‘Functiile managementuluiCaracteristica generalaConceptul de functionare a întreprinderii propus de Faioly sa conturat în urm a studiilor cu privire la organizarea si divizarea muncii.

De atunci conceptul de functionare a constituit domeniu a numeroase cercetari, suferind modoficari succesive ca definitie de împartire si continut.

Prin functiune se întelege actiunile întreprinse de subiectul conducerii potrivit continutului stadiilor ciclului de conducere.

Totalitatea functiunilor reprezinta continutul procesului de conducere.

Cerinte fata de functiune:1. Fiecare functiune sa poata fi corelata cu oricare din obiectivele conducerii.2. Între functie trebuie sa existe legaturi de conditionare reciproca ce le integreaza într-un proces unitar.

Principalele caracteristici ale functiunii:Ele se exercita la toate organizatiile, indiferent de marime si de profilul de aplicatie toate, nivelele ierarhice.Au continuturi de manifestare diferite în raport cu nivelul la care se exercita;Au importanta si ponderi diferite în raport cu nivelul la care se exercita.

Functia de previziune. Cuprinde un ansamblu de decizii si actiuni prin care se stabilesc obiectivele organizatiei si subdiviziunile ei se contureaza modalitatile de realizare acestei si se dimensioneaza resursele care trebuie sa fie angajate pentru realizarea lor.

Functia de previziune are trei tipuri de activitati:Prognozarea;Planificarea;Programarea;

www.referat.ro

Prognozarea – reprezinta evaluarea efectuata pe baza stiintifica a evolutiei viitoare a componentelor cantitative si calitative a unor domenii de activitate pentru o perioada delimitata prognoza se caracterizeaza prin:Domeniul de activitate la care se refera (functie de domenii pot fi social-economice, demografice, stiintei)Prin obiectul de referinta (prognoza deproductie, de consum, vânzatorilor, costurilor);Sfera de cuprindere (în functie de teritoriu pentru întreaga tara, regiune, continent);Orizontul de pales (prognoza pe termen lung 10-30 ani mediu 5 –10, scurt pâna la 5 ani);

În elaborarea prognozelor se folosesc urmatoarele metode:Functia de atitudine fata de viitor pot fi: A si PFunctia de modul de cunoastere a viitorului: Teoretice si intuitive;În functie de caile de corectare a viitorului: tratarea sintetica si analitica;

Planificarea – reprezinta stabilirea si fundamentarea, pe baza cercetarilor efectuate, a obiectivelor si sarcinilor de realizare acestea precum si a resurselor necesare pentru o perioada determinata în vederea atingerii obiectivelor stabilite.

O planificare suficienta trebuie sa corespunda asa cerinte:Sa porneasca de la vârf;Sa fie organizata;Domeniul de planificare clar definit si riguros respectiv.Planificarea presupune constientizarea si acceptarea schimbarilor;

Programarea – presupune defalcarea obiectivelor organizatiei în timp (în luni, decade, saptamâni) si-n spatiu (departament, sectii) precum si coordonarea activitatii ce concura la executarea programelor stabilite.

Programarea se realizeaza în trei etape:Elaborarea planului operativ al unitatii;Desfasurarea planului operativ pe unitati sub forma unor programe prin care se precizeaza sarcina fiecarei subunitati;Programarea determinata în cadrul subunitatilor pe grupe de marimi si locul de munca în functie de modul de organizare a procesului de productie, lucrarilor si sarcinilor pe termen scurt.

Functia de organizare – cuprinde ansamblu de activitati prin intermediul carora se stabilesc si se delimiteaza procese de munca fizica si intelectuala, componentele acestora si operatiuni, lucrari si gruparea lor pe compartimente în formatii de lucru, costul, etc.

în cadrul acestei functii se inventeaza activitatea de natura economica, tehnica, s.a. care sunt necesare pentru realizarea obiectivelor fixate.

Aici se organizeaza si se ordoneaza pe grupe de activitati si se repartizeaza pe componente de grupe, formatii de munca si oameni.Prin intermediul organizarii se combina rational si armonio toate elementele functionari

normali ale organizatiei.

Realizarea acestei functii implica punerea în valoare a urmatoarelor concepte:Autoritatea;Responsabilitatea;Delegarea;Centralizarea, descentralizarea, s.a.

Autorizarea – este un instrument al managementului individual sau colectiv. În sens larg – este de dreptul managerilor de influenta oamenii din subordine. Ea este strâns legata de putere. Puterea capacitatii indivizilor sau grupurilor de a convinge sau influenteaza alti indivizi sau grupe.

