DIMITRIE NEGREANU

Dimitrie Negreanu (25 octombrie 1858, Botoşani - 30 aprilie 1908, Bucureşti) - fizician şi profesor universitar. Studiile primare şi secundare la

Botoşani (1865-1876), liceul August Treboniu Laurian; s-a înscris la

Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, dar licenţa şi-a luat-o în fizică la Universitatea

din Bucureşti (1880). Profesor de fizică la Liceul Naţional din Iaşi (1881-

1883) după care a plecat cu o bursă să se specializeze la Paris, unde a

activat în Laboratorul de electricitate al prof. impreună cu Gabriel

Lippmann, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, susține teza de

doctorat, intitulată Étude de l'éthérification et de la conductibilité électrique, devenind primul român doctor în fizică. Întors în ţară la catedra

de electricitate a Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti, Negreanu organizează

un laborator de căldură şi electricitate pentru studenţi şi a redactat un

îndrumător de lucrări practice. Fiind membru corespondent al Academiei

Române în 1893, la 35 de ani, a întreprins cercetări :

- Determinarea constantelor dielectrice la lichide şi variaţia acestor

constante cu temperatura

- Determinarea unor coeficenţi de dilatatre şi de călduri specifice

- Metode de măsurare a tensiunii pilelor

- Determinarea rezistenţelor electrolitice mari şi a separării electrice a

metalelor din minereuri

- Cercetări geodezice a componentei orizontale a câmpului magnetic

terestru al României şi a apelor minerale

Negreanua propus testarea apei potabile din Bucureşti pe baza rezistivităţii electrice (1906).

Cărţile sale didactice au contribuit la ridicarea nivelului ştiinţific al învăţământului românesc.

Lucrări de referinţă

• Etude de l’etherification et de la conductibilite electrique,Paris, 1889;

• Lucrări practice de gravitaţie, căldură şi electricitate,Bucureşti, 1896-1899;

• Elements magnetiques en Roumanie,1899;

• Căldura specifică a lichidelor,Bucureşti, 1899;

• Rezistenţa interioară a pilelor,Bucureşti, 1900;

• Electricitate,Bucureşti, 1907;

• Gravitate,Bucureşti, 1908.

A tradus în româneşte tratatul Istoria naturală şi mineralogia,de Buget.

Pentru meritele sale didactice și științifice, în anul 1893 a fost ales

membru al Societății Franceze de Fizică și al Societății Internaționale

de Electricitate din Paris.