ZimbruZimbru

Stare de conservare

Zimbrul (Bison bonasus) este o specie de bizon care se găsește în Europa. Animalul a fost descris prima dată în literatura științifică de Carl Linné în 1758. În 1996 a fost clasificat ca specie în pericol.

Caracteristici

Zimbri în rezervaţia Vânători, Neamţ

Zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat. Un zimbru are o lungime de 2,9 - 3 metri și o înălțime de 1,9 metri, cântărind de la 300 la 920 kg. Este mai înalt, dar mai puțin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american. De asemenea are păr mai scurt decât acesta.

Zimbrii sunt pe cale de dispariție. Zimbrii trăiesc în păduri, având foarte puțini dușmani naturali; există doar câteva relatări din secolul al XIX-lea încoace despre atacuri din partea lupilor și urșilor. Zimbrul este ierbivor.

Zimbrii trăiesc 28 de ani în captivitate, dar în sălbăticie trăiesc mai puțin. Pot avea pui la vârste între 4 și 20 de ani la femele și între 6 și 12 ani la masculi. Teritoriul zimbrilor poate ocupa și 200 km², iar unele turme preferă pajiștile și poienile din pădure.

Zone de habitat

În Europa de Vest, zimbrii au dispărut încă din secolul al XI-lea, mai puțin în Ardennes unde au rezistat până în secolul al XIV-lea.Ultimul zimbru din Moldova a fost ucis în 1762, iar din Transilvania în 1790. În estul Europei, zimbrii erau proprietatea regilor poloni, lituanieni și țarilor ruși. Regele Sigismund I al Poloniei a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconarea zimbrilor în anii 1500. Ultimul zimbru în sălbăticie a fost ucis în Polonia în 1919, iar din lume în 1927, în Caucaz.În 1927 mai puțin de 50 de zimbri mai rămăseseră în lume, toți în grădini zoologice, ultimii zimbri în sălbăticie fiind uciși de braconieri după Primul Război Mondial.Zimbrii au fost reintroduși cu succes în sălbăticie începând cu 1951. Se găsesc în zone protejate din păduri din Polonia, Belarus și Republica Moldova, turme existând și în Lituania, Ucraina, Rusia și Kîrgîzstan, iar grădini zoologice din 30 de țări au exemplare din acest animal.În 2000, specia număra 3.600 de exemplare cu un grad mare de consangvinitate, toate fiind descendente din doar 12 indivizi. Din acest motiv zimbrii actuali au o diversitate genetică limitată, fiind foarte vulnerabili la boli.

În România

În România, zimbrii pot fi admirați în Rezervația Dragoș-Vodă de la Vânători Neamț, în Rezervația Neagră de la Bucșani, Dâmbovița (cea mai mare rezervație din România ca număr de exemplare [2]), în rezervația Valea zimbrilor din Vama Buzăului, Brașov, la Hațeg - Slivuț, la Grădina Zoologică din Târgoviște și, un singur exemplar, la Grădina Zoologică din București. Zimbrii au fost re-introduși în România în anul 1958, când primele două exemplare de animale au fost aduse din Polonia și ținute într-o rezervație din Hațeg.[3] Ideea zimbrilor în libertate, pe teritoriul României, s-a născut abia în 1999, printr-un program susținut de Banca Mondială și Uniunea Europeană.[3]

În 2003 au fost aduși 15 zimbri din vestul Europei, pentru care a fost amenajat un țarc cu o suprafață de 180 de hectare.[3] În acest loc, zimbrii trăiesc în semi-libertate.[3]

În data de 21 martie 2012 au fost eliberați 5 zimbri din Parcul Național Dragoș Vodă, ei sunt monitorizați în permanență.[4]

În Republica Moldova

Conform savanților, zimbrul ar fi existat în Moldova acum 300 de ani, iar la începutul secolului al XIX-lea, acesta ar fi dispărut.[5] În anul 2005, în baza unui acord interstatal dintre conducerea Republicii Moldova și cea a Republicii Polone, s-a convenit de a reaclimatiza zimbrul în Republica Moldova. Drept urmare, în data de 19 august 2005 în rezervația naturală Pădurea Domnească au fost aduși 3 zimbri (un mascul și două femele) din 2 rezervații diferite din Polonia.[6] Spre sfârșitul anului 2013, populația de zimbri din rezervația Pădurea Domnească a ajuns în număr de șase. În rezervație zimbrii sunt ținuți într-un țarc cu o suprafață de 32 de hectare, care poate găzdui până la 18 exemplare.[7]

Clasificare

Au existat trei subspecii de zimbri: Bison bonasus bonasus (Linneus, 1758) - cel actual Bison bonasus hungarorum - dispărut Bison bonasus caucasicus - dispărut, deși un individ a fost printre cei 12 strămoși ai turmelor actuale.

