! ' >

Anul X X X I Nr. 5 MAI 1953

Organ al Cultului creştin adventist de ziua a şaptea din R, P. R.R edacţia f i A d -ţia , B u cu reşti, R aionul T. V lad im irescu , Str. M itrop. G h eu ad ie P etrescu 116

ZIUA VICTORIEIE încă dimineaţă, 9 yvLai 1945. . .

M’âin trezit ca în celalle zile cu gri­jile şi speranţele din «ajun. Afară ră- sârea soarele anunţând o zi frumoasăiar în suflet mijea o prevestire de bun augur. Fără să ştiu de ce, mi-am îm­brăcat costumul cel nou şi am pleoat spre Comandiament să primesc ordi­nea de lucru. N’am ajuns bine să iruru şi am fost înl iuipiniat de chio'e de bu­curie şi strigăte nesfârşite. ,,Dzdravs\- vuet mira . . ir^itască pacea**.

Venise vestea capitulării Germaniei şi sfârşitul războiului. . .

Regimul hitlerist se prăbuşise. . . Intr’o clipă vestea s*a răspândit pestetot locul. Bucuri^ generală se trans­formase în delir. Venise şi ziua elibe­rării pe care o câştigase Armatele Po­poarelor Sovietice.

Am văzut -atunci ca într’o viziune sumbră, milioanele de morminte proas­pete, oase cernite, văduve şi orfani aş­teptând pe fîii, fraţii, soţii şi părinţ'i dnagi oare nu se vor mai întoarce nici­odată pentru că au fost sacrificaţi depofta nesăţioasă a războiului. Dar, m’am înseninat văzând mărşăluireaimpetuoasă a Armatelor biruitoare oare rămân în strajă ca nimeni să nu mai îndrăznească să tulbure pacea lumii.

In preajma lui 9 Mâi 1946, în uzina de tractoare Chirov. Muncitorii lucrea­ză cu entuziasm, cu muliă râvnă, cu toâtă energia. Lucrează toţi în cinsteaVictoriei — producţie de pace. — Oare dintre schimburi va câştiga şi victoria întrecerii ?

In sala de montaj huruit prelung. . . al 49-lea tractSf e prins de macarauaImensă, ridioat pe platforma unui va­gon şi transportjat pe ogoarele ntisfâr-

şiie. . . ogoarele ţării victorioase, ţării “ socialismului.

Sirena anunţă sfârşitul zilei de lucru iar pe tabla dela poartă se înregis­trează al 73-le>a tractor ieşit d ‘n uzină. Iar pe ogoare întreceri pentru asigura­rea unei vieţi mai prospere, pentru belşug şi bună stiare

in preajma lai 9 Hai 19S3. WM în d'^ părtare convoa-ele -cu bolnavii şirăniţii Coreei, care se întorc Ia veirele lor. . . Sunt eroii acelei ţări în oare Pacea a fost alungată de iureşul in)-perialist şi dureroa şi jalea, suferinţa.distrugerile de tot felul şi moarteaau fost adui^ în locul păcii şi buneiînvoiri.

Deşi bolnavi ei strigau mereu; ,,i>ace pentru noi, şi pace pentru lume. . şi cuvântul lor se amplifică, se un- dueşte în văzduh şi cuprinde inimi de frate, i:iimile milioanelor oare doresc pacea. Şi văd parcă popoarele ridicân- du-se în mărşăluire imensă, su-te de m.lioane de partizani ai păcii care câştigă pacea, lot mai mult, ptaceapentru toţi.

O lacrimă mi se prelmge pe obraz şi un cuvânt stăruia pc buze; ,,Am fă­cut tot ceoace trebuia şi ceeace pot ca laurii Marii Victorii să fie păstraţi şi Stegarii Păcii să conteze pe munca mea, pe elanul meu, pe voinţa n<»-sdruncinată pen-lru pace?** Domnul Isus zice: ,,Ferice făcătorii de pacecăci ei fiii lui Dumnezeu se vor cho- ina“

Să fim oamenii păcii şJ sfi acţionăm în vederea păcii.

C. Abex*‘

E lo g iu l

S fm tP Î S c r ip tu r i

A l Bibliei slăvit cuvântDe-apar uri este drept şl sfânt.

Tezaur scump de'nţelepciune. Adevărat e'n tot ce spune.

El hrană sfântă e, dulceaţă — Dreptar fără de greş în viaţă.

La credincioşi, jăr* de măsură Ei dă belşug de^nvăţătură.

Cu graiul lui cel înţelept La toţi ne-arată drumul drept.

El bucurie dă şi pace;Să cânte, inima o face.

In niciun loc, pe niciun plai Eu nu găsesc mai dulce grai.

Mai blând, mai plin de^nvăţăminte Cu graiul scrierilor sfinte.

E l îmi vorbeşte de păcat Dar şi de cel crucificat.

M ă mustră de sunt în eres^Dar şi mă mângâie ades.

Ca şi-al lui Noe porumbel Ram* de măslin mi-aduce el.

S lăvit să fie-acest cuvânt.S lăv ii în cer şi pe pământ / . . .

I. Bătrâna — Voivode ni

Semănat la timps e c e r i ş boga t

IUBIŢI FRAŢI

Cu bucurie am luiat cunoştinţă de constatările Consiliului de Miniştri cup,rivire la executarea la timp, în mod mal organizat şi de mai bună calitateîn pfimăviara anului acestuia decât în anul trecut a lucrărilor d'e însămânţarefăcute de către cei ce muncesc pe o- goare.

Credem că îndemnurile date la timp în circulara noastră de mai îna.nte cu privire la lucrările agricole din primă­vara acestui an au fost luate în seamă— pretutindeni de călre fraţii noştrioare şi-au da<t osteneala de a lucra ca şi ceilalţi plugad uu multă râvnă şipricepere făcându-şi pairtea lor de lu­cru.

DoasemenI am luat cunoştinţă de marea şi importanta sarcină a orga­nelor de Stat cu privire la organizarea şi executarea la timp şi în cele maibune cond^ţiuni a lucrăirilor ce urmea­ză să se facă în viitor — şi anume :îngrijirea culturilor, pregătirea şi strângerea la timjp a recoltei, desmi-

riştituluf; treerişulul şi colectarea pro­duselor agricole pe anul 1953

IUBIŢI FRAŢI

Gândul nostru se îndreaptă d'in nou, către mulţimea fraţilor şi surorilor, cari activează din zori şi până noaptea, în câmpul muncii pe ogoare, oa mem­brii şi Gospod. Agricole Colective, în întovărăşirile agricole, sau chiar şi în gospodării particulare.

