Zonarea vitei de vie.

România se numără printre cele mai mari ţări viticole ale lumii. Cu o suprafaţă

de243.000 mii ha vie (242.000 mii ha vii pe rod şi o mie ha vii tinere) ţara noastră se

situează pe locul 9 în lume (3,12% din suprafaţa viticolă mondială) şi locul 5 în

Europa.

Strugurii de vin ocupă o suprafaţă de 227.000 ha (93,4% din suprafaţa viticolă totală)

iar cei de masă 16.000 ha. O asemenea structură a suprafeţei influenţează în mod

direct nivelul producţiei. Din acest punct de vedere, România se situează la 1.0–1.1

milioane tone (locul 12 în lume), iar în ceea ce priveşte producţia de vinuri 5–6

milioane hl anual (locul 13 în lume).

Odata cu intrarea in Uniunea Europeana, Romania trebuie sa respecte anumite reguli

pentru a reusi alinierea la reglementări din principalele ţări producătoare de struguri şi

vinuri, cum ar fi: Franţa, Italia, Spania, Portugalia şi Grecia, ale Oficiului

Internaţional al Viei şi Vinului, ca organism de specialitate interguvernamental.

Datorita aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, regelemnatrile din domeniul

viticol trebuie sa urmareasca cerintele impuse. Astfel, ordinul 225 / 31.03.2006 a fost

adoptat, abrogandu-l pe cel din 2004, cu titlul Zonarea soiurilor nobile de vita de vie

roditoare admise in cultura in arealele viticole din Romania. Romania are acum

urmatoarele 3 zone si 10 regiuni viticole:

A. Zona viticolă Intracarpatică

Zona se caracterizează prin relieful dominant deluros cu cea mai mare

altitudine medie (peste 400 m) şi climatul cel mai răcoros, comparativ cu celelalte

zone viticole. Totuşi, datorită adăpostirii relative oferită de centura montană,

frecvenţa mare a versanţilor cu expunere sudică şi vestică şi prezenţa culoarelor largi

ale văilor au condus la realizarea unei ambianţe ecologice favorabile viticulturii.

Eroziunea versanţilor este în mare parte atenuată prin terasare şi alte măsuri

antierozionale. Acestei zone îi corespunde o singură regiune viticolă: Regiunea

viticolă a Podişului Transilvaniei.

Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei cuprinde plantaţiile viticole din

bazinul Târnavelor, Valea Mureşului şi Secaşului. Relieful regiunii este foarte

frământat, cu altitudini cuprinse între 175 şi 544 m şi cu orientare generală sudică,

sud-vesticâ.

Regiunea este delimitată la sud de podgoria Sebeş-Apold (jud. Sibiu), iar la

nord de podgoria Lechinţa (jud. Bistriţa-Năsăud); se caracterizează prin resurse

heliotermice, în general, reduse şi perioadă scurtă de vegetaţie. Toamnele sunt în

schimb lungi şi însorite, permiţând acumularea unor cantităti relativ mari de zaharuri.

Solurile cu utilizare viticolă sunt: brune argilo-iluviale, regosoluri, vertisoluri şi

soluri antropice.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe de calitate, a vinurilor

aromate şi a vinurilor materie primă pentru spumante. Soiurile cultivate sunt:

Fetească regală, Fetească albă, Muscat Ottonel, Riesling italian, Pinot gris, Traminer

roz, Neuburger. Podgoriile mai importante sunt: Târnave, Alba, Sebeş -Apold, Aiud

şi Lechinţa.

Fiecare din acestea are in subordine cateva centre viticole, cu diverse directii de

productie. Desi acestea s-au mentinut, soiurile nobile de voita de vie admise in

cultura au crescut. Astfel, terminologia de soiuri recomandate si autorizate a

disparut, soiurile admise inglobandu-le pe toate. Se poate observa o imbogatire cu

creatii noi romanesti, ale caror insusiri agrobiologice, agrotehnice si tehnologice se

muleaza pe potentialul geoclimatic al zonei: Astra, Blasius, Selena. Amurg, Iordana,

Timpuriu de Cluj sunt cateva dintre noile soiuri romanesti introduse in cultura,

probabil cu scop experimental, assa cum prevede si legea.