Turmele moderne sunt ținute în două linii de sânge: una care conține doar Bison bonasus bonasus (descendenți ai doar 7 animale) una care conține toți cei 12 strămoși, inclusiv un taur de Bison bonasus caucasicus.

Trivia

Chiar dacă sunt asemănători ca aspect, zimbrii nu sunt aceeași specie cu bourii, simbolul Moldovei fiind bourul și nu zimbrul.

Zimbrul este simbolul național al Belarusului.

Zimbrul  (Bison bonasus), cunoscut sub numele de bizon european sau bizonul de lemn din Europa sau wisent , este o specie de bison eurasiatic. Este cel mai greu animal terestru supravieţuitor sălbatic din Europa .Zimbrul are aproximativ 2,1 la 3,5 m lungime şi 1,6 la 2 m  inaltime. Greutatea de obicei, poate varia de la 300 la 920 kg, ocazional  1.000 kg  sau mai mult. În medie, este un pic mai usor in masa corporala şi totuşi mai inalt la umăr decât bizonul american (Bison bison). Comparativ cu speciile americane, zimbrul are parul mai scurt pe gât,  dar coada şi coarne mai lungi.Zimbrii au fost vânaţi până la dispariţie în sălbăticie,  ultimul exemplar fiind împuşcat în Pădurea Białowieża în Europa de Est Polonia, în 1919 şi în Caucazul de Vest în 1927. De atunci au fost reintroduşi  din captivitate în mai multe ţări din Europa , toţi descendenţi din Białowieża sau din bizonii de câmpie  europeni.

În 1996, IUCN a clasificat zimbrul ca o specie pe cale de dispariţie . De atunci a fost retrogradat la o specie vulnerabilă . În trecut, a fost ucis de obicei pentru a produce piei şi coarne de băut , în special în timpul Evului Mediu .

Etimologie

În engleza modernă cuvântul “wisent”, este împrumutat din  germană moderna Wisent, care provine de la germanicul  wisund (cf. nordica veche visundr,  germană veche wisunt).Cuvântul englez “bizon” este împrumutat din latină, dar derivă din aceeaşi cuvint germanic . Numele de “bizon”, a început să fie folosit în limba engleză, în Evul Mediu târziu, şi “zimbru”, în secolul al 19-lea.

IstorieDin punct de vedere istoric, specia zimbru a cuprins toate zonele joase din Europa, şi se extinde de la Masivul Central la râul Volga şi Caucaz . Se poate să fi trăit odată în partea asiatică a ceea ce este acum Federaţia Rusă . Populatia de zimbri a scăzut, odata ce populaţiile umane au extins tăierea pădurilor. Prima populatie a fost extirpata în  Galia , în secolul al optulea. Zimbrul a dispărut în nordul Suediei, în secolul 11, şi în Anglia sud 12. Specia a supravieţuit în Ardeni şi Vosges până în secolul al 15-lea.

Zimbrii au supravieţuit în câteva păduri naturale, câteva în Europa, dar numărul lor s-a diminuat continuu. Ultimul zimbru  european din Transilvania a murit în 1790. În Polonia , zimbrii din Pădurea Białowieża au fost în mod legal proprietate a regilor polonezi . Efectivele de zimbri liberi au existat în pădure până la mijlocul secolului al 17-lea. Regii polonezi au luat măsuri pentru a proteja bizonul. Regele Sigismund al II-lea Augustus a instituit pedeapsa cu moartea pentru braconajul zimbrilor   în Białowieża, în mijlocul secolului al-16-lea. În secolul al 19-lea, tarii rusi au păstrat vechile legi poloneze, care protejează efectivul de  zimbri în Białowieża. În pofida acestor măsuri şi altele, populaţia de zimbri a continuat să scadă în secolul următor, doar în Białowieża şi populaţiile Caucazul de Nord au supravieţuit în secolul 20.

În timpul Primului Război Mondial , trupele germane ocupatoare au ucis 600 de zimbri din Pădurea Białowieża pentru sport, carne, piei, şi coarne. Ultimul zimbru salbatic din Europa a existat în Polonia şi a fost ucis în 1919, iar ultimul zimbru sălbatic european din lume, a fost ucis de braconieri în 1927, în Caucazul de vest .