Indemnuil nostru este să fim şi de data aceasta cei dintâi gata a primi şi pune în practică sfaturile cu privire la organizarea, îndrumarea şi aplica irea regulelor agrotehnice, de îngr’jirea culturilor conform agrominimul-ui şi in­strucţiunilor ce se dau în acest scop de persoanele în drept. Acordând o atenţie deosebită lucrărilor de întreţi­nere a plantelor de tot soiul, cu d'eo-sebire a culturilor de plante necesare Ind'ustr'el şi prin distrugerea tuturor factorilor cari dăunează culturilor, vom obţine recolte mult mai bogate.

O bună pregătire din timp « tuturor uneltelor de lucru, şl aprovizionarea cu cele necesare în vederea secerişului

şi treerişulul va contribui «la aplicarea celor mai avansate metode de luoru în direcţia aceasta, îngăduind apoi o imediată pregătire a terenului pentru însămânţările anului viitor.

O bună recoltare depinde foarte mult de respectarea timpului fixat pentru începerea şi terminarea acestei lucrări potrivit cu regulele agrotehnice. Orga­nizarea şi participarea la strângerea spîcelor —- va arăta grija noastră de a nu face n’ci un fel de risipă cu oca­zia secerişului şi ireerişului.

IUBIŢI FRAŢI

Aşn cum aţi făcut de flecare diată, când vi s ’a dat sfatul să luaţi parte lui lucrările de Interes obştesc şl de data as^a credem că flecare cetăţean adventist de ziua şaiptea — se va do­vedi a fi în frtmten mtinci.lor de îngri­jire la culturilor, de recoltare, desmi- r’ştlt, treeriş şi deasemenea şî nrlmli în ce priveşte p-edarea cotelor obliga­torii către Stat etc. In toate aceste lucrări D-voastră veţi putea fi un exemplu pentru ceilalţi împreună con- lucrători pe ogoare.

Un cuvânt de indemn părinţilorFamilia pune bazele personalităţii^ sentimenielor, voinţei şi caracterului copilului” .

O nouă generaţie se ridică astăzi dintre noi, mai dinamică, mai dispusă la lupte spre binele celor mulţi, şl mai hotărîtă să-şi croiască drumul spre bună stare şl fericire. Ca părinţi, ne revine marea ră&pundere de-a Încurajrî, sfătui şi ajuta cu cuvântul dar mai ales ou fapta, pe copiii care sunt che­maţi să creeze o viaţă de tip nou.

Yom bine merita numai atunci când vom oferi societăţii cetăţeni aleşi, oa­meni ai muncii constructive, caractere nobile, cinstite şi loiale. Acest rezultat nu vine la întâmplare; el este plănuit şi urmărit cu pers^erenţă până la realizare. Munca este încununată desucces când conlucrează oeî doi fac- iorl — părinţii şi copiii — şi când între ei exisdă acea sudură sufletească pe care a văzut-o Profetul când a z s; ,,Domnul. . . va întoarce inima părin­ţilor spre copii şi inima copiilor sp.ro părinţii lor*.

Primul pas în educaţie revine părin­ţilor. Dacă comportamentul părinţilor în familie este nobil şi dacă copilul este învăţat să găsească în muncă iz­vorul de bucurie şi fericire, atunc*. ba- zele educaţiei au fost bine puse. iar ce- 'lelalte le urmează mal uşor. lată ce declară vestitul pedagog sovietic Ma-

carenco ,Tn una din operile jţale cu pri­vire la rolul exemplului părinţilor în familie: ,,Propria voastră purtare o lucrul cel mal hotărîtor. . . Felul cum vă îmbrăcaţi, cum vorbiţi cu alţi oa­meni şl despre alţi oameni, cum vă bucuraţi sau vă întristaţi, cum vă pur­taţi cu prietenii şi cu duşmanii, cum râdeţi. . . toate au pentru copil o mare însemnătate. O mică sch’mbare în ton, copilu'l, o vede sau o sim'e; toate subtilităţile gândurilor voastre ajung la dânsul pe căi nevăzute pe care voi nu le observaţi. Sau dacăacasă vă purtaţi brutal, lăud'ă-ros. . . dacă o Jigniţi pe mama, atunci -prici­nuiţi un miare rău copiilor, le daţi un exemplu rău de eduoaţie şi purtarea voastră nedemnă va avea urmări clin cele mjai triste'*.

Al doilea factor educativ la înde­mâna părinţilor este munca. Copiii au nevoie de îndrumări care să-i facă practici. El trebue să f!e învăţaţi că este esenţială disciplinia unei munci sistematice şi bine chibzuite, nu numai ca o pavăză contra schimbărilor din vieaţă ci şl oa un ajutor al desvoltăril armon'oase. E \ trebue să ştie că nici un bărbat sau femeie nu este degrada­tă prin osteneala cinstită. Ceeace de­

gradează este trândăvia şl egoismul, A face un pat şi a pune în ord'ine o cameră, a spăla vasele, a pregăti mân­carea. a ourăţi şl repara propria sa îm­brăcăminte, este o educaţie care nu împiedecă pe un băiat să atingă băr­băţia; şi dacă fetele ar învăţa să în­hame şî să mâne un cal şl să folo­sească ferăstrăul şi c ’ooanul, tot aşa de bine ca şl grebla şi târnăcopul, ele vor fi mal bine pregătite să întâmpine evenimentele în vieiţă. ■

Al treilea factor Important în edu- <^ţie este conlucrarea între părinţi şl şcoală. Aici. părinţilor le revine dato­ria de a sta alături de învăţători, a discuta cu el despre copiii lor, a găsiîmprf-ună că'le cele mai bine de-a a- Junge la Inima lor, şl a asigura partl- nparen regulî*tă şl punctuală a co­piilor la lucrările şcolii.

Dacă ne vom facc astfel partea noa­stră în fam’lie şi pentru ea, se va pu­tea spune şl despre copMI noştri ceeace s ’a scris pe vremuri despre Familia din Nazaret: ,,Şi Isus oreş-tea în în lepc'une .în statură şi era tot mai p cut înaintea lui Dumnezeu şi# înaintea oamenilor". Luca 2,52

e-ă-

C. ALEXB

Despre insemnătatea mişcării de pacef9Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema’\ Mat, 5, 9.

,,Pâ<jcia, oa şi războiul*’, — scrie Picrre Cot, luptătorul pentru p<ace francez, — „nu mal sunt chestiunicare tin de domeniul specialiştilor. Războiul ne ameninţă pe toti şl deaceea' pocea este oauza fiecărui dintre noi.“

Azi bombele, bacteriile şi armele ato­mice lovesc deopotrivă pe civ li şi pemilit>ari. Deacefta populâţia civilă estp intereisată în menţinerea păcii. Dumne­zeu nu vrea vărsările de sânge şi noi urtm războiul şi vărsările de sânge.Deaceea protestăm contra pregătirii de miasacre. Să ne rugăm si să muncimca norii negru ai războiului să se ri­sipească de pe cerul omeniri! ,şi sărflsaiă biruitor soarele Păcii, zorile aurii ale iubirii şi fraternităţii.

