri cu pereţi înalţi, paturi de tip ”igloo”, cutii etc.), absenţa altor pisici în acelaşi compartiment, prezenţa contactului cu oamenii (joaca cu îngrijitorii), aplicarea metodelor de îmbunătăţire a mediului (vizuală – amenajarea unor zone înalte – puncte de observaţie: pervazuri, platforme suspendate lângă ferestre, de unde animalele să poată observa împrejurimile, olfactivă: mirosul diverselor prăzi sau de “iarba mâţei” – Nepeta cataria, auditivă: conversaţii, radio).

2. Probleme de nutriţieCea mai întâlnită problemă de nutriţie la pisică este obezitatea, care afectează între 10 şi 20% din pisicile de apartament în S.U.A. şi vestul Europei.

3) Probleme comportamentaleA – comportamente normale pentru pisică, dar care jenează proprietarii:A – comportamente normale pentru pisică, dar care jenează proprietarii:

Zgâriatul mobilei, înţeparea diverselor obiecte: are rolul de a asigura exerciţiul aparatului retractil, de a imprima miros din glandele interdigitale şi de a lăsa urme, striaţii (stimuli vizualui de marcare a teritoriului). Poate să treacă însă în sfera patologicului, atunci când indică nesiguranţa pisicii în teritoriul ei (pentru pisici cazate în grup, la care apare şi agresivitatea intraspecifică activă sau pasivă);

activităţile predatorii (de vânătoare). Pot deveni inacceptabile, pisica aducând, după partidele de vânătoare, prada în casă (rozătoare, păsări, insecte). Vor fi responsabilizaţi proprietarii, care trebuie să înţeleagă faptul că acest comportament reprezintă o necesitate a pisicii, pîndirea şi vânătoarea fiind manifestări de comportament alimentar complet delimitate de ingerarea hranei (apar şi pe fondul saţietăţii). Dacă animalelor li se interzic aceste activităţi (prin limitarea accesului în exterior, mai ales în zori şi după apusul soarelui – ceea ce reduce semnificativ şi incidenţa accidentelor de trafic), se vor asigura posibilităţi de substituţie prin joacă (cu jucării sau cu omul).

B – Comportamente anormale:B – Comportamente anormale: Ascunderea, izolarea: are un rol benefic, reducând nivelul de stres. În sălbăticie, pisicile

au mai degrabă tendinţa să fugă sau să se ascundă de ceilalţi indivizi decât să lupte cu aceştia. Dacă pisicilor domestice nu li se pun la dispoziţie locuri de ascuns, poate să persiste frica şi să fie afectată profund bunăstarea;

murdărirea locuinţei: eliminarea necontrolată de urină sau fecale, marcarea teritoriului.

Activităţi de vânătoare

Ascundere

4) Suprapopularea – lipsa controlului populaţiei de pisiciDuce la prezenţa acestor animale în locuri nedorite, în număr foarte mare. Pisicile vagabonde servesc drept rezervor pentru un număr mare de boli infecto-contagioase şi parazitare (rabie, toxoplasmoză, boala ghearelor de pisică – Bartonella henselae, leucemie felină, FIV etc.), produc deasemea declinul pentru unele specii native (păsări cântătoare). S-a demonstrat matematic că un cuplu de pisici pot produce în şapte ani 175000 de descendenţi dacă se reproduc o dată pe an şi până la 750000 dacă se reproduc de mai multe ori pe an (Olson şi Johnston, 1993).Adăposturile nu mai pot face faţă excesului de animale, iar cotele eutanasiei sunt foarte mari (5,7-9,5 milioane de pisici în S.U.A. pe parcursul anului 1990). În multe ţări sunt derulate programe complexe, pe termen lung, pentru remedierea acestei situaţii:-de tip KS (kill on site: ucidere în focar) prin folosirea de capcane, prin împuşcare sau otrăvire cu compus 1080 – fluoroacetat de sodiu. Otrăvirea crează pericole foarte mari pentru alte specii de animale şi om, de aceea se poate aplica în mod practic doar pe suprafeţe mici, bine delimitate (pe diverse insule);-de tip TR (trap and remove: prindere şi eutanasiere). După prindere, animalele sunt obligatoriu cazate un anumit interval în adăposturi (de unde pot fi recuperate de către stăpâni sau pot fi adoptate). Dacă aceasta nu se întâmplă în respectivul interval, sunt omorâte;-de tip TNR (trap, neuter and release): după prindere, animalele sunt sterilizate, se aplică marcaje auriculare, apoi sunt eliberate în aceleaşi locuri.

*****Evaluarea bunăstării la pisici se poate baza pe indicatorii comportamentali sau pe cei fiziologici.Indicatorii comportamentaliIndicatorii comportamentali au fost abordaţi de numeroase studii. S-a demonstrat inhibarea unor comportamente în cazul cazării sau condiţiilor de mediu necorespunzătoare, mai ales în cuşti sau ţarcuri subdimensionate: hrănire, autotoaletare, urinare, defecaţie.

La contactul cu omul, animalele îşi distrug mediul (distrug paturile, întorc hrănitorile, adăpătorile, sapă în litiere sau le întorc) în încercarea de a-şi crea o incintă în care să se ascundă. Creşterea vigilenţei (inhibarea somnului) reprezintă un alt indicator de bunăstare precară. Este important să se diferenţieze somnul propriu-zis de cel defensiv şi cel simulat, de aceea, un indicator mult mai fidel e reprezentat de somn REM.Scăderea duratei de joacă (comportament de lux – motivat afectiv) poate deasemenea să indice bunăstarea precară.La alte pisici (se pare că există predispoziţie genetică) nu apare inhibiţia şi tendinţa de ascundere, ci, din contră, agresivitatea faţă de om sau faţă de celelalte pisici (cazarea colectivă este incompatibilă necesităţilor comportamentale ale pisicii, care s-a format şi adaptat ca animal de pradă solitar, grupurile de pisici apărând doar ocazional şi fiind compuse din animale aparţinând aceleiaşi familii).Integrarea (evaluarea în comun) a mai multor tipuri de comportamente pentru stabilirea nivelului de bunăstare este mult mai utilă, eliminând influenţa variaţiilor individuale, temperamentale etc. Un exemplu îl reprezintă CSS (Cat Stres Score – Punctajul stresului felin). Testul implică apropierea unui observator uman de pisică şi urmărirea atentă a posturilor sau comportamentului acesteia.Versiunea iniţială avea o scară de notare de la 1 la 10, variantele recente au redus-o de la 1 la 7 (Kessler şi Turner, 1997).Pe fondul stresului, pot apărea o gamă foarte largă de comportamente anormale:- agresivitate;- anxietate cu ascundere, izolare;- autotoaletarea excesivă (până la mutilare);

