1

Mircea Diudea

Solstices

2005

Mircea Diudea

Solstiţii

2005

2

Forma - expresia informei dincoace de oglinzi, strădania

poetului enumerând limite, domenii infime din Marele Continuu.

Formele fixe: sonet, rondel, haiku, incită poetul să-şi enunţe

propriile ecuaţii existenţiale, criptice reflexii, idoli sculptaţi in aerul

dimineţii.

Trei magi, trei luni pe cale, trei daruri de-nchinare, feţele

tetrahedrului sieşi dual, nerostirile versului, numerii azvârliţi în

solstiţiu ori prăbuşiţi în suspin...

Cine este poetul? – o răscruce de drumuri, pe cealaltă

emisferă a orei, o penumbră, odihnă ochiului copleşit de lumini, o

tresărire în axa portului de exil, un ţipăt de albatros pe marea din

largul gândurilor, un susur de cânt prelins prin peşterile tăcerii, un

alint pe conturul de vis al crizantemei, un psalm abia rostit...

A translata haiku-ul, versul alb ori dulcele vers clasic in epic

ar fi, pe cât de dificil, pe atât de impropriu...să lăsăm, dar, versul să-

şi decline sublimul, să-şi rostească verbul!

3

Just for you

The flutes' song

Hymns in the stone

Just for you

The night's splendor

Brings suns and stars

That one You are

Me-just a wandering

A face of lost time

4

4

Solstices

2

Solstiţii

3

5

Fluttered wings

In the end of temptation

The burial

Subjugate thralls

But a mourning monk

Unfastens ways

Slippery shadows

On an empty land

Wandering

8

Cel pentru care

Au cântat flautele

Imnuri în piatră

Cel pentru care

A rodit holda nopţii

Sori şi luceferi

Acela Tu eşti

Eu doar o rătăcire

Chipul Tău de timp

5

6

Here is the end

Of unending way

Anyway

Here is the end

Indefinite day

Tremendous gap

Here you are

But even your mind

Can't overcome trifling

6

Aici sfârşeşte

Drumul care nu duce

Oricum nicăieri

Aici sfârşeşte

Nehotărârea zilei

Ca un gol imens

Aici unde stai

Fără să poţi cuprinde

În gând nimicul

7

7

Listen how cries

The ephemeral fall

Rusted leaves

A blemish spot

On soldier chest

Inside the soul

The gentle gender

With cold and scarce hands

Unable to pray

12

Aripi fâlfâiau

Ispita unui sfârşit

Înmormântare

Robi îngenuncheau

Iar un călugăr cernit

Da dezlegare

Umbre lunecau

Pe un tărâm părăsit

Rătăcitoare

9

8

Time of a hollow

In the foggy boundary

Of expectation

Wings of a fiction

By which a secret missing

Splits the horizon

Ancient scenery

Among the autumn’s pictures

Embraced pine trees

10

Oră pustie

În hotarul de ceaţă

Al aşteptării

Aripi fictive

Prin care dorul tainic

Despică zarea

Peisaj pe sticlă

Printre rugini de toamnă

Pini îmbrăţişaţi

11

9

Harbor with no ships

Cold sea – a realm of hate

Ships with no harbor

Shores as ruins

Ash of the suicide stars

Shivers of the sun

Over feelings blue

A tempting smell of woman

Adriatic Sea

16

Auzi cum plânge

Toamna fără de vreme

Rugini pe frunze

Pata se-ntinde

Pe pieptul soldatului

Până pe suflet

Iar tu femeie

Cu mâinile de ceară

Nu ştii să te rogi

13

10

Early in Tsukuba

The awaked smells

Arise their wings

A moving earth

Between today and tomorrow

Our new hope

Smiling at the sun

At the knowledge hour

In colored shorts

14

Zori în Tsukuba

Miresmele trezite

Înalţă aripi

Pământ mişcător

Între astăzi şi mâine

Nouă speranţă

Zâmbesc soarelui

La ora cunoaşterii

In pantaloni scurţi

15

11

A morning

Hiroshima in sunlight

Healing old wounds

Some icho leaves

On the steps of temple

Obedient autumn

Nakayama-san

In the ring of Will

Rounds of Sumo

20

Port fără nave

Mare supusă urii

Nave fără port

Ţărmuri-ruină

Sub cenuşă de stele

Sub soare veşted

Larguri albastre

Cu miros de femeie

Adriatică

17

12

The huge Ocean

In the thoughts of a man

In his exile

The pale twilight

On the tip of the masts

An alien sun

The counted steps

Harbor of returning

Ships of the rust

18

Oceanul amplu

Din largul gândurilor

Ţărmul de exil

Amurgul palid

Sprijinit pe catarge

