CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul VIII nr. 414 2255 iiuunniiee -- 11 iiuulliiee 22000099 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

Pericopa evanghelicã rânduitã pentru lecturã înDuminica Tuturor Sfinþilor Români ilustreazã

chemarea la apostolat a ucenicilor MântuitoruluiIisus Hristos. Aceastã duminicã, ce urmeazãDuminicii Tuturor Sfinþilor, are un plus desemnificaþie pentru noi, românii, ea fiind ºi ziua deserbare a tuturor Sfinþilor Români.

Toþi oamenii sunt chemaþi sã devinãsfinþi, dar devin sfinþi numai cei

care rãspund chemãrii MântuitoruluiHristos ºi cultivã comuniunea lor deiubire cu Dumnezeu, Cel Unul Sfânt, ºicu semenii lor.

În Ortodoxie, Duminica TuturorSfinþilor, urmatã de Duminica

Sfinþilor Români, este plasatã în calendarîndatã dupã Duminica Pogorârii SfântuluiDuh (Rusaliile). Astfel, se aratã cã scopultrimiterii Duhului Sfânt în lume este caoamenii sã devinã sfinþi, iar rostulBisericii lui Hristos, constituitã în DuhulSfânt, este sfinþirea oamenilor.

Duminica Sfinþilor Români estesãrbãtoritã la o sãptãmânã dupã

Duminica Tuturor Sfinþilor ºi aratã faptulcã, de la creºtinarea neamului românescºi pânã astãzi, sfinþenia este cel mai depreþ rod al lucrãrii Sfântului Duh înBiserica Ortodoxã Românã.

Sfinþii sunt prietenii cei mai intimi ailui Dumnezeu, Sfânta Scripturã ne spune cã

„minunat este Dumnezeu întru sfinþii Lui“ (Psalm67, 36). Aceasta înseamnã în primul rând cãDumnezeu - unicul izvor al sfinþeniei - împãrtãºeºtesfinþenia Sa oamenilor pe mãsurã ce aceºtia Îl cautãpe Dumnezeu. De aceea, Sfântul Apostol Pavelîndeamnã, zicând: „Cãutaþi pacea cu toþi ºisfinþenia, fãrã de care nimeni nu va vedea peDomnul“ (Evrei 12, 14).

Biserica lui Hristos Cel rãstignit ºi înviat,întemeiatã de El prin Pogorârea Sfântului

Duh în ziua Cincizecimii, este deodatã experienþacãutãrii sfinþeniei ºi a primirii sfinþeniei de cãtreoameni. Drept urmare, comuniunea sfinþilor dintoate veacurile ºi din toate locurile este în împãrãþiacerurilor „dreptate ºi pace ºi bucurie în DuhulSfânt“ (Cf. Romani 14, 17). Sfinþii sunt prieteniicei mai intimi ai lui Dumnezeu ºi cei mai bunidintre oameni. Sfântul este purtãtorul dragostei luiHristos pentru lume ºi sãlaºul locuirii SfântuluiDuh, Care cu suspine negrãite doreºte ca orice omsã creascã duhovniceºte spre asemãnarea cuDumnezeu (Cf. Romani 8, 27-30).

Biserica cinsteºte pe sfinþi întrucât recunoaºteîn ei prezenþa lui Hristos ºi lucrarea Sfântului

Duh. Cinstirea sfinþilor nu este, aºadar, o ºtirbire acinstirii lui Dumnezeu ci, dimpotrivã, este opreamãrire a iubirii Sale pentru oameni ºi a lucrãrii

Lui de înãlþare a omului spre frumuseþea ºi viaþaveºnicã a lui Dumnezeu. Domnul nu este minunatîntr-o singurãtate ºi într-o izolare veºnicã, ci esteminunat întru sfinþii care se împãrtãºesc ºi sebucurã de iubirea lui Dumnezeu ºi de slava Sa. Deaceea, Biserica dreptmãritoare mãrturiseºte ºicinsteºte credinþa ºi vieþuirea sfinþilor. Întrucât

omul a fost creat dupã chipul lui Dumnezeu Celveºnic sfânt, sfinþenia este viaþa adevãratã a omuluisau împlinirea umanului. În acest înþeles,Evanghelia ne îndeamnã: „Fiþi desãvârºiþi precumTatãl vostru Cel din ceruri desãvârºit este“ (Matei5, 48).

Biserica proclamã sfinþenia acolo undeDumnezeu a binevoit s-o arate.

Cartea Apocalipsei ne spune cã neamurile îºivor aduce slava lor în împãrãþia lui

Dumnezeu (Cf. Apocalipsa 21, 16). Sfinþii fiecãruineam reprezintã mai ales frumuseþea ceanepieritoare a slavei fiecãrui neam în faþa luiDumnezeu.

Pentru a sublinia faptul cã Duhul Sfânt a lucratîn chip minunat, de-a lungul veacurilor, ºi pe

pãmântul þãrii noastre sau în poporul nostru, de lacreºtinarea sa ºi pânã astãzi, Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992, ahotãrât ca Duminica a II-a dupã Rusalii sã fienumitã Duminica Sfinþilor Români, urmândDuminicii Tuturor Sfinþilor.

Sfinþii pe care i-a canonizat Biserica noastrã aufost mai întâi cinstiþi de poporul credincios,

iar Biserica, de fapt, confirmã recunoaºtereasfinþeniei, care vine din lucrarea Sfântului Duh înoameni. Biserica constatã ºi proclamã sfinþeniaacolo unde Dumnezeu a binevoit s-o arate.

Duminica aceasta a Sfinþilor Români este, prinurmare, prilej deosebit de a mulþumi cu

dragoste lui Hristos pentru darurile revãrsate asupraacestui neam ºi de a pomeni cu recunoºtinþã ºiveneraþie pe toþi sfinþii români, cunoscuþi ºinecunoscuþi, care au fãcut roditoare aceste daruri.

Cu adevãrat, darurile cele mai depreþ ale rodirii întru fidelitate faþã

de Hristos ºi unitate de credinþã suntsfinþii, cunoscuþi ºi necunoscuþi, pentrucã, în vieþile sfinþilor, rodirile din istoriese înveºnicesc în slavã nepieritoare, viaþacreºtinã fiind „ascunsã cu Hristos înDumnezeu. Iar când Hristos, Care esteviaþa voastrã, Se va arãta, atunci ºi voi,împreunã cu El, vã veþi arãta întru slavã“(Coloseni 3, 3-4).

Sfinþii români sunt deodatã daruri aleîmpãrãþiei cerurilor pentru acest

pãmânt creºtinat ºi daruri ale acestuipãmânt pentru împãrãþia cerurilor. Simplicuvioºi monahi ºi preoþi de mir sau mariierarhi, ctitori de culturã creºtinã,domnitori vestiþi, apãrãtori ai credinþeicreºtine ori simpli soldaþi martiri ºismeriþi þãrani truditori, toþi au purtat înfiinþa lor aceeaºi dorinþã ºi aceeaºicomoarã: iubirea de Dumnezeu ºi deoameni. „Hristos sã Se sãlãºluiascã prin

credinþã în inimile voastre, înrãdãcinaþi ºiîntemeiaþi fiind în iubire“ (Efeseni 3, 17).

Izvor de inspiraþie ºi înnoire pentru viaþaBisericii.

Cunoscuþi sau necunoscuþi oamenilor, dinvremuri strãvechi sau contemporani nouã,

numãrul total al sfinþilor din fiecare neam ºi dinfiecare vreme îl ºtie numai Dumnezeu.

Priviþi împreunã, toþi aceºti minunaþi sfinþi aipãmântului românesc ºi ai Bisericii

universale ne aratã taina Evangheliei lui Hristoscare a rodit, într-un popor credincios, aceste raze ºichipuri de luminã, sfinþind timpul ºi formândlegãturi între generaþii, pentru cã în ei „IisusHristos, ieri ºi azi ºi în veci, este acelaºi“ (Evrei 13,8).

Aducem laudã lui Hristos, Cel ce pururealucreazã prin sfinþii Sãi, atât în timpul vieþii

lor pe pãmânt, cât ºi în viaþa lor din ceruri. Deaceea, n-a greºit cel ce a spus: „Cu adevãrat viiîntre oameni sunt numai sfinþii!“. În ei este, aºadar,prezent ºi lucrãtor Duhul Sfânt, Domnul de-viaþã-fãcãtorul, spre slava Preasfintei Treimi ºi mântuireaoamenilor!

† Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvânt de învãþãturã al Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel la Duminica Tuturor Sfinþilor Români

SSFFIINNÞÞIIII RROOMMÂÂNNII –– rroodduull cceell mmaaii ddee pprreeþþ aall lluuccrrããrriiii SSffâânnttuulluuii DDuuhh îînn BBiisseerriiccaa nnooaassttrrãã

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:† Înalt Prea Sfinþitul

Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Diacon Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ªi Moise pãºtea oile lui Ietro, alesocrului sãu, preotul din Madian. ªi aadus oile în pustie ºi a venit la muntelelui Dumnezeu, Horeb. ªi s-a arãtat luiîngerul Domnului parã de foc în rug.ªi a vãzut cã rugul ardea în foc, însãnu se mistuia. ªi a zis Moise: Mergândvoi privi vedenia aceasta mare, cãci nuse mistuie rugul. Iar când a vãzutDomnul cã se apropie sã vadã, l-achemat pe el Domnul din rug, zicând:Moise! Moise! Iar el a zis: Ce este? ªia zis: Sã nu te apropii aici. Dezleagãîncãlþãmintea din picioarele tale, cãcilocul în care stai este sfânt. ªi a zis lui:Eu sunt Dumnezeul pãrintelui tãu,Dumnezeul lui Avraam ºi Dumnezeullui Isaac ºi Dumnezeul lui Iacob. ªi ºi-a întors Moise faþa sa. Cãci se temeasã priveascã înainte spre Dumnezeu (Ieºire 3, 1-6).

Prevestirea TaineiÎntrupãrii

Vedenia lui Moise în rug are un sens profeticprevestind Taina cea din veac ascunsã a Întrupãrii, aunirii dumnezeirii cu umanul în Persoana Cuvântului. Sepoate ghici aceasta analizând elementele vedeniei ce i-a

fost arãtatã lui Moise peMuntele Horeb.

Rugul- plantã mãrãcinoasãºi neroditoare, care nu aratãîn sine calitatea tãrieilemnului, fiind cuprins despini ºi uscãciune-simbolizeazã fireaomeneascã în toatãnimicnicia ei de dupã cãdereaîn pãcat, lipsitã de sevaroditoare a harului.

Apoi Sfânta Scripturãaseamãnã fireadumnezeiascã cu focul pentrumarea lui forþã ºi pentru cãpoate sã mistuie cu uºurinþãtotul: ºi lemne, ºi ierburi, ºipe omul de pe pãmânt. Chiar

stã scris: Dumnezeul nostru e foc mistuitor (Deuteronom4, 24; Evrei 12, 29); numai omul este ca iarba, ca floareacâmpului (Psalm 102, 14).

Dar dupã cum spinii nu pot suporta focul, aºa niciomenescul dumnezeirea. Dar în Hristos aceasta s-a fãcutsuportabilã. Cãci în El a locuit toatã plinãtateadumnezeirii trupeºte (Coloseni 2, 9).

ªi cum a fost cu putinþã aceasta? Prin aceea cã S-acoborât pe Sine la o blândeþe ºi umilinþã minunatã,restrângând oarecum puterea vãtãmãtoare a firii Lui,

Cãci nu poate vedea cineva Faþa Lui ºi sã rãmânã viu(Ieºire 33, 20), astfel încât S-a fãcut pe potriva noastrã,adaptat nouã, ca ºi focul spinilor. Cãci aceasta înseamnãcã para focului, deºi se înãlþa foarte în sus, nu pricinuianicio vãtãmare rugului, ba mai mult se unduia în spini ºiîi mângâia cu atingeri fluide, ºi nefolosind puterea luinaturalã, se miºca cu cruþare în cele ce puteau ficonsumate!

Interesantã este perceperea faptului cã ceea ce se stricãºi n-are consistenþã prin fire, adicã trupul, a fost fãcut deHristos mai tare ca stricãciunea. ªi aceasta ne-o aratã pringhiciturã focul care s-a fãcut suportabil de neînsemnatulºi preaslabul rug. Cãci ºi Hristos ºi-a fãcut templultrupului Sãu nestricãcios ºi mai tare ca moartea.