Comportamentul şi biologie

Structura socială şi comportamente teritoriale

Zimbrul este un animal de turmă, care traieste in ambele grupuri mixte şi-exclusiv masculin. Grupuri mixte formate din copii, tineri cu vârste între 2-3 ani, viţei, precum şi tauri tineri adulţi. Dimensiunea medie a şeptelului este dependentă de factorii de mediu, deşi în medie, acestea numărul 8-13 animale pe efectiv. Efectivele care constau exclusiv de tauri sunt mai mici decât cele mixte, care conţine două persoane, în medie.

Teritoriul deţinute de tauri este corelat cu varsta, cu tauri tineri cu vârste cuprinse între 5-6 tendinţa de a forma zone mai mari de acasă decât bărbaţii mai în vârstă. Zimbrul nu apara teritoriul. Domeniile de bază ale teritoriului sunt, de obicei, amplasate în apropiere de pajişti şi surse de apă.

ReproducereaPerioada rutului are loc din august până în octombrie. Viţeii în varsta de 4-6 ani, deşi maturi sexual, sunt împiedicaţi de la imperechere de tauri mai mari. Vacile au de obicei o perioadă de gestaţie de 264 de zile, si de obicei dau nastere la un viţel la un moment dat.În medie, viţelul de sex masculin cântăreşte 27,6 kg   la naştere, şi femei 24.4 kg.Dimensiunea corpului la masculi creşte proporţional până la vârsta de 6 ani. In timp ce femelele au o creştere mai mare a masei, în primul an, rata de creştere este relativ mai lentă decât cea a bărbaţilor de la vârsta de 3-5. Viţelul ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de doi ani, în timp ce vaci face acest lucru în anul al treilea.

DietaZimbrii au dieta bazată în principal pe iarbă ,  lăstari şi frunze . În lunile de vară, un mascul adult poate consuma

32 de kilograme de produse alimentare într-o zi .În ciuda aspectului lor şi mişcăriu lente , zimbrii sunt surprinzător de agili şi pot sări 3 metri în lungime   sau  garduri înalte de 2 metri.

ConservareaProtecţia zimbrului are o istorie lungă, între secolul 15 şi 18, începând cu cele din Pădurea Białowieża ,unde efectivele au fost protejate şi dieta lor completata.  Eforturile de a restabili această specie în sălbaticie au început în 1929, cu Centrului de la Białowieża, Polonia.

ReintroducereaZimbrii s-au reintrodus cu succes în sălbăticie, începând în 1951. În padurea Białowieża Forest din Polonia şi în Belarus există un efectiv la 800 de bizoni în sălbaticie. Efective în sălbăticie pot fi găsite în pădurile din Caucazul de Vest .

Efective largi se găsesc în Polonia , Lituania , Belarus , Ucraina , România , Rusia , Slovacia , Letonia , Kârgâzstan , Republica Moldova (din 2005), în Spania (din 2010), în Danemarca (din  Efectivul numara in prezent aproximativ  3.000 de bizoni , toate descendente din doar 12 indivizi. Din cauza fondului genetic limitat, zimbrii sunt considerate animale extrem de vulnerabile la boli, cum ar fi febra aftoasă .

DiverseDurata de viaţă a zimbrului este de 30  de ani în captivitate, deşi în sălbăticie durata lor este mai scurtă. Anii de creştere şi de reproducţie sunt cuprinse între patru şi 20 de ani la femei, şi numai între şase şi 12 de ani la bărbaţi. Zimbrul poate ocupa arii   de peste 100 km 2, iar unele efectivele  preferă pajişti şi zone deschise din păduri.

Efective moderne sunt administrate ca două linii separate – una constând în doar Bison bonasus bonasus (toate coborât la doar şapte animale) şi unul compus din toate cele 12 strămoşilor, inclusiv  Bison bonasus caucasicus. Au fost semnalate  un număr limitat de cazuri de  depresie consangvinizării şi de strangulare a populaţiei , având un efect mic asupra creşterii scheletice la vaci şi o uşoară creştere a mortalităţii în viţel. Variabilitatea genetica continuă să se micşoreze. De la cei cinci tauri iniţiali, astăzi taurii pot avea doar unul din cei doi cromozomi Y  ramaşi.

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române cuvântul zimbru provine din  limba slovacă zonbrŭ.