Pe langa soiurile pentru vin, in lege au fost introduse si soiurile pentru

spumante, imbogatite de asemena cu noi creatii romanesti sau alte soiuri cu aceasta

noua directie de productie, tot in scop experimental: Amurg, Chardonnay.

In plus, ca o noutate, in lege au fost trecute si soiurile pentru obtinerea

strugurilor de masa, ce in legea abrogata din 2004 nu erau indicate. Soiuri romanesti

sau deja cunoscute sunt impartite conform cerintelor geoclimatice: Cetatuia, napoca,

Somesan, Splendid.

B. Zona viticolă Pericarpatică

Această zonă este cea mai întinsă, corespunde centurii pericarpatice de dealuri

;au coline şi câmpiilor piemontane periferice acestora şi cuprinde peste 50 % din

uprafaţa viticolă a ţării. Relieful este predominant deluros cu expoziţii

favorabile :stice, sudice şi vestice şi cu potenţial pedo-climatic de certă pretabilitate

viticolă.

Zona este recunoscută prin calitatea şi fineţea vinurilor albe, în primul rând,

secondate, mai ales spre sud, de cele roşii. Ea cuprinde cinci regiuni viticole:

Regiunea viticolă a Podişului Moldovei, Regiunea viticolă a Piemontului de la

Curbura Carpaţilor, Regiunea viticolă a Podişului Getic, Regiunea viticolă a

dealurilor şi câmpiilor Banatului, Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Crişanei

şi Maramureşului.

Regiunea viticolă a Podişului Moldovei

Această regiune este cea mai mare regiune viticolă a ţării, cuprinde circa 80.000

ha plantaţii viticole. Ea se întinde pe o lungime de peste 300 km, începând din sudul

Moldovei (podgoria Covurlui), până în N-E Moldovei (c.v. Hlipiceni, judeţul

Botoşani) şi cuprinde plantaţiile din spaţiul predominant deluros-colinar, cuprins între

Subcarpaţii Moldovei, Valea Prutului şi Valea Şiretului inferior. Relieful regiunii este

frământat, cu altitudinea cuprinsă între 50 şi 345 m.

Climatul este temperat-continental, cu veri călduroase şi uscate, ierni lungi şi

aspre, primăverile moderate termic şi hidric, iar toamnele blânde şi predominant

senine. Temperatura medie a aerului este de 9,3° C (între 8,8 şi 9,8° C).

Solurile cu utilizare viticolă sunt: cernoziomuri cambice, soluri cenuşii, soluri

brune-podzolite, soluri antropice, regosoluri, rendzine şi psamosoluri.

In Moldova se întâlnesc unele din cele mai vechi podgorii ale ţării: Cotnari, Iaşi,

Huşi, Dealurile Bujorului, Odobesti, Cotesti, Zeletin, Colinele Tutovei, Panciu.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe şi roşii de masă, a vinurilor

albe şi roşii de calitate a vinurilor dulci naturale şi a vinurilor spumante. Soiurile mai

cultivate sunt: Fetească albă, Fetească regală, Aligote, Riesling italian, Muscat

Ottonel, Grasă, Frâncuşă, Tămâioasă românească, Sauvignon, Cabernet Sauvignon,

Merlot, Oporto etc. Se poate observa o imbogatire cu creatii noi romanesti, ale caror

insusiri agrobiologice, agrotehnice si tehnologice se muleaza pe potentialul

geoclimatic al zonei: Aromat de Iasi, Ozana si Raluca pentru obtinerea vinurilor albe,

Arcas pentru vinurile rosii.

O direcţie secundară de producţie este cultura soiurilor pentru struguri de masă

din grupa Chasselas, la care se adaugă o serie de soiuri nou create: Gelu, Paula,

Timpuriu de Cluj, Victoria, Napoca, Silvania, Xenia etc, în special pentru consumul

local.

Regiunea viticolă a Piemontului de la Curbura Carpaţilor

Această regiune viticolă corespunde, în cea mai mare parte, cu zona piemontană

dintre Valea Trotuşului (Adjud) şi Valea Prahovei (Ploieşti), desfăşurată pe o

lungime de 200 km şi o lăţime de 5 - 10 km. Aceasta este regiunea cu cea mai mare

omogenitate a condiţiilor ecologice, cu cel mai mare procent al utilizării viticole pe

unitatea de suprafaţă (între 25 şi 75 % din terenul agricol), cu cea mai mare producţie

de struguri la hectar din ţară şi cu cel mai tipic peisaj viticol din România.

Relieful de câmpie piemontană, aplecată uniform sau în trepte largi spre

exterior (alt. de 100 - 300 m), este fragmentat de văi cu expoziţii favorabile culturii

viţei de vie. Pantele versantilor sunt moderate (3 - 10°).

Climatul este temperat cu accente continentale, favorabil culturii viţei de vie, în

special din punct de vedere heliotermic.

Solurile cu utilizare viticolă sunt cernoziomuri argilo-iluviale, soluri cenuşii,

soluri brun-roşcate sau brune-luvice şi pe arii mai restrânse: rendzine,

pseudorendzine şi litosoluri.

În această regiune viticolă există cinci podgorii: Stefanesti, Samburesti,

Dragasani, Dealurile Craiovei, Podgoria Severinului, Plaiurile Drancei, Dealurile

Buzăului şi Dealu Mare. Aici se intalneste un numar impresionant de centre viticole:

Cernatesti, Zarnesti, Ramnicu Sarat, Boldesti, Valea Calugareasca, Urlati-Ceptura,

Tohani, Cricov, Breaza, Pietroasa, Merei, Zoresti, Costesti, Bucsani, Valea

voievozilor, Stefanesti, Topoloveni, Valea Mare, Samburesti, Dobrotesa, Dragasani,

Gusoieni, Maciuca, Iancu-Jianu, Jiblea, Banu Maracine, Bradesti, Brabova, Segarcea,

Severin-Dealul Viilor, Corcova, Golul Drancei, Vanju Mare, Orevita, Plenita, Targu

Jiu, Poiana Crusetu. Dintre acestea, cateva sunt centre viticole independente.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe şi roşii de calitate din

soiurile, numindu-se mai nou „patria vinului rosu”: Fetească albă, Fetească regală,

Aligote, Sauvignon, Pinot gris, Riesling italian, Cabernet Sauvignon, Fetească

neagră, Pinot noir şi Merlot. De asemenea, sunt introduse in cultura soiurile noi

romanesti: Negru de Dragasani, Novac, Olivia, Alb aromat, Columna, Donaris,

Alutus. Pentru producerea vinurilor aromate, pe langa traditionalele Muscat Ottonel

si Tamaioasa Romaneasca, se mai gasesc: Busuioaca de Bohotin, Negru Aromat,

Sarba. In lege este mai nou introdus pentru aceasta regiune si directia de producere a

vinurilor spumante. In sortimentul pentru vinuri spumante sunt introduse: Burgund

Mare, Merlot, Pinot Noir, Chardonnay, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Muscat

Ottonel, Pinot gris, Riesling italian si Sauvignon. In regiune se produc şi cantităţi

însemnate de struguri pentru masă, în special din grupa Chasselas la care se adaugă

soiurile Muscat de Hamburg, Muscat de Adda, Coarnă albă, Coarnă neagră şi Bicane,

completate de creatiile noi romanesti: Timpuriu de Pietroasa, Transilvania, Victoria,

Xenia, Tamina, Istrita, Otilia, Select, Azur, Calina,

Regiunea viticolă a Podişului Getic

Regiunea corespunde, teritorial, aproape în întregime cu marea unitate de

dealuri şi coline cunoscute geografic sub numele de Podişul (Piemontul) Getic. Ea se

întinde pe o lungime de peste 200 km (între Turnu-Severin şi Dâmboviţa) şi pe o

lăţime medie de 80 km, între Subcarpaţii Getici de la nord şi Câmpia Română de la

sud-vest.

Plantaţiile viticole sunt grupate în podgorii importante: Ştefăneşti-Argeş,

Drăgăşani, Sâmbureşti, Dealurile Craiovei, Plaiurile Drâncei şi Severinului, cadrul

natural îndeplinind condiţii optime pentru cultura viţei de vie.