Pãrintele profesor Dumitru Stãniloae apreciazã cãînþelegerea acestei coborâri care a înãlþat ºi întãrit fireaomeneascã este înlesnitã de perceperea corectã aînvãþãturii despre energiile necreate. Dumnezeu pune înlucrare sau face sã se actualizeze ºi sã se descopere, dinfiinþa Sa, lucrãrile sau energiile pe care le voieºte ºi îngradul în care le voieºte (Pr. Prof. Dumitru Stãniloae,Note la Glafire, în P.S.B. vol. 39, EIBMBOR, Bucureºti,1992, pag. 279).

Pustia în care Moise a avut aceastã experienþã, numitãde îngerul Domnului pãmânt sfânt, este chip al Bisericiidintre neamuri, adicã cea stearpã ºi pustie întoarsã deDumnezeu în chip minunat la rodire (Isaia 54, 1).

De aceea, pãmântul fiind sfânt, adicã al Bisericii, luiMoise i se porunceºte sã se descalþe. Încãlþãmintea sa areo dublã semnificaþie. Pe de o parte, e semnul morþii ºi alstricãciunii (al coruperii), din moment ce oriceîncãlþãminte e rãmãºiþã a unui animal omorât. Pe de altãparte, încãlþãmintea e chipul Legii Vechi ce se poartãnumai pânã la Legea cea Nouã, dupã care se leapãdã. Deaceea, cei ce voiesc sã vadã Taina lui Hristos trebuie sãlepede mai întâi slujirea Legii Vechi, pentru a putea pãºicu multã evlavie pe pãmântul cel sfânt al Bisericii Lui.

Prof. Andrei CÃNUÞÃ

În umbrã, în Lege ºi în Scripturã (XXXVI)VVVVeeeeddddeeeennnniiiiaaaa lllluuuu iiii MMMMooooiiii sssseeee îîîînnnn rrrruuuugggg

Dupã Sfânta Tainã a Botezului, înMolitfelnic urmeazã Mãrturisirea sauSpovedania. De ce îndatã dupã Botez estetrecutã aceastã Sfântã Tainã? Rãspunsul îlaflãm în Învãþãtura pentru Spovedanietrecutã înainte de slujba propriu-zisã atainei. Astfel citim cã: „Dupã botez, careeste începutul mântuirii tuturorcredincioºilor, Mãrturisirea este a douacurãþire ºi ca al doilea Botez. Drept aceea,se cuvine ca noi toþi, mireni ºi monahi,clerici, preoþi ºi arhierei sã ne mãrturisimpãcatele ºi nici unul din noi sã nu nedepãrtãm de la aceasta, pentru cã toþi amgreºit ºi pãcãtuim”. Dealtfel, în scurtaînvãþãturã pentru spovedanie suntprezentate multe ºi deosebite sfaturi desprecum sã ne spovedim, când sã ne spovedim,de ce sã ne spovedim ºi cât de importantãeste Taina Sfintei Spovedanii.

Scurtã învãþãturãdespre TainaPocãinþei

Dupã învãþãtura Catehismului Ortodox eaeste Taina în care Dumnezeu iartã, prinduhovnic, pãcatele creºtinilor care se cãiescsincer ºi le mãrturisesc la scaunul spovedaniei,în faþa preotului. Specificãm cã are diferite

numiri. Se numeºte pocãinþã, pentru cã cel ceo primeºte trebuie sã regrete în mod sincer,pãcatele sãvârºite ºi mãrturisite preotuluiduhovnic; mãrturisire sau spovedanie, întrucâtcreºtinul îºi mãrturiseºte pãcatele în faþapreotului; al doilea Botez, pentru cã prinea se spalã pãcatele întocmai ca prin TainaBotezului; iertare, dezlegare, pentru cãprin ea se dezleagã pãcãtosul de legãturapãcatelor; împãcare, pentru cã ne împacãcu Dumnezeu. Mântuitorul Hristos a lãsataceastã Tainã sfinþilor Sãi apostoli cândle-a spus : „Oricâte veþi lega pe pãmânt,vor fi legate ºi în cer ºi oricâte veþi dezlegape pãmânt, vor fi dezlegate ºi în cer”(Matei 18, 18; 16, 19). El a instituit-o apoidupã Sfânta Sa Înviere din morþi, cândarãtându-Se apostolilor le-a zis : „Pacevouã! Precum M-a trimis pe Mine Tatãl vãtrimit ºi Eu pe voi. ªi zicând aceasta, asuflat asupra lor ºi le-a zis: Luaþi DuhSfânt; cãrora veþi ierta pãcatele, le vor fiiertate si cãrora le veþi þine, vor fi þinute”(Ioan 20, 21-23). Puterea de a lega ºidezlega pãcatele o are numai MântuitorulHristos, cum ne-a arãtat (Luca 5, 20 ºi 24), darEl a dat aceastã putere ºi apostolilor (Ioan 20,21-23) ºi prin aceºtia, episcopilor ºi preoþilor.Recunoaºterea pãcatelor se face prinmãrturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai,în faþa preotului duhovnic. Pãcatul apasã

conºtiinþa noastrã ca o piatrã ºi o rãneºtedureros. Dar prin mãrturisire, sufletul seuºureazã, inima dobândeºte liniºte, conºtiinþacâºtigã împãcare ºi rana se vindecã. Dupã cum

bucuriile cer sã fie mãrturisite ºi prin aceastaîºi sporesc frumuseþea, asemenea ºi durerile secer mãrturisite ºi astfel sufletul se elibereazã.Pãcatul, oricum ar fi el, mare sau mic, trebuiesã fie mãrturisit în faþa preotului duhovnic, cuadâncã pãrere de rãu, cu hotãrârea de a nu maigreºi, cu credinþa puternicã în Hristos ºi cu

nãdejdea în îndurarea Lui. Aceasta, pentru ane pãstra mereu curatã haina sufletului nostru,pentru a nu ne despãrþi de Dumnezeu. SfântulApostol Iacob ne îndeamnã, zicând:„Mãrturisiþi-vã unul (credinciosul) altuia(preotului) pãcatele ºi vã rugaþi unul pentrualtul, ca sã vã vindecaþi, cã mult poaterugãciunea stãruitoare a dreptului” (Iacob 5,16). Aºadar, când ne simþim apãsaþi de pãcate,când suntem bolnavi sufleteºte, sã alergãm lapreoþii Sfintei Biserici ºi lor sã ne mãrturisim,ca prin rugãciunea ºi dezlegarea lor sãdobândim iertarea pãcatelor (Iacob 5, 14-15).Lucru deosebit de însemnat nu este însã numaimãrturisirea pãcatelor, ci cãinþa, adicã pãrereade rãu ºi durerea sufleteascã pe care o simtecreºtinul pentru pãcatele sãvârºite în feluritechipuri. Cãci fãrã de cãinþã, Sfânta Mãrturisiresau Pocãinþa nu ne aduce roadele dorite ; nu ne

aduce iertarea si împãcarea cuDumnezeu. Iar cãinþa trebuie sã fiesincerã, deplinã (pentru toate pãcatele) ºisã izvorascã din credinþa, nãdejdea ºiiubirea lui Dumnezeu. Foarte importantde reþinut cã mãrturisirea sau înºirareapãcatelor fãrã cãinþã adevãratã ºi fãrãhotãrâre de îndreptare, nu aduce iertareapãcatelor (Luca 13, 5). Roadele SfinteiMãrturisiri sunt de nepreþuit. Cãci ea nedezbracã de haina întinatã a pãcatelor ºine îmbracã în haina cea nouã a virtuþilorcreºtine, în haina luminoasã a haruluidumnezeiesc; din starea de pãcat ºi deosândã, ea ne trece în starea de harmântuitor. Ea ne deschide calea spredesãvârºire, ne sporeºte evlavia, rodeºtecurãþia sufletului, pacea cugetului,îndreptarea vieþii spre câºtigarea fericiriivremelnice ºi veºnice. Soroacele Sfintei

Mãrturisiri nu sunt fixe. Dar e bun si folositorlucru, pentru viaþa noastrã duhovniceascã, sãne spovedim cât mai des, dar, mai ales, cuprilejurile legate de primirea SfinteiCuminecãturi.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuit

SSffâânnttaa TTaaiinnãã aa MMããrrttuurriissiirriiii((SSppoovveeddaanniiaa))

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Consideraþi stâlpi ai Bisericii, SfinþiiApostoli Petru ºi Pavel au fost cuadevãrat susþinãtori ai dezvoltãrii vieþiicreºtine în întreaga lume. Prin râvnalor, dragostea, osteneala, prigonirile,bãtãile primite, Biserica s-a clãdittrainicã într-o lume ostilã ideilorcreºtine. Fãrã nici o îndoialã cã toþiapostolii ºi alþi mãrturisitori au suferitprigoniri, chinuri ºi închisoare dupãcum vedem în epistola cãtre Evrei 11,35-37 ,,Iar alþii au fost chinuiþi,neprimind izbãvirea, ca sã dobândeascãmai bunã înviere; Alþii au suferitbatjocurã ºi bici, ba chiar lanþuri ºiînchisoare; Au fost uciºi cu pietre, aufost puºi la cazne, au fost tãiaþi cufierãstrãul, au murit uciºi cu sabia, aupribegit în piei de oaie ºi în piei decaprã, lipsiþi, strâmtoraþi, rãu primiþi.

Despre suferinþa în închisoare acelor doi apostoli avem mãrturie înFaptele Apostolilor. Astfel în FapteleApostolilor la capitolul 12, versetele 3-6 se aratã cã: ,,Deci Petru era pãzit întemniþã ºi se fãcea necontenit rugãciunecãtre Dumnezeu pentru el, de cãtreBisericã. Dar când Irod era sã-l scoatãafarã, în noaptea aceea, Petru dormeaîntre doi ostaºi, legat cu douã lanþuri,iar înaintea uºii paznicii pãzeautemniþa“; Faptele Apostolilor 5, 18, „ªiau pus mâna pe apostoli ºi i-au bãgat întemniþa obºteascã.“. FapteleApostolilor 16, 23-25 ,,ªi, dupã ce le-audat multe lovituri, i-au aruncat întemniþã, poruncind temnicerului sã-ipãzeascã cu grijã. Iar la miezul nopþii,

Pavel ºi Sila, rugându-se, lãudau peDumnezeu în cântãri, iar cei ce erau întemniþã îi ascultau ; Faptele Apostolilor26, 29 ,,Iar Pavel a zis: Ori cu puþin, oricu mult, eu m-aº ruga lui Dumnezeu ca

nu numai tu, ci ºi toþi care mã ascultãastãzi sã fie aºa cum sunt ºi eu, afarã deaceste lanþuri. Am redat aici numaicâteva din motivele pentru care SfinþiiApostoli Petru ºi Pavel sunt consideraþiocrotitorii sistemului penitenciar dinRomânia.

În penitenciare ajung oameni careºtiu foarte puþin despre Dumnezeu, decitrebuie propovãduitã, cu timp ºi fãrãtimp, Evanghelia lui Hristos.

Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel au

greºit mult în faþa lui Hristos: Petru s-alepãdat de El, iar Pavel i-a prigonit pecreºtini, dar dupã cãinþã puternicã aufost iertaþi, deci pot fi un exemplu deiertare ºi încredere în bunãtatea luiDumnezeu pentru cei ce greºesc.

Amândoi au fost închiºi, pentru vinade „a-L fi predicat pe Hristos ca Fiu allui Dumnezeu ºi Mântuitoruloamenilor”.

Legea 293 din 28 iunie 2004,privind Statutul funcþionarilor publicidin Administraþia Naþionalã aPenitenciarelor – la articolul 77stipuleazã: „Ziua de 29 iunie seproclamã ca zi a personalului dinsistemul administraþiei penitenciare”.