Soarele străin

Tu numeri trepte

În portul întoarcerii

Nave de rugini

19

13

� �

O dimineaţă

Hiroshima în soare

Îşi vindecă răni

Frunze de icho

Pe treptele templului

Supusă toamnă

Nakayama-san

În inelul voinţei

Rotiri de sumo

21

14

Curte domnească

În care cavalerii

Zac fără cuvânt

În care geme

La oră neştiută

Cântecul-descânt

Lacrimă albă

Desfrunzire a verii

Stea dusă de vânt

22

Mari răni în pieptul

Soldatului din ierburi

Mari canioane

Lungi umbre scurse

Din sipetele serii

Lungi turle goale

Rari îngeri palizi

Zădărnicind uitarea

Cu mâini spectrale

23

15

Ţi se întâmplă

Când iubeşti o femeie

Un chip de apă

Aştepţi în noapte

O flacără subţire

Un nerv de fosfor

În contemplare

În uitare de sine

Până la extaz

28

Întors spre sine

Prin orele concave

Căutând porturi

Prin golfuri de gând

Pe marea nesupusă

Vreunei religii

Şi exilul tău

Din toate timpurile

Arbore de vânt

25

16

Ca o lebădă

În imensa tăcere

A aripilor

Ca o lumină

Învelită in umbra

Unei amintiri

Voce străină

Căutând fericirea

Într-un oracol

26

E poate vestea

Care nu mai soseşte

Dincoace de vag

E poate ora

Care nedesluşeşte

Şoaptele nopţii

E poate taina

Care ademeneşte

Ochii în oglinzi

27

17

Masa tăcerii

Pe care pâinea frântă

Este amară

Masa tăcerii

Pe care stea de veghe

Îşi arde somnul

Masa tăcerii

Pe care mâini de umbră

Încă se roagă

32

Tăcere albă

Zidită-n depărtare

Când soseşti când pleci

Paloare tristă

Te-ntorci să cauţi vara

Urmă pe poteci

Mâinile tale

Pereche deznădejdii

Zbor de lilieci

29

18

Această vară

Un solstiţiu de cântec

Necântându-se

Eşarfă albă

Steag în egalul zilei

Sfâşiindu-se

Lumină pală

În unghiurile toamnei

Declinându-se

31

19

Umbre fără trup

O lumină amară

Gustul cucutei

În paharul tău

Ora nelămurită

Se limpezeşte

Şi vezi aievea

Cum ielele destramă

Eşarfă de vânt

36

Ziua de mâine

Supusă hotărârii

Ori îndoielii

Tu stai şi împarţi

Insule de uitare

Pustiuri în ochi

Iar fluviul curge

Cale de o tristeţe

Ceva mai la nord

33

20

Poate nălucă

Să fi fost într-o vreme

În ochiul zării

Poate ispită

Într-o altă viaţă

Cu chipul verii

O umbră tristă

Înşirând în poveste

Şoaptele serii

34

Ramuri sub îngheţ

Ca o pierdută veste

A primăverii

Hrană visului

Ce devorare oarbă

Pândeşte ochiul

Cel ce cunoaşte

Aforismul iubirii

Cel ce gândeşte

35

21

Chilie strâmtă

O fereastră târzie

Soarbe amurgul

În inima ta

Se cuibăreşte teama

De necuvinte

Ai vrea să citeşti

Şi nu mai ai lumină

Şi nu mai ai timp

40

Vorbeşte-ţi gândul

Spuneai şi iată nimeni

Nu mă mai crede

Cui să pot spune

Despre tandreţea rară

A unei frunze

Înger fusese

Cel ce îmi şterse fruntea

Martor mi-e visul

37

22

Vei duce singur

Povara aşteptării

În gări uitate

Vei fi răscrucea

Golită de păunii

Marilor drumuri

Vei fi stafia

Ce locuieşte turnul

Propriului gând

39

23

Acum când nimic

Afară de iubire

Nu ţi-a mai rămas

Când şi iubirea

E fructul amintirii

Închipuite

Ce dar poţi face

Dimineţii de ambră

Umbra pe nisip

44

Această mare

Din largul gândurilor

E pentru tine

Această casă

Şi ziua întoarcerii

Tot pentru tine

Şi aceste curţi

Tivite cu iederă

Aproape de ţărm

41

24

Ne priveam în ochi

Fără să ne cunoaştem

Ziua şi noaptea

Urma copitei

Năpădită de rouă

Domolind setea

Apoi tăcerea

Vorbele nerostite

Ochii înstelaţi

42

Când aşteptarea

În zbor de păsări oarbe

Citeşte semne

Când gongul orei

Se sparge de tăcere

Într-o clepsidră

Când vagi corăbii

Prin apele oglinzii

Caută un port

43

25

� �

Fluturii se frâng

Vara de secetă

Ochii tăi plâng

Leacul care-l scriu

Mâinilor tale reci

Argintul viu

Veninul amar

Soarele altui cer

Mărgăritar

45

26

Este o sete

În trunchiul arborilor

Exilaţi pe ţărm

Este o sete

În pulberea drumului

Gata să plece

Este o sete

Pe buzele uscate

Ale tăcerii

47

27

Numai tu nu vezi