Exista urmatoarele forme:Autoritatea opersonala sau profesionala;Ierarhica;Functionala;

Responsabilitatea – pune în evidenta obligatia membrilor de organizatie de a înfaptui în cea mai buna manera o sarcina sau mai multe sarcine. Responsabilitatea este strâns legata de autoritate. Acceptând sarcinile si primind autoritatea, un executant sau managerii în acelasi timp îsi asuma responsabilitatea.

Responsabilitatea – trebuie înteleasa ca o obligatie mutuala (reciproca) a individului fata de organizatie, ea reflecta îndeplinirea constiincioasa si riguroasa a îndatoririlor ce le revine unei persoane.

Delegarea – consta în trecerea temporara a autoritatii formale unei alte persoane în cazul managerului presupune atribuirea temporara de catre manager a uneia din sarcinile inclusiv partea corespunzatoarea de autoritate si responsabilitatea uneia sau mai multor subordonati.

Delegarea de autoritate si responsabilitate este o necesitate determinata de faptul ca problema managerului nu se pot rezolva eficient numai în vârful organizatiei.

Delegarea vizeaza o deplasare de sarcini de la niveluri ierarhice superioare spre cele inferioare.

În cazul delegarii au loc dublarea a raspunderii în sensul ca subordonatul raspunde integral de realizarea sarcinii si de utilizarea autoritatilor acordate, iar cel ce deleaga ramâne în continuare raspunzator în fata superiorului sau.

Delegarea fiecarui organizatii trebuie sa se realizeze pornind de la necesitatea functionarii eficientei a acesteia urmarind cel putin 2 obiective: 1. organizarea unei distributii rationale ale sarcinii si autoritatii;

2.încarcarea echilibrata cu sarcini a tuturor managerilor si a executantilor corespunzator, capacitati acesteia de a le îndeplini.

Centralizarea. Descentralizarea. Sunt 2 procese de semnificatie opusa care pune în evidenta gradul de delegare a autoritatii.Daca avem în vedere aspectul functional centralizarea, descentralizarea pun în evidenta modalitatea de concepere si realizare unei functii în organizatii.

Daca activitatile specifice unei functii se realizeaza în diferite compartimente – merge vorba de centralizare functiunii respective.Daca dimpotriva activitatea unei functii se realizeaza în diferite compartimente - merge vorba de descentralizare si în acest caz sunt grade diferite de descentralizare.

Raportul dintre centralizare si descentralizare difera de la o organizatie la alta corespunzator filosofiei conducerii, promovata de managementul organizatiei, corespunzator nivelului de pregatire, competenta managerilor, egalitatile salariatilor, conceptie generale existente privind managementul, tipul de societate în care activeaza organizatia.

Organizatia – ca functie de conducere se sprijin pe rationalitate pusa în evidenta de modul de concepere si manifestare în organizatie, a autoritatilor, responsabilitatii, alegerii, centralizare, descentralizare se sprijina pe eficienta reflectare a modului în care se împletesc aceste elemente.

În cadrul organizarii ca functie de conducere se delimiteaza urmatoarele actiuni:stabilirea si îmbunatatirea permanenta a structurii organizatorice.Asigurarea unui sistem informational corespunzator care sa permita o informare completa si operativa a tuturor managerilor si circulatia rapida a informarii în ambele sensuri.Stabilirea de atributii si responsabilitati ce revin fiecarui manager.Asigurarea unei coordonari între organizarea conducerii, producerii si organizarea muncii.

Functia de coordonare. Actiunea de coordonare are menire de a asigura adaptarea organizatiei la conditiile existente în fiecare moment al evolutiei sale.

Prin coordonare se asigura sincronizarea actiunii managerilor a deciziei emise de manageri la diferite niveluri a managementului, a actiunii întregului personal î vederea desfasurarii unor activitati eficiente – capabile sa contribuie la realizarea abiectivelor stabilite.

Coordonarea ca functie a managementului este necesara datorita influentilor pe care le resimte organizatia atât în interiorul sau cât si-n exterior, datorita mutatiilor generate de progresul tehnic.

În aceasta situati managerul unitatilor economice trebuie sa îndeplineasca, masuri si actiuni de organizare în dinamica a întreprinderii sa coordoneze noile conditii cu

prevederile din planurile si programele sale.

De asemenea conducerea întreprinderii este nevoita sa reactioneze si la comportamentul personalului salariat ale caror reactii pot fi imprevizibile si ca atare presupunem permanent actiuni de coordonare, de armonizare si adaptate.

Asupra întreprinderii pot surveni actiuni care duc la dereglari si dezorganizare, de moment.