Mergând pe modelul sfinþilor carelãudau pe Dumnezeu în cântãri chiar ºiîn închisoare Biserica Ortodoxã s-aîngrijit de asistenþa religioasã adeþinuþilor din unitãþile de detenþie dinþarã. În cele 39 de unitãþi penitenciaredin România sunt încadraþi 39 de preoþiortodocºi; la nivelul þãrii, înpenitenciare sunt ridicate 38 de biserici,capele ºi paraclise, altele 2 fiind înconstrucþie. Preoþii slujitori dinpenitenciare nu s-au limitat laprogramul liturgic, ci au colaboratpermanent cu Serviciile de Reintegraresocialã ale unitãþilor penitenciare; auacordat asistenþã religioasã ºi consilierespiritualã tuturor deþinuþilor care ausolicitat; au respectat programul liturgicºi de asistenþã elaborat în concordanþãcu specificul fiecãrei locaþii;

Diacon Roberto Cristian VIªAN

Experimentând suficiente dezamãgiri în dragoste, iubinddestui bãrbaþi cât sã înþeleagã cã niciunul nu meritã a fi iubit,femeia modernã realizeazã pânã la urmã, în momentele ei decugetare, cã ceea ce ar împlini-o ar fi un copil. Ar fiîntr-adevãr o realizare, o dovadã cã este capabilã, cã esteputernicã ºi cã poate iubi. Cu adevãrat acest act de imitare aCreatorului, prin darea de viaþã, este o realizare uriaºã, estedovadã de putere ºi este admirabil. Adevãrat este ºi cã putinþade a iubi se actualizeazã. Însã, dincolo de toate aspecteleconºtiente ale sentimentului, este o iubire de sine. Este unegoism care se cere satisfãcut printr-o posesiune sigurã –propriul copil.

Neputinþa de a iubi pe cineva se încearcã compensatã cuputinþa de a iubi ceva. Iar acest ceva este copilul transformatîn obiect, asupra cãruia se revarsã o dragoste nefireascã. Iarnefirescul vine din aceea cã ordinea lucrurilor a fostrãsturnatã prin înfãptuirea mecanicã a ceea ce ar fi trebuit sãfie un fapt al iubirii. Viaþa lãuntricã a persoanei, nevoiaontologicã de comuniune, a fost îngropatã, înãbuºitã dedorinþa acutã de a avea un copil.

De ce ar fi naºterea de prunc în afara legãturii tainice aiubirii între doi, o expresie ascunsã a iubirii de sine? Pentrucã orice copil este chip al pãrintelui sãu. Iar într-o astfel derelaþie „iubitoare”, mama nu iese din sine spre altcineva,distinct, ci rãmâne în sine prin iubirea propriului chip în copil.Cã acel copil este ºi chipul altcuiva, anume al celuilaltpãrinte, se dezvãluie femeii destul de târziu ºi nu este oconºtientizare ce aduce bucurie, ci una care întunecã, fiindcãnu aminteºte de o iubire, ci de un act de sexualitate autonomãîn care spiritul, lipsit de dorinþa sa fireascã de comuniune,este ignorat, iar persoana este sãrãcitã în structurile saleesenþiale. Întunecarea despre care vorbeam se produce în sineºi pare a-ºi avea cauza chiar în copilul dorit, care, el însuºi, îºipierde strãlucirea.

Ce anume mai poate sta la temelia doririi unui copil înafara unei legãturi de iubire? Saturaþia de o sexualitate fãrãfinalitate. Într-adevãr, aceastã afirmaþie poate pãrea absurdãpentru o mentalitate freudianã pentru care instinctul sexualnesatisfãcut naºte frustrãri ºi nevroze. Ceea ce scapã acestei

mentalitãþi este însã adevãrul despre firea umanã. Iar aceladevãr îl va recunoaºte fiecare în sine ºi în ceilalþi, dacã vaprivi nepãtimaº ºi sincer, înþelegând cã nu lipsa satisfaceriiautomate a unui impuls sexual determinã frustrarea, ci lipsade afecþiune, neputinþa împãrtãºirii de sine cãtre un altul,nemângâierea iubitoare de cãtre un altul care iese din sinespre mine, recunoscându-mi valoarea ca persoanã. Acesteasunt lucrurile care îmi aduc angoase, mã fac sã cred cã nu amnicio valoare, mã închid ºi mã sãrãcesc. ªi încercând sãsuplinesc aceastã lipsã prin dobândirea plãcerii sexuale, nufac decât sã aºez în locul unei nevoi ontologice un elementcare îmi va mãri golul, cãci mã voi vedea transformatã înobiect. Atunci când sexualitatea deviazã de la rostul firesc,acela de unire deplinã în iubire, ea devine cauzã a neîmpliniriisufleteºti, cãci lipseºte persoana de bucuria împãrtãºitã aîntâlnirii, de frumuseþea legãturii responsabile, de taina uniriineconfundate cu celãlalt, la care fiecare participã voit.

Dincolo de o plãcere fãrã bucurie, persoana umanã cautão împlinire mai înaltã. Neavând parte de aceasta ºi þintindtotuºi spre o finalitate care sã nu o mai sãrãceascã, femeia dãrod legãturii trupeºti prin naºterea unui copil. Este într-adevãrrodul deplin al unei legãturi- un alt om. Femeia modernãpoate naºte în afara cãsãtoriei ºi chiar în afara unei relaþii deiubire. Nu va mai fi ca altãdatã un lucru de ruºine, ba ar puteafi chiar de admirat. Însã acel „un alt om” va fi, sã nu uitãm,un purtãtor de chip. Purtãtor de chip al unei legãturi între doipãrinþi care au fost unul pentru altul obiect, chip alneîmplinirilor, al nemulþumirii personale, al indiferenþei.Frustrãrile rãmân nevindecate, sentimentele devinbolnãvicioase, cãci nefirescul nu are roade odihnitoare.

De aceea, cine crede cã îºi poate împlini lipsurile afectiveprintr-un copil, sã se strãduiascã mai degrabã a ieºi dinegoism cãtre o persoanã distinctã de sine, spre a o iubi, sprea construi o legãturã sãnãtoasã, frumoasã ºi responsabilã. Iaracel „un alt om” ce se va naºte va primi chipul lui „noi”,chipul iubitor ºi firesc, premisa unei vieþi împlinite, cu harullui Dumnezeu.

Iuliana Gabriela POPA

„„ÎÎmmpplliinniirreeaa”” ffeemmeeiiii mmooddeerrnneessiinngguurree:: uunn ccooppiill

LLiimmiitteellee îînnttrriissttããrriiiiîînn vviiaaþþaa ccrreeººttiinnuulluuii

oorrttooddooxx„Tristeþea este un adevãrat blestem ºi nu cred cã existã

oameni mai profund triºti decât vicioºii, ceasuri mai deprimantedecât ceasurile viciului” (Mircea Eliade, Soliloqui).

Moartea, bolile incurabile, asuprirea sau pierderile materiale sunttot atâtea motive de întristare ce ne umbresc viaþa. Psihologii audefinit tristeþea drept „starea de suferinþã moralã caracterizatã prindepresie, lentoare, dispoziþie astenicã, meditativã, compensatã prinreculegere ºi reproiectare” (Dicþionar de psihologie, Ed. Albatros).Nu existã persoanã care sã nu cunoascã acest sentiment apãsãtor într-o mãsurã mai mare sau mai micã. Doar o educaþie religioasã bineînsuºitã va amortiza tristeþea generatã de impactul cu durerile vieþii.

Într-adevãr, ne mâhnesc pânã la lacrimi necazurile specifice vieþiipãmânteºti efemere, în timp ce abia dacã ne mai gândim la faptelerele ce ne împovãreazã sufletul nemuritor. Fiind un subtil observatoral firii umane, Sfântul Ioan Gurã de Aur ne atrage atenþia asupraadevãratelor motive de întristare: „Un creºtin, dacã se întristeazãvreodatã, trebuie sã aibã numai douã pricini de întristare: sau cândpãcãtuieºte el înaintea lui Dumnezeu, sau când pãcãtuieºte aproapelesãu”.

De ce se cuvine sã fim triºti din aceste cauze? Fiindcã, pãcãtuind,ne îndepãrtãm de Tatãl Ceresc, pe când suferinþele pe care ni lecauzeazã semenii sau evenimentele nefaste Îl apropie pe Domnul denoi ca sã ne întãreascã sufleteºte ºi ca sã ne ocroteascã.

Dumnezeu îngãduie apariþia tristeþii în viaþa noastrã, dar nu ca peun prilej de disperare sau împietrire a inimii, ci ca pe o perioadã dereculegere ºi îndreptare a cugetului nostru. Oare posturile dintr-un anbisericesc nu sunt lãsate tocmai pentru adoptarea unei astfel deatitudini? Iatã ce ne spune iarãºi, grãitorul în cuvinte de aur:„Dumnezeu a pus tristeþea în noi. Dar nu ca sã ne facem rãu, lavreme ºi în situaþii nepotrivite..., ci ca sã dobândim prin ea cât maimult folos duhovnicesc” (Sfântul Ioan Gurã de Aur, Problemelevieþii, Ed. Egumeniþa).

Sufletele persoanelor dragi rãposate vor ajunge în grijaDomnului, bunurile materiale pierdute se pot recupera oricând curãbdare ºi cu un efort în plus, munca fiind ºi ea antidot al supãrãrii.Cât despre suferinþele fizice sau psihice, acestea sunt pedepse pentrupãcatele sãvârºite de noi sau încercãri pe care ni le dã Dumnezeuspre a vedea statornicia noastrã în credinþã, nãdejde ºi dragostecreºtineascã.

Se ºtie cã Domnul este luminã, iubire ºi speranþã. Noi, creºtinii nenumim robi ai Lui. De aceea, în orice împrejurare, tristeþea nutrebuie sã ne doboare ºi sã ne transforme în robi ai sãi. „O tristeþecovârºitoare este mai vãtãmãtoare decât orice lucrare diavoleascã;pentru cã ºi diavolul, dacã îi biruie pe oameni, îi biruie prin tristeþealor” (Sfântul Ioan Gurã de Aur, Despre necazuri ºi biruirea tristeþii,Bucureºti, 2005).

Întristarea a fost datã de Dumnezeu oamenilor ca pe un leac cevindecã rãutatea ºi patimile. ªi bolnavul, dupã ce se trateazã, trece înfaza de recuperare. Tot astfel ºi pentru credincioºi, tristeþea este unrãgaz pentru pocãinþã ºi regãsire de sine, determinându-i apoi sãclãdeascã pe ruina pãcatelor cuvenitele virtuþi.

Chiar ºi cel care a pierdut totul pe lumea aceasta (familie, avere,glorie) sã nu creadã cã rostul vieþii lui s-a sfârºit. Dimpotrivã, a-Isluji într-un fel sau altul Domnului pot deveni într-un fel sau altulnoile scopuri ale existenþei sale. Iar rãsplata unui asemenea om multãva fi în ceruri. Dumnezeu nu-i pãrãseºte niciodatã pe credincioºiiLui.

Deºi Stãpânul cerului ºi al pãmântului ne lasã a ne întrista pentruanumite situaþii, totuºi, în marea Lui milostivire, ne oferãcompensaþii pe alte planuri. De pildã, cel lipsit de avere are înschimb sãnãtate, putere de muncã ºi bunã înþelegere în familie. Sauunui copil rãmas orfan i se oferã ºansa de a deveni o personalitate lavârsta maturitãþii.

Pe de altã parte, în timp ce unii oameni se întristeazã amarnicpentru lucruri minore, la un moment dat vor vedea cã alþii se aflã însituaþii mult mai nenorocite decât ei. Un nevãzãtor sau un sinistratpoate cã se bucurã mai mult de viaþã decât cel care poate vedea ºiavea un acoperiº stabil deasupra capului.

Dar care ar fi soluþiile eficiente care ar putea sã risipeascã ceaþatristeþii din suflet? Citind Psalmii, vom descoperi cele douã armecare biruiesc orice întristare. Acestea sunt rugãciunea rostitã cucredinþã neînfrântã ºi cugetarea la ele sfinte. Regele David,cunoscãtor al atâtor suferinþe, s-a folosit de-a lungul întregii lui vieþiatât de rugãciune: „Pentru numele Tãu, Doamne, dãruieºte-mi viaþã.Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu” (Psalm 142, 11),cât ºi de gânduri cuvioase: „Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, ºipentru ce mã tulburi? Nãdãjduieºte în Dumnezeu cã-L voi lãuda peEl; mântuirea feþei mele este Dumnezeul meu” (Psalm 42, 6-7).