Focuri ce te-nconjoară

Ca largi pupile

Numai tu n-auzi

Cornuri de vânătoare

Chemând la nuntă

Prin munţii fugari

Pasul domol te poartă

Lup singuratic

52

Maria

49

28

Val de mătase

Câmpie miresmată

Mireasă de vânt

Verdele amplu

Reverberat în zvonul

Pădurii de mirt

Te strig din naltul

Ziditelor vitralii

În cerc de cuvânt

50

Dar vezi cum decad

Aripi desperecheate

Prin vagi orbite

Şi drumuri de fum

Prin orizonturi şterse

Împotmolite

Şi falduri de steag

Prin veştedul izbânzii

Nedobândite

51

29

Aripa albă

Verbul ce-mparte ora

În zi şi noapte

Roua câmpiei

Trilul ce preamăreşte

Fapta soarelui

Minunea simplă

Lumina din lumină

Floarea de cireş

56

Ploi peste vara

Descompusă de soare

Peste rugăciuni

Peste paloarea

Din obrazul femeii

Atins de boală

Peste tăcerea

Cuibărită în storuri

Molipsitoare

53

30

Matsuo

Basho � �

� �

Oră târzie

Cu lumânări de ceară

Vorbind tăcerii

O tresărire

În apa ce răsfrânge

Conturul zării

O crizantemă

Pe care se destramă

Suspinul serii

55

31

Ca o lumină

Ce îşi despică zborul

În luciul apei

Ca o durere

Ce îşi destramă unghiul

În moi alinturi

Ca o tăcere

Ce îşi desfidă sensul

În ţipăt de dor

60

Sărută umbra

Ce zace sub solstiţiu

Tremurătoare

Ce se destramă

Sub oarbele ferestre

Nepăsătoare

Ce rătăceşte

Prin peşterile nopţii

Drumul spre soare

57

32

Pe când lumina

Înmugurea pe ramul

Desprins din noapte

Pe când răcoarea

Adusă de Scirocco

Murea-n amiază

Pe când apusul

Îşi risipea suspinul

Prin goale parcuri

58

Acolo fugeai

Cu zorile de mână

Cu drumul ştiut

Acolo duceai

Mărgăritul de rouă

Ulciorul de lut

Ca să adaugi

Dimineţii lumină

Câmpiei sărut

59

33

Scapă-mă în vis

Când steaua nemiloasă

Mă urmăreşte

Când ochiul nopţii

Răscrucile ştiute

Mi le aţine

Când orologiul

Apropie de gâtu-mi

Tăişul de bronz

64

Ora focului

Între crucile albe

În noaptea albă

Stele de tremur

Scuturate din veacuri

Peste morminte

Ne-am aprins ochii

Ne-am tăcut gândurile

Şi ne-am respirat

61

34

Profilul concav

Al unei suferinţe

Aerul suspin

Arta abstractă

A stăpânirii formei

Sfera de porfir

Sensul extatic

Al zbaterii de aripi

Marele Senin

62

Gestul ireal

Al mâinii ce alină

Rănii durerea

Ca şi cum toamna

Ar amâna rugina

Frunzei de tremur

Ca şi cum noaptea

Ar depărta prin vrajă

Calea robilor

63

35

De ce-ai lăsat

Sub vagi balcoane strada

Să rătăcească

De ce-ai lăsat

Suspinele pereche

Să se destrame

De ce-ai lăsat

Mătăsile din inimi

Să lunece-n van

68

Vino să vezi cum

Trece prin mine toamna

Ca prin mesteceni

Cum îmi destramă

Cântarea necântată

Hoardele de vânt

Şi cum se lasă

Tăcerea peste ramuri

Gând fără cuvânt

65

36

O depărtare

Înfiptă în adâncul

Ochiului bolnav

Un zbor nesigur

În zarea presupusă

A bucuriei

Aripi uscate

Iluzii foşnitoare

Stea de secetă

67

37

Tărâm nălucit

Ce-l spală privirile

Ca lacrimile

Tărâm bântuit

Ce-l surpă gândurile

Ca valurile

Tărâm nesortit

Ce-l umplu suspinele

Ca lebedele

72

Hotar de vânturi

La marginea secetei

Buzele tale

Hotar de piatră

La marginea tăcerii

Buzele tale

Hotar de gânduri

La marginea nopţilor

Buzele tale

69

38

Vino să exişti

Între două alinturi

Ale vântului

Vino să exişti

Între două săruturi

Ale soarelui

Vino să exişti

Între două ecouri

Ale gândului

70

Călător pribeag

Pe drumul solstiţiului

Umbră obosind

Inimă roabă

În lanţul iubirilor

Umbră suspinând

Zodie ştearsă

Din semnele cerului

Umbră rătăcind

71

39

Şi te căutam

Cu braţe cotropite

De vechi alinturi

Prin veri uitate

În gări cu nume şterse

Ori în perindări

Prin toamne fade

Cu păsări rătăcite

Din stol de gânduri

76

Sensuri prin noaptea

Cu eclipse de lună

Şi îngeri puţini

Când tu tremurai

Străbătută de păsări

Necântătoare

Când eu te strigam

Din deşertul în care

S-au stins vorbele

73

40

Bătăi de aripi

În bolţile de piatră

Ale cerului

Bătăi de inimi

În porţile de piatră

Ale dorului

Bătăi de gânduri

În vămile de piatră

Ale timpului

75

41

Uneori un zbor

Azvârlit în văzduhul

Curbat de linişti

Alteori un gong

Prăvălit pe timpanul

Sorbit de gânduri

Alteori un far

Fulgerat pe tristeţea

Unei retine

80

Ce numai umbra

Poate simţi în sine

Drumul istovit

În unda apei

Chipul nebunei zbateri

Plânsul podidit

Contur de cuget

Verbul delimitării

Sinele zidit

77

42

Era o teamă

De veştedul luminii

Zăcând pe pleoape

Era o vină

De pregetul iubirii

Prin spaţii oarbe

Era un înger

Cu aripa de ceaţă

Prin domuri vestind

79

43

Lasă-mă să strig

Ca să surp Ierihonul

Zidul unui gol

Lasă-mă să chem

Într-o scoică de mare

Glasul din pustiu

Lasă-mă să dau

Acestei catedrale

Bunăvestire

84

Retrasă în gând

Sleită de zbatere

Asemeni mării

Şi resemnarea

Preschimbată în sare

În unghiul pleoapei

Între cuvinte

Tăcerea obsedantă

Exilul în mit

81

44

Vorbele tale

Ca tristeţea sfâşie

Linişti Marie

Mâinile tale

Ca răcoarea mângâie

Arşiţi Marie

Pleoapele tale

Ca povestea învie

Îngeri Marie

82

Locuieşti în vis

Precum fluturele

În miezul nopţii

De unde bântui

Înţelesul pierdut

Al voluptăţii

Umbră pereche

Ivită asemeni

Singurătăţii

83

45

Acest timp i-al tău

E darul regăsirii

Pe un ţărm de vânt

Spuza unui foc

Lângă sfinte relicve

Mistuindu-se

Umbra unui gând

Pe dantela mănuşii

Ca un şoim tandru

85

46

Există un dor

Care înalţă-n slavă

Zborul şoimului

Există un dor

Care stârneşte trilul

Privighetorii

Există un dor

Care scufundă-n umbră

Ochiul soarelui

86

I-atât de târziu

Încât nu mai soseşte

În gări nici un tren

Dar poţi atinge

Tristeţea pe obrazul

Călătorului

Ca să nu te uit

Cercetez cu mirarea

Puţinii îngeri

87

47

Ţi-am atins paşii

Cu patima drumului

Plutind în pulberi

Ţi-am iubit umbra

Cu seceta câmpului

Sub un solstiţiu

Ţi-am primit soarta

Cu tremurul mâinilor

În rugăciune

92

Cine mă pierde

Prin peşterile nopţii

Printre bacante

Cine mă vede

Prin largile squaruri

Târându-mi umbra

Cine nu-mi spune

Că suie pe Golgota

Alai de jertfă

89

48

E ca şi cum s-ar

Desprinde din poveste

Un drum neumblat

E ca şi cum s-ar

Cuprinde din părere

Un chip aievea

E ca şi cum s-ar

Întoarce din tăcere

Un palid ecou

90

Eu te căutam

În tăceri paralele

În vagi solstiţii

În semne oarbe

Risipite prin pagini

Sau constelaţii

Iar tu mă chemai

Cu mireasmă de iarbă

Cu sărut de vânt

91

49

Dar vezi cum seacă

Sub pietrele încinse

Izvorul zilei

Şi vezi cum zace

Sub arbori fără umbră

Vântul speranţei

Şi cum se scurge

Culoarea din obrazul

Atins de boală

96

Inelul lunii

Peste suspinul apei

Ca o logodnă

Ca o flacără

Veghea matelotului

În vârf de catarg

Cale de apă

În portul întoarcerii

Lacrimă de dor

93

50

Nu ne-am întâlnit

A fost doar aşteptarea

Prin gări uitate

A fost doar calea

Pe care călătorul

O rătăceşte

A fost doar umbra

Prin turlele ruinei

Nezvonit ecou

94

Unde mă aflu

În această poveste

Cu îngeri palizi

În ce castele

Locuite de umbre

Desperecheate

În ce ruine

Invadate de păsări

Cu ţipăt de bronz

95

51

� � � � � � � � � �

Hiperboree

Fiord ce chemi prin ceţuri

Corăbii de vânt

Urme de luptă

Pe ţărmul dinspre noapte

Pe-o mare din sud

Poveşti uitate

Numele tău Maria

Rune pe un scut

97

52

În ochii negri

Se năruie nopţile

Şi tristeţile

În ei solstiţiul

Îşi arde altarele

Şi tăcerile

Iar scorpionul

Îşi fulgeră visele

Şi iubirile

98

Parcă te rugai

Pentru aripa frântă

A îngerului

De gâtul cărui

Braţele vagi ghirlande

Ţi le aninai

Şi parcă treceaţi

Pe-un tărâm de baladă

Pe-o gură de rai

99

53

Mare de spaime

Smaraldele ochilor

Răpite din vis

Aici în palme

Mireasma nopţii arde

Stea neştiută

Pentru tine e

Această licărire

Inimă oarbă

104

Marea şi celălalt timp

101

54

Mâinile-n rugă

Şi făclia de ceară

Abia pâlpâind

Iată zorile