Această ţintă a urmărit-o Congresul popoarelor dela Viena al cărui istoric Apel îl cunoaştem cu toţii.

Poate va zice cineva: Cine sunt eu spre a putea zădărnici planurile agre­sive ale unor guverne? Chiar dacă aş striga din-4oate puterile ,,glasul meu nu ar pătrunde în parlamente şi sălile de consilii. Sunt do-ar un fir de nisip în acest univeisl

Ai d rep ta te ! Eşt i d o a r o molecu lă de

colb în imensul lumii infinite, dar gân- deşte-te că vârful Himalaiei, Everestul• * care are înălţimea de 8840 m este re­zultatul strângerii laolaltă a infinit denenumărate fire de nisip. Pacea este o problemă atât de importantă şl sfântăîncât trebue în interesul ei să mobili­zeze pe fiecare om.

Popoarele'de pretutindeni, societăţile ştiinţifice şi organizaţiile religioase depretutindeni, fără deosebire de naţio­nalitate, nasă şi apartenenţă politicăsau filosofică sunt de acord că pacea este mai de preferat decât războiul şideci trebue apărată. Aşa a pornit în zilele noastre istorica mişcare mondia­lă pentru apărarea păci’, unică în felul

ei.James Endlcott, pastor canadian, care

20 de ani a fost misionar în China a relatat următoarele în ce priveşte miş­carea pacii:

,,Pentru mme lupta pentru pace în întreaga lume este continuarea muncii

’ pe care am dus-o ca misionar timp demulţi ani în China. Atunci, ca şi acum,am vrut să găsesc baza pe oare să fierealizată frăţia mondială între oameni.Credinţa mea şi felul în care înţelegarlijinea religiei^ lui Hristos, mă deter­

mină să consider că misionarul creştin trebue să fie larg reprezentat în rân­durile oamenilor care luptă pentru pace. . . Pentru mine, creştin şi mi­sionar, ea (mişcarea pentru apărarea păcii Red.) este o manifestare a cre­dinţei şi particip la această mişcare cu toată Inima, cu tot sufletul".

In aceste momente hotărîtaare ale is­toriei mondiale trebue să dăm o deo­sebită impoitanţă acestei chemări di­vine de a apăra vieaţa copiilor, a ma­melor şi a bătrânilor.

In privinţa păcii nu putem fl neutri. Cint; nu doreşte pacea, acela vrea răz­boiul, şi deci cel care nu vrea războiul, trebue să stea de partea păcll l ŞI oare om cinstit doreşte ca din pricina concepţiilor sale individuale să piară milioane de ' copil, mame, bătrâni şi populaţia civilă nevinovată? Oricare om cu gândire justă, trebue să gân* dească altfel.

Credem că înţelegerea binevoitoare va învinge ura, şi omenirea care aş­teaptă pacea clădită pe adevăr, va ve­dea izbânda finală a ei, căci“ viitorul este al omului păcii“ .

MOLDOVAN VILHF.LM

STUDI I B I B L I CELUCRAREA BISERICII CU PRIVIRE

LA VĂDUVE

1 August 1953

1. Cum sfătuia apostolul • Pavel pe Tlmotei să piocedeze cu privire la mustrare? I Tlm. 5, I. 2. -y*.

Prin cuvintele: ,,văduvele oare sunt cu adevărat văduve** se înţelege acele văduve în *vârstă, membre ale Biseri-

'cli, care sunt singure, n’au pe rnmeni în familie şi sunt lipsite de orice a- Jutor. Pe acestea, Cuvântul inspirat învaţă că Bisericii ÎI revine datoria creştină să le ,,cinstească" prin milos-

* tenia adică să le facă parte de sprijinul şl ajutorul creştinesc al mem­brilor Bisericii.

2. Care este lucrarea bisericii faţă de pyvăduvele care sunt adevărat văduve**?I Tim. 6. 3. U

3. In cazul când o'astfel de văduvă are copil sau alţi urmaşi, cui îi revine sarcina să o sprijlnească ? I Tim. 5, 4.

4. Ce face cea cu adevărat văduvă ?» /

J Tim. 5,5. r, *5. Ce văduvă este amintită fn le­

gătură cu aducerea copilului Isus la Templu ? Luca, 2, 36, 37.

6. Care este trista situaţie a vădu­vei iubitoare de plăceri ? I Tlm. 6, 6.

,,Dedată Ia piăceri**, înseamnă să trăiască în lu.x şl desfătări ; să se lase tărîtă în mâncări şi băuturi ; să dea drum liber înclinărilor împlinirii pof­telor în mâncare. Aceasta nu se referă la plăceri losnice, ci la felul de plă­ceri în legătură cu trăirea unei vieţi fără frâu, şl cu îmbuibarea în mân­care. Se prea poa*e că în timpul a- postolului erau unele văduve, pretinse creştine, care duceau o astfel de viaţă, după cum pocite să existe astfel de creştini în toa*e timpurile.

,,Măcar că trăieşte, este moartă", zice Cuvântul. Aceasta înseamnă că

* pentru toate ţintele frumoase din Kvieaţă ea este ca şi moartă. Compa- : raţia este foarte potrivită ca să redea

tJdeia că adevărata fericire nu se gă- w seşte în plăcerile simţurilor. Se poate

ca cineva să înmormânteze în inima sa aceste păcate şl să le ascundă de ochii omeneşti, dar cum vel sta în faţa Iui Dumnezeu ? Pentru păcat, ori­

unde s ’ar găsi, Dumnezeu este un foc mistuitor.

7. Pentru ca văduvele să fie scutite de mustrare, ce era sfătuit TlmotcI să facă? I Tlm. 5, 7. .

8. Care sunt condiţiile biblice gene­rale, pentru ca o credincioasă văduvă să se poată bucura de cinstea Biseri­cii ? 1 Tim. 5, 9—10. t

9. Pentru ce nu erau primite vădu­vele tinere? I Tlm. 5, 11 — 13. ,

10. Care este sfatul pentru aceste văduve ? 1 Tim. 5. 14 ■ r ■

11. Ce răspundere revine fiecărui credincios înrudit cu văduve ? I Tim.6. 10.

PRESBITERII

8 Augus<t 195.1 ‘

1. Ce vrednicie revine presblterllor ; care cârmuesc bine ? i Tlm. 5, 17.

Aci apostolul arată obligiaţfa care ' revine Bisericii de a da cuvenită cin­ate presbiterilor credincioşi în ' per- tioasa lucrare pe oare o au în slujba Evanghelie? lui Hristos. In legătură

cu vioaţa de credinţă, ei se ostenesc să păzească cu scumpătate tezaurul sfânt al învăţăturilor Domnului Isus, şi ta lapostoliloir Săi. Aceşti presbiteri se învrednicesc ,.de îndoită cinste**.

