wmmmmmm ...documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/clujulcrest...Abonamentul de sprijin este...
Transcript of wmmmmmm ...documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/clujulcrest...Abonamentul de sprijin este...
JJHML_XII_H!L6 4 PflQlNI 200 LEI QLUJ_Lfl_7JULIE_1946_
Redacţia ş i Administraţia Cluj Str . Nicolae lo rga Nr. 6—8
ABONAMENTUL pIStit înainte: pe un an 10.000 Lei, pe 6 luni SOOO Lei, pe 3 luni 2S00 Le). Abonamentul de sprijin este dubtu.
- Se poate plăti şi prin cecul nostru poştal Nr . 40646 — wmmmmmm^mmmnmmmmmMnmimmwmmmMmmMmviftiw —iiiiwim
Apare s ăp t ămâna l sub îngr i j i rea unui comite t 3 Înregistrată la Tribunalul Clu] sub Nr. 85 din «938}' '
Autorizaţia de reapariţie Nr. 3651 din î946 »n
FAPTE NU VORBE , Ge folos, fraţilor, dacă
zîoe cineva că are credinţă, i a r f a p t e nu a r e ?" ( lacov 2, 14..
Intre formele din afară ale creştinismului nostru şi trăirea de fiecare clipă, este o mare prăpastie.
Oamenii din zilele de acum punt: „iubitori de sine, iubitori de argint, îăucjăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie; lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, vânzători, porniţi, îngâmfaţi, iubitori de desf&t&rifl mai mult de-: cât iubitori de Dumnezeu" (II Timot. III, 2-4).
Mulţi socot că pentru a fi creştin ajunge să fi primit taina Sf. Botez şi să poţi face proba acestui fapt, doar cu certificatul eliberat de preot.
Dar creştinul adevărat, este dator să-şi aducă necontenit aminte şi să aibă în faţa ochilor minţii pe cei dintâi creştini, care după ce au primit botezul „stăruiau ia învăţătura Apostolilor şi în viaţa frăţească, în frângerea pâinilor şi în rugăciuni... şj în fiecare zi cu stăruinţă şi într'un cuget curat erau în Biserică... lăudând pe Dumnezeu şi fiind bine văzuţi de tot popoiuî" (Fapte 2; 42, 46 şi 47).
Câţi dintre creştinii vremurilor noastre cunosc cum se cuvine această învăţătură ?
Cuprinşi de nepăsare sau lipsiţi de încredere în obârşia dumnezeiască a Sfintelor Scripturi, puţini creştini mai citesc astăzi cu osârdie şi cu toată evlayia Cartea Sfântă.
Ci, iubite cititor, de vrei să încredinţezi pe unii ca aceştia, câ adevărurile Bibliei sunt descoperite de Dumnezeu, sileşte-te a te purta în aşa chip, încât în toată fiinţa ta şi în traiul tău de toate zilele, să se vadă întruparea învăţăturilor dumnezeeşti şi puterea Evan
gheliei, dovedind — cum scrie Sf. Ap. Pavel către Coiinteni — „că sunteţi epistola lui Hristos.,. scrisă nu cu cerneală ci cu duhul Dumnezeului celui viu, nu pe tabla, de piatră, ci pe in biele de carne ale inimii" (II Cor. III, 3).
Mai mult încă. Primii creştini trăiau cu adevărat o viaţă frăţească, ca unii ce mărturiseau cu tărie, că sunt fii ai aceluiaşi Tată ceresc. „Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi aveau toate deobşte. Şi-şi vindeau moşiile şi averile şi h împăr ţeau tuturor, după cum avea nevoe fiecare" (Fapte 11,44-45).
Unde mai sunt astăzi, astfel de creştini. Vieţuind departe de Dumnezeu , multora li s'a răcit credinţa şi aşa s'a împuţinat şi dragostea între fraţi, bine ştiind că ceeace întreţinea a-ceastă caldă tovărăşie şi unire suflete sscă între creştinii celor dintâi timpuri, era pe deoparte, participarea zilnică la slujba .frângerii pâinii" (Sf. Liturghie), iar pe de alta, faptul că în fiecare zi se adunau la templu „cu stăruinţă şi într'un cuget".
Creştinii de acum au numai înfăţişarea adevăratei credinţe, dar prin purtarea lor tăgăduesc puterea ei (II Timot. 3, 5). A-cest fel de creştini nu-şi pot dovedi identitatea lor, decât cu certificatul de botez. Dar astfel de certificate pot fi folosite uneori chiar şi de către cei ce n'au primit botezul. întocmai cum unul amestecat în fraudele dela o Primărie, deşi fără pregătirea necesară, s'a folosit totuşi de diploma altuia spre a obţine, prin înşelăciune, slujba pe care a avut-o Ia acea primărie.
Aşa şi în viaţa creştină. Nu numai cu acte care se pot pierde ori fura, ci mai ales cu purtarea noastră trebue să dovedim creştinismul nostru.
Pr. Ec. Const. Moisiu
de Păr. FL. MUREŞANU
Biserica este ş i rămâne până la sfârşit Vistieria Darurilor celor stătătoare, daruri lor ce luminează caile vieţii, m ă n g l i e întristările amăgi r i lo r şi lecuesc rănile pe care ie primim s recurându-ne pr in hăţişurile încercărilor.
Daruri le Duhului Stânt aşezate în visteria Bisericii sunt nesecate şi poate nu le-am dovedi nici n u mărul. Dar să pomenim măcar patru dintre ele, pe care Biserica ni le-a îmbiat şi ni le ţine la îndemână cu neasemui tă .generozi ta te .
1. Darul credinţei mântuitoare. P o m e n i m întâi darul credinţei mântui toare pe care Biserica ni-1 p ro-povădueşte în auz şi faptă. Fără de o credinţa na este cu putinţă omului a vieţui . Ce l ce zice că nu crede în nimic afirmă şi el o „cred in ţă" — credin;a în nimic. Dar asemenea exemplare sunt puţine. Mulţ imea norodului crede De multe ori şi prea des.-ori chiar, crede in orice, D a r nu orice credinţă mântue. Ci abia atunci când credinţele tale din care ţi-ai zidit palate în acest veac şi idoli cărora te-ai închinat, se prăbuşesc şi se fac pulbere, abia atunci, cu ochiul vederii spălat de lacrimile încercărilor şi al tuturor desamlgi r i lo r , vezi în u rma ta p i a t r a cea din capul un ghiului pe care nu ai luat-o în sea nă la clădirea vieţii t a l e : la credinţa mântuitoare şî singura mântuitoare — pe care nu ţi o poate da nici filosofía veacului, nici artele, nici silinţa, nici cele mai avansate teorii politice sau economice ci numai Biserica — pentrucă, bine să luăm seama, nu este alt n u m e s u b soare care să ne poată mântui d e cât un singur n u m e ; Isus şi Biserica lut alezată tocmai pentru mân tuirea noastră
2 mLegea" — Religia. Un alt dar al bisericii este „ L e g e a n o a s t r ă r o m â n e a s c a " — adică religia noastră c.eştinească.
Un î n v â r t spunea că în curgerea istoriei, d e a început şi p â n i astăzi, şi adăugăm, până la sfârşit, se vor putea in 11 oi popoare mat să lba t i . e sau mai puţin să lbat ice ; mai puţin sau mai mult civilizate — d>r până acum i-toria nu cunoaşte niciun popor fără religie.
Şi aceea e adevărat ca unele p o poare au avut ia început o religie, apoi şi-au schimbat o cu alta.
Religia noastră dela început este religia Bisericii, religia p r o p o v ă duită de Biserica lui Hristos Noi am intrat în istoria lumii c a po-
(cootinuare la pag. 2)
Cum I-a aflat Sf. Ignaţiu pe
Dumnezeu Un tânăr ostaş se afla rănit în
tr 'un spi tal . Piciorul îi fusese fracturat în t r 'o
luptă. Numele lui era îgnaţ ie de Loiola. Plictisit de moar te ceru unei su
rori călugăriţe să-i dea ceva de c i tit, Călugări ţa îi aduse cărţi re l ig i oase.
—- Pe semne nu ţ i e bine s o r i I Cărţî de astea îmi t rebuie mie ? Vrei să mă omori cu zile ? Dă -mi cărţi să mă distreze.
Călugăriţa îi ascultă cererea. R o mane cavalereşti, istorii, poves t i fantastice şi comedii formară lectura celui rănit . Isprăvind cu ceti-tul acestor cărţi, mai ceru altele. Dor in ţa îi fu î n p l i n i ă La o n o u ă cerere, ne mai având la î n d e m â n ă asemenea căru, sora îi aduse vieţile sfinţilor. Îgnaţie le svârll cât co lo . Dar neavând altceva de făcut, ca să-şi împlinească vremea, apucă cu dispreţ o carte spre a răsfoi.
Fără nici un interes la început , atenţia îi fu atrasă t reptat- t reptat spre cele ce citea
Faptele cu adevărat eroice ale sfinţilor îi câşt igară inima. To t mai interesantă devenea lectura. Sufletul lui se lumină. O chemare tainică îl îndemna să săvârşească şi el asemenea fapte. Hoîă râ rea nu i lipsi.
Vindecat îşi a târnă armele înaintea unei icoane a Maici D o m n u l u i şi deveni alt om. Faptele iui nu au fost întru nimic mai ptejos decât ale celorlalţi sfinţi ai bisericii. A lu i t pildă dela ei, cunoscându- le vieaţa.
Florile cerului Ce procent dintre toate scrie
rile oglindesc în paginile lor adevărurile Sf. Scripturi, date lumii de Duhul Sfânt? Câţi îşi îndulcesc inima cu mierea curată a slovelor sfinte supte din flori ie ceflilui ce rodesc în ţarina nemuririi.
Puţine scrieri bune, puţini cetitori aleşi!
Singura slovă care înfruntă veacurile e aceea a Sf.Scripturi. „ Cerul şi pământiii vor trece, dar cuvintele mele vor rămânea''. Biblia a fost şi va rămâne pentru totdeauna steaua cerului ce va călăuzi pe cărările senine, pentru veşnicie, paşii omenirii.
Fii ai bisericii creştine, ocu« (.continuare în pag. 4)
P a g i i „VIEAŢA CREŞTINA* Nr. 6
Din rătăcirile S E C C A R E
Fralii DiiHHlBi, dupa trop E C U N O S C U T A stăruinja .pocăi ţ i lor" ,
de a înfăţişa pe Maica Domnului ca p o femeie de r nd ; care zâmt-s eşte ş» naşte prunci, i ca te t i a i c nimic a o u i r i n s a d e c â t f p t u că intre aiţi cupa pe ca e » > naaCut a dat luminii şt pe oceia t u mai mare dintre frkţi, — care s'a numit pe sine, Fiul tui Dumnezeu. E« SUSţin cu multă încăpăţânare că lsus Hris tos a avut două tândur i de fra,i, după t rup şi după spirit. AU nu o spune aceasta — zic ei, — Scriptura: „Au nu este acesta i ul meşterurai de lemn ? Au nu se c h . a ma m a m a iui Măria şi fraţii Iui losie şi Simon şi i u d a ? şi surorile lui au nu sunt toate ta noi? (Matei 13, 55-57).
E adevărat , Scr iptura insă t rebuie înţeieasâ aşa cum a Înţeles-o acel ce a scrii-o, N u poţi judeca interesul cuvintelor unui graiu, după un graiu strein, ca re are un alt spirit, o altă alcătuire, care s'a format în aite împrejurări de vieaţâ şi în alte vrem.', şi a fose vorbi t de un popor ,
, cu gândi rea şi feliui său de a trăi, cu totui deosebit , In Testamentul Nou , se face adese ri amintire, de fraţii şi suivr i .e Domnulu i , numai că atât Isu., şi Maica Domnulu i , cât şi poporul in mijlocul cărora a trăit Domnul , cât şi evanghelişt i i , cari au sen» despre aceste lucruri , nu s'au gândi t , n ' au vorbi t aşa cum vorb im noi azi, româneş te , sau în o altă l imbă din vremue noastre . Că ce înseamnă în l imba româneas că frate o ştim. Dar nu tot aceasta înseamnă in l imba în care s a vo r bit pe vremea când Isu* l i r t s ios umb la pe p ă m â n t ? Dacă cercetăm şi alte locuri ale scr iptur i i , unde e vorba de „ f ra te ' , lucrui se lămureşte dela sine. In Testamentul Vechiu, Lot, fiul fratelui la Avram (Facere 14, 12), e numit în alt loc (Facere 13, 8), „fratele" lai Avram, Iacob, fiul surorei lui Lavan, e numit deasemenea „fratele" lui Lavan (Facere 2 9 , 15, după Vulgata, 1. Mireasa din „Cânta rea Cântăr i lo r" incâ se numeş t e „ so ra" (4, 3>. . F r a ţ i " se mai numesc şi prietenii
şi tovar şil (Ieşire 2, 11/ Facere 14, 16; 24, 48; îi Imp, 10, 13). E.a deci i b ce ui in vremea veche, ca Ia e rt. cu nume e de «frgte", s i fie numiţi şi cei deaproape înrudiţi .
Dar în Legea N o u ă ? F ra ţ i i : om-nu ui - unt amin.i t cu nume<e d e . . l a c c b , losif J siej , luda şi S imen, dintre cari trei au fost Apo toii.
urori ie Domnulu i , sunt deasen e-nea II ai de mul te ori pomeni te în Cărţ i le Sfinte dar nu cu numele . Cu toate acestea t rebuie să ţ inem seama de un îucru: deşi ae face demultc oripomenirea de „fraţii* Domnului, lasă nici odată nici unul, na e numit, afară, de lsua, de fiu ui Manei; după cum nici despre unul, a iară de lsus, nu se afirmă că ia fost Mana, mamă.
Cei patru „fraţi" ai Domnului , n 'au fost fui Mane i şi ai lui Io. if d u l g h e r u . ci fui Măriei lui Cleopa, care a fost soţia lut C leop i, şi care a trăit în ac^eaş vreme, c t şi Măria, m a m a lui lsus. Iacob „frate le" Domnulu i , e nu nit fiul lui Alfeu ( G a ateni, 1, 19; Masei 10, 3).
E iaiăi i vrednic de ţinut seama, că, dacă Maica sfântă, ar fi avut, afară de lsus, şi alţi fii, - - lsus, murind pe Cruce, n'ar fi lăsat o pe m a m a lui, în grija iui loan a lui Zevedei şi al S a o m e i .
Cine poate să crea'dă, că dacă cei trei „ f r a i " ai Domnului , Iacob, luda şi Simon, cari au fost în acelaş t imp şi Apostoli , dacă de fapt ar fi fost fraţii după t rup, din aceeaş mamă, ai lui lsus, cum de ei, intr 'un moment atât d e hotărâtor , 4 f c , P I Ă * * ^
rărăsit nu numai pe fratele lor, pe lsus, dar şi pe mama lor, astfel că a ios t nevoie ca un strein, să o ia după moar tea Domnului , în grija sa?
Cerce tând cu băgare de seamă şi cu cumpăni re Scripturi le, vedem că nici vorbă, nu poate să fie, ca Măria să fi avut şi alţi fii, căci Domnul a fost nu numai „întâiul născut", ci şi „unul n â i t u t " al F e cioarei Mana din Nazaret,
o vorbă testamentară care z i c e : P a c e a mea vi-o lan vouă — nu
pacea care vi o dă vouă lumea, omul , sfaturile o m e n e ş t i — c i pacea mea — aşa g iă ş e D o ; nul,
Exi tă oa e două feluri de p a e e ? O i ace care-i p<ce — şi a ta care-i pacea urnii ? Da.
In divanuri le de pace ale lumii de până a^ s u pus la caie vii-oarele râsboa e As a a fost pacea
lumii. Pacea lui lsus —
ni-o dă Biserica -;a dela n i. Fericiţi în sufletele lor darul
Pacea pe care - nu ni se mai sunr cei ce au pă3Ü celei a-
devărate ; P a c e a cu Dumnezeu, Ci cu Dumnezeu numai Biserica ne p ate împăca Intre El şi noi, •ăzboinicii lumii aces tea , nu există
lt a basador
Credin ţa mân ui tosre Legea existenţei noastre Libertatea cea adevărată ş ;
Pacea cate-i pace — ia'â patru daruri din ce 'e m u l t ; ale B s ricii dar destul spre a ne îndatora să ţinem la Biserică cu preţul oricăror jenfe .
FL. MUREŞANU . PROTOPOPUL ortodox «I CLUJULUI
La umbra crucii lui lsus
P. Emulan Lerneny
Din darurile Bisericii (urmare din pag. 1)
por aparţinând Bisericii creştine. In religia erect i lă , care nu ne-a fost niciodată religie maşteră, de aceea o numim lege românească , în ea au t r ă t şi au murit părinţii şi s trămoşii — în ea gă im şi noi TOCITĂ mângâierea şi toa ă p o v a ţ . de foios C u ea vom fiinţa — sau făra de ea vom pieri. Religia creştină, devenită lege românească — e. te legea existen.ei noastre — şi ea este un dar al Bisericii
3 . Libertatea. — * Mai depar te vedem că to,i oamenii v e a u să fie l iberi . Se ve^e ca libertatea este un mare bine şi este — eu sunt convins de aceasta — c a d suntem g a i a să luptăm şi să mur im peri ru ea Dar dintre supravieţuitori , cap pu tem spune cu inima î pâc . t â că sun e u cu a i e v rat nberi .
Libertatea şi c ă u ş e e nu sunt to tdeauna semne ale robiei , lsus încă a avui câ uşi pe mâini e saie. A fost ei r o b c u i v a ? $1 Pavei , o re nu a fost el rob atunci când mergea calate »pre Damasc să a dUiâ de acolo tegaţi la Ierusalim pe cre»tini, şi nu a fost el liber
atunci când purta pe uliţele <"ne-sareei şi Romei cătuşa pentru H n s -tos ? — Căci scri i e>e . Libartate numai acolo este unde i Duhul adevărului L r duhul Adevăru ui, adiCâ Duhul cel Sfanţ \ lui D u m nezeu, poate t ă se pogoa re nu numai în temniţă ci şi cri ar în iad şs să deslege t gâturi le celor ferecaţi, iată de ce adevărata libertate nu o putem avea de cât acolo unde e . te Du .ul Adevăru.ui . Şi libertatea . ste un dar a Bisericii şl numai al B« e r i c i .
4, P a c e a — dar tot al Bisericii. Ai patrălea dar ai Bisericii asupra căruia ne mai o p r i u astăzi e . te darul pani.
Cât a însetat şi fletul nostru după ales acum dupâce cel mai crâncen 1 a cunoscut lume
De când pe lume sunt născu' , La umbra crucii-am fost Pe pieptu! meu, mama mi a pus Crucea Preaduicelui lsus;
crescut;
Iar mai târziu când pr icepeam Stam ore 'ntregi şi o ascu tam Cum îmi vorbea cu glas duios Numai de crucea lui Cristos.
Adesea 'n cimitir mergeam Sfios pe iarbă 'ngenunchiam Si mi îndreptam pr ivi re 'n sus S p r e crucea Dulcelui lsus
O Jaf un preot Ia a; tar, Plin de-al evîaviei Sf ,nt har, Vorbi atâta de frumos De crucea D o m n u ui Cristos.
Mi am zis a tunci : cât voiu trăi, O I Doamne , te voiu preamăr i , Ne-având n imic i mai presus De crucea Bunului lsus
Dar v r e r i cumpli te au venit
Şi mă răpiră furios De lângă c ru .ea lui Cristos.
La şoapta lumii m'am piecat, Din masa ei m 'am ospăta»,' Mă bucuram atunci că nu-s La u m b r a crucii lui lsus
Din fericiri ce iute trec Şi bunuri care e petrec, Credeam sâ t rag mai mult oíos Ca şi din crucea lui Cristos.
Dar vai amar m'am înşelat Când fer ic te-a n căutat, Căci pace. fericire, nu-s Decâi la crucea lui lsus.
Oricât în lume-a n cercetat, N i . i c â n i , nici unde n ' a u aflat Un loc m i dulce, mai frumos Ca îângă crucea lui Cristos.
Şi-atunci p lângând al meu păcat, Din nou Ia d rum am apucat, Având în suflet dor nespus Să caut crucea iui lsus.
• Din nou la Tine am venit, P r i b e a g ca fiul rătăcit Şi umilit mă prostern jos La umbra crucii lui Cristos.
Doamne —avuţia o am prădat , Pr imeş te mă ca pe-un argat Căci nu cutez a privi 'n s u i _ -~.... La crucea Í <u ceiui -sus.
A j u ă mi, Do.-mne, ca de acum Să nu n a i plec p e a l lumii d r u m P e d rumul la g şi păcătos De lângă crucea lui Cristos I
10H PUŞCAŞIU
cât însetează su-acest d ,r — u ai mu trecut prin răsboiu pe care de când ex stă
ea. Ura ărim cu bătăi de inimă sfa
turile, conferinţele de pace, Aş teptăm cu răsuflare* o p m ă comunica tele lor care întârzie.
Dar ni &'a lăsat nouă, odinioară
Umbra lui lsus Ieri, pela amiazi, A trecut spre-apus Printre uînJ şi brazi Umbra lui lsus — Ca un magic gând, Binecuvântând.
Peste necuprins, Intr'un tainic semn
* Mâna şi-a întins, Poate pentru 'ndemn; Undea fost S Ă stea, A 'ntJorit o stea.
Şi-a adus lsus: Câmpului rod greu, Pentru neamul meu.
In albastră seară Curcubeu de-argint Şi de mărgâr:nt A întins pe ţară, Luminând în zări Negre depărtări.
s'a pierdut apoi Printre ierburi moi Coio, în apus: Umbra lui lsus.
PIHITRIE DANCIU
Sufletul poate trăi ş 1 fără trup Sf. A u g u s i n descrie visul unui
doctor dui Car agma. Doctorui G e -nadie — a c e s t a 1 era n u m e e — , avea îa.oelf, că suf etui ar putea trăi şi după moar tea irupului . In vis i-se ară.a un tânăr strălucitor, care-1 întreba :
— Genadie , doruri ori eşti treaz? — uotm, - răspunde doct r u . — Mă vezi? — ii în t rebă iar tâ-
năiui , — Te văd — Cu ce mă v e z i ? Cu ochi t ru
peşti ? — Nu. Ace'u sunt închişi, Nu ştiu
cu ce U vad. Dar tânărul în rebă mai depar te : — Genadie , auzi ce ţi s p u n ? — Da, — Cu ce auzi? Cu u rech i l e? — Nu. Nu ştiu cu ce aud.
Şi iarăşi l a întrebat t â n ă r u l : Genad ie , vorbeşt i acum cu
mine? — Vorbesc. — Cu ce vorbeşt i? Cu g u r a ? — Nu . Nu ştm cu ce vorbesc. — Vezi — îi lămuri apoi înge
rul, — simţuri,e tale acum sunt în repaus şi tooişi vezi, auzi şi vor bi şti. Şi când va veni vremea, ca simţurile să se odihnească definitiv, adică când v d muri şi atunci vei au t i , v t i vedea, vei vorbi , şi vei simţi .
Nr. 6 , VI E AŢA CRESTINA* Pag. 3
U Â L U L S A T A N E ( C o n v o r b i r e î n c h i p u i t ă î n t r e S a t a n a ş i u n p i t o i , cssre c o n d u c e un c o n g r e s
piehtcrxre dupâ Jterre t Ermit: p r e s ă c r e ş t i n ă ; .
Am întâlnit pe diavolul în Piaţă la colţ. Era fercheş, în pardisiu cenuşiu, guler moale, pantaloni călcaţi fără g reş , ghe te la modă , ciorapi m o i e r n i .
— C e faci tu a c o i o ? îi zic eu ... căci suntem per-tu şi cunoscuţ i vechi.
— Supravegb iez congresul tău de presă.
— T e n t l in şteşte puţin ? . . — O h ! Aşa de puţin, zise cu un
ton plin de răutate. Insă în ochiu-i viclean îi observ m i n c i u n a
Mă însoţeşte. — Zbateţ i vă cât vreţi, eu şi aşa
vă ţin pe toti de gât , R i poarte le voastre i n i fac o deosebi tă p acere dorinţele voastre mă fac să râd. deşi cu greu . Vezi arest p u m n ? îmi arată degetele-i lungi ţ i osoase — el a legat pes e ochii creştinilor un văl care nu s a mai deslsgat de un veac. Ah ! eu ştiu face nodur i eu...
* Creştini! au pe ochi un văl.
îmi arată, nervos, cu băţul trecătorii
— Vezi acest d o m n e legant? Are vălul meu. Este un creştin.,, «uzi ? e un creştin.,. Es e abonatul meu la un ziar de dimineaţa; ba mal mult, în fiecare seară tr imite un lucrător s ă i aducă un ziar ateist Citeşte ziarul, îi pune ia coş şi de acoîo trece şi predică în c sa întreagă, până la bucătărie , Vălul..
Câţiva paşi mai depar te ne trece pe dinainte o femee tânără.
- — O vez i ? îmi z i se . , merge a-cum ia l i turghie . Totuşi este clienta mea credincioasă, in i varsă câţiva bani în f i e c r e zi. O p ic iu i râ de apal . . . v i zice un o rb din re creştini . Dar tu şti c . dacă acest picur de apă este un nimic, oceanul teribil este format din astfel de picuri de apă. Cu acei câţiva bani ai acestei botezate şi ai al tora asemenea îmi edific eu palatele de pr să împodobi te cu „ i inotypes" şi rotat ive; aceste palate legate prin fir telefonic special cu toate capitalele din lume ..
...Şi această creşiină are vălul.. . *
In ohioşouri stăpâneşte presa Satanei.
Ajungem m faţa unui chioşc. O -chn oatanei flăcarau.
— Haide numără ziarele... strigă el I...
Eu număram. . . unu., d o u ă . . trei... Acestea erau toate
— Acu 11 Si nu narăm pe ale rade! Bâţul său .recea cu mişcăr i ner
voase dela o publicaţie la a l i a : — A:eas ta este a mea prin arti
colul său de fond, ce» de colo prin foiletonul său . iot al meu e şi acest ziar prin anunţuri le sale, asemenea şt celâlatt... şi aşa mai departe.. .
Diavolul avea dreptate . . . In diferite forme, fiecare foaie servea planurile diavoluiui .
Preotul vorbeşte din amvon către patru-
iute de persoane in vreme ce diavolul,
prin presa sa, vorbeşte milioanelor de
omeni, Nioi preotul nu vede, are vălul
Trece un preot. Satana îl u rmăreşte cu o deosebi tă a tenţ iune.
— Chiar şi acesta are vălul meu.,.
Vezi I cât e de asudat şi de obosit? A ţinut o predici . , o frumoasa predică... nu m'a cruţat de loc, îndrăzneţul ... încheierea m.-ii cu sea â a fost foarte bine studiată; insă s'a adresat unui publ ic de patrusute de persoane convinse şi n ai înainte de pre ce t ace s'a spu». Pânăce e u ? , . Ai văzut chioşcul ? P t ive . t e numai rezul atul !,..
Era orele 5 d. m. Din birouri şi ateliere curgea lumea m u t ă în tot lungul străzii spre g rS. in faţa chioşcului se opre c cu t ţii, aproape fără excepţie. O in cinci in cinci minute sosesc Îs chioşc «iele pachete cu ziare proaspete pe cari d e - b i s s'.i uscat vopseaia de tipar.
Sa tana- j l întinde t; âna-i slabă spre chioşc şi mi zice cu o .-oce de vădită mândr ie ; iată amvonul meu!.,. Nici p ieo t 1 care trecu nu vede că între prediearea iui şi a mea e a-ceeaş distanţă care există ir.ire praştia de o d n i o a r â şi între mitralierele cele mai moderne , i\ici ei ou ved ; poţi să o on taţi şi iu părinte. Ai văzut cum trecu şi p reo ; i râ să privească, îngrozit, chioşcui care zilnic, ba apr J pe în fiecare oră-i răpeşte sufe te . chiar şi s ie micilor copii, răscumpărare cu sângeie C e -luiala t . .
Ba mai m It A luat şi el z iaru 1
meu Şi el îmi este un client.
Şi Satana avu odată frică.
— Atunci . . . zice... mi-a fest cam frică.. Când am văzut că au alungat pe călug ri din şcoii, că au prădat ţoale bunur i le Bisericii, ml-a-.u zis : atenţiune ! Nu IR poate s l nu o b serve creştini» enormele sume jertfite pen ru presa de. politicieni şi guverne , să nu observe lucrarea uriaşă a cotidienelor citite de un popor întreg; sa nu vadă că p o p o rul este ai aceluia care-i voroeşte ; mi-a fost frică, gând indu-mă că uşor ar putea întoarce i m p o r i v a mea această armă teribilă, presa.
Atunci a n întreit vă ui , şi furtuna a trecut . P e î n e c u l creştinii, resemnaţi , au j r»fit încă odată tot ce au avut... tji presa m i a ră as cu infuinţd şi cu mih anele sate.
Diavolul continuă planurile sale
fără a fi observat.
Safana-şi d rege cu un gest de superbie r n o n o o u : — Eu, îngerul întunerecului, t u nu am văluri l i och i . , eu văd l impede şi încerc tot cec ace creştinii nu preţuiesc îndeajuns... d i ! ziarul, cotidianul meu, de câte cri la sf .rşiiul anumi tor zile mari nu l-am strâns la inimă 1?.. Căci el este secerişul cel m ,i rodnic a cuvân u; mieu. Acest cuvânt este auzit deia uşa redacţiei mele şi trece dm chioşc în chioşc, vorbeşte în toate cartierele cap talelor, năpădeşte gării , pr tnde toate trenurile, toate vapoarele; în drumul său cercetează toate şcoaleie, merge d n oraş în oraş, dm sat în sat, din cătun în cătun, din cârciumă în cârciumă, din colibă în col bă, şi nu se opreşte decât atunci când nu mai are nici un suflet de pierdut. El mobiliz ază în slujba mea chiar şi copiii. Eu şi pentru tî am pag 'n i p trivite, Ei vezil . . . acest succes creştinii n u l observă , au vălul meu.
Si sperăm că într'o zi vor vedea,
limpede şi creşim.
Am ajuns la uşa sărac ăctoa ei săli de adunare unde se ţine congresul presei c n ş t n . Satana mi-o arată cu un ne p u ; dispreţ în ozh<: Aceasta i ? !.,,
Eu în-ă nm privit pe Qoliat în faţă şi « a n zis: Localul Cin i celei de taină era şl mai mic R s p u n s u l ? . Un blestem groaznic,
iar .(u am c o n t u u a t : In b i r u l a-devărului tău ruş tn . s , pentru triumful tău real, eu cred, Sal no , in victoria Aceluia, c « e are cuvintele vieţii de veci. Eu cred că Sf. Spirit va sufla şi -.restmij vor vedea cîsr « Şi aceazj , o h ! acea zi lî. N u poa e fi d e p « m i T rebue s i vină /
d u p ă trad P. A ie A Pop
M i l i o a n e d e s u f l e t e m e r a în iaci
Toţi cei ce nu vrea:.1 să creadă In jertfa Mântuit ruiui pe Sfânta Cruce şi să primească iertarea păcatelor tor prin Sfânta Spovedanie , vor merge îndată upă moar te in focul veşnic,, gătit diavolului şi slugilor .ui. (Matei, 25 , 41 ; 2 >, 46). Nu eşti şi tu dintre ace ; 1 ia, frate d rag ?
C r a se pot mântui sufletele ? ' învăţătura Mântui torului este cea
mai puternică lumină e.-.te cea mai scumpa comoara , este cea m. i dulce de.f.itare pe care omul o poate dobândi .
Pr n Cuvântul Domnului ni se deschide calea care duce la bucur ia cea veşnică, in Împărăţ ia lui D u m nezeu.
De aceea datori suntem, toţi iubitorii de Hns tos , să punem toată căldura inimii şi a graiului nostru in siujba răspândiri i Cuvantulu lu i Dumnezeu a tu tu ro r scrierilor care cupr ind învăţăturile dreptei o .sire credinţe.
C u m »ă facem acest lucru ? Sunt multe cnipur.le în cure ne
p i t e a face dat -na ace as. a, *tât de Doga â în rond. s fleteşti şi aducă -toa te de t.tât d : multă fericire în lume-
t, Prin biblioteci de împrumut. Fiecare creştin ar trebui sâ aib t o b . b h o t e c l d i cărţi şi tipărituri folositoare de suflet şi să citească a-deseon dm ele, atât dânsul , cât şi ;o.i vecinti şi cunos uţ».
Dacă dai o pâine celui sărac, îi vei face un mare b i n e ; dar , poate , mâine na va avea ce să mănânce şi va fi iarăş nefericit. Dacă îi dai, însă, o carte cu hrană sufletească, o t a r t e care i a atâ calea spre viaţa pu-.ă în s-ujba lui Dumnezeu şi spre fericirea veşnică, ac -a , tâ hrană îl va putea fdee să şi schimba în înt reg ime viaţa, sâ pr imească astfel daruriie nesfârşite ale lui Dumnezeu sii i e bmecuvintezB pururea $j sase roage mereu pantru tina.
2. Prin vânzare de foi şi cărţi sfinte pe care o face cineva fără sâ-şi lase îndeletnicirea lu» obişnuita, Fiecare creştin e dator să răspândească în jurul său, lumina învăţăturii sl nte. El fagi Juie>te ace ;t lucru în fiecare zi când spune in psalmul 50; §luv&ţa-yoi4 pre oe i
fărădelege c ă i l e T a l e şi cei ne--credincioşi la Tine se v o r fn-t o a r c e " .
Sunt, deci, vrednici de laudă creştinii care c u m p ă r ă cărţi şi foi r e l i g i o n e şî le v ncî şi ei altora, cu gându l de a ajuta cât mai mult la răspândirea şi p ropovădu î rea învăţături lor Dumnezeeş t i .
3, împărţirea cărţilor religioase tn dar. Şi în acest fes se obţin minuna e roade în lucrarea creştină. Dar de multe ori strădania de a împărţi g atuit cărţi d l roade proaste sau nu aduce niciun folos, fiindcă, de obiceîu, omul nu pune mare preţ pe cartea pe care o pri-meş e în dar şi nu se sileşte s'o c rească . Apoi după ce s'au împăr ţit cărţile în dar, ade ea nu se mai g l se se bani cu care să se t ipărească aite'e
Răspândirea scrisului creştin cu ajutorul îndemnurilor făcute prin viu grai.
Sâ ne facem deci, şi noi datoria, cu toată dragostea , sfătuind în orice t'snp şi în ot ice loc pe toţi fraţii noştri pe fiecare suflet, să se hrănească prin cetirea cărţ i lor cu învăţături sfinte. în felul acesta, căldura graiului va trezi multă lume din somnul şi nepăsarea în care stă faţă de cele duhovniceşt i .
Atunci când ci itorul nu vine la cartea rei gioasă. t rebuie să v i n i csr tea la Cititor, iată aic«, câteva m i j o a c e :
a) îndemnuri tămte în sfânta Bimică. Unii preoţ i răspândesc cărţi sfin P , ct t inJ cuprinsul lor, cu lămuriri date de ei, după S anta Liturghie. în Dumineci şi sărbători . Toţt cei ce iau parte la Sf. Slujbă îşi cumpă ă foile sau r ă t i c e ' e l e re-comanda tè (imi şi iau mai multe de acelaş iei) şi le duc şi ei mai departe , în lume.
b) Răsrândirea de cărţi prin împărţirea parohiei la mai mulţi râs pânditori (coloortoti). Se dau unui creştin mai zelos, în seamă, 20 pâna la 30 case de pe uliţa sau strada pe care loeu este dans 1 I se dau in fiecare s ă p t ă m i n ă cărţ i şi foi religioase şi anume, unele sunt pentru vânzare şi unele p e n r u împrumula t El trece din casă în casă, a iată cărţile, citeşte din ele cu d r a g o te şi î ndeamnă pe oameni s i le citească şi să le cumpere , iă-mur indu le cu caldura, cât de mare folos a luce cet i rea lor. Celor săraci, el le împar te cărţi gratuit , sau n u m a le împrumută . To t aşa şi celor care nu au des tu lă dragos te ca să le cumpere , dar e nădejde că se vor schimba.
C Răspândita rii {colportorii) ca merg din sat în sat şi au numai înie'etnieue* a c e a s t a . A-ceştia lucrează în mai multe fe lur i .
A. Dia cssh" în casă. Sfântul Aposto l Pavel spun: Efesenilor ; . P r i e g h i a ţ i deci, aducându vă a-minîe că trei ani de zile, zi şi noapte , cu lacrimi n 'a r i încetat a sfătui pe fiecare din re vo i " . (Fapte 20, 31).
Iată, deci, cum lucrau Sfinţii A-postoli : nu numai prin cuvân ări ţ inute în mulţime, ci şi prin sfaturi stăruit are, pline de evlavie, îndreptate către f ecare suflet în par te .
Chiar viântui orul ne a dat cea dintâi pildă pentru acest fel de lucrare c â n i a dat atâtea lămurir i pentru suflet Samt r inence i păcătoase Şi din tCeastâ femeie, care r â n ă atunci a f st de 5 ori recăsătorită, iar acuì» t ră ia fără cununie , Mântui orul face pe cea dintâi mi sionară a Sa,
To t aşa t rebue să lucrăm şi noi . Sâ ne îndreptăm nu numai căt re
^continuare In pagina <U
Cam se pot mântui sufletele ? (Urmare din Pagina 3)
toţi oamenii in obşte ci şt către fiecare suflet in par te .
B. In gări, în tren, în autobuse, în tramvai, în piaţă şi în alte locuri unde sunt adunaţ i mat muiţî oameni , Aici răspândi torul lămureşte tu turor cuprinsul unei cărţi recoma: d â n i - o . O foarte reuşită cale de răspândi re a cărţilor în ace s e locuri este aceasta :
C, Colpor toru l îi îndeamnă pe toţi ascultătorii să ia foaia sau cartea recomandată , chiar dacă nu au bani, in acest din u rmă caz îi sfâ-toeşte să dea costui mai târziu, la oricâte Sfântă Biserică sau la săraci. Ceilalţi care plătesc, văzâ .d acest fel de răspândire , dau de obicei mai mult şi în felul acesta se acoperă costul tu turor celor împărţite.
Că ldura viului grai , in acest ch p, împreună cu cea a cuvântului scris, pot îndsepta şi pot aduce ia D u m nezeu şl la adevăr , în scurtă vreme, un neam întreg.
lată, deci, iubite cit i torule, câteva chipuri in care se pot împărţi astăzi Cărţi cu învăţături folositoare de suf.et. Şi cred că ştii bine ca milioane de suflete merg în iad, în' fiecare cupă şi că v o m da seama, înaintea lui Dumnezeu , că n'am a-jutat cu nimic la scăparea lor. Şt să nu s p u i : „Au doa iă eu sunt pă zitorul fratelui meu ?" Căci aceasta a fost vorba lui Cain, după ce a ucis pe Abel (Facere, 4,9).
începe, deci, şi frăţia ta, să ajuţi cum vei putea, in fiecare zi, la răspândi rea foişor şi Cărţilor cu învăţături sfinte, creştineşti şi Dumnezeu îţi va răsplăti osteneala făcută cu această faptă de milostenie sufletească. .
Fiecare creştin, Preot sau Mirean, are o sfântă datorie, de a semăna Cuvântu l Iui Dumnezeu şi al Sfintei Biserici, pentru aducerea tuturor la Dreapta Credinţă.
Porunca Sf Biserici s p d n e : „Pre noi înşine şi unii pre alţii şi toată viaţa noastră lui Hris tos Dumnezeu să o d ă m " . De urmarea acestei p o runci a dragoste i creş t ine , vom răspunde fiecare la Dreapta Judecată. La canonul pentru deslegarea păc telor se poa te lua şi grija împărţirii de cărţi folositoare, creştineşti, pentru sufletele ce au nevoe de ele.
Noi înlesnim această u rmare pr in foaia aceasta şi prin cărticelele ce t ipărim şi vă punem la îndemână cu preţuri mici .
Cău tăm să ne facem în chipul acesta, o mică p.-rte din datoria ce o avem în faţa lui Dumnezeu. Ti părirea acestora, în v remea de azi, când e aşa de scumpă şi hârtia şi lucrările de t ipografie, e o adevărată minune dela Dumnezeu, pen tru care nu suntem vrednici să mulţumim.
Cărţile cu învăţături sfinte vestesc pe oameni ca sunt pe calea grozavă care duce spre iad şi îi cheamă în împărăţ ia fericirii veş nice. Şi cartea poate pă t runde mai lesne aco o unde cuvântul nu poate a junge.
Apoi euvâmul e, adesea, uitat Deci cartea creştină e o armă puternică pentru mântuirea sufletelor. Acest lucru a fost dovedi t pr in ne număra te exper ienţe (încercări) şi mărturisir i .
Ajută-ne, frate drag, în această mare luptă împotr iva diavolului şi a iadului .
Punem aici, ca încheere, şi un cuvânt el Sfântului Aposto l I a c o b /
„Cei ce va întoarce pe un păcătos dela rătăcirea căii lui, va mân-
Otrava iadului... Florile cerului
Curmare din pag. 1)
paţi-vă de Sf. Scriptură — după cum zice sf. Gr. Nasianul — şi cu inima şi cu gura. Luaţi e-xemple dela englezii crescuţi în religia creştină, care în fiecare zi fac lectură din Biblie. Luaţi pildă dela locuitorii Danemarcei, care duc Sf. Scriptură cu ei la munca câmpului şi în clipele de repaus îşi pleacă ochii spre rândurile ei.
Citiţi cu dragoste şi luare aminte Cartea Mântuirii, sau repetaţi dorinţa Sf. Bonifaciu: , Daţi-mi cartea în care am citit mai mult şi mai adesea: crucea', cu ea îmi încheiu viaţa",
A N T O N CR1ŞAN
R u g ă
Vino, din cer, lumină lină, asupra mea, încet, coboară,., lovit mi-e sufletul de patimi — întinde-mi mâna Ta, Fecioară.
Vreau lumi ce nu le pot cuprinde cu ochii trupului de zgură... — un înger mic, trimite-mi,
1 Doamne, să-mi pună viselor măsură.
Inţinde-mi mâna Ta, Fecioţtrăj la mine 'n suflet astăzi vinii, aprinsă-a patimii văpa e vei stînge-o Tu, lumină lină,
EMIL AL. MtCLE
AVIZ
Anunţăm pe toţi abonaţ i i sau cei cari ar dori de acum să se aboneze că în curând vom da adrese e pentru a se tipări.
Deaceia acelora ce pânS acum le-am trimis gazeta cu adresă scrisă cu mâna sau la maşină, sau chiar acei ce au deja adresă tipărită şi s'ar fi întâmplat să o' fim scris g re şit, îi r u g ă m să ne comunice cât de u rgen t pent ru a î n d r e p a orice greşală .
Deasemenea îi rugăm şi pe acei cari ne-&u scris că se abonează pe 3 sau 6 luni, dacă abonamentu l şi-1 vor pre lungi , dacă nu să nu ie nici t ipărim adresa căci e foarte costisitor şi nu merită pentru un t imp scurt ci o vom mai scrie Ia maşină R u g ă m să ne comunice şi acei cărora s'ar fi întâmplat ca Nr , 1 ai gazetei de p robă l-am trimis cu a-dresâ t ip irită, iar dupâce şi a re-înoit abonamentul i-am scr is-o cu mâna sau Ia maşină, pentru a i căuta adresa ca să nu o mai t ipări m.
Dacă în t imp de trei săp tămâni dela pr imirea acestui număr, dela acei cari nu am primit scrisoare, le vom considera adresa bună şt că prin aceasta consitnţesc la prelungirea abonamentu lu i .
tui sufletul său din moar te şi va acoperi o mul ţ ime de păcate (Sf. Iacob 5; 1 9 - 2 0 ) ,
D u p ă Păr. T, Oherasimescu şi O. V. Ungureanu.
• P. S. S. Nîcolae Coîan, episcopul Clujului a împlinit 10 ani dela aşezarea in scaunul viădicesc din Cluj. Ii z icem: „La mulţi ani" Prea Sfinţite S tăpâne! şi multe alte aniversări.
Monseniorul Garai Pa t r i ck O'Hara va fi numit nunţiu apostolic la Bucureşti,
S'a fixat preţul găleţilor galvanízate la 20.085 bucata.
La fabrica „Romltol" din Timişoara s'a întâmplat un furt de S50 milioane lei.
Baia „Griviţa" din Bucureşti a suferit un incendiu şi pagube le se ridică Ia 40 .000.000 Iei.
Preţul unui au tomobi l în Franţa este de 250 000 franci francezi.
Douăsprezece mi! de ki lometr i străbătuţi în ajutorul omenirei suferinde, au făcut mai mulţi delegaţi ai Crucii Roşii Jn te rna ţ io rde .
Fosta s e c r e t a r ă a lui H t ler a evadat în t impul când era condusă ia N u r e m b e r g
Despăgubi r i le ce t rebu 'e să cerem Ungar ie i de pagube le provocate prin ocupaţ ie şi prin r ă . b o i u se r i ' dică la 48.944 520 942 iei, scrie ziarul Adevărul.
Poliţia din Berlin a descoperi t în diverse părţi ale oraşului , membre le mai multor femei tăiate în bucăţ i .
In jud, Covurlui se simte mare lipa» dâ.p'Q»ie.
La Oradea s'a descoperi t medicamente dosite în valoare de o suia milioane Iei.
La 1 Septemvrie va avea loc plebiscitul in Orecia asupra „ înapo îerii Regelui G e o r g e " .
Dl Enrico de Ncola a fost ales preşedinte al repubiicii i taliene.
Bomba a tomică omoară 20 . (00 persoane şi răneşte 43.000 pe o milă pătra tă .
P ra ţu j grâului din noua recoltă se crede ca se va stabili la 8 —9 milioane lei vagonul .
Un soţ beţiv din Bucureş t i işi omoară nevasta c iopâr ţ indu-o cu CUiitUl.
406 miliarde pentru refacerea reţelei de C . F . R,
Toţ i bă rba ţ i i dela 2 1 - 6 0 ani sunt obl igaţ i s ă facă două zile de muncă pe an la Stat.
Un bătrân din Georg ia a împlinit vârsta de 151 ani .
Averea Elenei Lupescu va întră in s tăpânirea Statului .
Organele poliţiei din Cluj au [a-restat 5 foşti ag .n ţ i din poliţia hor -tis.â din Ciuj
Tribunalul poporului din Ciuj judecă în prezent pe autorii masac re lor din S ă r m a ş - G u j , cari au măcelărit în vara anutui 1944 un număr de 125 români şi evrei .
Cu ocaz i a execu tă r i i genera lu lu i ungur Buszkay Rasenberger , condamnat Ia moaite ca cr iminal d e răzbmu, au fost împuşcaţi şi 7 oameni din muljimea ce se îng rămădea in curtea închisorii Marko din Budapesta .
In unele păr ţ i ale Ţării au înce
put secerişul care se prezintă foarte bine din punct de vedere al calităţii. Deasemenea şi p o r u m b u l p r o mite o recoliâ bună.
Proectele de lege electorală sunt în discuţia Consiliului de miniştrii .
Ţ a r a n o a s t r ă v s fi reprezentată la conferinţa de pace după cum spun ziarele, de o delegaţ ie specială In frunte cu dl Tătărăscu.
Populaţia lumii creşte în fiecare zi cu peste 100.0CO oameni .
Toţi militarii fosifprizonieri sunt considera , ! în d i spomb li t i ie
Un ziar din Londra, anunţă că recol ta din Angl ia va fi cea mai slabă din cauza că este ameninţată de ploile cari au căzut neint ierupt ti t p de 18 zile
Stagiul militar pentru contigen-tul 1946 va fi de un an, — scrie; ziarul „Semnalu l" , t
America de Nord a dat publicităţii un tratat c re prevede dezarmarea Japoniei pe un termen de . 25 ani . ţ
Ministerul de Agricultură şi Qo-;
manii a hotărât ca lucrările de re-S formă agrară să fie terminate pan i i la l August . ?
Se anun ţă , că recolta de mere* va fi mare . I
Redacţionale Răspundem In unele sc r i so r i : l
Sima Va8ile C iubanca . Am primit banii . Cartea de cântări e sub; tipar Ne bucurăm că răspândiţi; gazeta, \
Pr. Cernuc n Zalha . Cronica? Sinodului din tractui Surduc dela 11 Iunie a apărut în Tr ibuna noua, Noi încă nu pute*m tipări în extensiune mai mare . Mulţumim dt bunăvoinţă pentru colaborare .
I. S a e i u - V a l e a Largă Mai târziu vom tipări şi din poeziile trimise,
Petru Sescu ( 'Păduraru) — Sâ< b î o a n i Roman . Felicitările in ver suri de ziua n u m e u i Păr . Amor B. (13 Iunie) şi loan G h (?A Iunie) deşi sunt frumoase, fiind prea lungi (22 strofe) nu s'au putut publica
Miolea Garril-Dv&gu. Ne bucu răm de p r o p a g a n d ă
Gh. iS/jiru-Mârşova. Deocamdati nu a v e m pentru desfacere decât a ceasta gazetă.
Nistor Gal Chişlar . Scri i bine Se păstrează, Se vor publica oii târziu.
P. I. faeofi-Bilbor. Mul ţumim di articol, E f bun . N ' a putut apâtei Ia t imp . Scrieţi şi alte subiecte, da scurte,
S Sasu-Căp len i . Scrii minunai Rezervăm pent ru ocazie pomvi tă .
1. D a n j i u Trestia. Ne anunţi s vestim adunarea dela 20—21 luiii Noi aş teptam ca să ni se ceară i ceasta de câtră fr. preoţi, cari toi deauna t rebue să fie de faţă 1 adunări le rel igioase. Numai eretici se adună fără ştirea şi conducere preoţilor. Dela voi î n s i avem vesf bună că sunteţi fii credincioşi < Bisericii şi c redem că preoţi i i poar tă de grijă.
l idaetoï responsabil Pr» GUINDÉIS Tipografii „VIEAŢA CREŞTINA* Cilii