Relieful podişului prezintă o înclinare generală spre S şi S-E, cu aspect deluros

şi altitudini de 200 - 500 m, mai mari în partea nordică (400 - 500 m), care coboară

însă până la 200 m spre S-SE.

Climatul este temperat, cu influenţe continentale est-europene, atenuate spre

vest în favoarea celor central-europene şi mediteraneene, la care se adaugă adăpostul

conferit de barajul Carpatilor Meridionali, astfel încât primăverile sunt timpurii,

verile calde, toamnele blânde şi prelungite, şi iernile mai puţin aspre. Solurile cu

utilizare viticolă sunt bmn-roşcate, cernoziomuri argiloiluviale, soluri antropice pe

versanţi şi, mai rar, regosoluri şi planosoluri.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor roşii şi albe de calitate şi mai

puţin a vinurilor albe de masă, dintr-o gamă largă de soiuri: Cabernet Sauvignon,

Pinot noir, Merlot, Fetească neagră, Sauvignon, Riesling italian, Tămâioasă

românească etc. Aici se produc şi cantităţi mari de struguri pentru masă din epocile I

- VI de maturare: Perlă de Csaba, Cardinal, Chasselas, Victoria, Muscat de

Hamburg, Italia etc.

Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Banatului

Situată în sud-vestul României, în triunghiul format de apa Mureşului cu

Munţii Banatului şi frontiera cu Iugoslavia, această regiune cuprinde numai circa

4000 ha plantaţii viticole cu caracter insular, formând mai multe centre viticole:

Recaş, Silagiu, Severin, Jamu Mare, Teremia, Tirol şi Moldova-Noua.

Relieful este variat: dealuri piemontane cu versanţi prelungi, care ajung până la

170 - 180 m în zona Recaşului, dealuri înalte până la 320 m în zona Buziaş-Silagiu,

platouri înalte pe terasa superioară a Dunării (centrul viticol Moldova-Nouă), terenuri

plane, nisipoase în Câmpia Banatului (centrul viticol Teremia).

Climatul este moderat-continental, cu nuanţă submediteraneană, cu ierni

blânde, veri calde şi toamne lungi, asigurând condiţii optime pentru cultura viţei

de vie.

Solurile cu utilizare viticolă sunt cernoziomuri argiloiluviale, brune-

eumezobazice, brune-luvice, regosoluri şi soluri nisipoase.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe şi roze de masă, a

vinurilor albe şi roşii de calitate din soiurile: Creaţă de Banat, Majarca, Furmint de

Minis, Riesling italian, Feteasca regala, Feteasca alba, Furmint, Traminer roz, Pinot

gris, Sauvignon, Iordana etc. Soiurile rosii sunt evidentiate prin: Pinot noir, Burgund

mare, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra, Merlot.

Soiurile pentru struguri de masă au pondere redusă, destinate consumului local.

Se cultivă soiuri din epocile III - IV de maturare: Chasselas, Muscat de Hamburg,

Muscat de Adda, Victoria, Silvania.

Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Crişanei şi Maramureşului

Regiunea este situată în zona deluros-colinară şi de câmpie din nord-vestul

României, cuprinsă între Mureş la sud şi Tisa la nord, protejată la est de lanţul

Munţilor Apuseni, cuprinde plantaţiile viticole din depresiunile Silvaniei, Oradei şi

Aradului şi cele de pe nisipurile din Câmpia Tisei.

Relieful este format din dealuri-coline piemontane, cu altitudini cuprinse între

200 şi 400 m.

Climatul este moderat-continental, datorită adăpostirii montane faţă de masele

reci de aer din nord-est şi deschiderii largi spre vest, cu o infuzie de aer cald, care

pătrunde pe valea Tisei, astfel încât iernile sunt, de regulă, scurte şi blânde,

primăverile timpurii, verile potrivit de calde şi umede, toamnele lungi şi suficient de

călduroase, creînd condiţii avantajoase pentru cultura viţei de vie.