2. Ce spune apostolul despre lucră­torul sârguincios ? 1 Tim. 5, 18. u. p.

Aceste cuvinte au fost rostite de Isus Hristos (Luoa 10, 7) Dumnezeu doie- şte ca spiritul de dărnicie în ce pri­veşte partea Domnului pentru susţi­nerea lucrării lui Dumnezeu, şi în ce priveşte ajutorarea credincioşilor în nevoie, — prin kipte de milostenie creştină, — să crească odată cu ce­lelalte însuşiri spirituale lale credin­ciosului. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu va întârziia să vină peste cel cre­dincios în parleR Domnului şi mi­lostiv fată de bătrâni şi bolnavi : ,,Puneti-Mă la încercare, zice Dom­nul... şi veti vedeia dacă nu voiu turna peste voi belşug de binecuvântare".

3. Numai în ce condiţie poate fi pri­mită învinuirea adusă împotriva unui presbiter ? I Tim. 5, 19.

4. Ce cuvânt asemănător găsim în învăţătura Vechiului Testament ? Deut.17, «.

6. Cum trebuia să se procedeze cu cei ce păcătuiau ? 1 Tim, 5, 20 pr. p.

6. Care este motivul arătat de apos­tol întru susţinerea acestui fel de a proceda ? 1 Tim. 5, 20. u. p.

Dacă în împlinirea îndrumării dată de lapostol fiecare ar u«rma pilda Dom­nului Hristos, n’ar fi nici o primejdie în împlinirea în totul a acestei po­runci : Despre El este spus : ,,Hristos însuşi n’a suprimat niciun cuvânt din adevăr, dar l-a vorbit totdeauna în Iubire. El a exercitat întotdeauna tact, şi o atenfc cugetată în legăt/urile Lui cu oamenii. El n’a fast niciodată as­pru, niciodată n’a rostit un cuvânt sever, n’a produs chinuri zadarnice unui suflet simţitor. El n'a mustrat cu asprime slăbiciunile omeneşti*'. Fără teamă a demascat făţărnicia şi ne­dreptatea, da,r în glasul Lui erau la- crămi când rostea mustrările Sale us­turătoare.

Primejdia noastră constă în spiri­tul în care facem mustrarea. Fie ca înainte de a rosti un cuvânt, să fim fiiguri că orice mustrare pe care am face-o va fi adusă în spiritul lui Hris­tos, şi cu iubirea Lui plină de gingă­şie şi îndurare.

7. Ce însărcinare solemnă îl este dală lui Timotel ? 1 Tim. 5, 21.

Intr’un chLp foarte solemn, Timotei este rugat fierbinte să aducă la împli­nire, fără părtinire, diferitele datorii ale marei sale însărcinări — condiice- rea b’sericii din Efes, fără să facă ni­mic fn grabă, ci mereu veghind asupna sa. El aminteşte acum lui Timotei — presbjlerul principal, — desj^re conti­nua 'prezenţă a martorilor nevăzuţi faţă de purtarea lui. In faţa acestei prezenţe de temut — în faţa tronului Iul Dumnezeu, Isus Hristos la dreapta Lui şl înger!!, slujitori! aleşi al Iul Dumnezeu adunaţi în jurul Lui — Ti­motei avea să călăuzească şl să con­ducă adunările de credincioşi din ves- tltirl oraş Efes. Aceeaşi lucrare solem­nă este încredinţată fiecărui presbiter de azi din Biserica Domnului.

fi. Ce sfat dă apostolul Pavel cu prt-

binecuvântare sunt vredtiici

răspundere, să se pocă-

vire la întărirea prin binecuvântare ?I Tim. 5, 22. pr. p.

In unele din Comunităţile noastre se trece prea repede la organizaţia şi în­tărirea presbiterilor prin binecuvânta­re ; regulile biblice au fost trecute cu vederea şi urmarea este, că multe greutăţi se ivesc în Comunitate. N’ar trebui să fie aşa mare grabă în ale- gere j. şi întărirea prin a unor membri care nu de o lucrare plină de membri oare au nevoie iască, înainte de a putea servi lucra­rea lui Dumnezeu într’un chip oare­care.

9. Ce alte sfaturi îî mai sunt date lui Timotei ? 1 Tim. 5, 22. u. p.

10. Având în vedere desele îmbol­năviri ale lui Timotei, ce-i spunea apostolul ? 1 Tim. 5, 23.

Este cu neputinţă de admis că aici apostolul ar sfătui pe Timotei să în­trebuinţeze chiar puţin vin fermentat, ţinând seamă de îndrumările precise, precum : Prov. 20, 1. ; 23, 29—32 ;

In Leveticul 10. 8—10, cetim că preo­ţii erau opriţi să bea vin sau băuturi ameţitoare. Chiar în folosirea vinului dulce (must de struguri) care este în­găduit, era o tendinţă de a se des- volta gustul pentru un astfel d’e must încât să conducă la folosirea lui a- tunci când ,,face mărgăritare în pa­har**. Este posibil că Timotei dându-şi seamă de această tendinţă, renunţă şi .la folosirea vinului dulce (nefcrmen- tat). Aici apostolul îl îndeamnă să ia acest fel de vin pentru binele său fizic.

11. Care două categorii de păcate a- vea să întâlnească el în Comunitate ?1 Tim. 5. 21. f

,,Eu avertizez pe toţi acela care poartă numele lui Hristos să se cer­ceteze bine pe el înşişi, şi să-şi măr­turisească în mod complect toate gre- .şelile lor, pentru ca ei să poată merge mai înainte la judecată, şl ca îngerul să poată scr ie : ,,Iertat**, în dreptul numelui său".

12. Ce este spus despre faptele bune?I Tim. 5, 25.

ADEVARATA BOGĂŢIE SPIRITUALA15 August 1953

1. Ale cui cuvinte exprima Pavel în , epistola sa către Timotei ? 1 Tim. 6, 3.(^^*tuturor relelor I

mai mică măsură de lăcomie sau ego­ism ; El urăşte rugăciunea şl îndem­nurile acelora care nutresc asemenea trăsături rele. Satana conduce pe oa­meni să fie din ce în ce mai egoiş.ti şi mai lacomi, şi apoi sare în sus de bucurie când îi vede învăluiţi în ei înşişi, strânşi şi egoişti. Adevăratul credincios nu se va lăsa niciodată prins în mrejele lăcomiei şl egoismu­lui care să-i ducă la strângerea de bogăţie, ci dacă are cu ce să se hră­nească şi cu ce să se îmbrace, credin­ciosul va fi mulţumit.

8. In ce cad acei care vor să se îmbogăţească ? 1 Tim. 6, 9. pr.

9. Care este rezultatul final pentru iubitorii de bogăţii ? I Tim. 6, 9. u. p.

Pavel arată ce riscă acei oare ulear- gă să ajungă t)Ogaţi. T.i sunt orbiţi de Satana şi se conving pe ei înşişi că dorinţa lor de câştig urmăreşte ţinte bune ; ei îşi forţează conştiinţa, se înşeală pe ei înşişi, şi continuu sunt l;)Comi după bogăţii. Unii ca a- ceştia s ’au rătăcit dela credinţă, şl s ’au străpuns cu multe dureri. Ei au sacrificat principiile nobile şi înalte, au dat credinţa pentru bogăţii, şi dacă nu sunt desamă^,nti în re priveşte ţinta, ei sunt desamăgiţi în fericirea pe care au socotit că le-ar da-o bogă­ţiile.

Ei sunt încurcaţi şi turburaţi de grijă ; ei au ajuns sclavii sgârceniei lor şl au târît şi familiile lor în a- cceaşi sclavie, şi foloasele pe care le culeg sunt, aşa, cum spune Cuvântul Sfintelor Scriptuii: ,,prăpăd şl picr- zare“ ,

10. Care este — după Cuvântul Scripturii — una din rădăcinile tutu­ror relelor ? I Tim. 6, 10. pr. p.

Se pare că ar fi fost mal bine tra­dus acest text în felul următor : ,,Căci Iubirea de ban! este rădăcina tutuiror acestor rele**, deoarece nu poate fl adevărat că Iubirea de bani este ră­dăcina tuturor relelor, ci mal de gra­bă a relelor amintite în versetul (9) de mai înainte, precum : ,,căderea în Ispită, în laţ şl în multe pofte nesă­buite ’şl vătămătoara**. Nu Iubirea de hani a fost rădăcina păcatului Iul Adam. Deseori acest text a fost citat într’un chip nepotrivit ; deseori auzim : Scriptura spune: Banul este rădăcina

Nu, Scripturile nu2. Care este rodul cercetărilor fără

rost şl al certurilor de cuvinte? 1 Tim.6, 4, 5. pr. p. ^ '

3. Ce cred el despre evlavie ? I Tim.6, 5 p. d. " :

4. Ce trebuia să facă Timotei faţă def astfel de oameni ? 1 Tim. 0, 5. u. p.

6. Cum este evlavia însoţită de mul­ţumire ? 1 Tim. 6, 6.

6. Despre care două adevăruri evi­dente vorbeşte apostolul ? 1 Tim. 6, 7. '•^Jfămătaare oare duc pe oameni la ple-

spun un asemenea lucru. Banul nu este rădăcina nlciunul rău, şl el nu este vreun oarecare fol de rău ; da/r iubirea Iul este rădăcina tuturor rele­lor amintite în acest text.• Iubirea de bani îşi are rădăcina în lăcomie. Lăcomia stă la baza oricărui rău. Acei care vor să fie bogaţi, acel oare folosesc orice putere a fiinţei lor spre a strânge bani, cad în pofte vă-

Apo«tolul Pavel declară : Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig**. Cuvântul spune că n’am a- dus nimic în luma şl, la încheierea vieţii noastre. nJ i nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Acela însă care în vieaţa lui dă dovadă de evlavie ne­prefăcută, duce cu sine marele câştig al vieţii veşnice pe care Domnul o va da tuturor credincioşilor Săi.

7. cele

Ire.11. In goana lor după îmbogăţire,

ce calc au apucşt chiar şl unii cr^ dlncloşl ? 1 Tim. 6, 10. u.

Hristos a văzut că în goana după afaceri Iubirea de bani va îngheţa a- dânc şl tare sufletele şl va închîdc simţămintile faţă de nevoile celui su­ferind, ,,Vedeţi**, era avertlzairea, de­seori repetată, a Iul Hristos, ,,şl pă-

Ce spune apostolul Pavel despre a orice fel de lăcomie**. ,,Volnecesare corpului? 1. Tim. 6, 8, *^nu p’uteţl servi şl lui Dumnezeu şl Uil

Dumnezeu nu poate îngădui nici coa Mnmona

î n d e m n u l a p o s t o l u l u i

2 2 Aucust 1953

1. Ce era sfătuit TImotel, personal» ftă facă? 1 Tim. 6, II pr. p.

Cuvintele : aceste lucruri". »e re­feră la iubirea de l>ani şl relele în­soţitoare despre care se voirbeşte în versetele 9 şi 10. De iubirea de bani şi de relele care decurg din ea, efă- tueşte apostolul pe omul Iul Dumne­zeu să fugă.

2. Care însuşiri, necesare vieţii de credinţă, este îndemnat Tlmotei s ă - le caute? 1 Tim. 6, II u. p.

3. In locul goanei după avere, du^ă ce avea să se străduiască el ? 1 Tim.6, 12 pr. p.

4. Ce avea să facă el cu vioaţa veş­nică la care a fost chemat ? 1 Tim6, 12. p. d.

5. La ce experienţă din vieaţa luî Timotei se referă apostolul Pavel ? 1 Tim. 6, 12. u. p.

Nu găsim decât foarte puţin amlntat despre Timotei ca martor al Evanghe­liei (Ebrei 13, 23). Aceasta Tusese pen­tru Timotei o ooazîe vădită <ie a dao bună mărturie, ori, cu ooaziia îiită ririi lui ca predicator, după cum au gAndit unii. In accai încercaPî perioadă n istoriei bisericii fără înd/jtială că el a avut o mulţime de ocazii să mărtu­risească despre Mristos.

6. Pe cine luă ca martori apostolul, atunci când chemă pe Timotei la o consacrată împlinire a slujbei sale ? \ Tim. 6, 13. pr. p

7. Ce este spus ac! despre Isus , Hristos ? 1 Tim. 6, 13. u. p.

H. Ce toiivor*jIrc a av it <oc Isus Hristos şi Pilat din Pont?18. 33—37.

tt. Ce însărcinare era dată Iui limo- tei ? I Tim. 6, 14. pr. pr.