Punctaj Corp Abdomen Membre Coadă Cap Ochi Pupile Urechi Mustăţi Vocalizare Activitate

1. Relaxare completă

Pisică în decubit lateral sau stă pe spate

Expus, mişcări respiratorii rare

În extensie completă

extinsă sau uşor curbată

aşezat pe suprafaţa de odihnă, bărbia în sus sau în contact cu suprafaţa

Închişi sau pe jumătate deschişi, pisica clipeşte rar

normale În unghi de 45° (normal)

În lateral (normal)

Nu Odihnă, somn

2. Relaxare uşoară

i: pisică în decubit ventro-lateral sau stă în membrea: pisică în staţiune sau deplasare, coloană vertebrală orizontală

Expus sau nu, frecvenţă respiratorie redusă sau normală

i: flexate, cele posterioare pot să fie întinsea: extinse în staţiune

i: extinstă sau uşor curbatăa: în sus sau relaxată, în jos

Aşezat pe suprafaţa de odihnă sau deasupra corpului, mişcări rare

Închişi, pe jumătate deschişi sau deschişi

normale În unghi de 45° sau ridicate spre faţă

În lateral sau în faţă

Nu Odihnă, somn sau activitate, joacă

3. Tensiune uşoară

i: pisică în decubit ventral sau stă în membrea: pisică în staţiune sau deplasare, coloană vertebrală orizontală

Nu este expus, frecvenţă respiratorie normală

i: flexatea: extinse în staţiune

animalul dă din coadăi: pe lângă corp sau curbată pe spatea: în sus sau fixă, în jos

Aşezat deasupra corpului, mişcări rare

Deschişi normale În unghi de 45°, ridicate spre faţă sau întinse spre spate


Nu sau mieunat

Odihnă vigilă sau explorare

4. Tensiune intensă

i: pisică în decubit ventral, întoarsă (decubit dorsal) sau stă în membrea: pisică în staţiune sau deplasare, coloană vertebrală în poziţie inferioară la nivelul trenului posterior (cifozare)

Nu este expus, frecvenţă respiratorie normală

i: flexatea: membrele posterioare flexate, cele anterioare extinse în timpul staţiunii

i: pe lângă corp a: fixă, în jos sau curbată anterior, mişcări din coadă

Aşezat deasupra corpului sau chiar apăsat pe corp, mişcări rare sau imobil

Deschişi larg sau închişi forţat

Normale sau parţial dilatate (midriază slabă)

În unghi de 45°, ridicate spre faţă sau întinse spre spate


Nu, mieunat sau mieunat plângător

Somn neliniştit, odihnă sau alertă, explorare activă, încercări de scăpare

5. Frică, imobilitate

i: pisică în decubit ventral, întoarsă (decubit dorsal) sau stă în membrea: pisică în staţiune sau deplasare, coloană vertebrală în poziţie inferioară la nivelul trenului posterior (cifozare)

Nu este expus, frecvenţă respiratorie normală sau crescută

i: flexatea: flexate aproape de sol

i: pe lângă corp a: curbată mult anterior

În planul corpului, mişcări rare sau imobil

Larg deschişi Dilatate (midriază parţială)

Parţial strânse

În lateral, în faţă sau spre spate

Nu, mieunat plăngător, urlet sau mârâit

Alertă, încercăre activă de scăpare

6. Panică i: pisică în decubit ventral sau ghemuită pe vârful labelor, tremurăa: tot corpul este apropiat de sol, ghemuire, tremurături

Nu este expus, frecvenţă respiratorie mare

i: flexatea: flexate aproape de sol

i: pe lângă corp a: curbată mult anterior – până aproape de corp

În apropierea suprafeţei, imobil

Larg deschişi Foarte dilatate (midriază completă)

Strânse Spre spate Nu, mieunat plăngător, urlet sau mârâit

Alertă cu imobilitate sau hiperactivitate

7. Teroare Pisica ghemuită pe vârful labelor, tremurături

Nu este expus, frecvenţă respiratorie mare

flexate aproape de corp Mai jos decât corpul, imobil

Larg deschişi Foarte dilatate (midriază completă)

Strânse, în spatele capului

Spre spate Nu, mieunat plăngător, urlet sau mârâit

Punctajul stresului felin – Cat stres score (Kessler şi Turner, 1997)

- defecaţie, micţiune necontrolată şi marcarea teritoriului, mai ales la masculi (asemenea scheme se derulează la marginea teritoriului – lângă pereţi, uşi, ferestre). Poate îmbrăca forma marcării de tip spraying (proiectarea unor jeturi scurte de urină pe substraturi verticale după adoptarea unei poziţii caracteristice) sau zgârierea mobilei.

Urinarea necontrolată este frecvent întâlnită în cazul cazării în grup, când animalele nu s-au acomodat sau nu se asigură cerinţele spaţiale cantitative sau calitative (ex. numărul insuficient de litiere – trebuie să existe cel puţin una pentru fiecare pisică – sau dispunerea lor în zone expuse privirii sau zgomotelor puternice (sub scări, unde se crează rezonanţă). Pe fondul unor asemenea probleme apare LUTD (lower urinary tract disease), diagnosticat frecvent ca FIC (feline idiopathic cystitis – cistită idiopatică felină) – entitate morbidă care are o importantă componentă comportamentală.Dintre indicatorii fiziologiciindicatorii fiziologici, cei mai frecvent studiaţi sunt: - frecvenţa respiratorie- dozarea cortizolului (în plasmă, urină sau fecale)- testul de stimulare cu ACTH.

Pentru determinarea cortizolului, se renunţă în ultimul timp la determinările sangvine (care stresează animalul şi pot influenţa astfel şi răspunsul hormonal) în favoarea metodelor non-invazive (determinarea din urină colectată în litiere cu fund dublu).

BunBunăstarea animalelor în captivitate.ăstarea animalelor în captivitate.Modalităţi de îmbunătăţire (îmbogăţire a mediului) Modalităţi de îmbunătăţire (îmbogăţire a mediului)

a. Animale din grădini zoologice/parcuria. Animale din grădini zoologice/parcuriÎn accepţiunea Comisiei Comunităţii Europene, grădinile zoologice cuprind următoarele obiective: aşezămintele în care sunt cazate animale pentru expoziţie şi la care publicul are acces mai multe zile pe an (cu excepţia circurilor şi pet-shopurilor); colecţiile zoo; parcurile de animale, parcurile safari; grădinile pentru păsări; delfinariile; acvariile şi colecţiile speciale de animale.

În Europa funcţionează peste 1000 de asemenea obiective, din care 230 sunt membre ale Asociaţiei Europene a Grădinilor Zoologice şi Acvariilor. Din păcate puţine numeric, îndeplinesc patru obiective de bază, respectiv: conservareaconservarea şi cercetareacercetarea speciilor de animale sălbatice cazate în acestea pe de o parte şi educareaeducarea şi recreerearecreerea publicului pe de altă parte.

Grădini zoologice

Parc safari

Parc natural (wildlife park) Grădină pentru păsări Delfinariu Colecţie de reptile

Problemele de bunăstare la aceste animale implică:- condiţiile improprii de cazare (suprafaţă insuficientă)- lipsa împrejmuirii pentru protecţie sau împrejmuirea necorespunzătoare, care provoacă injurii- lipsa facilităţilor pentru îngrijirea animalelor bolnave- raţiile neadecvate- cazarea individuală a animalelor care în mod obişnuit trăiesc în grup, stimularea insuficientă (privarea informaţională)- lipsa condiţiilor specifice de mediu (urs polar, foci, delfini)

Tendinţa actuală este de a menţine doar grădinile zoologice moderne, care se ocupă de conservarea şi cercetarea speciilor periclitate.

Reglementările legale în domeniu la nivel global şi al Uniunii Europene sunt puţine, respectiv: CITES la nivel global (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora); Directiva Consiliului 91/628/EEC privind protecţia animalelor în timpul transportului, Directiva 99/22/EC referitoare la întreţinerea animalelor sălbatice în zoo, Recomandarea Comisiei U.E. către guvernele statelor membre privind codul de bună practică de adăpostire şi îngrijire a animalelor din grădini zoologice.

b. Animale în circurib. Animale în circuriProblemele de bunăstare Problemele de bunăstare sunt legate de: dresaj (a), condiţiile precare pe timpul transportului (c) - înghesuire, microclimat necorespunzător, furajare sau adăpare neigienice etc., folosirea pentru activităţi pe care nu le fac în mod natural, cazarea individuală a animalelor care în mod normal trăiesc în grup (primate), adăpostirea neadecvată, condiţiile stresante din timpul spectacolelor (c).

Probleme de bunăstare la animale în circuri

a

b

c

Suprafaţă insuficientă(grădină zoo)

Reglementările referitoare la folosirea animalelor în circuri la nivel global şi al UE sunt puţine şi coincid cu cele de la animalele din grădini zoo. În plus, se menţionează două Rezoluţii ale Consiliului din 1992 privind standardizarea certificatelor pentru transportul animalelor vii pentru expoziţii şi circ şi identificarea cu microcipuri a animalelor folosite pentru cercetarea ştiinţifică, pentru expoziţii şi circ.În unele state membre există legislaţie în care se prevede necesitatea autorizării funcţionării circurilor de către autoritatea competentă şi interzicerea folosirii în acestea a unor specii de animale ca maimuţele, elefanţii, carnivorele sălbatice, focile, rinocerii, hipopotamii, marsupialele, păsările de pradă, crocodilii, struţii etc.Iniţiativele posibile pentru viitor în acest domeniu se referă la legiferarea interzicerii folosirii speciilor nedomesticite, inclusiv a celor din anexa 1 a CITES în circuri, la nivelul UE şi a statelor membre şi controlul riguros a respectării legislaţiei naţionale în fiecare din acestea (Teusdea, 2005).

Modalităţi de îmbunătăţire a mediuluiModalităţi de îmbunătăţire a mediuluiÎmbunătăţirea mediului (EE – environmental enrichment) are drept scop creşterea numărului de stimuli din mediul de viaţă al animalelor captive, în scopul reducerii schemelor de comportament anormal/stereotipiilor şi implicit creşterii nivelului de bunăstare.Îmbunătăţirea mediului la carnivore captiveSe realizează în raport cu caracterele morfofiziologice şi etologice ale acestor specii:Carnivorele (familiile felide, canide, urside, ratonii, nevăstuicile, zibetele, hienele) au elemente comune, printre care se numără prezenţa carnasierei. Totuşi, destul de puţine au păstrat un mod de hrănire exclusiv carnivor (lupi, feline, urşi polari, nevăstuici, vidre).

Cele mai multe s-au adaptat la un regim alimentar foarte variat, devenind practic omnivore, insectivore sau ierbivore. Ocupă numeroase ecosisteme: pădure, deşert, câmpie sau tundră. Comunicarea în cadrul grupului se realizează prin expresii şi posturi, marcare olfactivă, semnale auditive (vocalizare). În condiţii normale, îşi desfăşoară preponderent activitatea în timpul nopţii (cu excepţia ghepardului, care are vedere foarte bună de zi, utilă în vânarea prăzii). Cele mai multe sunt animale solitare, însă unele manifestă comportament de cooperare cu conspecificii – la aardvark (genul Nasua), masculii sunt solitari, însă femelele formează grupuri stabile, iar mangustele formează permanent grupuri pentru a se apăra de prădători.Strategiile legate de comportamentul alimentar includ căutarea hranei şi vânătoarea. Pentru urmărirea prăzii, se bazează pe simţul olfactiv foarte bine dezvoltat, pe simţul tactil, iar unele specii au scheme foarte complexe de vânătoare în grup, cu încercuirea prăzii. La cele cu regim carnivor, urmărirea prăzii durează foarte mult. După prinderea acesteia, canidele şi felidele sălbatice petrec câteva ore pentru a îi sfărâmă oasele, sfâşia carnea şi smulge pielea. Urşii petrec 80% din perioada vigilă căutând hrana.

La carnivorele captive pot să apară comportamente stereotipe, autodistructive sau anormale: hiperactivitate, inactivitate, mers repetitiv (pacing), clătinat din cap, autotoaletare excesivă (urşi, felide, canide, nevăstuici, hiene). Aceste activităţi reprezintă modalitatea animalelor de a se adapta unui mediu sărac în stimuli sau expresia unui comportament de reorientare/substituţie pentru comportamentele reproductive de căutare a partenerului, de verificare a teritoriului sau vânătoare (www.aazk.org). Zgomotele puternice, designul defectuos şi subdimensionarea spaţiului de cazare, hrănirea animalului o dată pe zi sau pe baza unui program exact, lipsa elementelor de noutate în mediu pot contribui la apariţia unor asemenea probleme. Ca măsuri de prevenire şi combatere, se aplică îmbunătăţirea mediului (promovarea comportamentului ludic, explorator şi de căutare a hranei).

Îmbunătăţirea mediului în ariile în care animalele sunt expuse publicului (zone de vizitare)Îmbunătăţirea mediului în ariile în care animalele sunt expuse publicului (zone de vizitare)Animalelor li se vor oferi posibilităţi de adăpostire de lumina solară (umbrare), dar şi de a sta la soare, sisteme de răcire sau de ceaţă şi de încălzire: bolovani, pietre aşezate sub radiaţie solară directă. Cum multe carnivore sunt arboricole, se vor planta pomi (pentru sărituri, căţărat, dar şi pentru ca animalele să le poată folosi la scărpinat), se vor amenaja platforme sau stinghii (prăjini) suspendate la diverse înălţimi sau se vor introduce frânghii. Pentru a împiedica evadarea la unele specii, pomii se îmbracă sau se înconjoară cu sârmă electrificată. Este recomandat ca poziţia platformelor sau stinghiilor să fie periodic schimbată, pentru a evita plictiseala şi a încuraja comportamentul explorator. Animalele vor beneficia de asemenea de bariere vizuale sau obiecte care le limitează câmpul vizual (bolovani de dimensiuni mari, copaci, vegetaţie, coline, muşuroaie de termite sau mormane de noroi) pentru a le spori confortul şi senzaţia de protecţie, chiar dacă rămân în continuare vizibile publicului.Pentru a încuraja căutarea ei, hrana va fi ascunsă în copaci (la înălţime), orificii din pietre, buşteni sau în galerii, bârloguri în sol (se aplică chiar o rotaţie a locurilor de amplasare). De asemenea, se introduc covoare de frunze (substrat vegetal) sau nisip, fân în unele zone, pentru a promova căutarea hranei şi ca aşternut. Pentru carnivore acvatice, se amenajează piscine sau chiar cursuri de apă, pentru a oferi posibilitatea înotului şi prinderii peştilor (prăzii).Toate aceste măsuri nu trebuie să inducă pericole (de intoxicaţii – inclusiv plante toxice, de prindere sau lezare a animalului). De asemenea, obiectele utilizate în cadrul programului de îmbunătăţirea a mediului se vor urmări permanent, pentru a nu fi ingerate de animale şi a determina probleme digestive.

copaci utilizarea platformelor suspendate stinghii bolovani piscine

Unele animale au tendinţa de a deveni posesive cu unele obiecte/dispozitive, de aceea se vor introduce în zonele de vizitare mai multe obiecte de acelaşi tip, pentru a evita agresivitatea.Unele măsuri se aplică şi în zonele – adăpost (de cazare), net delimitate de cele de vizitare (introducere de obiecte noi, hrănitori amplasate în tavanul cuştilor etc.). De asemenea, în aceste zone se vor amenaja puncte pentru executarea manoperelor sanitare-veterinare sau se vor introduce, pentru obişnuirea animalelor cu aceste manopere, cuşti de imobilizare (squeeze-cages).

Hrănitori de tavan: Environmental Enrichment for Captive Animals - Robert J. Young, 2003

Efectuarea tratamentelor încuşca de imobilizare

Îmbunătăţirea alimentaţieiÎmbunătăţirea alimentaţieiCum carnivorele în habitatele naturale petrec o bună parte din timp pentru căutarea hranei, se vor asigura elemente de impredictibilitate: ascunderea hranei în buşteni, copaci, sub sau în orificiile bolovanilor, la capătul stinghiilor, sub frunze, programe de hrănire randomizată, administrare într-un număr mare de tainuri. Pentru a nu apărea plictiseala, se va alterna administrarea de hrană întreagă (de regulă ierbivore victime ale traficului) cu cea tăiată şi cu animale vii (peşti, şopârle, rozătoare sau lăcuste şi greieri – administrate din hrănitori automate etc.), ouă crude sau fierte. Pentru sănătatea dinţilor şi pentru a creşte timpul alocat ingestiei, se administrează oase (gâturi de păsări, cozi de ierbivore, articulaţii), raci sau scoici, la urşii polari se poate administra hrana în interiorul cuburilor de gheaţă.Îmbunătăţirea socială şi olfactivăÎmbunătăţirea socială şi olfactivăÎn multe instituţii, felinele mari sau alte carnivore sunt prezentate publicului în grupuri, însă aceasta nu reflectă natura exactă a relaţiilor acestor specii – în general solitare, cu excepţia perioadelor de împerechere.

În orice caz, formarea grupurilor în captivitate este benefică, încurajând competiţia dintre animale, agresivitatea ocazională şi cooperarea - dând astfel varibilitate mediului de viaţă.Îmbunătăţirea olfactivă se poate realiza prin introducerea de extracte, uleiuri, diverse parfumuri sau arome – pe care animalele le vor investiga, dar şi de blănuri, aşternut, urină şi fecale ale conspecificilor sau animalelor vânate (prăzii). Aceste manopere îmbunătăţesc parametrii reproductivi şi instituirea unor relaţii normale de grup.

Utilizarea obiectelor noiUtilizarea obiectelor noiUtilizarea prăzilor false (animalelor-jucărie) sau a diverselor obiecte sau sunete cu caracter de noutate (cutii, pungi de plastic, containere, jucării pentru câini – jucării Kong, conuri de brad, ramuri de bambus, urechi de porc, copite de rumegătoare, şoareci de jucărie, butoaie, înregistrări audio ale sunetelor din natură sau ale animalelor din aceeaşi specie etc.) este benefică, încurajând explorarea şi stimularea mentală. Pentru a nu se speria, animalele vor fi familiarizate cu obiectele noi (se aplică desensibilizarea la acestea), prin amplasarea lor o anumită perioadă lângă zona de cazare – în locuri în care pot fi văzute de către animale, dar nu pot fi atinse. Este interzisă prezentarea de obiecte cu formă umană, pentru a nu încuraja comportamente agresive faţă de om.

Animal-jucărie construit din cutii de carton

Utilizarea butoaielor din plastic

RecomandRecomandări pentru îmbunătăţirea mediului la ungulateări pentru îmbunătăţirea mediului la ungulateÎn acest taxon sunt incluse un număr mare de specii extrem de diferite: de la rinoceri la zebre, pecari, cămile sau antilope. Multe dintre ele sunt specii-pradă, care şi-au inhibat mult răspunsul de fugă în condiţii de captivitate, mai mult, au intrat în contact cu situaţii şi obiecte nefamiliare. Au fost descrise la aceste animale comportamente stereotipe, nefiind observate frecvent sau descrise alte comportamente nonadaptative de tipul schemelor automutilante sau altor etopatii (întâlnite la primate, carnivore sau păsări). Deşi în grădinile zoologice ungulatele manifestă o gamă foarte largă din patternurile comportamentale întâlnite în mediul lor natural: rumegare, vigilenţă faţă de prădători etc., îmbunătăţirea mediului are efecte benefice, stimulând manifestarea comportamentelor explorator şi ludic, scăzând agresivitatea şi stereotipiile, obişnuindu-se animalele cu obiectele, situaţiile noi, manoperele sanitare veterinare. Fără îmbunătăţirea continuă a mediului, animalele sunt mult mai agitate, de multe ori putând să apară un răspuns de fugă (evitare) chiar la stimuli obişnuiţi (găleţi, dispozitive pentru igiena corporală) – mai ales la zebre şi antilope.

Zonele de vizitareZonele de vizitare

Este de preferat ca îmbunătăţirea mediului să fie luată în considerare încă din faza de proiectare a acestor zone, care trebuie să reflecte arealul natural al speciei/speciilor respective, dar şi să permită un management uşor al furajării/adăpării/igienizării.

Rinoceri in zona de vizitare – Zoo Atlanta

Se vor asigura umbrare, adăposturi pentru protecţia faţă de precipitaţii sau pentru perioadele mai reci, o varietate de substraturi – inclusiv dure (piatră, beton) – pentru a preveni creşterea anormală a cutiei de corn, substraturi vegetale pentru îmbunătăţirea mediului din punct de vedere olfactiv, suprafeţe de odihnă (acoperite cu sol sau aşternut de paie), zone de îmbăiere (piscine, praguri de apă, cascade, bălţi de noroi), zone în care animalele să poată scăpa de agresiunea conspecificilor sau a indivizilor din alte specii, cât mai multe puncte de administrare a hranei – la diferite înălţimi, hrănitori automate, zone sigure de acces pentru îngrijitori în vederea schimbării continue a obiectelor utilizate în cadrul programului de îmbunătăţire a mediului, zone de acces/garare pentru camioane pentru schimbarea aşternutului şi a obiectelor de mari dimensiuni, copaci artificiali cu ramuri naturale ataşate sau copaci naturali indestructibili (specii de palmieri mari) – cu posibilitatea de înlăturare sau de schimbare permanentă (montare în ghivece amovibile de mari dimensiuni), generatoare de ceaţă montate în puncte în care animalele nu au acces, accesul mai multor specii de animale în zonele de vizitare (pentru stimularea socială), topografie variabilă (existenţa unor zone mai înalte, a unor fose şi a unor bariere vizuale pentru animale faţă de public), introducerea de travalii şi de alte dispozitive pentru obişnuirea animalelor cu manoperele veterinare. Îmbunătăţirea dieteiÎmbunătăţirea dieteiSe va proiecta împreună cu personalul veterinar, pentru a fi evitate colicile, ruminitele, acidoza metabolică etc. Animalul se va obişnui treptat cu noile substraturi furajere (chiar dacă la început le evită, în timp le va explora/investiga şi în final va ajunge să le consume cu plăcere). Vor fi obişnuite animalele şi cu diverse arome/gusturi pe care le prezintă eventuala medicaţie administrată (prin administrare de sirop, miere, gem, diverse condimente, substanţe aromatice sau amărui etc.). Substratul furajer va fi variat - mlădiţe, plante verzi, fânuri (lucernă, iarba de Sudan), brichete de sare, boabe de cereale introduse în orificii pentru a fi extrase de către animal cu ajutorul limbii, melasă, biscuiţi, felii de pâine - şi se va administra cu frecvenţă diferită, la intervale orare diferite.

Stimularea cu obiecte noi/stimularea socialăSe va proiecta după observarea minuţioasă a comportamentului animalelor şi o consultare cu experţii. Uneori sunt eficiente şi unele dintre obiectele utilizate pentru stimulare la alte specii (primate, carnivore). În orice caz, pentru a-şi păstra caracterul de noutate, obiectele trebuie schimbate sau înlocuite periodic, aleator sau pe baza unor programe.Foarte importantă este şi stimularea socială. Prezenţa indivizilor din aceeaşi specie (perechi, grupuri de femele cu pui sau grupuri cu masculi) stimulează comportamentul de împerechere, manifestările vocale ale animalelor şi reduce vizibil incidenţa stereotipiilor.Un aspect important este şi utilizarea mecanismelor de condiţionare operantă (se recomandă sistemele în care animalele depun efort pentru obţinerea hranei, apei etc.).Se pot utiliza: găleţi fără mâner, jucării, mingi fixate de pereţi, îngheţate pe băţ etc.

Stimularea comportamentalăInclude utilizarea unei game foarte largi de obiecte, de la jucării, obiecte suspendate (pentru emularea partenerilor de luptă la masculi), substraturilor pentru marcarea olfactivă (buşteni), până la hrănitorile puzzle, zonele sau obiectele de scărpinat şi utilizarea mirosurilor sau înregistrărilor audio cu manifestări vocale ale indivizilor din aceeaşi specie.

Vor fi luate toate măsurile pentru ca îmbunătăţirea mediului să nu fie periculoasă pentru animale: să nu genereze injurii, răniri, prinderi ale animalelor, plantele utilizate să nu fie toxice sau să conţină reziduuri (pesticide, metale grele etc.), hrana să nu genereze tulburări digestive, grupurile mixte să nu conducă la stres etc.

Îmbunătăţirea mediului (EE – environmental enrichment) la primate Îmbunătăţirea mediului (EE – environmental enrichment) la primate Şi acest taxon include specii foarte variate, cu abilităţi extrem de diferite: de la lemurieni la cimpanzei. Deşi există diferenţe considerabile între ele (de exemplu între prosimieni şi maimuţe superioare), unele trăsături sunt comune: sunt animale active, curioase, complexe, capabile să manipuleze obiectele din mediu. Îmbunătăţirea mediului şi promovarea manifestării întregii game comportamentale a acestor animale (mai ales dacă ulterior sunt eliberate în habitate naturale) reprezintă o necesitate mult mai mult decât pentru alte specii de mamifere, în lipsa acesteia tinzând să apară comportamente repetitive, aberante, automutilare, creşterea sensibilă a agresivităţii, alotriofagia etc. De aceea, în cele mai multe grădini zoologice, pentru primate sunt elaborate programe complexe de îmbunătăţire a mediului.

Îmbunătăţirea mediului în zonele de vizitare şi cele de cazareÎmbunătăţirea mediului în zonele de vizitare şi cele de cazareSe acordă o foarte mare importanţă şi zonei propriu-zise de cazare, în care animalul petrece cea mai mare parte din timp. Toate dispozitivele/elementele se vor schimba periodic, pentru a nu-şi pierde caracterul de noutate. Este important ca în toate zonele să se poată efectua în bune condiţii igienizarea şi decontaminarea, iar îngrijitorii să poată monta dispozitivele fără a fi în contact direct cu animalele. Zonele largi de garare/parcare permit accesul camioanelor pentru preluarea dispozitivelor defecte de mari dimensiuni, copacilor artificiali sau naturali de dimensiuni mari etc.Se vor asigura obligatoriu structuri pentru căţărat: copaci, stâlpi, frânghii, plasă din sfoară etc. De asemenea, trebuie proiectate zone de adăpostire faţă de factorii de mediu extremi, dar şi zone de expunere (umbrare, zone de expunere la soare, zone de protecţie faţă de acţiunea vântului), zone cu apă (cascade, praguri, piscine, duşuri, stropitori automate), sisteme de generare a ceţii, zone de obişnuire cu dispozitivele de contenţie folosite în activitatea medicală veterinară.

EE în zona de cazare

Se vor simula condiţii variate de furajare, la intervale diferite (hrană suspendată la diverse înălţimi sau ascunsă în buşteni sau orificii, hrănitori automate ascunse în elemente naturale de mediu etc.). Substraturile (aşternuturile) folosite vor fi reprezentate de o gamă largă de materiale (iarbă, nisip pentru a stimula săparea – comportamentul explorator, sol, compost, siloz, fân – foarte bun pentru zona propriu-zisă de cazare). Se va realiza şi stimularea socială (promovarea comportamentului social) prin existenţa mai multor specii în zona de vizitare (unele primate împreună cu ungulate mici, tamarinii cu păsări sau unele reptile).

Îmbunătăţirea alimentară (îmbunătăţirea dietei)Se va realiza sub consultanţă veterinară, pentru a nu apărea obezitate, afecţiuni dentare, diaree sau alergii. Chiar dacă noile substraturi nu sunt acceptate imediat, se vor prezenta animalelor în mod repetat, uneori în asociere cu hrana preferată, până în momentul în care încep să fie consumate. Se pune accent şi pe densensibilizarea animalelor faţă de gusturi/mirosuri necunoscute – mai ales cele ale excipienţilor diverselor medicamente (sucuri, sandwich-uri, paste condimentate pentru ascunderea aromelor neplăcute: muştar, sosuri, dressing pentru salate etc.). Se administrează raţii formate dintr-o varietate de fructe şi legume, pentru asigurarea unor gusturi, texturi diferite şi a conţinutului vitaminic. Proporţia sau componenţii raţiilor se schimbă, pentru o cât mai mare variabilitate (se formează 3-4 raţii sau 3-4 seturi, administrate prin rotaţie pe parcursul unei săptămâni sau pe baza unui program bine întocmit). Pot fi administrate şi nuci, seminţe, boabe de cereale, floricele de porumb, biscuţi, prăjituri, insecte etc.

Administrare de nuci:promovarea comportamentului de spargere (folosind bolovani)

Administrare de pepene

Adăugarea de obiecte noi/îmbunătăţirea socială Primatele sunt animale gregare prin excelenţă, interacţiunile sociale fiind esenţiale pentru bunăstarea lor psihică şi comportamentală. Formarea unor grupuri adecvate permite manifestarea unor scheme variate comportamentale: toaletare (grooming), comunicarea intraspecifică, comportament matern şi scade incidenţa plictiselii, depresiilor, stereotipiilor şi comportamenului automutilant. Foarte importantă e şi relaţia lor cu îngrijitorii (poate fi gândită pe baza unor programe – ceea ce reduce nivelul de stres, inclusiv cel asociat manoperelor veterinare), ca şi folosirea unor sisteme sau programe de condiţionare operantă.Pot fi folosite:Obiecte reciclate (cutii de carton, hartie tocată, tuburi din carton) ca atare sau cu hrană în interiorObiecte pentru căţăratJucăriiObiecte pentru stimulare tactilă (perne, suprafeţe dure – pentru scărpinat, cofraje de hartie, mătase etc.)Stimulare olfactivă (condimente, arome, parfumuri, mirosul altor specii de animale)Stimulare vizuală (obiecte colorate, oglinzi, programe TV etc.)Stimulare auditivă (muzică, sunete din natură, înregistrări audio ale manifestărilor vocale de la alte specii de animale etc.)

Îmbunătăţirea mediului la păsăriÎmbunătăţirea mediului la păsăriZone de vizitareZone de vizitareÎn proiectarea acestor zone se va ţine cont de particularităţile speciei expuse: dacă respectiva pasăre este de pradă sau, din contră, este specie vânată; care sunt strategiile ei de hrănire, dacă trăieşte în grupuri mari, dacă poate tolera şi existenţa indivizilor din alte specii şi care specii anume, dacă pasărea este bună zburătoare sau nu are această capacitate, dacă petrece mult timp în jurul apei etc.Mai ales la speciile bune zburătoare, se asigură stinghii (sau copaci, eventual platforme suspendate) la diferite înălţimi şi de diferite dimensiuni pentru odihnă, băi de soare şi pentru consolidarea ierarhiei de grup. De asemenea, se asigură zone înalte pentru zbor liber. Se folosesc şi perdele de protecţie faţă de ploaie sau umbrare (copaci, adăposturi).Pentru efectuarea băii de praf, se va pune la dispoziţie o varietate de substraturi: nisip, praf, muşchi de turbă etc. De asemenea, se asigură ochiuri de apă sau zone pentru îmbăiere, mai ales la specii acvatice. Mai ales în sezonul cald, se pun în funcţiune stropitori automate sau chiar se aplică stropirea manuală a păsărilor.Pentru a stimula comportamentul de construcţie a cuibului, se asigură atât locuri (cutii, buşteni, platforme, crengi de copaci), cât şi materiale de construcţie pentru executarea acestei scheme comportamentale.

Stinghii şi platformă suspendatăpentru condori (Zoo Oregon)

Promovarea comportamentuluide construire a cuibuluiPorumbel evantai (Zoo Chester)

Îmbunătăţirea dieteiÎmbunătăţirea dieteiPentru a face hrana accesibilă, se va urmări şi se va lua în consideraţie modul în care pasărea respectivă îşi foloseşte ciocul sau ghearele pentru căutarea, prinderea sau obţinerea hranei – de cele mai multe ori ciocul este folosit pentru explorare, ciugulit, deschiderea nucilor iar ghearele la speciile prădătoare pentru prinderea vânatului şi omorârea lui. Poate fi introdusă „hrană vie” (insecte, peşti la speciile prădătoare, şopârle) sau pot fi utilizate dispozitivele de eliberare automată a insectelor (greieri, viermi de făină – larve de Tenebrio molitor). La specii de păsări care trăiesc pe litoral se pot utiliza „rocile vii”: roci acoperite cu alge, moluşte, gasteropode, pentru a stimula căutarea hranei şi capturarea acestor organisme. La specii prădătoare, se pot ascunde şoareci sau peşti în tuburi de PVC sau în jucării Kong sau pot fi administraţi în interiorul unor blocuri de gheaţă, pentru a stimula căutarea hranei şi depunerea unui efort pentru obţinerea acesteia (condiţionare operantă). Se mai utilizează fructe întregi, nectar, coceni întregi de porumb, conuri sau beţe unse cu unt de arahide sau miere şi rotite prin seminţe.

Asigurarea de obiecte noi/ Îmbunătăţirea socialăAsigurarea de obiecte noi/ Îmbunătăţirea socialăSe asigură păsărilor jucării (de cauciuc, cutii de lemn, pene ale altor păsări) sau chiar se merge mai departe, îngropând aceste obiecte sau hrana sub diverse substraturi (pentru stimularea comportamentului explorator). Se oferă locuri adecvate şi material pentru construcţia cuibuilui (beţigaşe, paie, noroi). Cum construcţiei cuibului pasărea îi alocă foarte mult timp, această activitate este privită în sine ca o modalitate de îmbunătăţire a mediului (se va permite derularea comportamentului chiar dacă pasărea nu va depune ouă).La unele specii, salutară este cazarea în grupuri (stimularea socială), o altă soluţie fiind reprezentată de folosirea materialelor audio ale altor păsări. Condiţionarea operantă şi programele de instruire (contactul cu îngrijitorii) sunt de asemenea importante.Cel mai mult par să beneficieze de îmbunătăţirea mediului speciile de psitacine, care dacă nu dispun de stimulare senzorială adecvată dezvoltă comportamente stereotipe (smulgerea penelor, automutilare). Asemenea comportamente sunt prevenite de folosirea cutiilor de carton, blocurilor de lemn şi a substraturilor diverse pe care pasărea să le poată ciuguli sau distruge.

Probleme de bunăstare la mamiferele acvatice (balene, delfini, marsuini, foci, morse)

Pescuitul industrial se practică pentru asigurarea de carne pentru consum uman sau pentru consum animalier, ca atare sau prelucrat în făinuri proteice şi pentru obţinerea de fertilizanţi. Pericolul pentru viaţa acvatică apare în urma diminuării resurselor de hrană, dar şi prin prinderea lor în plasele de pescuit, cruzimea vânătorii etc.

