Www.referate.ro Imperiul Romano German 0251b
2
IMPERIUL ROMANO-GERMAN Politica monarhilor romano-germani de a cuceri noi teritorii si de a-si impune suprematia asupra papalitatii a dus la deteriorarea autoritatii lor in cadrul imperiului si la cresterea nobilimii. Unul dintre momentele principale ale acestei evolutii l-a constituit lupta pentru investitura, intre imparat si papa de la Roma, inceputa in timpul lui Henric a- IV-lea (1056-1106). Totodata, interésele locale au incurajat afirmarea separata a diferitelor regiuni. Astfel, in Imperiul Romano-German s-au dezvoltat diferite principate teritoriale laice sau ecleziastice (arhiepiscopate, comitate, ducate, marci,). Puterea principilor local a crescut mai ales in timpul imparatilor din dinastía Hohenstauffen (1128-1208), acestia fiind ocupati in deosebi de lupta impotriva papalitaii si a oraselor italiene din nordul si central peninsulei. Orsele germane,la randul lor, avand interese economice proprii, au devenit practic, independente. Pentru a-si apara interésele din secolul al XIII-lea acestea s-au unit in ligi, printre care Liga Hanseatica si Liga Renana. Farmitarea Germaniei s-a accentuat in timpul domniei imparatului Rudolf de Habsburg (1273-1291). Acesta a dus o política autoritara de unificare teritoriala si intarire a puterii centrale, ceea ce a atras principilor germani. Ei au reactionat prin impunerea caracterului electiv al functiei imperiale si prin alegerea imparatilor din alte familii, cum ar fi cea de Luxemburg. Imparatul Carol al IV-lea de Luxemburg (1346-1378) a consacrat, prin documentul sau, “Bula de Aur” (1356), farmitarea política a Imperiului Romano-German, instituind sistemul alegerii imparatului de catre sapte electori laici si ecleziastici. Aceasta situatie se va mentine pe tot parcursul Evului Mediu. www.referat.ro
Transcript of Www.referate.ro Imperiul Romano German 0251b
www.referat.ro
IMPERIUL ROMANO-GERMAN
Politica monarhilor romano-germani de a cuceri noi teritorii si de a-si impune suprematia asupra papalitatii a dus la deteriorarea autoritatii lor in cadrul imperiului si la cresterea nobilimii. Unul dintre momentele principale ale acestei evolutii l-a constituit lupta pentru investitura, intre imparat si papa de la Roma, inceputa in timpul lui Henric a- IV-lea (1056-1106). Totodata, intersele locale au incurajat afirmarea separata a diferitelor regiuni. Astfel, in Imperiul Romano-German s-au dezvoltat diferite principate teritoriale laice sau ecleziastice (arhiepiscopate, comitate, ducate, marci,). Puterea principilor local a crescut mai ales in timpul imparatilor din dinasta Hohenstauffen (1128-1208), acestia fiind ocupati in deosebi de lupta impotriva papalitaii si a oraselor italiene din nordul si central peninsulei. Orsele germane,la randul lor, avand interese economice proprii, au devenit practic, independente. Pentru a-si apara intersele din secolul al XIII-lea acestea s-au unit in ligi, printre care Liga Hanseatica si Liga Renana.
Farmitarea Germaniei s-a accentuat in timpul domniei imparatului Rudolf de Habsburg (1273-1291). Acesta a dus o poltica autoritara de unificare teritoriala si intarire a puterii centrale, ceea ce a atras principilor germani. Ei au reactionat prin impunerea caracterului electiv al functiei imperiale si prin alegerea imparatilor din alte familii, cum ar fi cea de Luxemburg. Imparatul Carol al IV-lea de Luxemburg (1346-1378) a consacrat, prin documentul sau, Bula de Aur (1356), farmitarea poltica a Imperiului Romano-German, instituind sistemul alegerii imparatului de catre sapte electori laici si ecleziastici. Aceasta situatie se va mentine pe tot parcursul Evului Mediu.
Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate
www.referat.ro