Aci sunt amintite două lucruri : a) că porunca însăşi - întroaga învăţă tură a lui Hristos, — trebue păstrată în întregime ; b) că vieaţa lui trebue să fie în armonie cu rjcea învăţătură. Păzeşte porunca ,,fără prihană" — în Cartaa Sfântă să nu fie nici o pată ; să nu se adaoge nimic, să nu se schimbe nimic în ea. Adevăirui] să ră­mână aşa cum a fost dat de Dumne zeu, ,,Fără vină", — fie oa, în pur­tarea sau spiritul tău, să nu ex\ste nimic ce ar fi contrariu a-devă'rului divin. I^ăstrează adevărul şi adevărul te va păstra pe tine.

10. Până la ce timp avea să fie sluj­başul Domnului credincios în slujba sfântă la care a fost chemat ? 1 Tim.6, 14 u. p.

11. Când avea să aibă Ioc arătarea Domnului nostru Isus Hristos ? 1. Tim.6, 15.

Mulţi oare s*au numit pe ei adven­tişti au fost fixalori de date. Rând pe rând a fost fixată venirea lui Hristos; cLar de repetate ori rezultatul a fost desamăgirea. Timpul precis al venirii Domnului Isus Hristos este arătat a fi dfncolo de orizontul muritorilor. Chiar îngerii care slujosc celor care vor moşteni mântuirea, nu ştiu njci ziua, nici ceasul, ..Despre ziua şi despre ceasul acela nu ştie nimenn

nici îngerii din ceruri nici Fiul, ci numai Tatăl". (Mat. 24, 36).

12. Ce descriere sublimă este făcută despre Dumnezeu ? | Tim. 6, 16.

Apostolul Pavel exclamă : , ,0 a- dâncul bogăţiei înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeul Cât de nepătrunse sunt Judecăţile Lui, şl cât de neînţelese sunt căile Lui 1" Dar deşi nori şi ne­gură II înconjoară, dreptatea şi jude- ca'ua sunt temel'a scaunului Său de domnie". Noi putem înţelege purtarea Sa cu noi şi motivele de care este mânat, în măsura în care putem pri­cepe iubirea şi îndurarea Sa fără margini.

13. In ce limbaj vorbeşte psalmlstul Davld despre Cel Veşnic? Ps. 104, 1—4.

SFAT CĂTRE CEI BOGAŢI

29 August

I. Revenind la chestiunea bogăţiilor, ce sfat II se dă bo^îaţllor din lumea aceasta ? | Tim. 6, 17. pr. p.

,,îndeamnă pe bognţM veacului aces­tuia să nu se îngâmfe şi să nu-şl pună nădcjd<vi în n’şte bofîăţil nestatornice".O, dară ar lua seama la cuvântul a- cesta toţi bogaţii din lume I •

P#»vel în scrisoarea sa către Timo­tei voia să întipărească în mintea Iul necesitatea do a da o a«î^menea în­drumare ce ar trebui să îndepărteze concepţia care foarte uşor se furişează între bogaţi, că din pricina bogăţ’ilor lor, eî ar fi superiori celor care suntfn sărăcie; că datorită lor de a câş­tiga, ei ar fl super'orl în înţelepciu­ne şl Judeoa‘ă — în scurt — că, câş­tigul este evlavie. în ac<?as ia constă o TfY^e'joCÎuîie fnox^nvă. d e p n f fn M.tu

seama la în-demnul pfj care T nvol 0 sfătuit pe Timotei să-l dea bosfaţllor I

2. Cnm îşi revarsă Dumnezeu bine­cuvântările Sale ? I T'm. 6. 17. u. p.

3. In ce scop ar trebui folosite bo­găţiile ? I Tim. 6, 18.

Niciodată n’a fo<?t vo’a Iul Dumne­zeu ca să existe mizeria în lume. El n*a înţeles ca tm om să a'bă d’n abundenţă tonto obiectele de lux în vieată. ne când eonii- aUo”a să strige după pâine. Toa-te mljloarel^. rare nu sunt folosHe pentru trebuinţele ime­diate .şi strict necesarr» traiului. au fost încred'ntate oamenHor, pentru a face pr'n ele b’nele şi n fi i^stfel pen­tru alţii o binecuvântare. Credinciosul (5are doreşte să *;e bucure de vieaţa cea ve.şnlcă va fi întoMea^ina ,,gata fiă simtă împreună cu alţii".

4. Ce comoară va dobândi acela care este ,,gata să simtă împreună cu al­ţii ? 1 Tim. 6, 19 pr. p.

5. La ce-l va folosi credinciosului o astfel de comoară spirituală? 1 Tim.6, 19 u. p.

6. Ca fnche’ere a epistolei sale, ce sfat stăruitor dă Pavel ? I Tim. 6. 20. pr. p.

7. De ce avea să sc ferească Timo­tei ? I Tim. 6, 20 p. d,

„Fereşte-te de flecăriile lumeşti** — spune Cuvântul, Timotei, bărbatul că­ruia Dumnezeu îi încredinţa.se o lucra­re atât de însemnată ca acea a clă­dirii unui adevărat caracter creştin, nu

avea să se ocupe cu lucruri fără niclo însemnătate pe oare apostolul le nu­meşte ,,flecării". El avea să se ţină departe de orice preocupare de acest fftl.

8. Ce au făcut pe unii să se abată dela credinţă? I Tim. 6, 21. pr. p.

9. Cu ce binecuvântare tnchele a- postolul Pavel prima sa epistolă către Timotei ? 1 Tim. 6. 21. u. p.

ÎNDEMNURI CĂTRE TIMOTEI

5 Septembrie 1953

1. Prin a cui voie a devenit Pavel apostol al Iul Hristos? 2 Tim. I, I.

2. Ce salutare foloseşte apostolul în epistola sa către Timotei ? 2 Tim. 1, 2.

Aceasta este ultima epistolă pe care apostolul Pavel o scrie din Roma în timpul celei de a doua întemniţări a sa în acelaş oraş, cam pe la anul 66 d. Hr. El dorea să mai vadă încăo- dată pe prietenul său din ' anii dela început, pe carc îl călăuzise în vieaţa iui de sojforinţă din acele vremuri. A- ceasta a fost ce 3 condus pe Pavel sfl alcătuiască această a doua epistolă plină cu sfaturi şl îndemnuri necesare pentru Timotei, mai ales dacă el n’ar fi putut veni să-l mal vadă pe apostol, aş«a cum se pare că s*a şi întâmplta.

3. Ce spune apostolul Pavel despre experienţa propriei sale vieţi în lucra­rea de slullre către Dumnezeu ? 2 Tirn.I, 3 D. p.

Pavel nu-l slujea loji Dumnezeu din moşi strămoşi, ci el îi slujea cu un cuget curat, aşu cum l-au slujit şi strămoşii Iul.

4. Cât de continuu era am’ntlt Ti­motei în rugăciunile apostolului ? 2 1 ‘ n: / . 3 u. p. i

Kug^ciunea schimbă faţa lucrurilor, vJredinciosul care nu trăieşte o vieaţă de rugăciune nu poate nădăjdui să crească în cele splrituaile. Pavel po­menea neîntrerupt în rugăciunile sale pe con lucrătorul său, Timotei.

5. De ce îşi aducea aminte apostolul Pavel ? 2 Tim. I, 4 pr. p.

Cu siguranţă că vieaţa şl slujba lui Timotei n*a fost uşoară. El avea ne­voie de ajutor divin întru îndeplinirea chemărilor sflnle. Pavel »e ruga ne- întrerupt pentru el.

6. Ce dorinţă avea Pavel cu privire la Timotei ? 2 Tim. I. 4 u. p.

Pavel si Timotei erau legaţi împreu­nă printr’o dragoste neobişnuit de profundă şl tare. Dela convertirea fia, Timotei se împărtăşise de strădulnţc«le şl sulerintele lut Pavel si prieteni» dintre cel doi ajunse tot mal tare, mai profundă şl mai stântă, încât tot t:e pfxitc fi un fiu pentru un Tată .’u- bit şi onorat, era Timotei pentru bă­trânul şi trudltul apostol. Nu este de mirare ca în singurătatea sa. PaveJ dorea să-l vadă.

7. Ce dai spiritual pe care-I avea Timotei, tl aminteşte Pavel In mod deosebit ? ă Tim. I, 6 pr. p.

8. In cine sălăşlulse întâi acest dar spiritual ? 2 TIni, I, 6 u. p.

9. Ce ÎI aduce aminte Pavel Iul Ti­motei ? 2 Tim. I, 6.

Din felul general de exprimare aj lui f^avel SC pare că Timotei fusosc ffjarte sdruncinat din pricina înlemnl- ţării Iul Pavel. Timotei ca şi însuşi

t-1

marele apostol, îşi dădea seama că sfârşitul vieţii lui Pavel ero aproape, hapl care îl făcea pe tânărul păstor în Biserică să se îngrijoreze.

10. De ce natură este spiritul dat de Dumnezeu credincioşilor ? 2. TIm.

11. De ce lucru nu trebuia să se ruşineze Timotei ? 2 (T m. 1, 8, pr. p.

Era foarte uşor oa Timotei să se fi temU't şi să se fi ruşinat de bătrânul sâu prieten şi învăţător, căci după o vreme rău voitorii născociră ide:ia de a învinui pe Pavel de crima instigă­rii arderii Romei. Niciunul d’n ei nu gândeau câtuşi de puţin că el era vi­novat ; diar ei ştidu că o asemenea în­vinuire, făcută cu lap-arenţa coa mai demnă de crezare. îi va pecetlui soarta.

CREDINCIOS IN LUCRAREA LUIDUMNEZEU

12 Septembrie 1953

1. Despre ce era sigur autorul epis­tolei către Timotei ? 2 Tim. 1, 9 pr. p.

2. Pe ce arată el, că se întemeiaza dobândirea mântuirii din păcate ? 2 Tim. 1, 9 u. p.

Iubirea lui Dumnezeu l-<a făcut să ia hotărîrea să ofere fiinţei omenoş'i mântui>rea din păca.t pr'n h-arul Său arătat în Isus Hristos, Fiul lui Dum­nezeu, Această hotărlre El a luat-o ,,înainte de veşnicie**.

3. Când şi cum a fost descoperită iubirea lui Dumnezeu ? 2 Tim. 1, 10 pr. p.

4. Ce lucrare se făcuse prin venirea Iul Isus Hristos ? 2 Tim. I, 10 u. p.

Fiinţa omenească nu este nemuri­toare, dela natură. Nemurirea o numai Dumnezeu (1 Tim. 6, 16). Cro dine osul poaie^ dobândi jieinuri-r^ -

i Î3us Hrislcs; cî.v a„a adus la lumină vieaţa şi ncpuîre- zirea, prin Evanghelie".

5. Al cui propovăduitor a fost ales Pavel şi către cine? 2. Tim. 1. ii .

6. La ce îl dusese pe Pavel aceasta alegere a sa ? 2 Tim. 1, 12 p.r p.

7. Care era atitudinea sa faţă de experienţa prin care trecea ? 2 Tim.I. 12 p. d.

8. Ce încredinţare stăpânea inima lut Pavel în acel timp ? 2 Tim. 1, 12 u. p.

Oriunde ar fi fost Pavel — fie în faţa ameninţărilor Fariseilor, fie în faţa mulţimii furioase la L'stra sau0 păcătoşilor osândiţi în închisoarea macedonciană : fie încurajând pe vâs­laşii cuprinşi de panică pe vasul nau­fragiat, sau stând singur în faţ i lui Nero spre a-şi apăra vieaţa, — el n ciodată nu s ’a ruşinat de cauza pe oare o susţinea.

9. La ce era îndemnat Timotei sâ tină? 2 Tim. 1, 13.

10. Ce avea să facă el cu lucrul care1 s'a încredinţat ? 2 Tim. 1, 14.

11. La ce experienţă neplăcută se referea apostolul ? 2 Tim. I, 15.

Un mare număr de creştini, dacă nu Comunităţi întregi ,au tăgăduit lesră- tura cu marele apostol al păgânilor creştinaţi, şl se poate că nu au mai ascultat d'e unele din învăţăturile saie.

12. Spre deosebire de prietenii care l-au părăsit, cine a stat sincer lângă Pavel ? 2 Tim. 1, 16—18.

SOLEMNA INSARCINARE A LUIt i m o t e i

19 S e p te m b r i e I9.S3

1. înaintea cui era dată lui Timotei solemna însărcinare de pastor ? z Tim. 4, I pr. p.

2. Ce lucrare îl revenea lui Timotei, ca slujitor ai Evangheliei? 2 Tim. 4, 2.

A urî şi a mustra păcatul, şi în ace- laş timp să arăţi milă şi bunătate faţă de păcătos, este un lucru greu. Cu cât vor fi mai stâruiioare eforturile noastre prop*rii de a atinge sfinţenia inimii şi vieţii, cu atât vom înţelege mai mult şi mai bine păoalul, şi cu atât va fi mai hoţărîtă dezaprobarea lui din partea noiastră.

E s t e n e v o ie să a r ă t ă m fa ţă d e cel g r e ş i t o iu b i re ca a lui Hrisicxs. î n s ă aci e s t e şi p r im e jd ia d e a a f ă t a o a şa m a r e î n g ă d u i n ţ ă f a ţ ă de g re şa . ’a sa î n c â t el se va soco t i n e d e m n de m u s ­t r a r e , şi o v a p r iv i n e ' la locul ei şl n e d r e a p t ă . In p r iv in ţa a c e a s i a se cere m u l t t a c t şi î n ţ e l e p c iu n e dc su s . P r i n i r ă . r e a unei vieţ i de s f in ţ i re , s lu j i to r i i D o m n u lu i v o r p r im i şi d a r u l de a şii c u m să t r a t e z e pe cei g re ş i ţ i .