Solurile cu utilizare viticolă sunt: brune-luvice, brune-eumezobazice,

cernoziomuri argiloiluviale, regosoluri şi psamosoluri.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor de calitate superioară, a

vinurilor spumante, a vinurilor albe de masă şi mai puţin a vinurilor roşii (podgoria

Miniş) din soiurile: Fetească regală, Fetească albă, Furmint, Riesling italian.

Mustoasă de Măderat, lordană, Cadarcă, Burgund Mare, Cabernet Sauvignon,

Feteasca neagra, Pinot noir, Zweigelt etc.

Soiurile pentru struguri de masa sunt dupa cum urmeaza:Muscat de Adda,

Muscat de Hamburg, Silvania, Victoria.

Podgoriile si centrele viticole mai importante sunt: Miniş-Maderat, Diosig,

Silvania, Valea lui Mihai, Seim, Halmeu.

C. Zona viticolă Danubiano-Pontică

Zona înregistrează cele mai bogate resurse heliotermice din ţară, iar solurile sunt

constituite, în majoritate, din cernoziomuri de stepă şi silvostepă formate pe loess,

condiţiile pedoclimatice prezentând o mare favorabilitate pentru viticultură. Această

zonă este cea mai mare producătoare de struguri pentru masă, de o calitate deosebită,

la care se adaugă vinurile albe şi roşii, într-o gamă varietală largă.

In spaţiul acestei zone s-au individualizat patru regiuni: Regiunea viticolă a

nisipurilor din sudul Olteniei, Regiunea viticolă a teraselor Dunării, Regiunea viticolă

din Câmpia Română şi Regiunea viticolă a Podişului Dobrogei.

Regiunea viticolă a nisipurilor din sudul Olteniei

Această regiune se suprapune, în principal, pe larga zonă de nisipuri din sudul

Câmpiei Olteniei. Condiţiile pedologice nu sunt dintre cele mai avantajoase

viticulturii. Climatul este însă favorabil, suplinind într-o anumită măsură carenţele

substratului.

Relieful corespunde câmpiei de terase fluviale din sudul Olteniei, terase care

coboară în trepte de la 130-150 m.

Climatul este de tranziţie între cel moderat-continental din centrul Europei şi cel

continental-excesiv din estul Europei, peste care se suprapun influenţe

mediteraneene. Acest lucru se reflectă în ierni relativ blânde, primăveri timpurii, veri

călduroase şi toamne prelungi, regiunea dispunând de bogate resurse heliotermice.

Solurile prezente în regiune se distribuie în trei benzi, aproximativ paralele pe

direcţia VNV-ESE.

Sub aspect viticol, cea mai favorabilă zonă este prima, dar plantaţiile viticole

sunt mai puţin răspândite aici, datorită prezenţei altor culturi agricole; a doua zonă

este de favorabilitate mijlocie şi totuşi preferabilă utilizării viticole, aici fiind

cantonate principalele plantaţii din sudul Olteniei; a treia zonă este, cu mici excepţii,

improprie viticulturii.

In cadrul acestei regiuni viticole se găsesc trei podgorii: Dacilor, Calafat şi

Sadova-Corabia, care cuprind opt centre viticole şi numeroase plaiuri viticole, alaturi

de care se gasesc unsprezece centre viticole independente.

Datorită condiţiilor pedoclimatice, regiunea este specializată în producerea

vinurilor albe de calitate, vinurilor de masă (albe, roze şi roşii) şi, în secundar,

producerea strugurilor pentru masă. Soiurile mai cultivate sunt: Feteasca Regala,

Riesling Italian, Rkatiteli, Haiduc, Pandur, Roşioară, Rkaţiteli, Băbească neagră,

Cabernet sauvignon, Sangiovese, Aligote, Fetească regală, respectiv: Afuz Ali, Perla

de Csaba, Cardinal, Chasselas dore, Muscat de Adda, Coarnă neagră, Italia.

Regiunea viticolă a teraselor Dunării

Această regiune este situată, în cea mai mare parte, pe terasele Dunării din sud-

estul Câmpiei Române (între gura Oltului şi gura laiomiţei) şi cuprinde podgoria

Greaca şi centrele viticole independente: Zimnicea. Giurgiu, Ulmu-Călăraşi şi Feteşti.

Relieful aparţine teraselor Dunării, flancate spre interior de Câmpia Burnazului

(70-90 m) şi Câmpia Bărăganului sudic (40-70 m), iar spre exterior de Lunca Dunării

şi Balta Ialomiţei (10-15 m alt. abs.).

Climatul este temperat-continental, stepic şi silvostepic, cu un deficit hidric şi

cu un extremism termic, care pune în pericol desfăşurarea normală a fenofazelor de

vegetaţie şi reclamă măsuri împotriva îngheţurilor din timpul iernii.

Solurile cu utilizare viticolă sunt, predominant, din clasa molisolurilor:

cernoziomuri cambice şi cernoziomuri tipice în jumătatea vestică a regiunii,

cernoziomuri şi soluri bălane în extremitatea estică, toate fiind soluri foarte pretabile

pentru viticultură.

Regiunea are doua mari podgorii Ostrov si Greaca si cateva centre viticole

independente. Regiunea are ca direcţii principale de producţie obţinerea de vinuri

albe si rosii de calitate si de masa si obtinerea de struguri pentru masă. Soiurile pentru

vinuri albe: Chardonnay, Feteasca alba, Feteasca regala, Pinot Gris, Riesling italian,

Sauvignon, iar din noile creatii romanesti putem mentiona: Columna, Donaris.

Soiurile pentru vin rosu: Burgund Mare, Cab. Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, In

ceea ce priveste soiurile pentru struguri de masa, se cultivă soiuri din toate epocile de

maturare, de la cele mai timpurii, la cele târzii: Afuz Ali, Augusta, cardinal,

Chasselas Dore, Greaca, italia, Muscat timpuriu de Bucuresti, Select, Tamina,

Victoria, Xenia.

Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei -

Situată la sud-estul României, corespunde, în întregime, Podişului Dobrogei,

delimitat între Dunăre, Marea Neagră şi frontiera cu Bulgaria. Particularităţile fizico-

geografîce ale acestei regiuni viticole sunt determinate de relieful de platou, cu

altitudine şi fragmentare slab-moderate, de învelişul loessic aproape generalizat şi de

climatul continental al stepei-silvostepei pontice, a cărui excesivitate este parţial

atenuată de vecinătatea Mării Negre şi Dunării.

Regiunea este vestită, încă din antichitate, pentru calitatea vinurilor sale, la care

contribuie potenţialul heliotermic ridicat, în condiţiile unui deficit hidric.

Relieful este destul de accidentat în nordul Dobrogei, reprezentat prin Munţii

Măcinului, Dealurile Niculiţelului, Dealurile Tulcei, Podişul Babadagului şi

depresiunile periferice nordice şi nord-vestice, sub forma unor amfiteatre deschise

spre Dunăre.

Climatul este deosebit de favorabil. Solurile zonale dominante ale acestei

regiuni sunt molisolurile de stepă (cernoziomuri, soluri bălane) şi de silvostepă

(cernoziomuri cambice), urmate, la distanţă, de soluri cenuşii şi rendzine,

argiluvisolurile brune întâlnindu-se doar izolat în Dobrogea de Nord.

Regiunea viticolă a Podişului Dobrogei cuprinde podgoriile Sarica-Niculiţel,

Istria-Babadag, Murfatlar, la care se adaugă cinci centre viticole independente:

Mangalia, Chirnogeni, Hârşova, Adamclisi, Dăieni.

Principala direcţie de producţie este producerea vinurilor albe şi roşii de calitate

din soiurile: Sauvignon, Chardonnay, Pinot gris, Riesling italian plus creatii noi

Columna si Cramposie selectionata, respectiv Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon

si mai nou, Cristina.

Tot aici se obţin cantităţi mari de struguri pentru masă din toate epocile de

maturare: Afuz Ali, Muscat Adda, Muscat Hamburg, Italia, Victoria etc. Pe suprafeţe

mai mici se cultivă şi soiuri pentru stafide.

Din punctul meu de vedere, modificarile aduse legii Zonarii vitei de vie sunt de

natura economica, climatica ( incalzirea continua a atmosferei cu 1 grad pe an, ceea

ce permite cultivarea unor soiuri ce necesita resurse heliotermice mai mari in areale

mai nordice) si legislative.