Amalia CORNÃÞEANU

33

SSSSFFFFIIIINNNNÞÞÞÞIIIIIIII AAAAPPPPOOOOSSSSTTTTOOOOLLLLIIII PPPPEEEETTTTRRRRUUUU ªªªªIIII PPPPAAAAVVVVEEEELLLL,,,,ooccrroottiittoorriiii ssiisstteemmuulluuii

ppeenniitteenncciiaarr ddiinn RRoommâânniiaa

OOppii

nniiii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

În acest studiu vom prezenta o scurtã expunere a cântãriicorale bisericeºti, precum ºi o analizã criticã a stilului acestorcreaþii publicate de compozitorii din a doua jumãtate asecolului al XIX-lea ºi secolul XX-lea.

Mai întâi trebuie sã precizãm cã pânã la mijlocul secolului alXIX-lea în Biserica Ortodoxã Românã, nu s-a cântat decât omuzicã bisericeascã monodicã la stranã.

Abia în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea (1850-1900)datoritã pãtrunderii spiritului muzical occidental în practicaliturgicã ºi muzicalã a Bisericii noastre Ortodoxe ºi nu numai atât,spiritul muzical oriental ºi de practicã muzicalã monodicã a fost datla o parte treptat, pânã a fost înlãturat aproape definitiv.

Iatã ce spune în acest sens Partenie Clinceanu fostul episcop alDunãrii de Jos: „Orientul ºi producþiile lui sunt în cãdere mare, deaceea este acum secetã mare pentru muzica cea veche ºi belºugpentru cealaltã ºi degeaba este orice silinþã a noastrã cãci orice vomface ºi orice vom drege, muzica cea nouã va înlãtura cu desãvârºirepe cea veche. Cel mult îi puteþi amâna moartea pentru câtva timp,însã ea va muri negreºit ºi cât de curând, pentru cã melodia ºicântãrile în genere executate pe mai multe voci sunt de o mie de orimai frumoase ca pe o voce”.

Iatã ce spune ºi marele ºi neuitatul istoric Alexandru Xenopol:„Dupã cum Înalt Prea Sfinþia Ta a voit ca picturile catedraleimetropolitane sã iasã din formele cele înguste, dizgraþioase, slabeºi urâte ale artei bizantine ºi a lãsat pe eminentul pictorTattarescu sã împodobeascã zidurile bisericii cu figuriimportate de idealul frumosului, astfel acum am puneîncununarea operei sale metropoliei din Iaºi din punct devedere artistic, creind un cor care sã satisfacã în totulcerinþelor muzicale moderne” (Vezi Ploieºteanu, Nifon,Carte de muzicã bisericeascã pe psaltichie ºi note liniarepentru trei voci,

Bucureºti, Tipografia Carol Göbl, 1902; idem Artareligioasã, în rev. B.O.R., Bucureºti, Anul XXVI(1902)).

Tendinþa aceasta de înlãturare a spiritului muzicaloriental, nu însemna însã înlãturarea specificului naþionalsau al tradiþiei bimilenare a Bisericii ºi poporului român(cum greºit se susþinea ºi se susþine n.n.).

Se ºtie cã la noi a pãtruns mai întâi cântarea coralãruseascã, din nefericire însã, nestilizatã artistic ºinepurificatã de influenþele strãine.

În Bucureºti spre exemplu primul cor a fost înfiinþat în1847 de Arhimandritul rus Visarion; cor alcãtuit dinelevii ºcoalei unde preda muzica.

Acest cor era prezent la slujbele bisericeºti de labiserica Sfântul Ionicã Moldoveni, la Curtea Veche ºiuneori la Mitropolie.

Avem exemplu în acest sens, cum mai târziu dirijorul de la corulbisericii „Domniþa Bãlaºa” Constantin Bãrcãnescu, a renunþat larepertoriul coral al lui Alexandru Podoleanu (înaintaºul sãu la acestcor), înlocuindu-1 cu creaþiile corale ale compozitorilor ruºi:Arhanghelschi, Bortneanschi, Turceaninov, Grecianinov,Rahmaninov ºi alþii (Vezi în acest sens Magistrand Velea Marin,Începuturile muzicii corale româneºti laice ºi bisericeºti, Art. Înrev. B.O.R., XCVIII 1980, nr. 1-2, pag. 232-242).

Tot în acest timp la Iaºi profesorul Alexandru Petrinoînfiinþeazã un cor, pe care la scurtã vreme mitropolitul MoldoveiMeletie îl desfiinþeazã ºi îl reînfiinþeazã muzicianul ºi folcloristulTeodor T. Burada, pe care-l conduce pânã în anul 1854.

Introducerea corului în Biserica Ortodoxã Românã a întâmpinatînsã multiple piedici, cu toate cã majoritatea clericilor ºi aoamenilor de culturã optau pentru aceastã formã superioarã dehranã spiritualã care însemna muzica coralã religioasã.

În Banat, documentele vorbesc despre primul cor românescînfiinþat la 1840 care ºi el ca ºi celelalte coruri a introdus înrepertoriul sãu lucrãri ale compozitorilor ruºi, dupã care la puþintimp a trecut la repertoriul coral german.

Corul a fost condus de învãþãtorul Ghina ºi a cântat pentruprima datã în anul 1841 la sãrbãtoarea Sfintelor Paºti. În urmanenumãratelor ºicane ale autoritãþilor vremii corul a fost desfiinþatîn anul 1856, pentru a-ºi reîncepe activitatea în anul 1860 care ºi-acontinuat-o apoi pânã în ajunul Revoluþiei române din 1989.

Aceastã schimbare de situaþie a fost ajutatã ºi de Decretul luiAlexandru Ioan Cuza de la 18 ianuarie 1865 care cerea înfiinþareacorurilor la toate bisericile din România, iar cântãreþii bisericeºtierau obligaþi sã urmeze Conservatorul de Muzicã înfiinþat de el înanul 1864. Ca urmare a acestei schimbãri, tot Alexandru Ioan Cuzanumeºte pe profesorul Ion Kartu inspector al corurilor bisericeºti ºiprofesor de Ansamblu Coral bisericesc la Conservatorul de Muzicãdin Bucureºti.

Spre mijlocul secolului al XX-lea compozitorul ºi muzicologulZeno Vancea susþine în lucrarea sa: „Muzica coralã la români”,Timiºoara, 1938, cum cã direcþia noastrã coralã este: „direcþiacreierii unui stil polifonic pe baza cântãrii de stranã”.

Analizând în detaliu stilul muzicii corale bisericeºti la români înaceastã perioadã observãm trei mari curente care au dominatcreaþia coralã religioasã româneascã: curentul rusesc, curentulgerman ºi curentul tradiþional, sau autohton.

Unii compozitori ca: Ioan Bunescu, Alexandru Podoleanu,Gheorghe Ionescu, George Mugur ºi alþii, teoretic, au luptat pentruînlãturarea influenþei muzicii ruseºti ºi germane din muzica coralãromâneascã, dar în lucrãrile lor aceste influenþe se observã fãrãprea mare efort ºtiinþific.

Cea mai puternicã influenþã însã a curentului rusesc în muzicacoralã bisericeascã o gãsim în Liturghia pentru cor mixt ºiacompaniament de pian a lui Gavriil Musicescu, Editura SocietãþiiCompozitorilor Români, Ediþia a IlI-a Bucureºti, 1934.

Format la ªcoala muzicalã rusã a compozitorilor: Berezovschi,Bortneanschi, Rahmaninov, Arhanghelschi, Ceaicovschi etc.Gavriil Musicescu va fi reprezentantul de frunte al acestui curent înRomânia.

Cu toate acestea, compozitorul Muzicescu în lucrarea saintitulatã „12 melodii naþionale” nu a suferit nici influenþa ruseascãºi nici cea germanã, întrucât la bazã a stat cântecul popularromânesc, iar mai târziu el a fost ºi compozitorul care a aplicatacelaºi mod de armonizare ºi cântecului bisericesc psaltictradiþional al Bisericii noastre, fapt pentru care a fost aspru criticatde colegul sãu de cancelarie Gheorghe Scheletti, înfierându-1 cuapelativul: „nu ºtie armonie” deºi era profesor de armonie laConservatorul ieºean de muzicã.

Influenþele muzicii germane în muzica coralã româneascã aufost puternic reprezentate de compozitorii: Andrei ºi EduardWachmann -acesta fiind întemeietorul orchestrelor simfonice din

Bucureºti- Alexandru Felchtenmacher, Iacob Mureºianu, Eusebieºi Gheorghe Mandicevschi, Isidor Vorobchievici, CiprianPorumbescu ºi alþii.

Singurul dintre compozitorii acestei perioade care se detaºeazãoarecum de aceastã puternicã influenþã rusã, a fost TeodorGeorgescu care a fost mai mult atras de melosul psaltic fiindprofesor de psaltichie, cântãreþ bisericesc ºi dirijor al coruluibisericii Nicolae Kreþulescu din Bucureºti.

Melodist prin excelenþã, Alexandru Felchtenmacher redã înaxioanele sale praznicale o atmosferã suavã, contemplativã ºi înacelaºi timp invitaþie la o profundã meditaþie religioasã.

Eusebie Mandicevschi (1857-1929) este autorul a 12 Liturghii,precum ºi a celor douã concerte religioase de mare amploare careîmbogãþesc literatura coralã bisericeascã, mult prea sãracã înperioada de care ne ocupãm. Aceste concerte le menþionãm încontinuare: „La râul Vavilonului- cor bãrbãtesc” ºi „Doamne cineva locui în locaºul Tãu”- cor mixt pe versuri prelucrate din SfântaScripturã de Ilarie Voronca.

Iacob Mureºianu (1857-1917) este compozitorul multorheruvice, axioane, irmoase, pricesne, concerte religioase etc. estede asemenea compozitorul care a creat o adevãratã ªcoalã decompoziþie religioasã la Lugoj ºi Braºov unde a activat ca profesorºi unde au rãsãrit viguroasele talente de mai târziu: TiberiuBrediceanu, Augustin Bena, Guilelm ªorban, Nicodim Ganea,Marþian Negrea, Iuliu Mureºianu ºi alþii.

Gheorghe Dima (1847-1925) ºi el ca ºi Iacob Mureºianuactivând mai întâi la Braºov ºi apoi la Sibiu este cel mai tributarªcolii germane de compoziþie în cele douã Liturghii ale sale unapentru cor bãrbãtesc ºi una pentru cor mixt, precum ºi în „CântãrileFunebrale”, unde gãsim stilul neoromanticilor germani ºi undeconstatãm un puternic talent creator, fapt pentru care formaþiilecorale bisericeºti din Ardeal ºi chiar din Muntenia executã ºi azi înconcerte publice unele lucrãri ale sale.

Cu toate aceste influenþe puternic simþite în creaþia coralã a luiGheorghe Dima, el deschide drumuri noi în creaþia coralã laicã ºireligioasã pentru compozitorii urmaºi ai sãi ca: D. G. Kiriac,Gheorghe Cucu, Dimitrie Cuclin, Sabin Drãgoi, TiberiuBrediceanu, Sigismund Toduþã, Zeno Vancea ºi alþii care vorprelua metoda sa de armonizare fie cromaticã (foarte îndrãzneaþãpentru acea perioadã), fie diatonicã.

Primul compozitor român însã care a încercat ºi a reuºit sãarmonizeze ºi sã prelucreze melodii de psaltichie pentru cor a

capella a fost Gheorghe Ionescu (1842-1922) care a publicat oLiturghie pentru cor bãrbãtesc (1855), o Colecþie de cântece de stea(1906), precum ºi diferite imnuri religioase.

Totuºi aici menþionãm pe compozitorii Titus Cerne (1859-1911)ºi Teodor Teodorescu (1876-1920) care au scris ºi publicatvaloroase lucrãri corale ce au la bazã vechi melodii de psaltichie.Iar Titus Cerne având o frumoasã pregãtire muzicalã atât în þarã câtºi în strãinãtate ºi fiind un bun cunoscãtor al melosului psaltic, esteconsiderat de muzicologii români ca fiind „primul muzician româncare s-a ocupat de melodiile de stranã ºi sub aspectul teoretic, cuseriozitate ºi amplã documentare” (Vezi Popovici, Doru, Muzicacoralã româneascã, Editura muzicalã a Uniunii Compozitorilor dinRepublica Socialistã România, Bucureºti, 1966, pag. 342).

Cât priveºte Teodor Teodorescu care a scris o „Liturghie“pentru cor mixt glas III ºi pe care conducerea superioarã a BisericiiMoldovei din aceea perioadã a refuzat sã o publice cu toateintervenþiile marelui George Enescu.

„Liturghia” a fost însã publicatã postum de cãtre PatriarhulJustinian la recomandãrile stãruitoare ale dirijorului ºicompozitorului Nicolae Lungu.

Tot ca reprezentanþi de frunte ai curentului tradiþionalist înmuzica coralã religioasã din acea perioadã rãmân: Gheorghe Cucucu Liturghia sa pentru cor mixt publicatã în 1917, cu ciclul decoruri religioase publicate în 1919 ºi distinse cu premiul naþional„George Enescu” precum ºi alte Zece cântece religioase pe trei

voci egale, cu o prefaþã de Pr. Eugen Bãrbulescu,Bucureºti, 1928; Trei coruri religioase pe trei voci egale,ediþie îngrijitã de Justina Cucu, Bucureºti, 1937; ºialtele.

ªi în sfârºit perioada aceasta a tradiþionalismuluimuzical se încheie cu prodigioasa activitate a preotuluiIoan D. Petrescu (1884-1970) compozitor de muzicãveche bizantinã ºi erudit cercetãtor care a fost urmat înconcepþiile ºi metodele sale de lucru de bizantinologii:Gheorghe Ciobanu, Grigore Panþiru, Marin T. Ionescu,Titus Moisescu, Sebastian Barbu Bucur ºi alþii.

Cu toate cã Ioan D. Petrescu ºi urmaºii sãi au creat oadevãratã epocã a studierii muzicii vechi bizantine înþara noastrã, ei nu au acceptat noul curent sau nouareformã a acestei muzici adusã în þara noastrã demuzicianul grec Petru Efesiu, reformã îmbrãþiºatã cutoatã cãldura ºi dãruirea ºi adaptatã spiritului românesc,de cãtre cei doi clasici ai muzicii bisericeºti psalticeMacarie ºi Anton Pann ºi de urmaºii acestora: TeodorGeorgescu, Dimitrie Suceveanu, Neagu Ionescu,Ghelasie Basarabeanu, Nicolae Severeanu, OpreaDemetrescu, Ioan Zmeu ºi alþii.

Noua ºcoalã de muzicã coralã religioasã reprezentatã decompozitorii: Dimitrie Cuclin, D. G. Kiriac, Ioan D. Chirescu,Tiberiu Brediceanu, Cornel Givulescu, Zeno Vancea, PaulConstantinescu, Sabin Drãgoi ºi alþii, reprezintã o continuarefireascã a curentului tradiþionalist menþionat mai sus.

Lucrãrile acestor compozitori se caracterizeazã printr-oconcepþie oscilatorie între modalismul autohton ºi spiritul armonicapusean al rnajor-minusului, iar expresivele liturghii ale luiDimitrie Cuclin, impunãtoarele sale simfonii ºi poemul coral „Iisusîn faþa morþii” reprezintã cele mai de seamã realizãri artistice ºi maiemoþionante din muzica coralã religioasã româneascã.

O altã lucrare care a îmbogãþit repertoriul coral religiosromânesc este excepþionalul „Recviem” semnat de muzicologul ºicompozitorul Zeno Vancea, lucrare distinsã cu premiul naþional„George Enescu”.

Punctul culminant însã al muzicii corale religioase, în Româniaîl reprezintã realizãrile artistice ale compozitorilor: PaulConstantinescu cu cele douã oratorii de Crãciun ºi de Paºti, TeodorTeodorescu cu Liturghia sa glas III publicatã postum, GheorgheCucu cu Liturghia sa cvas-psalticã pentru cor mixt, Ioan D.Chirescu cu Liturghia glas V pentru cor mixt, Nicolae Lungu cucele patru liturghii psaltice ale sale ºi alþii.

Un alt gen cultivat de majoritatea compozitorilor români cumultã dezinvolturã ºi sub forma unor prelucrãri de folclor, îlconstituie colindele ºi cântecele de stea. Atât melosul modal,originalitatea perfectã cât ºi ritmica uneori variatã ºi chiarasimetricã ale acestor lucrãri tratate cu mult succes în special decompozitorii: Alexandru Podoleanu, D.G. Kiriac, Gheorghe Cucu,Tiberiu Brediceanu, Sabin Drãgoi, Vasile Popovici, Ioan D.Chirescu, Nicolae Lungu ºi alþii, sunt lucrãri care au intrat înmuzica simfonicã ºi valorificate superior de compozitorii: GeorgeEnescu, Mihail Jora Marþian Negrea, Paul Constantinescu, ZenoVancea ºi alþii, iar mai târziu de compozitorii: GheorgheDumitrescu, Doru Popovici, Theodor Grigoriu ºi majoritateacompozitorilor tineri de azi.

Fãcând o privire de ansamblu asupra întregii creaþii coralereligioase din România prezentatã mai sus ne dãm seama de efortuluriaº depus cu dragoste permanentã ºi dãruire a compozitorilorromâni faþã de melosul religios ºi bizantin al Bisericii ºi poporuluiromân.

Pr. Prof. Dr. Marin VELEA

SSSSccccuuuurrrr tttt iiii ssss ttttoooorrrr iiii cccc aaaa llll mmmmuuuuzzzz iiii cccc iiii iiii ccccoooorrrraaaa lllleeee rrrreeee llll iiiigggg iiiiooooaaaasssseeee dddd iiiinnnn RRRRoooommmmâââânnnniiiiaaaaMM

EELL

OOSS

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

Temniþele au fost unul dintre argumentele forte alecomuniºtilor. Deþinuþii trebuiau sã afle cã moartea nu estecea mai mare spaimã. Robirea pânã la pervertirea lãuntricãera cheia de bazã a insuportabilului, atunci când rãul pãreaireversibil ºi atotcuprinzãtor.

Un sanatoriu modern, cel al penitenciarului din TârguOcna, era menit sã disimulezeadevãratul chip al închisorilor.Temniþa fusese construitã lasfârºitul secolului al XIX-lea, lainiþiativa unei domniþe din familiaboiereascã Ghica-Comãneºti,îngrozitã de traiul osândiþilor lamuncã silnicã în ocnele de sare dinapropiere. Aceºtia nu erau scoºi lasuprafaþã decât cu ocazia marilorsãrbãtori, restul timpuluipetrecându-l sub pãmânt. Laporunca domniþei s-au ridicat celemai vechi clãdiri alepenitenciarului în care sãlocuiascã osândiþii, urmând a ficoborâþi în adânc doar pentrumunca de ocnã…

Binefacerecereascã

Dupã ce munca silnicã în ocnelede sare a fost desfiinþatã, închisoareaa primit regim normal. Între celedouã Rãzboaie Mondiale, lainiþiativa doctorului Ioan Cantacuzino, au mai fost adãugatecâteva clãdiri, devenind penitenciar cu regim de sanatoriupentru deþinuþii bolnavi de TBC.

Au fost astfel expediaþi TBC-iºtii cu condamnãri mari dintoate închisorile din þarã, de la Canal, din mine, din beciurileSecuritãþii ºi din lagãrele de muncã forþatã. Tuberculoºii de aicipurtau în cugetele lor amintirile de la Piteºti, Gherla, din mineleºi lagãrele ucigaºe. Fiecare aducea amprenta unui anumit gen desuferinþã, cãci regimurile de exterminare au fost diferite. Dar

aºteptãrile condamnaþilor au fostinfirmate surprinzãtor. Povesteºteregretatul slujitor ConstantinVoicescu (foto): „Într-o searã am ajunsla Târgu Ocna. Era o searã deprimãvarã, cu miros de tei, lunã pe cer.Ne aºteptau niºte gardieni bãtrânei, dingarda veche, cu niºte puºti de-aleamari. Noi, repede, învãþaþi pe fugã, cubanditule, miºcã!, cu înghionteli…Unul dintre ei ne-a zis:

-Staþi, taicã, mai încet…!Când am auzit noi cuvântul acesta

taicã, nu ne venea sã credem. Amvãzut apoi o clãdire luminatã. Ne-audus într-o camerã cu opt paturi, cusaltea! La Piteºti ºi la Jilava aveampriciuri suprapuse, câte douã-trei, fiindcu mult mai mulþi peste limita normalã.Aici ferestrele erau fãrã obloane, unWC într-o camerã alãturatã. Era…fericire! A doua zi am rãmasînmãrmuriþi. Ne-au scos în curte, deneimaginat, sã ne întâlnim cu ceilalþi!Iarbã pe jos, ne-am tãvãlit, era cevagrozav.” (Fericiþi cei prigoniþi. Martiriai temniþelor româneºti, Ed. Bonifaciu,

Bucureºti, 2008, pag. 109).Pentru cineva ieºit din iadul de la Piteºti, Târgu Ocna pãrea

o binefacere cereascã. Era o senzaþie de libertate ºi prin faptul

cã deþinuþii se puteau plimba singuri sub cerul deschis ºi sãcalce iarba verde. Erau îngãduite ºi discuþiile între întemniþaþi întimpul plimbãrii în cel douã þarcuri amenajate în curteaînchisorii. Se minuna rugãtorul inimii Ioan Ianolide: „În acesteþarcuri existau niºte minuni fãrã seamãn, pe care numai sufletelecare le doresc ºi nu le au, pot sã le vadã ºi care se numesc flori.Sunt puþini oameni în lume care sã fi fost uluiþi, uimiþi, copleºiþide o floare ca de o minune a existenþei, ca de o tainã, ca de odeschidere spre rai. Am tremurat ºi am plâns când am vãzutprimele flori dupã ce am ieºit din urgia reeducãrii de la Piteºti”(Ioan Ianolide, Întoarcerea La Hristos apud Fericiþi ceiprigoniþi. Martiri ai temniþelor româneºti, Ed. Bonifaciu,Bucureºti, 2008, pag. 109).

Doctoriþa providenþialãMedicul oficial al închisorii, Margareta Danielescu, o femeie

cu suflet mare, ajutatã de deþinuþii medici sau de studenþi lamedicinã, a fãcut tot ce i-a stat în putinþã pentru îngrijireacorespunzãtoare a bolnavilor. TBC-iºtii nu primeau untratament special pentru tuberculozã, însã alimentaþia bunã ºimedicamentele tonice dãdeau în multe cazuri rezultatespectaculoase. Totuºi, în lipsa unui tratament adecvat, mulþideþinuþi nu au rezistat ºi au plecat spre veºnicie.

Pronia divinã, solidaritatea condamnaþilor ºi atitudineadoctorei fãrã de arginþi Margareta Danielescu, care a protestat laDirecþia Penitenciarelor, au zãdãrnicit tentativele de reeducaredeclanºate de douã ori de ofiþerul politic.

Treptat, s-a format la Târgu Ocna mai mult decât ocomunitate, o adevãratã familie duhovniceascã, s-au realizataici legãturi mai puternice decât legãturile de sânge. Întemniþaþiiau trãit ºi au simþit sfinte ºi adevãrate bucurii, ca o luminã dinrãni. Aici au înþeles cei mai mulþi ce înseamnã libertatea înHristos, cãci bucuria ºi libertatea nu le puteau lua nici ostãpânire.

R.D.

LLuummiinnaa ddiinn rrããnnii--TTâârrgguu OOccnnaaCCAAMMPPAANNIIAA „„DDIINN TTEEMMNNIIÞÞEE SSPPRREE SSIINNAAXXAARREE““

Înainte sã înceapã citirea cu atenþie apericopei evanghelice, se vesteºteEvanghelistul. Preotul zice: din SfântaEvanghelie de la Matei, Marcu, Luca,Ioan, citire.