Pentru protecţia animalelor sălbatice au fost elaborate şi aprobate: Convenţia de la Berna din 1979 privind conservarea animalelor sălbatice şi habitatelor europene; Convenţia de la Barcelona privind protecţia Mării Mediterane contra poluării; Convenţia din 1994 privind conservarea cetaceelor mici din Marea Nordului, Convenţia privind Diversitatea Biologică aprobată la Summitul Pământului de la Rio de Janeiro din 1991, semnat de UE; Directiva Consiliului 92/43/EEC privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice, care a intrat în vigoare în 1994; Reglementarea Consiliului privind prinderea animalelor sălbatice pentru cercetări ştiinţifice; Reglementarea Consiliului privind vânătoarea anumitor specii de animale sălbatice cu autorizaţie specială când nu exista altă alternativă, în scopul apărării sănătăţii şi siguranţei publice, protecţiei aerului şi apei şi prevenirii distrugerii recoltelor, animalelor domestice şi pescăriilor.

CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora - Convenţia asupra schimbului internaţional cu specii periclitate şi pe cale de dispariţie) este implementată în UE prin Reglementarea Consiliului nr. 3628/82.

Prin Legea 91/2001, România ratifică Acordul de la Monaco (1996) privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră, Marea Mediterană şi din zona contiguă a Atlanticului.

BaleneleBaleneleVânătoarea comercială a balenelor mari (balena albastră – blue whale: Balaenoptera musculus, balena sudică - southern right whale: Eubalaena australis) a fost suspendată din anul 1986, fapt acceptat în Comisia Internaţională pentru Vânarea Balenelor (CIVB).

Sistemul de control privind respectarea interdicţiei de vânătoare este însă ineficient. Hotărârea de suspendare a vânătorii comerciale a balenelor nu este respectată de Japonia, Islanda şi Norvegia, care continuă să vâneze circa 1000 balene mici pe an (Balaenoptera acutorostrata – minke whale).

Conform definiţiei stabilite de CIVB prin vânătoare trebuie să producă moartea fără durere a animalului, fără stres sau disconfort perceptibil de către animal. Totuşi, chiar după 50 de ani de cercetări, nu a fost găsită nici o metodă care să corespundă prevederilor CIVB.

În prezent metoda cea mai frecvent folosită este cu harpon exploziv.O parte din speciile de balene mari sunt pe cale de dispariţie, fiind incriminată în acest proces şi poluarea. Carnea de balenă se consumă la preţuri mari în Japonia şi Coreea de Sud. Pentru protejarea balenelor în UE este interzisă comercializarea cărnii de balenă şi exploatarea oricărei specii de balene. SUA şi Australia aplică sancţiuni economice împotriva statelor care vânează balene.Practicarea vânatului de balene pentru subsistenţă este acceptată de CIVB, care a stabilit o cotă de vânat pentru populaţii umane din Alaska, Rusia, St. Vincent, Groenlanda.

Balena albastră

Balena sudică

Vânătoare cu harpon exploziv

În afara consumului uman, balenele se pot folosi ca element recreaţional (industria de îngrijire recreaţională).

Ele au semnificaţie: mitică, estetică, ştiinţifică, economică.

UE rămâne închisă pentru balene şi produse din acestea, fiind protejate în apele teritoriale ale statelor membre.

Balenele pilot în Insulele Feroe sunt ucise în cadrul grind-ului cu cârlige şi cuţite, moartea lor survenind în aproape 20 de minute de la înfigerea cârligelor.

În UE, vânarea balenelor pilot este interzisă prin Reglementarea Consiliului 82/3626, prin Directiva Consiliului 92/43/EEC.

Probleme de bunăstare la delfini şi marsuiniProbleme de bunăstare la delfini şi marsuini-Pescuitul oceanic intens-Poluarea costieră cu metale grele-Vizitele în zona de coastă-Navigaţia intensă de plăcere şi comerţ în zonele de reproducţie-Prinderea deliberată şi accidentală cu plasa de pescuit-Pentru a reduce incidenţa prinderii accidentală s-a redus dimensiunea plaselor la 2,5 km.

Grind-ulObicei încă practicat în insulele Feroe

FocileFocileProbleme de bunăstareFoca cu glugăFoca cântătoareFoca cu mantaFoca cenuşieFoca obişnuită

Vânătoarea:- Pt blana puilor- Pt. pielea adulţilor- Obţinerea de carne pentru consum- Obţinerea de ulei folosit pentru producere margarină- Produse utilizate în cosmetică şi medicina tradiţională

Uciderea:-Prin lovire: puii de focă cu glugă pt blana albă, puii de focă cântătoare pt. blana albastră-Prin împuşcare: adulţii

Focile cu manta se vânează pentru piele, ulei, carne (se prelucrează pt. animalele de companie)

Focile cenuşii Focile cenuşii (Oceanul Atlantic şi Marea Baltică)Focile obişnuite Focile obişnuite (Oceanul Atlantic şi Pacific)Se vânează pentru: protecţia pescăriilor de somoni, prevenirea bolilor parazitare, pt. blana – pui, pentru piei – adulţi, pt. hrana animalelor de blană şi unele populaţii umane.

se vânează în Canada, Norvegia, Rusia, Groenlanda

The Common Seal(Phoca vitulina)

Harp Seal(Pagophilus groenlandicus)

Hooded Seal (Cystophora cristata)

Grey Seal (Halichoerus grypus)

Leopard seal (Hydrurga leptonyx)

Foca obişnuită: pentru cercetarea ştiinţifică, pentru distracţie – acvariiDirectiva 92/43 EEC – desemnarea zonelor marine şi terestre pentru protecţia focilor

Focile călugărFocile călugărSunt pe cale de dispariţie şi sunt protejate prin: - Reglementarea Consiliului 86/3526 - Convenţia de la Barcelona- Directiva Consiliului 92/43/EEC privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice

MorseleMorseleProbleme de bunăstare:Vânătoarea pentru fildeşVânătoarea pentru carne: 35% consumuman, 65% hrană pt. animale de companie

Morsele sunt protejate prin Anexa 3 a CITES

Foca călugăr hawaianăMonachus schauinslandi

Morsă (Odobenus rosmarus)

Bunastare Caini Zoo Si Mamif Marine Posdru

Documents

Transcript of Bunastare Caini Zoo Si Mamif Marine Posdru