3. Ce vor dori acei care nu sunt dispuşi să primească o învăţătură să­nătoasă > 2 Ti.n. 4. 3.

4. Spre ce îşi vor îndrepta ei, mai de grabă, urechea ? 2 T.m. 4, 4.

5. Spre deosebire de acei care tră­iesc In lumea închipuirilor, ce spune apostolul lui Timotei să facă ? 2 Tim. 4. 5.

, , lm p l in e ş t e - ţ i b in e s lu jba* ' — s p u n e C u v â n t u l Iu» D u m n e z e u . A ces t c u v â n i se r e ie ră în p r im u l r â n d la p a s t o r i i şi s l u jb a ş i i B iser ic i i oa^e s u n t c h e m a ţ i să lu c reze o j o - u ' E v a n g h e l i e i ; di'T ei *6 ' fe iVră rii o r^ v j r e ».Tredincios c-are e s te î n d e m n a t . în felul a c e s t a să - ş i î n d e p l i n e a s c ă în moct conştiinc:o«s s lu jb a s a , o r i c a r e a r fi n a t u r a ei. EI n u n u m a i c ă va fi c o n ş t i in c .o s , d a r lu c ru l pe c a r e îl a r e în d e p l in i t il va f a c e şi la t im p . C re d in c io s u l va face a ş a d in c o n v in g e r e că a ş a e s t e b ine.

6 Ce simţea Pavel cu privire Ia sfârşitul vieţii sale? 2 Tim. l, 6.

7. Ce încheiere, cu priv.re la vieaţa sa spirituală, a putut tace Pavel ? 2 Tim. 4. 7.

Nicio m â n ă c r e d in c io a s ă n u a î n ­s e m n a t p e n l r u g e n e r a ţ i i l e v i i t o a r e u l ­t im e le s c e n e din v ie a ţa a c e s t u i b ă r b a t s f â n ’ ’ î n s ă i n s p i r a ţ a a păs-tnat p e n . r u noi m ă r t u r i a sa d in a ju n u l m or ţ i i sa-ie.

8. Spre ce privea el la încheierea vieţii sale ? 2 Tim. 4, 8 p. p.

9. Dela cine va primi el ,,cununa neprihănirii ? 2 Tim. 4, 8 p. d.

10. Cine se va mai împărtăşi de a- ceastă cerească răsplătire ? 2 Tim. 4, 8 u. p.

Acel c re d in c io s oa re în t r ă i r e a vieţ i i s a l e de c r e d in ţă şi în t o a t e m a n i f e s ­t ă r i l e lui d in v i e a ţ ă , va fi c o n ş t i in c io s , c in s t i t , co rec t , s u p u s şi a s c u l t ă t o r , va a j u n g e să^ fie b ine a p re c ia t de s e m e n i i s ă i în a c e a s t ă v i e a ţ ă , şi la î n t â l n i r e a sa cu D oni i iu l I s u s r ă s p l ă t i t cu ,,c u ­n u n a neprihăniri i** d e s ă v â r ş i t e pe c a r e D u m n e z e u o v a d a tuturcvr celoa* c r e ­d incioş i .

TERMINAREA LUCRĂRII LUI PAVEL

26 Septembrie 1953

I. Ce dorinţă avea apostolul faţă de Timotei ? 2. Tim. 4, 9.

.2, Ce este spus despre Dima ? 2 Tim,4, 10 pr. p.

3. Numai cine a mai rămas cu apos­tolul şi pe cine mai dorea el să vadă?2 Tim. 4,11

Acest' Akircu este fără îndoială loau iMarcu, evanghelistul care era fiul so- Vel Iul Barnaba şl autorul Evanghe- iliel care îi poartă numele. loan Marcw porni cu Pavel şi cu Ba-rnaba în prima călătorie a apostolului (Fapte 12,25). dar cu ocazia celei de a doua călă­torie a lor, Pavel a refuzat să-l mai ia. Raportul cel scurt pe care îl a- vem este că cu acea ocazie loan Marcu, nu-i însoţise în lucrarea lor (Fapte 15, 37-40).

Cât de reînviorător este să găseşti în ultima epistolă a Iui Pavel, acea mărturie cu privire la Marcu : ,,căci el îmi .este de folos pentru slujbă !“ .

4. Dece lucruri avea nevoie bătrâ­nul apostol ? 2 Tim. 4, 13.

5. Cine es*te amintit de apostol, ca unul care i-a făcut mult rău ? 2. Tim. 4,14.

Ce spune Pavel cu privire Ia prima sa înfăţişare înaintea lui Nero ? 2 Tim. 4, 16 pr. p.

7. Ce dorinţă îşi exprimă el în legă­tură cu aceasta? 2 Tim. 4.16 u. p.

8. Ce zice apostolul despre Isus Hristos şi lucrarea Lui faţă de El ? 2 Tim. 4,17.

’ »npăra*iil N e n c”'' i.’a î li . »_ci r.;;t fiiTai'ii împăraţi oare a stăpânit în fmpărăţia Romei din vechime. Fap tele, lui de cruzime au îngrozit pe contimporanii lui şi au umplut cu dispreţ, faţă de el, sufletele tuturor acelora din generaţiile viitoare care au ajuns să i le cunoască. Apostolul Iul Dumnezeu Pavel, se găsea în faţa acestui crud împărat, spre judecare pentru fapte născocite. Pavel a* părat singur.

Niciodată mai înainte Nero nu a- uzise adevărul aşa cum îl auzi de data aceea. Niciodată mai înainte nui se descoperise enorma vină a pro­priei sale vieţi. Lumina cerului stră­bătu cămările pline de păcat ale s-u-fletulul său. Pentru o clipă, cerul se deschisese vinovatului şi înăspritului Nero, şi se părea că el doreşte pa­cea şl curăţenia lui. Dar împăratul Romei nu s*a lăsat de rele şi jude­căţile lui Dumnezeu, aduse de pro­priile sale fapte, l-au ajuns.

9. Ce încredere avea apostolul In Isus Hristos, Domnul Său ? 2 Tim.4, 18.

10. Cui trimete EI sănătate ? 2 Tim.4,19.

11. Ce dorinţă îşi exprimă din nou apostolul şi cine trimite sănătate lui Timotei? 2 Tim. 4,21.

12. Cu ce cuvinte încheie Pavel a- postolul ultima sa epistolă ? 2 Tlm 4,22.

£

I

I

-I

I