Chemate din somn fi-vor

Toate în juru-ţi

Sete albastră

Aripi largi peste mare

Stol de mirese

102

Nu plânge în somn

Când toate rănile vechi

Iar au înflorit

Ploaie de aur

Peste scrumul ochiului

Peste durere

Întinde mâna

Decât lumina mai mult

Îţi dau sufletul

103

55

Nuntă de păsări

Aripi de duminică

Se-nlănţuie-n zbor

Dar ce vei afla

În izbânda chiliei

Un înger captiv

Crezi tu că noaptea

Destramă poveştile

Cele nespuse

108

A căzut vântul

Aripile lăsate

Lancea lăsată

N-ajunge glasul

Care Te roagă-n şoaptă

Care Te strigă

N-ajunge viaţa

Care tresare-n rană

Care se frânge

105

56

Ardere de vii

Cine să ne ajute

Soarele infirm

Eşti numai suflet

Sunt numai memorie

Dar zidurile

Ne-am îmbrăţişat

Şi am văzut cenuşa

E timpul să plec

107

57

Taie-mi privirea

Cu un fir de-ntuneric

Când mă vei urî

Taie-mi mâinile

Cu un fir de durere

Când te voi pierde

Taie-mi cântecul

Cu un fir de tăcere

Când mă vei uita

112

Acest adio

Fluturat pe batista

Singurătăţii

Cum vei suporta

Spaţiul veşted în care

Atât te-am iubit

Cuvântul nespus

Prăbuşit în tăcere

Ce vei pricepe

109

58

Răpeşte-mi drumul

În istovul de plumb

Al paşilor

Răpeşte-mi ora

În gongul împietrit

Al turlelor

Răpeşte-mi somnul

În ochiul de veghe

Al nopţilor

111

59

Storuri lăsate

Peste taina iubirii

Gene de umbră

Aici începe

Marea şi celălalt timp

Nemăsurabil

Destinul nostru

Depus ca o perlă

În palmele tale

116

Tremur în axa

De umbră a trestiei

Sub teamă de vânt

Tremur în axa

De veghe a candelei

Sub rugă de sfânt

Tremur în axa

De ambră a portului

Sub valuri de gând

113

60

Lasă aceste

Privighetori în delir

Să-mi ia auzul

Lasă aceste

Fulgere rătăcite

Să-mi soarbă ochiul

Veri istovite

În rugăciuni de ploaie

Invocaţie

114

Despărţitele

Jumătăţi ale orei

Veghea şi somnul

Tu care dărui

Sfera palmelor mele

Nevrednicelor

Fii împăcare

Între mine şi mine

Însinguratul

115

61

Adaos rănii

Durerea din privire

Fără glas ţipă

Mai sus de lume

Se risipeşte ora

Soarele defunct

Nimeni nu vede

Cu nopţi ne acoperă

Matele pleoape

120

N-a fost nici un ţărm

În urmă ori în faţă

Plecând ori sosind

N-au fost decât răni

Pe gât pe mâini pe glezne

Arsuri de sărut

N-a fost decât gând

Absorbit de distanţe

Cuvânt nerostit

117

62

Ramuri sub îngheţ

Degete fulgerate

De neputinţă

Ce bucurie

Ochiului în crepuscul

Soarelui cerşetor

Chipul iubirii

Din toate oglinzile

Să-l poţi aduna

119

63

Odihnă de vânt

Cale cu neputinţă

Ca fericirea

Inimă slabă

Primeşte cuvintele

Pâinea şi vinul

Deasupra lumii

Trupul cu dimineaţa

Pre noapte călcând

124

Cum e leoaica

Sub arşiţa savanei

Sub colţii setei

Şoaptă de apă

Cine mă locuieşte

În absenţa mea

Te-aştept prin noapte

Sunt alergarea albă

A nervilor tăi

121

64

Strigare în zori

În ora abruptă

A disperării

Şi mai departe

Ecoul tăcerii

Un gol în sine

Răni înflorite

Tatuaje pe stânci

Mari canioane

122

Golul de mine

Rătăcire de aripi

Spre polul uitat

Unde exultă

Unghiul infatuat

Al scorpionului

Unde se frânge

Arcul războinicului

Prin vis fulgerat

123

65

Valuri pe marea

Din largul gândurilor

Surpare în sine

Mână întinsă

Peste arii submerse

Duh al adâncului

Catarg înălţat

Prin somnul coralilor

Methempsihoză

128

Distanţă de un

Ţipăt între rănile

Mele şi tine

Distanţă de un

Alint între palmele

Mele şi tine

Distanţă de un

Sărut între buzele

Mele şi tine

125

66

Sărut pe glezne

Mare la picioarele

Dimineţii

Sărut pe umeri

Soare ce se revarsă

Din solstiţiu

Sărut pe buze

Freamăt în macii nopţii

Flăcări în vis

127

67

Iubirea ce-o pierzi

Între o-mbrăţişare

Şi alta

Durerea ce-o taci

Între o nepăsare

Şi alta

Viaţa ce-o treci

Între o neputinţă

Şi alta

129

68

Ploi peste simţuri

Desfrunziri dintr-o toamnă

Cu îngeri puţini

E miezul nopţii

Spune-mi că nu m-ai uitat

Pe marea de chin

Ape de ceaţă

Navele zac în portul

Cuprins de rugini

130

Fluturi de pudră

Mâinile ce sculptează

Singurătatea

Zbor de lilieci

Mâinile ce aşteaptă

In portul nopţii

Păsări de piatră

Mâinile prăvălite

In rugăciune

131

Ieşi primăvară pe cheiul nerăbdării

Să-ţi pluteşti trupul peste golfuri de simţ

69

Cum oare vom înfrunzi într-o

Posibilă clipă de entuziasm

Octave subunitare crescătoare abia

Ce singur răzbate sunetul verde

Al naiului din trestii necoapte şi

Pudice sau foarte îngrijorate

Camelie bolnavă în luciul oglinzii

Ochiul tău mereu oblic peste această

Firavă simetrie să te strâng în meandre

De gând până nu se face iar frig

136

Sezon

133

70

Toamna cu plânsul ferestrelor

Uita numele meu în cioburile de lumină

Am rămas singur în această poveste

Risipit cu petalele de sezon

Din altă toamnă şi din altă poveste

Femeia frumoasă mi-a alungat nopţile

Cu ruga ei de busuioc şi cu vina mea

Că prea am vrut -o ultimul gând

Nu mă aştepta nici azi mai devreme

Când toate rănile vechi s-au năpustit

Peste cugetul meu de întoarcere

Şi nu mai plânge în somn

134

Întoarcerea mea îţi pare târzie

Pe aleile dinadins despletite

Din parcul gol de veşnicii-ndrăgostiţi

Dar eşti singura care nu m-ai uitat

Florile se sting acum mai devreme

Mâinile tale triste poate mă iartă

Între cer şi ierburile de brumă

Peste paşi coboară drumul cu plopi

Stolurile îşi înşiră triunghiurile

În amintire poate că toamna totuşi

Va fi mai frumoasă şi ne vom recunoaşte

Chipurile de bucurie

135

71

Întâmplător

O să-mi găseşti sufletul

Într-o bibliotecă

Răsfoind cărţi noi sau mai vechi

O să-ţi atrag gândurile

Spre acest loc frumos

Spre această cântare apropiată

Ca o dimineaţă de iunie

Iar apoi viaţa

Va intra în aceste versuri

Viaţa de mână visele de mână

Şi ce dacă nu mă citeşte

Nimeni în afara ta

137

72

Anotimpi interzişi sufletelor

De clorofilă dizolvă lumina

În asfaltul oraşului ochi de jad

Suspectează trecerile de pietoni

Profesoarele pot fi foarte frumoase

Neobişnuit de calde gândurile

Răvăşesc ordinea anotimpilor

Infiniţi ochii cu mirări de copii

Nici nu-mi mai amintesc geometria

Vacanţelor s-a veştejit în mine

Cu sezonul ce rătăcea dinadins

Vestea întoarcerii nimănui

139

73

Doi paşi între noi iubito

Între coralii mâinilor tale

Şi mâinile mele de arşiţă

Doi paşi între ezitările tale

Şi parcul -poveste

Unde trebuia să devenim

Veşnicii -ndrăgostiţi

Apoi vară peste câmpuri fiind

Am fi alergat mână în mână

Ne -am fi vorbit tăcerile

Ne -am fi subţiat trupurile

Ne -am fi prefăcut aer

Şi ne-am fi respirat

141

74

Te-am iubit te-am iubit

Într-un solstiţiu închipuit

Unde grija părinţilor

Nu te caută niciodată

Şi laleaua trupului

Îngălbeneşte

Interdicţii de

Fată cuminte

Îţi citeşti nefericirea

Intr-un roman cu

Flori de seră presate

Inima ta steag de răni flutură

Si aş vrea să ţi-o vindec

Cu mâinile

Pansament

142

Îndrăgostiţi subţiri şi sori de-a valma

În simţuri în ordinea lucrurilor

Irişii se evaporă sub incendiu

Setea pribegeşte îndelung paşii

Între răstignirile drumurilor

Degete uscate pipăie câmpia

Zbor vag în această privelişte

În care solstiţiul îşi descompune

Peste ruine singurătatea

143

75

Vino celmaiiubite - doar pentru tine

Mi-am limpezit ochii în plâns

Te-am căutat răscolind galaxii de

Ochi într-o intersecţie

Te aştept sub arborele amiezii

Din noapte lutul crăpa de secetă

Sunt aici doar al tău am adus apa vie

Fântânile le-am prădat

Răcoreşte-mi plajele buzelor

Trupul castel de nisip se năruie

Înalţă suspinul tău alb prin această

Aversă de dragoste

148

Sfinx

145

76

Sunt mai bogat cu o iubire

Sunt mai sărac cu o iertare

Sunt mai viu cu o primăvară

Cântecul a ţâşnit în fântâni

Lasă-mă să dorm ceamaifrumoaso

Nopţile sunt ale trupului nedreptăţit

Bolnav e ochiul bântuit peste vreme

De miracolul unei iviri

Pe pământul meu se luptă Cain şi Abel

Sângele a înflorit pe o ramură

Sunt mai sărac cu o iertare

Sunt mai bogat cu o iubire

146

Din vis în vis mereu te visam

Pe ţărmul de mare într-un veac într-o zi

Tu Poe(tul) însingurat fiind

Iar eu frumoasa Eulalie

Din vis în vis te tot căutam

Într-o viaţă într-un pumn de nisip într-o zi

Tu Poe(tul) îngândurat fiind

Iar eu frumoasa Eulalie

Din vis în vis mireasă-ţi eram

Pe o plută pe un val înspumat într-o zi

Tu Poe(tul) înflăcărat fiind

Iar eu frumoasa Eulalie

147

77

Mai crezi că va fi totuşi primăvară

În parcul nostru bântuit de ploi

Mai crezi că vor sosi îndrăgostiţii

Sau vom rămâne –ntr -însul numai noi

Mai poţi să-nduri să ne furăm destinul

Sub ochii arborilor blânzi şi reci

Mai poţi spera că fi-vor miresmate

Aleile pustii pe unde treci

Mai ştii să cânţi la pianina veche

Un cântec ce -l ştiam numai noi doi

Mai poţi să faci cu ochii tăi o vrajă

Să ne inunde soarele prin ploi

152

Cine nu te lasă să rămâi

Şi îţi zideşte gândul într-un refuz

Ce vor mărturisi timide braţele

În monotonia peisajului

Ce sens vor avea nopţile tale

Între sfinţii tăi închipuindu-mă

Ori în trenuri aglomerate

Ori în gări cu nume nesigur

Dar eu cum să respir aerul unde

Nimeni nu întreabă şi nu răspunde

Şi vântul a şters urma surâsului

Şi chipul tău s-a făcut marmoră

149

78

Dar dacă braţele tale nu mă vor recunoaşte

Dar dacă strălucirea ochilor tăi se va stinge

Şi buzele tale vor vorbi altă limbă

Dar dacă iarna va ninge mai mult peste câmpuri

Şi înţelesul vorbelor se va pierde

Şi sufletele noastre se vor fi despletit

Sufletul meu câine de pripas

Adulmecând urma ivirilor tale

Sub solstiţiul ademenit

151

79

Mă mai aştepţi iubita mea nebună

În roua dimineţilor cântând

Desculţă printre ierburi şi sulfină

Cu braţele-amândouă unduind

Mă mai presimţi cum vin ca o nălucă

Înnebunit de ruga ta din zori

Las steag cetate calul să se ducă

Şi năvălesc fugar prin trecători

Mă mai cunoşti - în zori târzii sositul

Pedestru fără nobilul însemn

Sunt cel ce te-a pierdut al tău iubitul

Copil cu scut şi sabie de lemn

156

În nopţile disperării

Pe frontul unui război civil

În căutarea fratelui

Luptător singuratec

Solidar cu învinsul

De dincoace sau de dincolo

Şi iluzia libertăţii

Întârziind ca o ceaţă

Deasupra ospiciului

153

80

Tu eşti chipul meu de apă

Tu eşti visul ce -l ating

Tu eşti noaptea de miresme

Înspre care mă preling

Peste cercul cel de piatră

Peste cercul de cuvânt

Peste cercul nebuniei

Unde paşte cal de vânt

Ca să -mi fiu deopotrivă

Într-o clipă de extaz

Două picături de rouă

Şiroite pe obraz

155

81

Din ce luptă oarbă nu-ţi chemi fratele

Când teama din toate părţile sporeşte

Şi îngerii-ndreptării iar bântuie

Pândindu-ţi strigătul de căinţă

Cine de somnul tău iar mă departă

Şi îmi scufundă portul întoarcerii

Şi ploaia de aur a părului tău

Peste ruine o spulberă

De ce laşi povestea să se irosească

Şi braţele să uite-mbrăţişarea

Şi peşterile mării însetate

Şi drumul fericirii închis

160

Iubeşte -mă cât să mă primeşti

Sub storul orelor singure

Sub atingerea lungilor degete

Într-un cântec la pianină

Iubeşte-mă cât să mă salvezi

Dintr-o boală dintr-un spital de

Campanie dintr -o părăsire

A luptei când era s -o câştig

Iubeşte-mă cât să nu mă uiţi

Când voi trece munţii de ceaţă

Şi caii diluviului vor cotropi

Între noi toate drumurile

157

82

Fii ţipătul care destramă

Somnul oglinzilor

Fii degetul de argint

Care deschide sipetul inimii

Fii drumul care mă rătăceşte

Prin povestea fără sfârşit

Fii singura faţă a lunii

Pe care ochiul sfinxului

Poate să plângă

159

83

Ah ce sete a putut să-mi fie

De lungile degete precum clapelor

Pianinei asurzite de linişti

De sublimul din vis precum basmului

Depănat în nopţile de solstiţiu

De numele tău precum catedralei

Binevestite de-un înger subţire

164

Ochii de iarbă câmpul de piatră

Aerul verii se face suspin

Orizontul îngust nescris pe hartă

Dumnezeule iartă când mă închin

Glezne de mânză câmpul de piatră

Dimineţi cu întristări de galop

Drumul ştiut izbucneşte din tâmplă

Pe alocuri obosesc pâlcuri de plopi

Chipul de apă câmpul de piatră

Fratele geamăn luptă departe

Să-l alinţi când îţi trece prin inimă

Fantasmă cu buzele însetate

161

84

Din tot ce-a fost a rămas un nume

Un soare din care distanţele sorb

În faţa mărilor un suflet orb

Şi un fum prin zodia disperării

Un alint în simetria firavă

O tăcere în perla bolnavă

163

85

Harbor with no ships 16

Port fără nave 17

The huge Ocean 18

Oceanul amplu 19

A morning 20

O dimineaţă 21

Curte domnească 22

Mari răni în pieptul 23

Întors spre sine 25

Ca o lebădă 26

E poate vestea 27

Ţi se întâmplă 28

Tăcere albă 29

Această vară 31

Masa tăcerii 32

Ziua de mâine 33

168

Dar vezi cum decade soarele

În golul ochilor de rugină

În tremurul din culori

Şi hotărârea drumurilor

La răscruci şi vestea jefuită

De timpane de piatră

Numai umbrele noastre rămân

Peste o vară îmbrăţişate

Peste uitatele gări

165

86

Cuprins

Solstices 2

Solstiţii 3

Just for you 4

Cel pentru care 5

Here is the end 6

Aici sfârşeşte 7

Fluttered wings 8

Aripi fâlfâiau 9

Time of a hollow 10

Oră pustie 11

Listen how cries 12

Auzi cum plânge 13

Early in Tsukuba 14

Zori în Tsukuba 15

167

87

Ţi-am atins paşii 92

Inelul lunii 93

Nu ne-am întâlnit 94

Unde mă aflu 95

Dar vezi cum seacă 96

Hiperboree 97

În ochii negri 98

Parcă te rugai 99

Marea şi celălalt timp 101

Mâinile-n rugă 102

Nu plânge în somn 103

Mare de spaime 104

A căzut vântul 105

Ardere de vii 107

Nuntă de păsări 108

Acest adio 109

172

Poate nălucă 34

Ramuri sub îngheţ 35

Umbre fără trup 36

Vorbeşte-ţi gândul 37

Vei duce singur 39

Chilie strâmtă 40

Această mare 41

Ne priveam în ochi 42

Când aşteptarea 43

Acum când nimic 44

Fluturii se frâng 45

Este o sete 47

Maria 49

Val de mătase 50

Dar vezi cum decad 51

Numai tu nu vezi 52

169

88

Ploi peste vara 53

Oră târzie 55

Aripa albă 56

Sărută umbra 57

Acolo fugeai 58

Pe când lumina 59

Ca o lumină 60

Ora focului 61

Profilul concav 62

Gestul ireal 63

Scapă-mă în vis 64

Vino să vezi cum 65

O depărtare 67

De ce-ai lăsat 68

Hotar de vânturi 69

Vino să exişti 70

Călător pribeag 71

170

Tărâm nălucit 72

Sensuri prin noaptea 73

Bătăi de aripi 75

Şi te căutam 76

Ce numai umbra 77

Era o teamă 79

Uneori un zbor 80

Retrasă în gând 81

Vorbele tale 82

Locuieşti în vis 83

Lasă-mă să strig 84

Acest timp i-al tău 85

Există un dor 86

I-atât de târziu 87

Cine mă pierde 89

E ca şi cum s-ar 90

Eu te căutam 91

171

89

Răpeşte-mi drumul 111

Taie-mi privirea 112

Tremur în axa 113

Lasă aceste 114

Despărţitele 115

Storuri lăsate 116

N-a fost nici un ţărm 117

Ramuri sub îngheţ 119

Adaos rănii 120

Cum e leoaica 121

Strigare în zori 122

Golul de mine 123

Odihnă de vânt 124

Distanţă de un 125

Sărut pe glezne 127

Valuri pe marea 128

173

90

Iubirea ce-o pierzi 129

Ploi peste simţuri 130

Fluturi de pudră 131

Sezon 133

Toamna cu plânsul ferestrelor 134

Întoarcerea mea îţi pare târzie 135

Ieşi primăvară pe cheiul nerăbdării 136

Întâmplător 137

Anotimpi interzişi sufletelor 139

Doi paşi între noi iubito 141

Te-am iubit te-am iubit 142

Îndrăgostiţi subţiri şi sori de-a valma 143

Sfinx 145

Sunt mai bogat cu o iubire 146

Din vis în vis mereu te visam 147

Vino celmaiiubite - doar pentru tine 148

174

Cine nu te lasă să rămâi 149

Dar dacă braţele tale nu mă vor recunoaşte 151

Mai crezi că va fi totuşi primăvară 152

În nopţile disperării 153

Tu eşti chipul meu de apă 155

Mă mai aştepţi iubita mea nebună 156

Iubeşte-mă cât să mă primeşti 157

Fii ţipătul care destramă 159

Din ce luptă oarbă nu-ţi chemi fratele 160

Ochii de iarbă câmpul de piatră 161

Din tot ce-a fost a rămas un nume 163

Ah ce sete a putut să-mi fie 164

Dar vezi cum decade soarele 165

175