Oricine ar fi Evanghelistul, un lucrueste sigur: Evanghelia vesteºte toate câte aspus ºi a fãcut Domnul nostru IisusHristos, adicã: minuni, învãþãturi, legi ºiporunci; de asemenea ºi toate câte asuferit: Patimi înspãimântãtoare,Rãstignire, Moarte, mormânt, Înviere,deci viaþa Lui pe pãmânt, de la BunaVestire ºi Naºtere în oraºul Betleem, pânãla Înãlþare. Dar Evanghelia nu este doardescrierea unor evenimente istorice despreIisus Hristos, nu ne aminteºte doar defapte trecute, ci ne orienteazã, în acelaºitimp, cãtre împãrãþia Cerurilor!

Odatã, un monah era arhondar la omãnãstire din Sfântul Munte (arhondaruleste cel care se îngrijeºte de strãini,pregãteºte paturile, oferã gustare ºibãuturã. Slujirea este obositoare, înspecial la Sfântul Munte, unde în fiecare zisunt foarte mulþi închinãtori).

Acesta obosise tare în ascultarea pecare o fãcea continuu de cinci ani ºi acerut egumenului sã-l înlocuiascã.

- Fã ascultare, i-a zis stareþul, ºi veiospãta ºi îngerii.

- Blagosloviþi! I-a rãspuns monahul.

Dupã puþin timp, într-o searã, dupãce închisese porþile mãnãstirii, ostenitcum era, s-a aºezat puþin, a deschisNoul Testament ºi a început sãciteascã. Deodatã, a vãzut intrând peuºa arhondaricului un tânãr frumos,îmbrãcat în alb.

- Binecuvântaþi, pãrinte! i-a zis.Citiþi Evanghelia împãrãþiei? Fericitsunteþi!

ªi, înainte sã apuce sã rãspundãarhondarul, care se pierduse, acontinuat:

- Mã iertaþi cã vã întrerup, darsunt tare înfometat.

Arhondarul, uimit dar politicos, i-azis:

- Poftiþi, vã rog, aºezaþi-vã sã vãpregãtesc ceva. Cum vã numiþi?

- Mihail, a rãspuns tânãrul.La repezealã, voios, a început cu

sârguinþã sã pregãteascã masa pentrutânãrul îmbrãcat în alb. În acel ceas nuºi-a dat bine seama, dupã aceea ºi-aamintit cã-l impresionase îmbrãcãmintealui.

- Cât timp mâncaþi, i-a zis, o sã vãpregãtesc ºi chilioara ºi o sã vã aduc ºipuþinã salatã.

Mergând sã ia farfuria cu salatã, dininstinct a întors capul, sã-l priveascã petânãr, acesta însã dispãruse! În tot cazul,fusese Arhanghelul Mihail.

De atunci zelul ospitalitãþii i-a crescutºi-ºi amintea de întâmplare cu emoþie.Este vorba de pãrintele Filaret, egumenulde mai târziu al sfintei MãnãstiriCostamonitou.

Dacã Arhanghelul a fericit Scriptura luiDumnezeu ºi învãþãtura ei cea Sfântã,diavolul se strãduieºte prin gânduri sãdestrame mintea noastrã, sã semenezâzania, sã distrugã bogãþiaduhovniceascã a Evangheliei ce þine viucuvântul lui Dumnezeu în noi.

Sfântul Ioan Gurã de Aur spune cãauzirea cuvântului lui Dumnezeu ne

poartã spre Împãrãþia Cerurilor.Evanghelistul pe care-l ascultãm esteîndrumãtorul nostru în cetateaIerusalimului de Sus ºi, intrând pe poartadeschisã de acesta, avem nevoie de efortsusþinut, pentru cã cetatea este de rangîmpãrãtesc ºi strãlucitã. Sã deschidem,aºadar, larg, porþile cugetului, sã neascuþim auzul ºi cu evlavie sã ne închinãmîmpãratului Hristos.

Citirea din Evanghelie este Paradisul deunde izvorãºte Sfântul Duh cu zeci de mii

de râuri ale cãror valuri nu sunt valuri deapã ci harismele Duhului însuºi. Acestizvor se împarte fiecãrui suflet, fãrã sãse împuþineze ºi sã disparã, se oferãdesãvârºit tuturor ºi fiecãruia în parte.

Hristos, în mod deplin, intrã înfiecare suflet. Cuvintele Lui dinEvanghelie ºi, prin extensie, din SfântaScripturã, dobândesc „substanþã” înanumite suflete deosebite, ºi devinuneori hrana care saturã, alteori seschimbã în lumina care limpezeºtemintea ºi o deschide pentru primireasensurilor dumnezeieºti. Atunciînþelesurile dobândesc alte dimensiuni,care conduc la veºnicie. Harismeletreimice ale Duhului Sfânt sunt atât denumeroase, încât insistãm nu numai pevaloarea ºi necesitatea ascultãrii

pericopei evanghelice cu evlavie sporitãdar ºi pe studierea acasã a NouluiTestament, a Psaltirei, a Profeþilor ºi aSfintei Scripturi, în general. Mesajulminunat din Sfânta Evanghelie esteHristos, Vestea cea Bunã a mântuirii.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS,

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghiicu ajutorul unor evenimente ºi a unor

experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor,monahilor ºi credincioºilor,

Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005,pag. 148-152.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (XX)

DDDDiiiinnnn SSSSffffâââânnnnttttaaaa EEEEvvvvaaaannnngggghhhheeeellll iiiieeee ddddeeee llllaaaa MMMMaaaatttteeee iiii ,,,, MMMMaaaarrrrccccuuuu,,,, LLLLuuuuccccaaaa,,,, IIIIooooaaaannnn,,,, cccc iiii tttt iiii rrrreeee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Teologia Sfântului Grigore de Nyssa esteconformã cu învãþãtura Bisericii creºtine ºi cuhotãrârile dogmatice ale Sinodului I Ecumenicde la Niceea. În teologie el a excelat princapacitatea speculativã sau teoreticã prin carei-a depãºit pe ceilalþi doi pãrinþi capadocieni,Sfântul Vasile cel Mare ºi Sfântul Grigore deNazianz.

Platonismul în mod special oarecum ºineoplatonismul plotinian precum ºi uneleelaborãri teologice ale lui Origen au avut oanumitã înrâurire asupra teologiei SfântuluiGrigore de Nyssa însã numai la nivelul metodeiteologice, a metodologiei didactice ºi aterminologiei, excepþie de la acestea fãcândînvãþãtura despre apocatastazã.

Geniul teologic al Sfântului Grigore de Nyssas-a manifestat creativ cu predilecþie în domeniulantropologiei ºi al misticii creºtine. Extrem deimportant însã pentru cercetarea teologicã estefaptul cã cele douã ramuri ale cunoaºteriiteologice sunt adânc ancorate în triadologie ºi îneclesiologie.

Þinta finalã a întregii sale teologii este unireasufletului sau a omului integral (trup ºi suflet) cuDumnezeu. Posibilitatea unirii omului cuDumnezeu la Sfântul Grigore de Nyssa nu estedatã atât în cunoaºterea catafaticã, nici îndinamismul social-caritabil care reprezintã o þintãpentru teologia moralã sau etica filosoficã, ci îniubirea ºi în experienþa întâlnirii directe saunemijlocite cu Dumnezeu cel care este prezentipostatic ºi prin har, rãmânând incomunicabildupã firea divinã ºi prin aceasta dorit mereu.

În Viaþa lui Moise Sfântul Grigore de Nyssaurmându-i pe Filon Evreul ºi pe Origen, folosinddin plin alegoria face o paralelã între urcuºul luiMoise pe Muntele Sinai ºi vederea mai presus devedere a Fiului lui Dumnezeu sau a cortuluinefãcut de mânã omeneascã ºi urcuºul spiritualsau mistic al sufletului (creºtinului) spre unirea cuDumnezeu.

Ceea ce intereseazã pentru tema de faþã estenatura urcuºului mistic sau spiritual. Din texulcãrþii Viaþa lui Moise reiese în mod evidentadevãrul cã natura itinerariului lui Moise ºiimplicit natura itinerariului spiritual sau misticeste iniþial comunitarã însã pe parcurs înproximitatea prezenþei ºi lucrãrii Fiului luiDumnezeu este solitarã ºi accesibilã celorpurificaþi ºi înaintaþi din punct de vedereduhovnicesc. Demn de remarcat este faptul cã înambele situaþii rãmâne prezentã ºi realã atât peorizontalã cât ºi pe verticalã dimensiuneacomunionalã eclesialã a poporului lui Dumnezeu.În nici un moment al urcuºului sãu mistic peMuntele Sinai Moise nu pierde definitiv legãturacu poporul sãu ºi cu preoþii poporului care aurãmas jos fiecare situat la nivelul purificãrii ºi aldisponibilitãþii sale pentru Dumnezeu.

Dacã Moise lasã jos la poalele munteluipoporul lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu l-ascos din robia egipteanã, în vârful muntelui Sinaiel vede în nevedere ºi cunoaºte mai presus decunoaºtere în întunericul luminos pe Fiul luiDumnezeu sau cortul cel nefãcut de mânãomeneascã.

Primind poruncã de la Dumnezeu sãconstruiascã un cort pentru poporul sãu dupãmodelul cortului nefãcut de mânã omeneascã,Moise înþelege sã punã bazele ºi începutuladevãratei uniri a oamenilor întreolaltã peorizontalã ºi cu Dumnezeu pe verticalã.

În gândirea teologicã a Sfântului Grigore deNyssa cortul construit de Moise este pãrinteleTemplului din Ierusalim ºi tipul care preînchipuiaºi prefigureazã Biserica lui Hristos pe Fiul luiDumnezeu întrupat sau capul Bisericii în care

credincioºii sunt mãdulare ale Trupului Sãutainic. „Zicem, deci, dupã ce Pavel a dezvãluit înparte taina (Evrei 9, 11), luând ca temei scurta luitâlcuire, cã lui Moise i s-a descoperit mai înainteca printr-un chip taina despre cortul care cuprindetotul. Cortul acesta este Hristos puterea ºiînþelepciunea lui Dumnezeu, Care, nefiind fãcutde mânã dupã firea Lui, primeºte sã seplãsmuiascã atunci când e de trebuinþã sã fixezeacest cort între (în) noi. Astfel, în oarecare fel,acelaºi cort este ºi nefãcut ºi fãcut, în primacalitate existând de mai înainte ca necreat, iar în adoua primind aceastã alcãtuire vãzutã, fãcându-secreat” (Sfântul Grigore de Nyssa, Viaþa lui Moiseîn Sfântul Grigore de Nyssa, Scrieri, partea întâia,în colecþia Pãrinþi ºi Scriitori Bisericeºti, nr. 29,traducere de Preot prof. D. Stãniloae ºi Preot IoanBuga, note de Preot prof. D. Stãniloae, indice dePreot Ioan Buga, Editura Institutului Biblic ºi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureºti,1982, pag. 77).

În comentariul sau tâlcuirea amãnunþitã la

Cântarea Cântãrilor Sfântul Grigore de Nyssaabordeazã subiectul într-o dublã interpretaremisticã. Iubirea dintre mire ºi mireasã este tip aliubirii dintre Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupatºi sufletul credinciosului, iar pe de altã parteiubirea dintre Mirele Hristos Fiul lui Dumnezeu ºipoporul ales în Vechiul Testament ºi Bisericacreºtinã în Noul Testament.

În viziunea Sfântului Grigore de Nyssacuvintele Scripturii pe lângã înþelesul lor literalau ºi un înþeles ascuns sau tainic ºi de aceea estenevoie de o tâlcuire amãnunþitã a lor. Cãci, „dacãceva spus în chip ascuns în cuvinte acoperite ºighicituri nu-ºi aratã folosul prin înþelesulnemijlocit, acele cuvinte trebuie tâlcuite cum nespune Scriptura, învãþându-ne prin Proverbe ca sãînþelegem ceea ce se spune, fie ca parabolã, fie caun cuvânt întunecos, fie ca o sentinþã aînþelepþilor, fie ca o ghiciturã” (Sfântul Grigorede Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântãrilor înSfântul Grigore de Nyssa, Scrieri, partea întâia,pag. 114).

Tema misticã a unirii sufletului ca mireasã cuMirele Hristos vãzutã de unii teologi drept omisticã personalã sau individualistã este de fapt omisticã eclesiologicã. Aceasta pentru faptul cã îngândirea teologicã a Sfântului Grigore de Nyssanicio experienþã misticã nu se poate înfãptui decâtprin îmbrãcarea prealabilã în Hristos, adicã prinprimirea Tainei Sfântului Botez ºi celelalte SfinteTaine, prin curãþire, purificare ºi intrareneîntinatã în cãmara Mirelui, adicã în Bisericã(Ibidem, I în op. cit., pag. 118).

Providenþa divinã, spune Sfântului Grigore deNyssa, s-a folosit de Solomon ºi de înþelepciunealui pentru a da învãþãtura adevãratã despre modulºi felul urcuºului mistic sau duhovnicesc, înProverbe (care corespunde purificãrii de patimi),Ecleziastul (iluminãrii) ºi Cântarea Cântãrilor(unirii sufletului ca mireasã cu Mirele Hristos, saua poporului evreu cu Dumnezeu ºi a Bisericiicreºtine ca Mireasã cu Mirele Hristos). „Acesta,folosindu-se de Solomon ca de un organ, nevorbeºte nouã prin el, mai întâi în Proverbe, apoiîn Ecleziast, ºi dupã aceea, în filosofia de faþã aCântãrii Cântãrilor, ducându-ne prin cuvânt, cape o cale bine rânduitã, spre urcuºul desãvârºit”(Ibidem, I în op. cit., pag. 119).

Iubirea dintre Mirele Hristos ºi Bisericã caMireasã sau a sufletului ca Mireasã se petrece înviziunea teologicã-misticã a Sfântului Grigore deNyssa în interiorul cortului mântuirii care esteBiserica. Frumuseþea interioarã a cortuluimântuirii adicã iubirea dintre Mire ºi Mireasã,unirea lor dupã itinerariul anagogic al Mireseispre Mirele ei este þinta, idealul sau scopulsuprem al existenþei omeneºti.

Cântarea Cântãrilor este cântarea sfinþilor uniþidupã har cu Mirele Hristos, este cântarea carepreamãreºte adevãrata cunoºtinþã de Dumnezeu.În viziunea teologicã a Sfântului Grigore deNyssa unirea cu Dumnezeu este condiþie acunoaºterii sau a cunoºtinþei de Dumnezeu. Aºase explicã deschiderea totalã a Sfântului Grigorede Nyssa pentru teologia misticã. El a înþelesadevãrul cã întreaga creaþie inteligibilã ºisensibilã existã în vederea unirii tainiceîntreolaltã ºi cu Hristos nu dupã naturã, ci dupãhar. Cãsãtoria sau unirea misticã este temateologicã centralã a teologiei Sfântului Grigorede Nyssa. Unirea misticã cu Mirele Hristos este olucrare a adevãratei Mirese care este Biserica Sa.Folosind limbajul biblic Sfântul Grigore deNyssa dezvoltã o misticã a unirii Bisericii caMireasã cu Mirele Hristos ºi a cunoaºterii maipresus de cunoaºtere printr-o întindere (epectazã)spre o unire tot mai intimã cu El, însã niciodatãîncheiatã.

Aceastã unire ºi aceastã dorinþã de o ºi maimare unire este o eternã miºcare în stabilitateînspre ºi în jurul lui Dumnezeu, bazatã pe iubireîn care nu existã frustrare sau neîmplinire nicimãcar ca o umbrã.

Mistica Sfântului Grigore de Nyssa ca unire asufletului sau a Bisericii cu Mirele Hristos este ocunoaºtere mai presus de cunoaºtere ºi o simþire aprezenþei nemijlocite a lui Dumnezeu. Este omisticã a cunoaºterii prezenþei lui Dumnezeu înîntunericul necunoaºterii. Aceastã misticã asimþirii transcende în mod radical ceea ce amgãsit pânã la Sfântul Grigore de Nyssa în istoriagândirii mistice (Andrew Loth, Originea tradiþieimistice. De la Platon la Dionisie Areopagitul,Traducere de Elisabeta Voichiþa Sita, Cuvântînainte de diac. Ioan I. Icã jr, Editura Deisis,Sibiu, 2002, pag. 135).

Pr. prof. dr. Ion POPESCUFacultatea de Teologie Ortodoxã

„Sfânta Muceniþã Filoteia”

Eclesiologia Sfinþilor Pãrinþi Rãsãriteni

EEcclleessiioollooggiiaa îînn ggâânnddiirreeaa tteeoollooggiiccããaa SSffâânnttuulluuii GGrriiggoorree ddee NNyyssssaa

25 iunie1441 - Prima menþiune a Adunãrii Þãrii în Moldova.1928 - S-a nãscut, la Bucureºti, ªerban Papacostea istoric

român, membru corespondent al Academiei Române, membrual Academiei Ligure de ªtiinþe ºi Litere din Genova din 1995.În perioada comunistã a fost deportat într-un lagãr de muncãforþatã la Canalul Dunãre-Marea Neagrã.

1955 - A fost înfiinþatã, la Bucureºti, Bibioteca Centralã deStat, azi Biblioteca Naþionalã.

26 iunie1599 - Un nou tratat între Þara Româneascã ºi Transilvania;

Mihai Viteazul a acceptat suzeranitatea lui Andrei Bathory, iaracesta a recunoscut domnia ereditarã în familia lui MihaiViteazul.

1848 - Guvernul revoluþionar a decretat ca Tricolorul- roºu,galben ºi albastru- sã reprezinte steagul naþional al tuturorromânilor. De asemenea, s-a dispus eliberarea robilor þiganiaparþinând boierilor.

1877 - Schimb de focuri între artileria românã ºi ceaotomanã în zona Calafat-Vidin; a cãzut la datorie sergentulNicolae Popescu, prima jertfã româneascã în rãzboiul deindependenþã.

1900 - În Leordeni, judeþul Argeº, s-a stins din viaþãNicolae Kretzulescu, medic ºi politician român NicolaeKretzulescu fost un prim-ministru al României, membrufondator al Academiei Române. S-a implicat în unificareasistemului sanitar, crearea Direcþiei Generale a ArhivelorPublice, ºi crearea unui Consiliu al Instrucþiunii Publice. Asusþinut demersurile pentru naþionalizarea mãnãstirilorînchinate ºi începe pregãtirile pentru adoptarea Legiisecularizãrii averilor mãnãstireºti (n. 1812).

27 iunie1913 - România declarã rãzboi Bulgariei, intrând în al

doilea rãzboi balcanic, alãturi de Grecia, Serbia, Muntenegru ºiTurcia.

1943 - A fost inaugurat, în Ciºmigiu, ansamblul de statui„Rondul Român”, reprezentând busturile unor scriitori deseamã ai literaturii române.

28 iunie

1358 - Primul privilegiu comercialcunoscut acordat negustorilor braºovenipentru Þara Româneascã; se confirmãexistenþa unui drum comercial ce pornea dinTransilvania pe Valea Prahovei ºi a Buzãuluispre Dunãre, cunoscut, mai târziu, sub numelede „drumul Brãilei”.

1873 - Trecea la cele veºnice vrednicul depomenire Mitropolit Andrei ªaguna.Considerat cel mai de seamã ierarhtransilvãnean, ales episcop al Ardealului înaprilie 1848, iar din 1864, Mitropolit alArdealului, a reorganizat învãþãmântulteologic din Sibiu, a deschis Tipografiaeparhialã, a întemeiat ziarul Telegraful Românºi revista Astra. A trecut la cele veºnice la 28iunie 1873 ºi este îngropat lângã Biserica dincomuna sibianã Rãºinari.

1916 - Trecea în eternitate ªtefan Luchian,pictor român, denumit poetul plastic alflorilor.

1940 - Al doilea rãzboi mondial: Româniacedeazã Basarabia Uniunii Sovietice.

29 iunie1400 - Începutul domniei lui Alexandru cel Bun în Moldova

(pânã 1 ianuarie 1432); Alexandru cel Bun a consolidat statulpe plan extern ºi intern, a aplanat conflictul cu Patriarhia dinConstantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava(1401), a înfiinþat episcopiile din Roman ºi Rãdãuþi ºi a clãditmânãstirile Moldoviþa ºi Bistriþa.

1521 - Scrisoarea lui Neacºu din Câmpulung cãtre JohannesBenkner, judele Braºovului; scrisoarea, datatã 29 iunie 1521,reprezintã primul text redactat în limba românã, cu caractereslavone care s-a pãstrat.

1819 - S-a nãscut în Bucureºti, într-o familie de mici boieri,Nicolae Bãlcescu, fiului pitarului Barbu sin Petre ºi al„serdãresei” Zinca Petreasca-Bãlcescu, istoric, scriitor ºirevoluþionar român (d. 1852).

1866 - Parlamentul României adoptã prima constituþie aþãrii, una dintre cele mai avansate a acelor timpuri.

2008 - Ceremonia de întronizare a Preasfinþitului Mihail

Filimon, episcop al EpiscopieiOrtodoxe Române a Australiei ºiNoii Zeelande.

30 iunie1909 - S-a nãscut Paul

Constantinescu, compozitorromân, membru corespondent alAcademiei Române. A fostprofesor de armonie, contrapunctºi compoziþie la Academia demuzicã religioasã, apoi la ªcoalade muzicã militarã ºi laConservatorul din Bucureºti.

1939 - Alegerea celui de-aldoilea patriarh al BisericiiOrtodoxe Române, NicodimMunteanu (învestit ºi înscãunat la5 iulie 1939; † 27 februarie 1948- foto). A condus BisericaOrtodoxã Românã în toiul unortransformãri nemaicunoscutepânã atunci în viaþa Românieipricinuite de rãzboi ºi în vremuride rãsturnãri sociale. A continuat

sã tãlmãceascã ºi sã tipãreascã broºuri religioase, predici,cuvântãri, pastorale, îndemnuri cãtre credincioºi, peste caretroneazã, însã, Ediþia Sinodalã a Bibliei din 1944, pentru carea tradus 24 cãrþi din Vechiul Testament ºi toate cele 27 cãrþi aleNoului Testament.

1 iulie1878 - S–a încheiat Congresul de pace de la Berlin. Prin

Tratatul de pace s-au recunoscut independenþa României ºidrepturile ei asupra Dobrogei. Judeþele Cahul, Bolgrad ºiIsmail, din sudul Basarabiei, aflate în componenþa României,sunt încorporate Imperiului Þarist.

1929 - S-a nãscut Costache Olãreanu, prozator românMembru al ªcolii de la Târgoviºte, grupare literarã din caremai fãceau parte Radu Petrescu ºi Mircea Horia Simionescu (d.2000).

Prof. Gabriel FIRUÞÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

CCaalleennddaarruull eevveenniimmeenntteelloorriissttoorriiccoo--rreelliiggiiooaassee

2255 iiuunniiee -- 11 iiuulliiee

77

Prin opera de mântuire realizatã deIisus Hristos, Dumnezeu a pus între cerºi pãmânt, între El ºi om punteateandricã a rãscumpãrãrii, puntearuncatã peste hãul cãscat de pãcatulneascultãrii protopãrinþilor.

Oricine doreºte sã meargã pe aceastãpunte, este dator sã lase la intrare, la felcum Moise lãsase sandalele din piele lapoalele Sinaiului, omul cel vechi ºi sã seîmbrace în omul cel nou, înnoit dupãchipul Ziditorului sãu (Coloseni 3, 10).

Omul cel vechi este omul pãcatuluistrãmoºesc ºi al pãcatelor personale,omul decãzut, fiul creat ºi risipitor al luiDumnezeu. Pentru el, Tatãl a trimis înlume pe Fiul Sãu Cel Unul Nãscut, ca„oricine crede în El, sã nu mai moarã, cisã aibã viaþã veºnicã” (Ioan 3, 16).

Credinþa aceasta nouã, smintealãpentru unii, nebunie pentru alþii, se cereasumatã ºi lucratã în ºi prin botez, aºacum spune ºi Sfântul Vasile cel Mare îna sa a XX-a regulã moralã: „Se cuvine ca

aceia ce cred în Domnul sã seboteze în numele Tatãlui ºi alFiului ºi al Sfântului Duh”(Sfântul Vasile cel Mare,Regulile morale, PSB, vol. 18,pag. 122).