În aceste conditii întreprinderea trebuie sa ia masuri urgente de adaptare, sa pastreze stabilitatea sistematizata si sa sigure coordonarea elementelor în noile conditii.

Actiunea de coordonare poate fi bilaterala, atunci când ea se deregleaza între manageri si subordonati sau poate fi multilaterala când se deruleaza între manageri si mai multi subordonati.

Pentru ca actiunea de coordonare sa se realizeze continuu este necesar ca a nivel de întreprindere între diferite elemente structurale între oameni, sa functioneze corespunzator si statul comunicatiilor, iar salariatii sa fie respectivi la toate modificarile care se impun.

De asemenea coordonarea presupune utilizarea corecta a motivatiei, utilizarea unei selectii sau pregatire corespunzatoare a salariatilor definirea corecta a motivatiei, utilizarea unei selectii sau pregatire corespunzatoare a salariatilor, definirea clara a opiniilor atitudinilor si programelor în scopul asigurarii eficiente acestei functionari.

.Functia de antrenare. Este legata de relatiile inter personale ale conducatorului si consta în influenta membrelor organizatiei acestea sa contribuie l realizarea obiectivelor scopurilor ei.

Indeplinirea corespunzatoare a acestei functii presupune întelegerea de catre conducator a rolului si particularitatii factoruluiumana motivatilor oamenilor, practicarea unui stil corespunzator de conducere, si stabilirea unor comunicari intense. Scopul economic material al antrenarii prezinta motivarea.

Motivatia – este o forta energica ce impulsioneaza oameni sa se comporte într-un anumit fel ce orienteaza comportamentul spre un anumit scop.

Motivatia porneste de la necesitati si determina o relatie în lant.

Nevoi – dorinta – dorinte nesatisfacute – actiuni – satisfactii.

Factorii motivatori sunt acele elemente care determina o persoana sa îndeplineasca anumite actiuni.

Acesti factori sunt:Salariu;Pretuirea colegilor;Concedii;Siguranta muncii;

Motivatia - constituie suportul angajarii în cursa spre un rezultat, iar satisfactia este legata de rezultatul obtinut.Diferenta dintre aceste notiuni – explica de ce o persoana poate avea o înalta satisfactie în munca si o redusa motivatie pentru munca respectiva.

Exista mai multe teorii motivationale:o Ierarhie nevoilor a lui Muslov.

În lumea tuturor teoriilor motivatia principala modalitati de motivatie sunt:Stimularea banesca;Aprecierea obiectiva a performantei realizate;Participarea la conducerea ca recunoasterea capacitatii oamenilor;Îmbogatirea continutului muncii.

Motivatia si satisfactia muncii asigura integrarea mai mult sau mai putin profunda a fiecarui lucrator în cadrul organizatiei.

Functia de control. Consta din ansamblu de activitate prin care se verifica performantele realizate de întreprindere sau de compartimentele ei la un moment dat în comparatie cu obiectivele prevazute în scopul interventiei în cazul aparitiei unor neajunsuri în realizarea acestora.

Controlul contribuie la realizarea obiectivelor, la elaborarea directiilor de actiuni.

Este un proces prin care se realizeaza masurarea performantei actuale ale organizatiei.

Organizarea controlului vizeaza toate compartimentele întreprinderii.Controlul constituie unul din elementele de legatura a compartimentelor. Actiunile de control trebuie sa nu se limiteze numai la evaluarea rezultatelor în raport cu obiective si norme stabilite, ci sa contribui la prevenirea tendintelor si fenomenelor care necesita luare unor decizii de corectie. Controlul nu actioneaza numai pentru sesizarea abaterilor si corectarea lor, ci în primul rând la prevenirea acestora.

Corespunzator sferei de cuprindere si a modalitatii de realizare exista doua tipuri de contract:1. Control participativ;2. control ierarhic specializat;

Control participativ – deriva ... de la caracterul participativ al conducerii. El se realizeaza prin organele participative de conducere (adunarea generala a actionarilor, consiliul de

administrare) si vizeaza probleme mari ale activitatii întreprinderii.

Control ierarhic special – se realizeaza prin forme distincte special de control în interiorul întreprinderi; fiecare din ele acopera anumite domeniiale anumite obiective si modalitati concrete de realizare.

Formele controlului ierarhic specializat:1. Control ierarhic,2. control finanicar;3. control tehnic;4. control bugetar;

Control tehnic – vizeaza latura tehnologica a întreprinderii. Obiectivul lui principal este asigurarea calitatii produselor.

Controlul bugetar – este o forma de control manageriala care utilizeaza bugetele. Acestea sunt declaratii de rezultate anticipate (financiare si ne financiare).

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate