7 - 13 martie 2008

Ziarul de Argeº CULTURÃ16

Gheorghe Barbu, ex-rectorul Universitãþii Piteºti, este urmãrit penal de DNA - ServiciulTeritorial Piteºti pentru cel mai mare prejudiciu din istoria Argeºului.

Acest prejudiciu este în valoare de 370 de miliarde lei.

Gheorghe Axinte, multimiliardarul argeºean, este cercetat de DIICOT pentru evaziune fiscalã,spãlare de bani ºi constituire de grup organizat pentru sãvârºirea de infracþiuni.

POEZIE UNIVERSALÃ

Carmen Boullosa (Mexic)Unde-am ajuns?Unde-am ajuns? Cine mai sunt?Nu eram eu acea carne încremenitã cu ochii cãscaþi spre afarã?ªi ce mai sunt?

De când sunt cea de-acum, de cândam încetat - din nefericire -sã fiu acea binecuvântatã carne de copilã nevinovatã am fost mereu doar carne strivitã de pumnul încleºtat al poftirii...De când sunt cea de-acum am fost legatãde sãlbãticia stupidã a jinduirii

Sã mã predau?Nu m-am predat niciodatãn-am fost a nimãnuinu le-am lãsat altora nici mãcar o fãrâmãdin fiinþa mea...

Timpul mi-l ocup cu pregãtireaobsesivã pentru ce vreau sã devorez,pentru ceea ce o sã devorez,pentru ce trebuie sã devorezºi singurul meu gest este sã-ntind mâna pentru a apucatot ce-mi doreºte inima.

Pun stãpânire pe tot ce razele lunii lumineazã, am tot ce-mi doresc...Când luna e prea plinã de sine crapã o râpã în negura cerului, o gaurã adâncã ºi rotundã...întotdeauna doar când vrea ea, luna; nu eu sunt cea care hotãrãºte,nicicând n-am stabilit eu vremeacând am mai luat în stãpânire ceva.

Blanca Varela (Peru)Curriculum vitaesã spunem cã ai câºtigat întrecereaºi cã premiul erao altã întrecerecã n-ai bãut vinul victorieici doar propria-þi sarecã niciodatã n-ai avut parte de uraleci doar de lãtrat de câiniºi cã umbra tapropria ta umbrãa fost unicul ºinelealul tãu competitor

A rose is a rosenemiºcat devorã luminase desface-ntr-o obscenitate roºiee detestabila perfecþiunea efemeruluiinfesteazã poeziacu arhaicul sãu parfum

Alina Diaconu (Argentina)OfrandãÎþi dãruiescFeluritele-mi naufragiiªi încã neefectuataaselenizare;raza-mi de luminãdin clipelecând îmi depãºesc oaseleºi carneaºi materialitatea;când nereþinutã de gravitateºi lipsitã de greutateamoleculelor,sau a apeiîncerc Hãulîn plinãtate.

MetempsihozãOare ce am fostCând nu eram ce sunt?Prin ce uliþeprin ce coclaurifiinþa-mi hoinãreaSau se întrema?Cine m-a locuit?Iar eu pe cine?Ce contact invizibilNe unea

în nesiguranþã ºi inevitabil?Care a fost pasul vinovatPe care l-am tot repetat?Voi afla vreodatã Cu certitudine de ce oareAle mele rãtãciriRãtãcirea meaDin trup în trupVa înceta?Se vor opri? ªi câte succesive osteneli Prezentul mi-l apasã?Sau poate cã Asta-i ultima Oprire, înainte deÎmbrãþiºarea mãrii?

Martha Canfield (Uruguay)Ca o plantãelibereazã-mã de iarba ce-mi creºte-n jurnu vezi cã mã sufocãredã-mi aerul vântullumina ce-mi lipseºtedeºi secretã ºi neclarãde-acum indispensabilãstropeºte-mã cu apa gâlgâitoarea râului pe care-l ºtiirupe ramurile informe ºi voluptoasearuncã frunzele ofilitesapã scoate buruienilefã-mã iar suplã ºi sigurã cum eramîn frumseþea purã a începutuluiatunci când clipa era doar absolutulºi apoi te rog ca fãrã de milãsã-mi tai rãdãcinilesã mã smulgi din pãmântsã mã arunci în aerul respiratîntr-o zi într-o orã într-o clipã de fericirelasã-mã sã viseznu-mi mai pasã de nimicdacã respiraþia-mi va fi destulãpentru a-mi înþelege greºealapentru a pãcãli ameþealaºi pentru a mã aruncaîn somnul fãrã de viseîn întunericul de neconceputal pustiului fãrã de tine

Luna, nuNu vreau ca luna sã-þi mângâie pãrulNu vreau ca noaptea sã-þi deformeze staturaªi nici ca somnul sã te reþinãîn spaþiul ingratcare refuzã realitateaVreau ca semnul tãu sã fie solarCa dimineaþa sã se lungeascãprin nenumãrate orele talesã respiri adâncviaþa care-mi lipseºtesã nu-þi lipseascã nimicsplendoarea ta sã trezeascã orele zilelorîntr-un arc nemuritorîn care niciodatã sã nu aparã luna.ªi sã nu afli vreodatãcã graþia trecesau cã se pierde.

Margara Russotto(Venezuela)DosarÎn perioada arhaicãfemeile erau prãvãlitedin înaltul zidurilor

În zilele noastredivorþeazã ºi participã la congrese internaþionale.Unele sunt foarte agresiveceea ce aratã stadiul primitival dezvoltãrii lor.Cele decãzute sau saºiinu aparþin genului.Prima parte a vieþii lor extrem de scurteºi-o risipesc confecþionându-ºio frumuseþe efemerãpe care o parodiazã în a doua parte a vieþii

Suntem dezorientaþi.Da’ cum sã nu fim dezorientaþicând nimic din datele recent descoperitenu seamãnã cu revelaþiiledin cãrþi?Nu reuºim sã ne explicãm o astfel deincongruenþã.ªi nici n-am întâlnit urme alejumãtãþii care sã întregeascãviaþa unui atât de ciudat specimen.Doar umbre. Rãmãºiþeale exterminãrilor reciproce.Rãmân doar ele ºi vaietele lorde rasã în curs de dispariþie

O, da, de rasã în curs de dispariþie!

Cele ºapte virtuþi capitaleDoamnetrebuie sã atingabnegaþia totalãsupunerea fãrã condiþiidocilitatea perfectãmortificarea cu orice preþcastitatea incoruptibilãretragerea definitivã din lumepromit sã fiumulþumitã în singurãtateîngãduitoare cu nebuniicea mai sãracã dintre sãraciºi sã ating renunþarea supremãsã uit de propria-mi carnedar mai ales ºi pentru totdeaunasã-mi repriminutilele cuvinteºi sã ajungtãcerea perfectã

Dacia Maraini (Italia)O noapte parfumatãO noapte parfumatãºi luminile stinseaerul cãlduþ vibreazãvino vino vampirul meuvom fi singuri în casãîmi voi dezgoli gâtulvoi închide ochii sub muºcãturã îmi voi reþine þipãtulcând dinþii tãi vor sfâºiapieziº carnea-mi fragedã vino vino vampirul meue aproape miezul nopþiifereastra e deschisãn-am atârnat usturoinici crucifix pe peretenici inima imaculatã a lui Iisusnu ne va înãbuºi simþurile doar noi doi tu ºi cu minene vom privi în faþãcu un surâs curtenitor complice ºi în aerul nemiºcatsupusã îmi voi oferi gâtul

TTEERRRREE ddee FFEEMMMMEESS --

Cu vreun secol ºi jumãtate înaintea „politicii corecte“ aadministraþiei americane, inginerul-filozof Auguste Comte puneabazele sociologiei, dar dezvolta ºi „politica pozitivã“. Un gânditor

de calibrul lui Comte, în al sãu „Sistem al politicii pozitive“, observacã „femeia este un adevãrat intermediar între bãrbat ºi umanitate“. Unrol important, din pãcate nu ºi un statut oficial. Pentru cã pe atunci -în plinã epocã eroicã napoleonianã - lumea era doar a vitejilor care seînfruntau pe câmpurile de bãtãlie. Din pãcate, femeile au fost nevoitesã lupte în strãzi ºi pieþe pentru a obþine un statut socialã egal cu albãrbatului, statut refuzat de sisteme economice ºi politice obtuze.8 Martie - Ziua Internaþionalã a Femeii a fost „inauguratã“ laCopenhaga în 1910, de Conferinþa Internaþionalã a Femeilor Socialiste(la propunerea Clarei Zetkin, figurã importantã a stângii germane de laînceputul secolului XX), ºi acceptatã de ONU în 1975 ca zi decomemorare a martirelor ºi de sãrbãtorire a succeselor obþinute înlupta pentru egalitate a sexelor. Acum, 8 Martie este o zi specialã (înunele þãri chiar zi nelucrãtoare) în care sunt organizate diverseevenimente care valorificã creativitatea femininã, vreme de secolecantonatã doar în bucãtãrie ºi dormitor. Dar pe nesimþite lumea s-aschimbat, iar partea mai bunã a lumii este condusã cu eficienþã ºidiscreþie de femei. Cu discreþie ºi modestie, fãrã excese testosteronicepentru cã, aºa cum observa foarte tânãra Iulia Hasdeu, „o femeie arenevoie de geniu ºi de multã modestie pentru ca ceilalþi sã-i tolerezeinteligenþa“. Grupajul de poezie semnat numai de poete, din þarã ºistrãinãtate, este omagiul adus creativitãþii feminine de cãtre „Ziarulde Argeº“ cu ocazia acestei mai nou-numite IWD.

7 - 13 martie 2008

Ziarul de ArgeºCULTURÃ 17

Gheorghe Barbu, ex-rectorul Universitãþii Piteºti, este urmãrit penal de DNA - ServiciulTeritorial Piteºti pentru cel mai mare prejudiciu din istoria Argeºului.

Acest prejudiciu este în valoare de 370 de miliarde lei.

Gheorghe Axinte, multimiliardarul argeºean, este cercetat de DIICOT pentru evaziune fiscalã,spãlare de bani ºi constituire de grup organizat pentru sãvârºirea de infracþiuni.

dinþilor tãi iubiþivino vino iubitul meunoaptea-i cãlduþã ºi parfumatã

Ce crede oglindadin perete?Ce crede oglinda din perete?ce crede cartea de pe poliþã?ce crede farfuria de pe etajerã?ce crede rochia mea atârnatã la soare?oglinda crede cã poate cartea vorbeºte ºi cartea crede cã farfuria danseazã iar farfuria crede cã rochia mea atârnatã la soarepovesteºte o istorioarã despre nevinovate seducþii

Aurora Luque (Spania)Sindrom de abstinenþãDragostea nu este chiar atât de toxicãºi nici termenul de garanþie lipit pe spate nu e depãºit.Încã nu s-a transformat în otravãeficace ºi poate încã nu-i necesarã O supradozã. dragostea filtratã de memorieare calitate mortalãMã-ntorc la cuvinte ºi mãrturisescCã niciodatã intoxicarea sau delirul meu nu le va contagia Cã nu se vor îmbolnãvi.Tot mai sãnãtoase mereu gataSã mã abandoneze ºi sã mã laseºi mai bolnavã. Dar niciodatã simultan celãlalt trup al meun-a fost cuprins de febrã. Trupul acela ale cãrui viscereSunt cuvintele.

Carpe noctemCarpe noctem dragostea mea.Apucã dorinþa bruscãOarbã ca prezicãtoarea,Ciorchinele pubisului ºi constelaþiile.Sã pãtrunzi, sã pãtrunzi, sã depuiSãrutãri cu desen de valuri ºi spiraleCurg mii de artere Legãnate ca algele. Carpe mare.Seducþia luminiiA sexelor deschise ca netede actiniiPufuºorul presãrat cu mãtase pe maluri, Spuma din zonele inghinale ºi valuri.A dori înseamnã a aduceÎn trup destinul mãrii.

Gioconda Belli (Nicaragua)Proiect de cântecEu, femeia lunii,Te somez sã mã sãruþi.Te convoc la cratereleGeografiei meleVinoDezbracã-þi reþinerile Liniºteºte-þi turmelePe-ale mele coline Eu, femeia pãmântului,Te convoc la o dragoste de semn nouO dragoste vegetalã de o mie de seminþeUn arbore, cu trunchi înalt ºi puternicVinoSã ne despãrþim de lutTe invit în vãzduh, pe noile mele aripiUmple-mã de fructeEu, femeia pântec de soare,Te convoc la luminã.La miezul zilei, vino lângã mine

Nicio umbrã între noi sã nu fieVinoÎn aceastã cãlãtorie, spre zenit, ridicã-te cu mineVino ºi uitã-te la mineDe la aceeaºi înãlþimeÎmpreunã ne vom împrieteni cu moarteaÎmpreunã vom eterniza pietreleÎmpreunã vom deschide mareaPãmântul fãgãduit îl vom lua înstãpânireªi mutrelor pe care le fac secoleleLe vom pune foc.

Aº vreaDragule, aº vrea sã-þi port copilulSã þi-l dau, din adâncul pântecului meuO nouã prelungire a nemuririi taleSã-þi arãt cum viaþa mea poate creºteCa un copacPe care-l îngrijeºtiPânã unde pot þie sã mã dãruiÎn felurite chipuri,În toate clipele, conºtiente sauinconºtientePot sã-þi fiu râu, pot sã-þi fiu umbrã. Perna cea moale pe care-þi sprijinicapul,Vântul sau marea,Patul, duºumeauaFemeia.

Maria Antonieta Flores(Venezuela)Creaþieîntotdeauna vor bate vânturile mãriinorduluiºi buzele tale îi vor ºopti numele

întotdeauna trupul tãu surprins va fi sub al luiîntotdeauna iubirea va fi într-o limbã strãinã

suferind intemperiileînfãºând în durere cuvintele

trei nopþi scrise pe prezentun întotdeauna al momentuluisaliva ta lent înghiþitã de fricãpereþii filtraþi de dorinþãîntotdeauna semnalul

mereu nenoroculºi al buzelor tale însetate tremur

Ana Castillo (SUA)Cer imposibilulCer imposibilul: sã mã iubeºti mereu.Sã mã iubeºti ºi când dorinþa s-a sfârºitSã mã iubeºti cu a cãlugãrului îndârjireunicã

Când lumea toatãªi tot ce sfânt socoþi te-ar sfãtuiÎmpotrivã-mi, sã mã iubeºti, încã maimultCând furia te umple ºi n-are încã un nume, iubeºte-mã Când orice pas ce te duce de-acasã la serviciu te oboseºteIubeºte-mã. ªi de la serviciu spre casã, iubeºte-mã, iubeºte-mã.Iubeºte-mã când eºti plictisitCând orice femeie-ntâlnitã e mai frumoasã decât cea mai’nainte vãzutã Sau, mai patetic, iubeºte-mãcum ai fãcut-o întotdeaunaNu ca un admirator sau ca un judecãtorCi cu înþelegerea pe care o pãstreziPentru a ta însingurare.Iubeºte-mã aºa cum îþi savurezi izolareaA morþii anticipareAle cãrnii mistere, rãnire ºi tãmãduireIubeºte-mã ca pe cea mai scumpãamintire a copilãrieiiar dacã n-ai nicio amintire,Închipuie-þi una ºi pe mine adu-mã cu ea, lângã tineIubeºte-mã chiar ofilitã, ca ºi cum aº fi tânãrã Iubeºte-mã ca ºi cum aº fi veºnicãIar eu voi face din imposibilUn fapt obiºnuit,Iubindu-te, aºa cum te iubesc

POEZIE ROMÂNEASCÃ

Carolina Ilica Numai al meuNimic nu ascund, cãci nimic nu se poate ascunde.

Surâsul ºi ochii ºi mâinile suntCu neruºinare Expuse vederii.Veºmântul ia forma înaltului trup, Sandaua aratã piciorul.

Dureri dinãuntru îmi strigã pe numeInima, Cel mai ades.

Dar Gândul?Veþi zice.El are mereuTrãdãtori favoriþi: Gestul Vorba ºi Visul ªi totuºi ceva simt cã-i numai al meu:Un Muzeu-de-Amintiri:o Colecþie-Unicã,Pe care nicicând n-ar puteas-o mai strângãNimeni în rama memoriei sale.

Denisa PopescuCe ºtiu bãrbaþiiCe ºtiu bãrbaþiiDespre fetele de ºcoalã,Pe care nu le-au urmãritNiciodatã departe cu privirea,În vremea cândLi se nãºtea primul copil!Nu li s-a arãtatCã le vor iubi,Peste zeceOri peste douãzeci de ani,Cu fierbinþealã ºi vin,Cu palme crãpateªi cu vodcã,În umbra cu guri lacomeSau chiar În cearceafurile conjugale.Ce ºtiu bãrbaþiiDespre aspra dulceaþãA copilelorCare le vor fi amanteLa crepuscul!

Mângâiaþi-le, dragilor, Cu duioºieªi jucaþi-le veselPe genunchi.Fetiþele acesteaCu încheieturi miciVor face puiÎn gropile voastreCu comori,La bãtrâneþe.

Magda Grigore RetrorimeCând se îngânã ziua cu noapteaNici prea devreme, nici prea târziuDin umbrã, uite, pândeºte moarteaDorinþei nu-i mai þine frâu.

Eu am o lume, tu ai o lumeDe margini se-agaþã gândul cel viuÎmbrãþiºarea, uite, ce lacom se-neacãÎn râul ce curge vechi ºi pustiu.

Nu-i nimeni în preajmãsau nimeni nu vedePe Dumnezeu n-am apucat sã-L strigSã opreascã noaptea ce se repedeOchiul luminii sã-l stingã în frig.

Umbrã dorinþei nu îi mai þineCând zilei încã nu-i ajunge noapteaMãcar sfârºitul dã-mi-l mieDin umbrã, uite, pândeºte moartea.

Nicoleta PopaInvitaþie la plimbareprea multe cuvinteexagerat de multe cuvintesunt toatã numai cuvinte.plimbã-te ºi tu

mãcar o dupã-amiazãprin carnea meaalungã-mi cuvintele din ea.

Autodidactãnu trebuie sã mã-nveþi nimico sã-nvãþ singurã totulde mii de ani fac astaºi nu m-am plâns niciodatãde obicei m-am cãlcat în picioarem-am jupuit de vieam prins din zbor tehnicide mutilare a propriului sufletîn aºteptarea tandreþei.

Alexandra Pârvan HazardulEu eram oricum bãrbat frumos,dar nu ºtiu cumîn oraº s-a dus vestea cã sunt pictorºi de atunci vin zilnic femei la mineºi se dezbracã. Eu le fac un ceai.Într-o zi a bãtut la uºã ea,altcineva,a intrat ºi a început sã se dezbrace„nu te dezbrãca!“ i-am spus „ce faci?“ea se dezbrãca ºi eu o vedeam îmbrãcatãaºa cum venise la mine în prima zicu o legãturã de cireºe dupã urecheºi un fluture care nu-i zburase din pleteinspirat am început s-o pictez ºi atuncihainele i-au cãzut la pãmânt una câteunarãmasã fãrã veºminte priveam uluit cum eu vãzusem o femeie îmbrãcatãîn somnul fluturilorºi pictasem una goalãcoaptã ca o cireaºã.

Cristina OnofreÎndrãgostit fiindDuhul ierburilorvenea în visul meuºi-mi spuneacum sã mi-l apropii,incendiind zileleºi salvând doar o parte din minepentru a-l putea primi doar pe el în aºternutul de lebãdãîn care mai dorm uneori

Gabriela IvaºcuArtã poeticãochiul meu însetat de priveliºti. ochi împodobit cu gene de luminãzâmbete sulfuroasepe gurile de hidrã ale nopþiisunt un hagi tudose al timpului. economisesc secunde, drãmuiesc bãtãi de inimãdezmembrez nopþi. extrag esenþe din putregaiuri. beau veninul renaºterii. resuscitez idealuri.

IInntteerrnnaattiioonnaall WWoommeenn’’ss DDaayy -- IIWWDD