În Noul Testament aflãmpentru prima datã desprenoþiunea de botez din viaþa ºiactivitatea Sfântului IoanBotezãtorul. Înaintemergãtor alDomnului Iisus Hristos, elboteza la râul Iordanului cu apãpe cei care veneau ºi îºimãrturiseau pãcatele. Însã acestbotez nu avea un efect ontologic,ci mai degrabã unul psihologic,el nu sãpa la temelia fiinþeiumane pentru a ºterge de acolostigmatul neascultãriiprotopãrinþilor. Botezul lui Ioanpoate fi considerat doar ca odublã prefigurare a douã taineîntemeiate de Hristos Domnul,

dupã Învierea Sa din morþi: Taina Sfântului Botez ºi TainaSfintei Spovedanii.

Însuºi Ioan face o remarcabilã precizare privind diferenþadintre botezul practicat de el ºi cel ce avea sã fie instituit deDomnul nostru Iisus Hristos: „A rãspuns Ioan tuturor,zicând: Eu vã botez cu apã, dar vine Cel ce este mai taredecât mine, Cãruia nu sunt vrednic sã-I dezleg cureauaîncãlþãmintelor. El vã va boteza cu Duh Sfânt ºi cu foc”(Luca 3, 16).

Între apã ºi Sfântul Duh este o strânsã legãturã, nu însensul apeironului milesienilor, ci în sensul cosmogonicrevelat în referatul biblic: Duhul Sfânt se plimba pedeasupra apelor (Facere 1, 2). Am putea afirma, puþinforþat, cã prin apele ºi Duhul Sãu Dumnezeu boteazã lumea,afierosind-o Sieºi, dupã cum Hristos prin instituirea„naºterii de sus, din apã ºi din Duh” (Ioan 3, 5) boteazãomul, rãscumpãrându-l ºi înfiindu-l haric.

Botezul instituit de Hristos Domnul este unitrinitar, adicãeste unul pentru cã este instituit de Unul Nãscut Fiul luiDumnezeu, este trinitar pentru cã afundarea viitoruluicreºtin se realizeazã de trei ori, în numele Sfintei Treimi:Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh, arãtând prin aceasta cã botezuleste lucrarea întregii Sfinte Treimi, asemenea creãrii lumii.

Întrebându-se care este raþiunea ºi puterea botezului?Sfântul Vasile cel Mare rãspunde atât în nume propriu, cât ºiprin intermediul revelaþiei divine, cã raþiunea botezului esteaceea de a curãþa pe om de pãcatul strãmoºesc ºi de toatepãcatele personale. Iar puterea datã de sfântul botez îl ajutãpe creºtin sã strãpungã „durerile ºi apãsãrile ºi chinuirile”lumii acesteia, ancorându-l dincolo de limitele spaþiului ºitimpului, în împãrãþia cea veºnicã, împreunã cu Hristos carenu mai moare, (cãci) moartea nu mai are stãpânire asupraLui (Romani 6, 9).

Pr. Napoleon Nicolae DABU

„„CCeell ccee ccrreeddee ººii ssee vvaabbootteezzaa,, ssee vvaa mmâânnttuuii……””

Regulile morale ale Sfântului Vasile cel Mare (XX)

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

CCOOMMUUNNIICCAATT DDEE PPRREESSÃÃ

În ºedinþa Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române, din 18-19 iunie 2009, s-aaprobat ºi:

1. Canonizarea Cuviosului Ioanichie celNou din Muscel – Argeº, ce se va sãrbãtori la26 iulie, în fiecare an;

2. Ridicarea Episcopiei Argeºului ºiMuscelului la demnitatea de Arhiepiscopie,dorinþa legitimã a argeºenilor ºi muscelenilor,iar Episcopul eparhiot în demnitatea deArhiepiscop.

Acest eveniment duhovnicesc se înscrie încadrul manifestãrilor închinate împlinirii a650 de ani de la recunoaºterea MitropolieiÞãrii Româneºti de Patriarhia deContantinopol, în anul 1359.

Totodatã se afirmã rolul sfinþilor Iachintde Vicina – primul Mitropolit al ÞãriiRomâneºti cu reºedinþa la Curtea de Argeº,Neagoe Vodã Basarab ºi Cuviosul Ioanichiecel Nou de la Muscel – Argeº, pentrupromovarea valorilor ortodoxiei în viaþabinecredinciosului popor român.

Mulþumim Sfintei Treimi, Prea FericituluiPãrinte Patriarh Daniel ºi Sinodului BisericiiOrtodoxe Române pentru aceastã realizareistoricã.

Biroul de Presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

OOrriizzoonntt ccrreeººttiinn

Absolvent al Seminarului Teologic dinCurtea de Argeº ºi al Facultãþii deTeologie din Bucureºti cu diplomã delicenþã „Magna cum Laude”, Pãrintele Ionªt. Stãnciulescu a fost un model de preot.

Încã de la începutul pastoraþiei s-aocupat de renovarea bisericii din Aref,unde a slujit Bunului Dumnezeu. A fãcutdouã renovãri substanþiale în perioadaslujirii ºi a realizat ºi un muzeu parohial ºio bibliotecã.

Ca adevãrat om iubitor de Dumnezeu ºide oameni, s-a ocupat atât de slujirea laSfântul Altar dar ºi de culturalizareaenoriaºilor ºi bunãstarea lor. În acest sens,alãturi de predicile ºi învãþãturiledesprinse din Sfânta Evanghelie, pe care letransmitea din toatã inima, a înfiinþat ºicoordonat un cãmin cultural ºi ocooperativã.

Datoritã calitãþilor remarcabile, a fost alespreºedinte al Sfatului deîmpãciuire. Nicimemoria eroilor, amoºilor ºi strãmoºilorcomunitãþii nu a rãmasuitatã. Pentru a ridica unmonument al eroilor, s-a ocupat personal decoordonarea, strângereade fonduri ºi realizareaobiectivului dememorie colectivã.

Pe plan cultural aavut o activitateprodigioasã. A fostcoautor la volumulAnuarul EparhieiRâmnicului ºi Argeºuluiºi colaborator la diferitepublicaþii culturale ale

timpului. Pãrintele a participat cu lucrãriºtiinþifice la multe simpozioane ºi

comunicãri ºtiinþifice, pânãla o vârstã apreciabilã.Ipoteza Pãrintelui IonStãnciulescu cã Vlad Þepeºa ridicat castelul de laPoenari (aflat pe razacomunei Aref) pe fundaþiacetãþii dacice Dacidava afost citatã de prestigioºioameni de ºtiinþã înpublicaþii internaþionaleprecum Raymond T.McNally ºi Radu Florescuîn volumul In search ofDracula. A True History ofDracula and VampireLegends. Ultima carte pecare a scris-o, împreunã cuStanciu ªt. Stãnciulescu,

este Aref-Monografia satului, tipãritã înanul 2006, la Bucureºti, de cãtre „EdituraArefeana”. Datoritã modului ºtiinþific încare trateazã partea istoricã ºi ahrisoavelor ºi documentelor de primãmânã aduse la îndemâna cercetãtorilor ºia iubitorilor de neam românesc, în toatãcomplexitatea lui, academicianul Radu P.Voinea a propus acordarea unui premiude cãtre Academia Române, post mortemautorilor acestei lucrãri: Pãrintele Ion ªt.Stãnciulescu ºi revizorul ºcolar Stanciuªt. Stãnciulescu, altã personalitatemarcantã a zonei.

Pentru lucrarea pastoral, misionarã,culturalã ºi filantropicã desfãºuratã,Pãrintele Ion Stãnciulescu a primithirotesia întru iconom-stavrofor, cea maimare distincþie pe care o poate primi unpreot cãsãtorit. Pentru opera culturalã

sãvârºitã în localitatea Aref ºi în afaralocalitãþii, Maiestatea sa, Regele Mihai I, i-aacordat în anul 1943 medalia MeritulCultural.

Citat în diferite volume alepersonalitãþilor de seamã, precum volumeleOameni de seamã ai Argeºului de ieri ºi deazi, autor Ion M. Dinu (2006) ºi Rãsãrit desoare. Deschizãtori de drumuri, autor CezarBãdescu (2006), Prea Cucernicul Pãrinte IonStãnciulescu a fost declarat cetãþean deonoare al comunei Aref.

În data de 3 iunie 2004 a trecut la BunulDumnezeu pe care L-a slujit toatã viaþa,lãsând în grija ucenicilor prea cucernicieisale ºi a enoriaºilor pe care i-a pãstorit cudragoste ºi credinþã, îndemnul ºi exemplul depreot al lui Dumnezeu ºi slujitor al oamenilorspre mântuire. Acesta este testament sãu!

Preot Daniel GLIGORE

Joi, 18 iunie, sub cupolaMuzeului Judeþean Argeº aavut loc un evenimenteditorial de excepþie.Profesorul universitar doctorPetre Popa a lansat, înAmfiteatrul instituþiei, cea de-a doua ediþie a cãrþii „Piteºti620. Memento”. În cele 456 depagini, volumul cuprindeinformaþii cronologice privindistoria, economia ºi culturaoraºului reºedinþã a judeþuluiArgeº. Lucrarea este, dupãcum a afirmat SpiridonCristocea, directorulinstituþiei gazdã, „singuramonografie de referinþã aPiteºtiului”, completând cã oraºul aavut mai puþine monografii decâtCâmpulungul, prima lucrare deacest fel despre „Oraºul Lalelelor”apãrând în anul 1988.

Spre deosebire de prima ediþie, apãrutãîn urmã cu mai bine de 20 de ani, cea defaþã este mult mai amplã, venind sãdescrie viaþa urbei ºi a cetãþenilor pânãaproape de finele anului 2008. Bogãþia ºidiversitatea informaþiilor sunt date ºi de

munca asiduã a colectivului care aconlucrat la realizarea monografiei.Printre aceºtia se numãrã ºi câþivaabsolvenþi ai Facultãþii de Istorie dincadrul Universitãþii din Piteºti.

Capitolele sunt completate de anexeprecum: lista edililor urbei de la 1945pânã în prezent, componenþa ConsiliilorLocale de-a lungul timpului, membriifilialei locale a Uniunii Scriitorilor dinRomânia, instituþii media. Pentru autor,„Piteºti 620. Memento” este cel de-aloptulea volum care vede lumina tiparului

sub semnãtura sa. Redactor decarte este Mihaela FulgeanuMatei, secretar Relaþii Publiceîn cadrul Filarmonicii Piteºti,care a þinut sã dedice volumulunei persoane foarte importantedin viaþa ei: „Vreau sã dedicmonografia în memoria tatãluimeu, profesorul ConstantinFulgeanu care m-a învãþat sãfiu ceea ce sunt acum”.Octavian Sachelarie, directorulBibliotecii Judeþene „DinicuGolescu”, a þinut sã dezvãluielegãtura strânsã avutã cuprofesorul Petre Popa: „Dedomnul Petre Popa mã leagãultimii 30 de ani. În 1979veneam la Biblioteca Judeþeanã

ºi primii oameni care mi-au îndreptatpreocupãrile spre ceea ce înseamnã scrisau fost domnul Silvestru Voinescu ºidomnul Popa”.

Autorul a mãrturisit în faþa celorprezenþi la lansare cã Piteºtiul i-a plãcutîncã de la prima vedere: „Primele meleimpresii despre Piteºti dateazã din 1953.Eu sunt oltean. Mergeam la Bucureºti sãmã înscriu la Facultatea de Istorie. În garaPiteºti am coborât pentru cã era foartecald, sã beau apã. Între timp, trenul aplecat ºi am rãmas cu mai mulþi colegi, cu

care cãlãtoream, pe peron. Ce sã facemnoi pe peron 4 ceasuri? Hai sã mergem încentrul Piteºtiului!. ªi aºa am vãzutpentru prima datã Piteºtiul”. Impresia s-adovedit una puternicã ºi plãcutã pentru cãîn 1961, profesorul Petre Popa s-a stabilitdefinitiv la Piteºti.

Raluca NICULA

„„PPIITTEEªªTTII 662200.. MMEEMMEENNTTOO”” oo mmoonnooggrraaffiiee ddee rreeffeerriinnþþãã

IN MEMORIAM Pãrintele Ion ªt. Stãnciulescu

MMOODDEELL DDEE PPÃÃRRIINNTTEE DDUUHHOOVVNNIICCEESSCCEEvv

eenniimm

eenntt

ccuullttuu

rraall